Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent
Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent
Neîmplinindu-si nevoile fiziologice vitale, omul suferă. Foamea chinuie insuportabil. Frigul amorţeşte voinţa. Neputinţa hrănirii puilor înnebuneşte, trezeşte sălbaticele instincte paterne animale. Dar ce fericire pot aduce bunurile acumulate peste aceste nevoi? Supraabundenta nu numai ca îmbolnăveşte trupul, dar îngreţoşează spiritul. Spunând ca mai binele este duşmanul binelui, omul nu se gândeşte numai la riscul continuării jocului cu norocul, ci si la pericolul pierderii echilibrului uman. Pentru ca lăcomia strica cu adevărat omenia – cumpăna înţelepciunii si sentimentelor. Omul nu a apărut in univers pentru a-si acoperi mădularele cu osânza, pentru a se îngropa in munţi de bunuri moarte, necesare doar pentru a-l ajuta sa supravieţuiască, utile pentru a-i permite sa înfrângă timpul ce se interpune intre el si idealul sau. Robii lucrurilor, scormonitorii tuturor gunoaielor in căutare de comori, nebunii pelegrini spre „El Dorado” de aur, nesătuii râvnitori la dulciurile de zahar ale vieţii s-au rătăcit. Hăpăind mielul gras si-au umflat burţile, înecându-se, fără sa si cunoscut nemărginitele spatii de deasupra corpului. Si-au găsit boierii fericirea in întinderea pământului pe care îl posedau? Cei inteligenţi nu puteau sa nu-si dea seama ca in realitate pământul nu le aparţinea lor, ci naţiunii. Natura nu poate fi decât a ei însăşi. Posedarea unei parcele a universului dobândita de la un individ e o infatuare ridicola. De fapt, stăpâna este parcela aceea, care pana la urma îl înghite si pe el ca pe toate generaţiile care l-au precedat. Înrobindu-i pe ţărani, storcându-le sudoarea, flămânzindu-i, terorizându-i pentru a-i supune, boierii se înrăiau. Răutatea nu are nimic din compoziţia chimica a fericirii. Potentaţii finanţelor lumii capitaliste păzesc forturi metalice pline cu aur, si ei i-au smuls naţiunii o parte din podoabe, închizându-le in beciuri, in case de fier. Ca sa adune aur, burghezia a trebuit sa fure, sa brutalizeze. Unul dintre cele mai monstruoase atentate pe care capitalismul le-a săvârşit împotriva omului a fost înglobarea acestuia in rândul uneltelor. Burghezia a făcut din clasa muncitoare o instalaţie ieftina, pentru ca nu necesita nici o investiţie, doar întreţinere perfecta, pentru ca este creata de natura, sigura pentru ca este dotata cu raţiune. Capitalismul a inaugurat epoca maşinismului. capitalul fix. A fost o victorie a civilizaţiei, dar pe primul plan al atenţiei patronului a trecut Omul – creatorul tehnicii, inventatorul si stăpânul maşinii – a devenit auxiliar, un fel de paracliser in sanctuarul producţiei capitaliste. Toate acestea nu s-au putut face fără răutate, fără cinism, si rapacitate.
In care din acestea poate exista fericirea? Toate înăbuşă căldura si sensibilitatea umana, simţul dreptăţii, adevărul. Toate alterează omul, îl îndepărtează de el însuşi. Toate seaca izvorul fericirii. Comuniştii, deposedându-i pe moşieri si pe capitalişti de fructul hoţiei si răutăţii, eliberându-i de nevoia de a chinui si nedreptăţi, spulberându-le ridicola ambiţie de a se crede stăpânii absoluţi ai elementelor inalienabile ale naturii, le-au dat acestor oameni o şansa de a se apropia din nou de ţinuturile fericirii. Cei mai mulţi nu au înţeles, s-au considerat si mai nefericiţi. Era fatal sa fie aşa fiindcă prin îngrozitoarea greşeala prin care-si clădiseră viata, fuseseră condamnaţi iremediabil fericirii. Aşa cum ei condamnaseră la nefericire miliarde de oameni, făcându-si platoşa din nedreptate, dreptatea a trebuit sa-i lovească de moarte, deschizându-le in piept o rana adânca de nevindecat. Poate ca fericirea e putinţa de a fi tu însuti. Dar ce înseamnă in fond a fi tu însuti ? A putea urma dictatul propriului tău destin, astfel încât sa se poată înalta liber cum se înalta pasările in văzduh, spintecându-i direcţiile, chemările fiinţei sale. A plânge atunci când iţi sângerează inima si rade atunci când ti se desface baierele sufletului. A condamna când te sugruma indignarea si a aplauda când simţi ca explodezi de entuziasm. A rămâne la credinţa ta daca nu eşti convins de a altuia. A putea sta drept atunci când voinţe străine vor sa te îndoaie. A face ceea ca iţi dictează conştiinţa si nu ceea ce iţi şopteşte interesul. A fi tu însuti înseamnă a nu fi limba altuia a te feri de orice sovinie, a te păstra neatârnat. A fi tu însuti, in mod nelimitat, nu înseamnă a înceta sa mai fii a colectivităţii ? Nimeni nu întreabă pe nimeni daca e dispus sa aparţină societăţii. Aşa cum o celula nu e consultata înainte de a se integra in materia vie a organismului animal, omul se naşte ca o entitate libera a universului, dar aceasta stare civila durează numai o clipa. Când începe sa se dezmeticească din aceasta aterizare fortuita, el este deja aspirat ca o scama in recipientul
- Page 1 and 2: RĂSFOIND REVISTE MEDICALE REVISTA
- Page 3 and 4: Din cuprinsul revistei se mai remar
- Page 5 and 6: Figura nr.2 Acest raport studiază
- Page 7 and 8: alimentare şi a prevalenţei obezi
- Page 9: fericirea a început sa fie condiţ
- Page 13 and 14: sensibilitatea, emoţia şi memoria
- Page 15 and 16: ALTERNATIVE LA RECONSTRUCTIA CHIRUR
- Page 17 and 18: Lector univ. dr. Monica Maier Probl
- Page 19 and 20: �Lipsa unei îngrijiri medicale a
- Page 21 and 22: Medicina si Biologie Bucuresti 16-1
- Page 23 and 24: mai mare de 30 minute trebuie sa pr
- Page 25 and 26: epede în special ca în prezentăr
- Page 27 and 28: episod a tuturor informaţiilor ref
- Page 29 and 30: şi Universul pe om îl cuprinde î
- Page 31 and 32: 14,7). “Tatăl vostru ştie de ce
- Page 33 and 34: Important de reţinut: Energia spir
- Page 35 and 36: Mihaela Leşe, medic primar chirurg
- Page 37 and 38: � Nedezvolatrea limbajului (nu sp
- Page 39 and 40: comportamentala aplicata), in urma
- Page 41 and 42: principiu si pe factorul practic in
- Page 43 and 44: motrice, motricitatea fina si capac
- Page 45 and 46: activităţi de sensibilizare şi i
- Page 47 and 48: Preşedinte Asociatie AUTISISM BAIA
- Page 49: viitoarele studii epidemiologice se
In care din acestea poate exista fericirea?<br />
Toate înăbuşă căldura si sensibilitatea umana, simţul dreptăţii, adevărul.<br />
Toate alterează omul, îl îndepărtează de el însu<strong>şi</strong>.<br />
Toate seaca izvorul fericirii.<br />
Comuniştii, deposedându-i pe mo<strong>şi</strong>eri si pe capitalişti de fructul hoţiei si răutăţii,<br />
eliberându-i de nevoia de a chinui si nedreptăţi, spulberându-le ridico<strong>la</strong> ambiţie de a se crede<br />
stăpânii absoluţi ai elementelor inalienabile ale naturii, le-au dat acestor oameni o şansa de a<br />
se apropia din nou de ţinuturile fericirii. Cei mai mulţi nu au înţeles, s-au considerat si mai<br />
nefericiţi. Era fatal sa fie aşa fiindcă prin îngrozitoarea greşea<strong>la</strong> prin care-si clădiseră viata,<br />
fuseseră condamnaţi iremediabil fericirii.<br />
Aşa cum ei condamnaseră <strong>la</strong> nefericire miliarde de oameni, făcându-si p<strong>la</strong>toşa din<br />
nedreptate, dreptatea a trebuit sa-i lovească de moarte, deschizându-le in piept o rana adânca<br />
de nevindecat.<br />
Poate ca fericirea e putinţa de a fi tu însuti.<br />
Dar ce înseamnă in fond a fi tu însuti ?<br />
A putea urma dictatul propriului tău destin, astfel încât sa se poată înalta liber cum se<br />
înalta pasările in văzduh, spintecându-i direcţiile, chemările fiinţei sale.<br />
A plânge atunci când iţi sângerează inima si rade atunci când ti se desface baierele<br />
sufletului. A condamna când te sugruma indignarea si a ap<strong>la</strong>uda când simţi ca explodezi de<br />
entuziasm. A rămâne <strong>la</strong> credinţa ta daca nu eşti convins de a altuia. A putea sta drept atunci<br />
când voinţe străine vor sa te îndoaie. A face ceea ca iţi dictează conştiinţa si nu ceea ce iţi<br />
şopteşte interesul. A fi tu însuti înseamnă a nu fi limba altuia a te feri de orice sovinie, a te<br />
păstra neatârnat.<br />
A fi tu însuti, in mod nelimitat, nu înseamnă a înceta sa mai fii a colectivităţii ?<br />
Nimeni nu întreabă pe nimeni daca e dispus sa aparţină societăţii. Aşa cum o celu<strong>la</strong> nu<br />
e consultata înainte de a se integra in materia vie a organismului animal, omul se naşte ca o<br />
entitate libera a universului, dar aceasta stare civi<strong>la</strong> durează numai o clipa. Când începe sa se<br />
dezmeticească din aceasta aterizare fortuita, el este deja aspirat ca o scama in recipientul
Change language