Academos 2007.indd - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

AkademosOMUL CA AGENT ŞIOBIECTIV SOCIALÎN CONTEXTULTRANZIŢIEIAcad. Alexandru RoşcaDin anul 1990 sub egida ONU a începutelaborarea “Rapoartelor naţionale cu privire ladezvoltarea umană”, prezentate anual opinii publicelocale şi internaţionale. Din acelaşi an, în bazarapoartelor naţionale sunt elaborate rapoarteleglobale asupra dezvoltării umane, în care fiecăreiţări îi revine locul său în lume conform indicilorstabiliţi.Este de menţionat că Republica Moldovaa aderat la acest proces ceva mai târziu şi primulraport naţional a fost lansat în 1995 în cadrul uneiconferinţe care a avut loc în incinta A.Ş.M. Însăşisintagma “dezvoltare umană” reclamă orientareadezvoltării spre om, spre îndestularea necesităţilorsale de viaţă şi spre facilitarea afirmării sale plenareîn domeniul de activitate pe care l-a ales.La elaborarea conceptului de dezvoltare umanăşi-au adus contribuţia analişti notorii din diferiteţări. Ca atare, acesta nu este un concept cu totul nou,diverse aspecte ale sale au fost preluate din diferitedoctrine social-filosofice şi politice de inspiraţiesocial-democratică.Unul din obiectivele majore ale acestui gende dezvoltare prevede sporirea responsabilităţiioamenilor pentru propriul destin, evitândtransformarea lor în executori mecanici ai unordispoziţii venite din exterior, cum ar fi şi cele impusede organele centrale de conducere.Pentru spaţiul ex-sovietic această prioritatea avut să însemne ceva foarte important. Aici,pe parcursul mai multor decenii, în rezolvareaproblemelor (atât teoretice cât şi practice) se reieşeade regulă din întâietatea societăţii faţă de individ,accentul principal era pus pe mase, pe comunitateşi colectivism. Realizarea unor grandioase proiecteşi programe de dezvoltare se făcea în mare măsurăprin sacrificarea intereselor vitale ale generaţiilorexistente în numele celor viitoare. În condiţiile deatunci omului îi revenea preponderent postura deşurub în imensul agregat social, ale cărui principii defuncţionare obiectiv îl predeterminau pe individ săacţioneze în limitele înguste ale normelor stabilite.Orientarea spre individ ca entitate era calificatăprin anii ’20,’30 drept umanism îngust. Ba chiarşi mai apoi unii ideologi sovietici continuau săconsidere că totul trebuie să fie realizat de către maseşi pentru mase. Într-o aşa accepţiune societatea estepersonalizată, iar individul este depersonalizat, omulevoluează mai mult ca obiect al acţiunii exterioare,ca produs al dezvoltării sociale şi mai puţin casubiect activ, ca sursă a dezvoltării societăţii. Dinaceastă stare de lucruri mai derivă o ipostază aomului: el este solicitat mai mult ca mijloc şi maipuţin ca scop. Chiar şi prin anii ’70,’80 societatease asemăna în mare măsură cu o echipă teatrală, încare nu existau actori înzestraţi fiecare cu caracter şicreativitate proprie, iar rolurile lor părând contopiteîntr-o operă a cărei autor era în primul rând consideratpartidul de guvernământ.Factorii şi mecanismele care, pe de o parte,contribuiau la hipertrofierea societăţii, la definireaei ca subiect autonom, iar, pe de altă parte, favorizau“procrustrarea” masivă a indivizilor, devenise laun moment dat frâne ale dezvoltării normale atâta societăţii, cât şi a omului. S-a impus necesitateamodernizării structurilor politice, economice şisociale. Chiar din start scopul transformăriloriniţiate era crearea condiţiilor obiective pentru omanifestare mai amplă şi mai reală a omului ca agental acţiunii sociale, pentru trecerea de la o societate,în care prea multe lucruri erau fatal predeterminate,la o societate mai deschisă, cu posibilităţi mai largipentru individ de a opta şi de a decide fără imixtiunipermanente din exterior.Deci, supunerea peste măsură a individuluicircumstanţelor exterioare urma să fie înlocuită prinridicarea acestuia la condiţia de făuritor al propriuluidestin. În ultima instanţă anume aceasta era ipotezade lucru şi ţinta finală a demolării instituţiilor şistructurilor precedente, considerate de mai mulţireformatori ca total neefective şi incorigibile.În văzul şi, într-o anumită măsură, cu aportulnostru, se instituie o nouă situaţie social-istorică.Pare să fie înregistrate şi unele succese în creareacondiţiilor obiective de transformare a omuluiîn agent activ al dezvoltării. Este vorba desprelegalizarea şi implementarea pluralismuluieconomic, politic, cultural-ideologic. Libertateaantreprenoriatului privat, democratizarea,concurenţa economică şi politică etc, au menirea dea crea un spaţiu, un mediu, un climat în care omuluii se va oferi mai multe variante (subliniez “variante”şi nu “posibilităţi”) de a alege, de a se manifesta, dea se afirma.Nu întâmplător am atras atenţia asupra42 - nr.2-3 (7), septembrie 2007