Academos 2007.indd - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Conferinţa Academiilor din Europa de Est şi Sud-Estdeterminate de guverne sau organizaţiile finanţatoare.− Schimbări în viteza şi-n proporţiileinovaţiilor, care conduc la noi riscuri şi incertitudinicu posibile consecinţe fizice, sociale şi eticeireversibile. Înţelegerea şi dirijarea judicioasă ariscurilor şi incertitudinilor cer noi abordări.− Schimbări în dirijarea ştiinţei şi tehnicii carezultat al extinderii acestora, apariţia noilor cerinţefaţă de evidenţa contabilă şi comportamentul etic.− Schimbări în substanţa relaţiilor dintre ştiinţăşi societate, între organizaţiile nonguvernamentaleşi cele academice. Această experienţă nouă, deseorinesolicitată, oferă noi posibilităţi pentru dialogulîntre ştiinţă şi societate.Mai sunt şi alte schimbări. De exemplu,necesitatea sporită de a rezolva mai rapid problemeleştiinţifice urgente. Nu trebuie să neglijăm faptul căpentru prima oară au apărut ţări în curs de dezvoltarecu posibilităţi reale în ştiinţă. Cele spuse mai sussunt suficiente ca să conchidem că lumea ştiinţeişi a cooperării ştiinţifice internaţionale a suferitschimbări decisive în ultimul timp.Cinci provocări principalePornind de la schimbările enumerate, vomnominaliza cinci provocări principale care stau înfaţa academiilor în anii apropiaţi.1. Aşteptări sporiteObiectivele de Dezvoltare ale Mileniului(ODM), formulate de ONU, continuă să fie forţamotrice în crearea unui parteneriat global pentrudepăşirea sărăciei şi foametei. Ele, de asemenea,reflectă aşteptările sporite faţă de ştiinţă în sec. XXI.ODM indică clar, că în obţinerea acestor obiectiveştiinţa este chemată să joace un rol primordial.Din opt Obiective ale Mileniului, cel puţin cincipot fi atinse prin aplicarea cunoştinţelor ştiinţifice:(a) depăşirea sărăciei şi foametei; (b) reducereamortalităţii copiilor; (c) îmbunătăţirea sănătăţiimamelor; (d) lupta cu SIDA, malaria şi alte maladii;(e) asigurarea stabilităţii ecologice. Altfel spus,dezvoltarea economică şi socială în baza ştiinţeieste tratată ca oportunitatea unui progres mai rapidpentru ţările în curs de dezvoltare, în timp ce ţăriledezvoltate speră ca ştiinţa să rezolve problemeprecum schimbarea climei şi aprovizionareadurabilă cu energie.2. Perceperea publicăRecunoaşterea faptului că ştiinţa este chematăsă rezolve probleme globale, după cum se aratăîn ODM, nu exclude că, totodată, în multe ţărisegmente mari ale populaţiei sunt foarte dependentede influenţa (şi aplicarea) ştiinţei şi a tehnologiilorasupra societăţii şi mediului ambiant. Prin aceastase explică şi faptul că într-un şir de ţări ştiinţa nu-icapabilă să atragă generaţia tânără, cum era în trecut.Academiile de Ştiinţe pot face multe pentru a prevenipercepţia negativă a ştiinţei şi carierei ştiinţificeprin explicarea faptului că ştiinţa este importantăîn soluţionarea problemelor cruciale cu care seconfruntă omenirea astăzi, inclusiv: aprovizionareadurabilă cu energie, cu apă potabilă curată, reducereamortalităţii infantile, tratarea bolilor transmisibile şi,în linii generale, lichidarea sărăciei. Pentru a lucraeficient, academiile trebuie să fie o călăuză nu doarîn cuvinte, ci în fapte. Dacă, bunăoară, Academiiledoresc să influenţeze mai mult tânăra generaţie, elepot începe cu atragerea în rândurile lor a tinerilorsavanţi. Dar dacă se doreşte ca mai multe femei săse ocupe de ştiinţă, academiile trebuie să atragă înrândurile lor un număr mai mare de femei.3. Caracterul inter- şi multidisciplinarConsultarea societăţii şi a responsabililor pentruluarea deciziilor într-o serie de probleme globaleimpune combinarea diferitor domenii ale ştiinţei.Dar realitatea dovedeşte că, deseori, o asemeneacolaborare nu apare “de jos”, în special în cazulştiinţelor naturii şi ale celor sociale. Deşi uneleAcademii de Ştiinţe includ studierea ştiinţelorsociale, în multe academii din lume prevaleazăştiinţele naturii. Corespunzător, un număr destulde mic de academii dispun de un spectru largde discipline, bazate pe studierea multilaterală aobiectului, care cu adevărat răspund necesităţilorfactorilor de decizie de diferite niveluri. De aceea,academiile trebuie să elaboreze mecanisme noipentru a lărgi spectrul disciplinelor şi experienţei decare dispun. O asemenea experienţă poate includeantrenarea unor noi membri, care ar reprezentadiscipline anterior neglijate, sau elaborarea formelornoi de colaborare cu alte Academii.4. Glas unicCert e că fiecare organizaţie ştiinţifică – naţionalăsau internaţională – s-a creat cu cele mai buneintenţii. Dar, în special la nivel internaţional sauregional, se atestă creşterea numărului de organizaţiiştiinţifice, astfel că poate să apară un număr marede organizaţii fragmentate, divizate pe părţi caşi însăşi ştiinţa. Se observă multe coincidenţe deambiţii şi mandate şi nu întotdeauna devine posibilăcoordonarea şi colaborarea. Această situaţie poateinfluenţa negativ dorinţa factorilor de decizie de asolicita consultări în chestiuni legate de ştiinţă: pelângă dificultatea de a determina cea mai potrivitănr.2-3 (7), septembrie 2007 - 9