De ce unii moldoveni şi-au alungat limbaromână, au părăsit-o şi culmea, chiar au vândut-o?Se explică toate acestea prin „întâmplări”, prinoportunisme sau poate şi prin metehnele noastrenaţionale? Sau poate aceste <strong>de</strong>viaţionisme pot fiexplicate prin nenumăratele variante <strong>de</strong> culturăpolitică ce ne caracterizează, precum cultura politică<strong>de</strong> supunere „capul plecat sabia nu-l taie”, sau poatecultura politică fatalistă „nu sunt vremurile subcârma omului, ci bietul om sub vremi”.Nu cumva mai important <strong>de</strong>cât ce a făcut istoriadin noi e ceea ce am făcut noi cu ceea ce a făcutistoria din noi?Da, vorba lui Eminescu „omul e o întrebare”.Se întreba Eminescu: este omul o competenţă, ointeligenţă, sau un caracter?Se pare că în raport cu lingvistica practică mulţimoldoveni sunt o „întrebare în primul rând <strong>de</strong>caracter”.Nu putem să invocăm aici obsesia multormoldoveni faţă <strong>de</strong> uz, fapt care generează complexeşi obstrucţionează însuşireanormelor. Mai mult, unii chiarîl speculează politic.Este regretabil faptul că uniisau chiar mulţi moldoveni se aflăîn chingile gândirii mo<strong>de</strong>lelor,sintagmelor şi expresiilor altorlimbi. Drept urmare ne-am alescu macaronizarea limbajului,ne-am ales cu schizoglosia şi înniciun caz cu mult trâmbiţatulbilingvism armonios. Nu glumă,societatea noastră continuă şiastăzi să rămână o societate a„ghiaghilor”, a „ghiochilor”,a „culioacelor” etc. Straniu<strong>de</strong> tot, ca şi cum cineva dintreconcetăţenii noştri, <strong>de</strong> exemplu,ar fi citit povestea „Culiocul cudoi bani”.Cineva ar putea să-mireproşeze că este vorba doar<strong>de</strong> o simplă <strong>de</strong>prin<strong>de</strong>re. Întra<strong>de</strong>văr,<strong>de</strong>prin<strong>de</strong>rea este a douanatură a omului, dar ce facemcu prima natură a omului care,după cum afirma M. Şora, cautăarmonia între orizontalitate şiverticalitate, între a fi şi a face.Noi trebuie să facem efortulintelectual suficient pentru<strong>de</strong>păşirea acestei situaţii or,40 - nr.2-3 (7), septembrie 2007<strong>Aka<strong>de</strong>mos</strong>este arhicunoscut - suntem ceea ce voim să fim.În acest sens, conaţionalii noştri sunt mai greu <strong>de</strong>urnit, chiar dacă este inginer, agronom, economistsau funcţionar <strong>de</strong> stat. Ce să mai vorbim <strong>de</strong> celelaltecategorii sociale? În această ordine <strong>de</strong> i<strong>de</strong>i, nu potsă nu-l invoc pe ilustrul filosof C. Noica, care afirmacă noi îl sărbătorim în fiecare an pe Eminescu,dar continuăm să fim vinovaţi în două privinţe:întâi nu-l cunoaştem încă în întregime, apoi nu-lfacem cunoscuţi altora. Această evaluare poate fiextrapolată şi asupra situaţiei limbii române dinRepublica Moldova, adică, primo, n-o cunoaştemîncă în întregime, secundo, n-o facem cunoscutăaltora. Referitor la ultima evaluare, că nu o „facemcunoscută altora”, reproşul minorităţilor etnice estecât se poate <strong>de</strong> justificat.Fi-vom în stare să recuperăm aceste restanţe?Vom fi, iar în această privinţă un rol importantrevine formării mo<strong>de</strong>lelor <strong>de</strong> vorbire corectă, carea<strong>de</strong>sea pentru alolingvi sunt mai convingătoare şimai eficiente.Maica Domnului Îndurerata. XVIII, s. Sănătăuca, Soroca. Din fondurileMuzeului Naţional <strong>de</strong> Arte Plastice.
Conferinţa Aca<strong>de</strong>miilor Limba din română Europa <strong>de</strong> Est şi Sud-EstÎn acest sens nu încape nicio îndoială că exempladocent, adică exemplele instruiesc. Apropo, <strong>de</strong>spremo<strong>de</strong>le. Se poate spune că şansa redresării noastrestă în raport direct cu posibilitatea <strong>de</strong> a dispune <strong>de</strong>mo<strong>de</strong>le, stâlpi ai societăţii, cum le-a numit Ibsen.Azi nu ne putem mişca aşteptând să avem şcoală <strong>de</strong>calitate fără învăţători şi profesori pe măsură, stat<strong>de</strong> drept fără ju<strong>de</strong>cători dispuşi să-l asigure, viaţămorală şi spirituală fără preoţi care să o întruchipezepersuasiv, sănătate biologică fără medici <strong>de</strong>votaţi.Prin urmare, este important ca societateamoldovenească să genereze şi să valorifice mo<strong>de</strong>lesuperioare <strong>de</strong> civilizaţie. O frecventă căutare şiformare <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>le lingvistice, aşa cum am spus, serealizează şi în domeniul limbii române.Eventualul mo<strong>de</strong>l <strong>de</strong> vorbire corectă a limbiiromâne care ar trebui să existe, fie în familie, fie înbiserică, fie în şcoală, fie în administraţia publică,nu face <strong>de</strong>cât să te mo<strong>de</strong>leze. Şi nu te poate mo<strong>de</strong>la<strong>de</strong>cât ceea ce te <strong>de</strong>păşeşte, ceea ce te umple <strong>de</strong>admiraţie, cuvântul frumos al mamei, al preotului,al învăţătorului, al conducătorului etc.A avea un mo<strong>de</strong>l al limbii literare înseamnă acălca pe o urmă, a urma, a intra în comunitatea uneitradiţii. Contează, <strong>de</strong>ci, în ce realitate ne mişcăm şicu ce mo<strong>de</strong>le lucrăm. De aceea nimic nu justificăabandonarea lor <strong>de</strong> plano.Astăzi, ce poate fi mai stringent <strong>de</strong>cât străduinţafiecărui moldovean <strong>de</strong> a fi un mo<strong>de</strong>l <strong>de</strong> exprimarecorectă, confirmând, astfel, conştiinţa lingvistică,adică cunoştinţe <strong>de</strong> lexic, morfologie, sintaxă etc.,fapt care i-ar permite să facă distincţia dintre limbaexemplară sau literară şi dialect sau graiul local. Înaceastă privinţă profesorii universitari, <strong>de</strong> exemplu,trebuie să fie la înălţimea aşteptărilor, făcândconcurenţă oricui. Şi, dacă unii profesori universitari„petrec perechea”, „precaută întrebările”, „apărădisertaţia”, „citesc lecţia” etc., atunci ce mai rămânedin mo<strong>de</strong>lul pe care stu<strong>de</strong>nţii trebuie să-l urmeze?!De aceea, orice cadru didactic, indiferent <strong>de</strong>profesie, trebuie să subscrie la următorul <strong>de</strong>zi<strong>de</strong>rat– Limba română este şi profesia mea. Este <strong>de</strong>datoria noastră, a profesorilor universitari, să-iconducem pe stu<strong>de</strong>nţi prin labirintul limbii române,indicându-le ieşirea din impas. Cât mai incitant, câtmai accesibil, cât mai antrenant, neplictisitor.A urma, însă, mo<strong>de</strong>lul limbii române, fie vorbite,fie scrise presupune, în primul rând, răspun<strong>de</strong>rea<strong>de</strong>cisivă pentru cultivarea ei în sens că mereu avemceva <strong>de</strong> învăţat. Or, nu e o ruşine să nu ştii, e o ruşinesă nu vrei să ştii. N. Stănescu în acest context era<strong>de</strong>stul <strong>de</strong> tranşant afirmând că trebuie să cunoaştemlimba română astfel încât să ajungem poligloţi <strong>de</strong>limbă română, ceea ce înseamnă, după N. Stănescu,să ştim <strong>de</strong> 7 ori limba română ca instrument <strong>de</strong>comunicare. Vasăzică, cu cât mai mulţi vomînţelege că avem mereu <strong>de</strong> învăţat, <strong>de</strong>zvoltându-neastfel conştiinţa lingvistică, cu atât mai repe<strong>de</strong> vomprogresa şi vom asigura, cum ar fi spus IenăchiţăVăcărescu, „creşterea limbii româneşti”.Pentru aceasta avem nevoie <strong>de</strong> mai multăconştiinţă naţională, „care ne ţine pe verticală, cân<strong>de</strong> foc pe pământ, când e jale în cuvânt” (VasileRomanciuc). În această perspectivă, avem nevoie <strong>de</strong>mai mult sine, căci sine-le ca expresie a conştiinţeiprofun<strong>de</strong> vine să proiecteze lumina în întunericuleu-lui. Adică tot zbuciumul nostru este şi trebuie săfie, pe plan formal sau informal, ridicarea eu-lui lasine. Numai aşa sine-le ne aduce conştiinţa noastrămai bună. Avem nevoie, în ultimă instanţă, <strong>de</strong> maimultă dragoste <strong>de</strong> sine fără teamă <strong>de</strong> a fi acuzaţi <strong>de</strong>narcisism. Or, puţin narcisism în plus, nu strică.În drama Meşterul Manole prăbuşirea zidurilordurează timp <strong>de</strong> 7 ani. Ce simbolizare biblică!În Republica Moldova prăbuşirea indolenţei şi<strong>de</strong>zinteresului faţă <strong>de</strong> limba română durează, spreregret, prea mult timp. Păcatele Noastre! Şi totuşi,revigorarea limbii române, asemenea PăsăriiPhoenix, este <strong>de</strong> nestăvilit. Nouă nu ne rămâne<strong>de</strong>cât să o ajutăm cu munca pasionată în primulrând, pentru că restul, spunea L. Blaga, e <strong>de</strong>stin,numai <strong>de</strong>stin. Numai aşa vom fi în pas cu timpulşi/sau poate îl vom <strong>de</strong>vansa. Urmând în<strong>de</strong>mnul luiM. Elia<strong>de</strong> din „Invitaţie la bărbăţie” vom spuneşi noi cu referire la situaţia limbii române dinRepublica Moldova: hai<strong>de</strong>ţi, domnilor, mai domolcu tânguirile, mai domol cu disperarea. Într-a<strong>de</strong>văr,astăzi momentul nu este atât al discuţiilor, „unii arspune chiar al gargarei pietiste şi lemnăriei retorice”,cât în primul rând al acţiunilor. În acest sens, cusiguranţă contează res, non verba.Limba română este un domeniu pentru caretrebuie să luptăm mereu. Aceasta e premisa. Iarconcluzia? Concluzia trebuie să o tragem fiecaredintre noi.Discurs rostit în senatul USM <strong>de</strong> ZiuaNaţională a Limbii, 31 august 2007nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 41