Obezitatea şi diabetul zaharat tip 2 la copil şi adolescent

Neîmplinindu-si nevoile fiziologice vitale, omul suferă. Foamea chinuie insuportabil.
Frigul amorţeşte voinţa. Neputinţa hrănirii puilor înnebuneşte, trezeşte sălbaticele instincte
paterne animale. Dar ce fericire pot aduce bunurile acumulate peste aceste nevoi?
Supraabundenta nu numai ca îmbolnăveşte trupul, dar îngreţoşează spiritul. Spunând ca mai
binele este duşmanul binelui, omul nu se gândeşte numai la riscul continuării jocului cu
norocul, ci si la pericolul pierderii echilibrului uman. Pentru ca lăcomia strica cu adevărat
omenia – cumpăna înţelepciunii si sentimentelor. Omul nu a apărut in univers pentru a-si
acoperi mădularele cu osânza, pentru a se îngropa in munţi de bunuri moarte, necesare doar
pentru a-l ajuta sa supravieţuiască, utile pentru a-i permite sa înfrângă timpul ce se
interpune intre el si idealul sau. Robii lucrurilor, scormonitorii tuturor gunoaielor in căutare
de comori, nebunii pelegrini spre „El Dorado” de aur, nesătuii râvnitori la dulciurile de zahar
ale vieţii s-au rătăcit. Hăpăind mielul gras si-au umflat burţile, înecându-se, fără sa si
cunoscut nemărginitele spatii de deasupra corpului.
Si-au găsit boierii fericirea in întinderea pământului pe care îl posedau? Cei inteligenţi
nu puteau sa nu-si dea seama ca in realitate pământul nu le aparţinea lor, ci naţiunii. Natura
nu poate fi decât a ei însăşi. Posedarea unei parcele a universului dobândita de la un individ e
o infatuare ridicola. De fapt, stăpâna este parcela aceea, care pana la urma îl înghite si pe el
ca pe toate generaţiile care l-au precedat. Înrobindu-i pe ţărani, storcându-le sudoarea,
flămânzindu-i, terorizându-i pentru a-i supune, boierii se înrăiau.
Răutatea nu are nimic din compoziţia chimica a fericirii. Potentaţii finanţelor lumii
capitaliste păzesc forturi metalice pline cu aur, si ei i-au smuls naţiunii o parte din podoabe,
închizându-le in beciuri, in case de fier.
Ca sa adune aur, burghezia a trebuit sa fure, sa brutalizeze. Unul dintre cele mai
monstruoase atentate pe care capitalismul le-a săvârşit împotriva omului a fost înglobarea
acestuia in rândul uneltelor. Burghezia a făcut din clasa muncitoare o instalaţie ieftina,
pentru ca nu necesita nici o investiţie, doar întreţinere perfecta, pentru ca este creata de
natura, sigura pentru ca este dotata cu raţiune. Capitalismul a inaugurat epoca maşinismului.
capitalul fix.
A fost o victorie a civilizaţiei, dar pe primul plan al atenţiei patronului a trecut
Omul – creatorul tehnicii, inventatorul si stăpânul maşinii – a devenit auxiliar, un fel
de paracliser in sanctuarul producţiei capitaliste. Toate acestea nu s-au putut face fără
răutate, fără cinism, si rapacitate.