I S T O R I A H A N D B A L U L U I R O M Â N E S C ... - Frh

Gândind aşa, probabil, fetele nu s-au concentrat total şi poate cu gândul la marele meci cuNorvegia ce urma, s-au chinuit puţin pentru a înscrie.Jocul 5, cu Norvegia, 21-29 (9-13) RII (12-16), 07.12.2003. Era adversarul de care fetelese temeau cel mai mult şi de ce te temi mai mult, nu scapi, mai ales când este vorba de o echipănordică. În Gazeta Sporturilor ADINA OŞAN prinde foarte bine ideea: „Norvegiencele aucâştigat încă de sâmbătă seara, când expresia „Batem România” era pe buzele jucătoarelor şi pecele ale antrenoarei MARIT BREIVIK. România a început motivată meciul, conducând dupănumai cinci minute cu 4-1. Au urmat trei minute ratate care le-au dat norvegiencelor ocazia săegaleze, 4-4, apoi 5-5. De aici, handbalistele lui Breivik au preluat treptat controlul. Axul centralal defensivei nordice a fost de netrecut. Forţam angajarea pivoţilor, deşi aceştia sunt sufocaţi demasivele lor adversare. Diferenţa de 7-8 goluri este constantă, ne apropiem doar în minutul 50 la18-23 şi atât.Clasament Grupa C, TURUL PRELIMINAR: 1.Ucraina 9p, 2. Norvegia 8p, 3.ROMÂNIA 7p, 4. Japonia 4p, 5. Tunisia 2p, 6. Argentina 0p.Ne calificăm de pe locul 3 în turul Principal, din păcate doar cu un punct (egal cuUcraina), împreună cu Norvegia şi Ucraina, alături de Ungaria, Slovacia şi Germania.Şansele noastre de a ajunge în semifinale erau încă întregi, dar trebuia să câştigăm toatecele trei jocuri.Jocul 6, cu Ungaria, 27-30 (16-16), RII (11-14), 09.12.2003 la Rijeka. Din totdeaunameciurile România – Ungaria aveau o încordare emoţională şi o tensiune care cerea un psihicsolid. Cităm din ziarul Prosport de a doua zi: „Cineva care ar fi văzut doar primele 20 de minuteale partidei România – Ungaria de la Rijeka nu ar fi înţeles niciodată cum Ungaria a reuşitfinalmente să câştige, scor 30-27. Concentrate, cu portarul ILDIKO KEREKES în mare formă,arătând că nu degeaba evoluează în campionatul ţării vecine, cu o apărare agresivă, tricoloreleau condus cu 1-0, 2-0, 4-3, şi 6-3 (minut 11), ca în minutul 20 să fie 11-8. Până aici, totul erafoarte bine.Unguroaicele au egalat la 12, apoi au preluat conducerea pentru prima oară, darromâncele şi-au revenit repede şi egalează în final. La pauză, 16-16. Încă era bine.În primele două atacuri din repriza a două Ungaria înscrie de două ori, alergăm iardupă egalare, o obţinem ultima oară în minutul 46. În rest, „marea verde” s-a prăvălit pesteechipa noastră. În spre final, cu un psihic fragil pentru o mare bătălie, când mai este şi condus,cedăm, mai ales în apărare, care până acum se autodepăşise. Şi psihic şi fizic, suntem în scădere.Jocul 7 cu Slovenia, 28-30 (12-15), RII (16-15), 10.12.2003 la Rijeka. Înfrângerea dinprimul joc al grupei principale cu Ungaria a subminat mai mult psihicul echipei noastre şi aşa nuprea solid. Ştiau şi fetele că şansele noastre pentru semifinale scădeau până spre zero şi astareducea din capacitatea lor de luptă şi angajament. Mai existau unele şanse pentru locul 3 îngrupă, care ne dădea dreptul să jucăm pentru locul 5. Ultimul care dădea calificarea la JO 2004de la Atena. Dar depindeam şi de rezultatele altora. Cu această stare de spirit nu prea prielnică