Academos 2007.indd - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Conferinţa Academiilor Limba din română Europa de Est şi Sud-Estcunoaştere convertită în valoare de expresie, încaz contrar valoarea de cunoaştere inexpresivă esteaspidă şi demobilizatoare iar valoarea de expresiestrict formală e caducă, vanitoasă, vicioasă.Regretăm faptul că astăzi, încă, le avem pe ambele.În această perspectivă evaluarea acţiunilor derevigorare a Limbii Române este departe de a fidoar pozitivă. Iar argumentele, cum s-ar spune, nuse lasă cu una, cu două.Este de constatat, afirmă marele poet GrigoreVieru, că limba română nu este încă toată prin părţilenoastre. Iar savantul lingvist de talie europeanăEugen Coşeriu menţiona, că în Republica Moldovacu limba română încă nu poţi ajunge pretutindeni.Deşi de-a lungul anilor s-a efectuat o activitatesusţinută, organizată şi coordonată cu eforturisubstanţiale privind funcţionarea limbii române,uneori sau de multe ori am fost cu borşul la foc şi cupeştele în iaz.În contextul situaţiei lingvistice actuale mareanoastră problemă este cea a determinismelor sau,cum ar spune R. Aron, a ordinii imuabile şi constanteîn relaţiile dintre fenomene. Oare nu ne aducnecazuri şi frustrări fluctuaţiile determinismuluipolitic? Vizavi de situaţia lingvistică indigenă,determinismul economic mai rămâne încă ovariabilă dominantă? În această ordine de idei, dece pe la noi este în vogă următorul raţionament:contează nu atât limba, cât ce este pe limbă? De cen-am admite, că uneori o ia razna şi determinismulcultural care, după idee, ar trebui să fie funcţionalpână în pânzele albe?Evident, între determinismele menţionate existăo relaţie inextricabilă. Nu se cere să fie subestimatăvaloarea unui sau altui determinism. Consider, însă,că primatul, deci, şi calitatea supraordonată, musaitrebuie să revină determinismului politic. Sau,politicul este cel în cadrul căruia sunt aleşi cei careconduc sau domină. E o platitudine desigur, dar simtnevoia s-o spun: a conduce înseamnă a lua decizia şirespectiv a exercita decizia, iar a domina înseamnă ase impune, a stăpâni. Astfel acţiune politică nu poatesă nu aibă iniţialitate, generalitate şi obligativitate.Din perspectiva teleologică determinismulpolitic fie facilitează, fie stânjeneşte, fie zădărniceşteatingerea stării finale. Cât priveşte determinismulpolitic al societăţii noastre, acesta, printr-o politicălingvistică ştiinţifică, trebuie să faciliteze nu doarschimbarea atitudinii faţă de limba română, darşi garantarea securităţii lingvistice a statului care,nu în ultimul rând, trebuie să presupună nu doarloialitatea lingvistică a alogenilor, ci şi integrarealor lingvistică.Dacă este aşa, atunci politicul nu poate să nu-şiprezerve valoarea sa supraordonată în raport cu altedeterminisme.Ameliorarea situaţiei lingvistice din Moldovaţine de şansa limbii române de a-şi exercita exhaustivfuncţiile. În acest context, limba de stat trebuie să-şiexercite dominaţia nu numai în sensul necesarului,ci şi a suficienţei. Astăzi, oare, nu este ridicol calimba de stat, în unele domenii, să fie, încă, o limbădominată?Evident, disfuncţionalitatea limbii române înRepublica Moldova nu se reduce doar la precaritateapoliticii lingvistice, ci şi la calitatea vorbitorilor delimbă română. Cu alte cuvinte, promovarea limbiiromâne depinde de fiecare dintre noi, indiferent destatut şi rol, iar în această privinţă nimeni nu poatefi mai presus de gramatică.Viaţa şi cu siguranţă istoria noastrăcontemporană, din păcate, ne educă să relativizămtotul, inclusiv, fenomenul limbii, să ne instalăm „înposibil”, în „se poate şi aşa”, formule care exprimăla noi aproape o filosofie de viaţă.Naşterea Fecioarei, 1808. Gherasim-Zugrav,D. Stefan-sculpto. Din colecţiile Muzeului Naţional deArte Plasticenr.2-3 (7), septembrie 2007 - 39