Academos 2007.indd - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

AkademosLIMBA ROMÂNĂ:PROBLEME ŞIEXIGENŢEDr. conf. Vasile Cujbă,Decan facultatea Relaţii Internaţionale,Ştiinţe Politice şi Administrative, USMZiua de 31 August este pentru noi mai mult decâto zi importantă, ea este un simbol care nu numai căne prezintă, ci şi ne re-prezintă. Calitatea simbolicăa Zilei de 31 August, consecinţă a energiei spiritualetotalizatoare, transcende locurile şi vremurile,situaţiile individuale şi circumstanţele contingente,reuneşte şi exprimă comuniunea.Fireşte, tot ce este simbol impune nu doarrespect, ci şi pietate, fapt care ne ancorează, înultimă instanţă, în lumea sacralităţii unde, cum arspune poetul Ion Hadârcă, „umblăm smeriţi pe latainele cuvintelor limbii române, cum am umbla pela icoane”.Aflată în ipostaza de simbol naţional, Ziua de 31August trebuie să se bucure de un tratament specialîn memoria colectivă şi în conştiinţa publică actuală.Precum alte simboluri naţionale, Limba Noastră ceaRomână dezvăluie „punctul fix”, axul central alorientării viitoare, punând capăt, astfel, relativităţiişi confuziei care pe ici-colo încă mai persistă. În aşamod, Limba română prin imanenţa sa dobândeşteun statut ontologic unic, graţie căruia ea nu poate săapară şi să dispară funcţie de dorinţele şi/sau nevoilenoastre zilnice.În raport cu acest simbol unii, bineînţeles,şochează socotind esenţiale alte lucruri. Pesemnecă în societatea noastră blasfemia, ignoranţa şiincultura nu numai că sunt la modă, dar sunt şirentabile.Sărbătorirea acestei zile istorice ne oferă ocazia,a câta oară, să reflectăm cu gratitudine la trecutulnostru recent şi să privim cu mai temeinică speranţăîn viitor.Trebuie să amintim şi să ne amintim de cei (iar înaceastă privinţă Universitatea de Stat din Moldovaare motive de a se prezenta cu fruntea sus) care,propriu zis, au „Zidit Casa Limbii Române”.Aceasta a fost misiunea la care am fost chemaţi şicăreia trebuie să ne dedicăm cu toată fiinţa noastră.Este o axiomă, limba oricărui popor este o marevaloare reprezentativă. La noi, însă, limba are otrăsătură aparte. Istoriceşte, limba noastră a fostîntotdeauna o rană şi o lacrimă. Aşa a fost să fie,noi am privit lumea prin această rană şi prin aceastălacrimă.În anul de graţie al mişcării de renaşterenaţională 1989 August 31, am trăit momentuladevărului Limbii Române, am trăit momentulcredinţei Limbii române şi am trăit momentulacţiunii Limbii române. Cu alte cuvinte, după atâtaamar de vreme, „pe al nostru picior de plai” s-areafirmat convergenţa limbii române în ipostaza eide Logos, Ethos, Pathos şi Praxis.Toate acestea ne-au fortificat speranţa, călimba română în cele din urmă va deveni „StăpânaNoastră”, ceea ce înseamnă, în perspectivaeminesciană, instituirea unui mod de a fi, în primulrând prin limbă. Altfel spus, era indispensabil calimba română să devină nu numai un mijloc decomunicare, dar şi un spaţiu de expresie a unui modde a fi.Într-adevăr, era vorba de o acţiune anunţătoareşi ambiţioasă! Altfel nici nu putea fi!În orice creaţie umană, inclusiv cea lingvistică,spunea poetul Vasile Voiculescu, primează acţiuneaşi nu intenţia. Ceea ce s-a realizat în ţara Moldoveiîncepând cu 1989 - revenirea la alfabetul latin,conferirea limbii noastre a statutului de limbă destat, nu a fost decât o acţiune politică şi culturală demare anvergură. Din acel moment, ritmul fiinţăriinoastre ca naţiune nu putea să nu coreleze cu ritmulLimbii Române.Şi iată că s-a adeverit; ne poate salva ca neamnu numai „pâinea noastră cea de toate zilele”, ci şicuvântul matern, iar cuvântul matern era cuvântullui Dumnezeu.Fără a fi negativist, voi spune că întronarealimbii române în Cetate este departe de a fi o reuşităincontestabilă. Da, am avut bucurii, dar am avut şidureri. Oare de ce? Ce am putea obiecta în definitiv?Nu cumva, în cazul nostru, avem de a face cufenomenul luptei cu morile de vânt?Sunt întrebări care nu numai că te îmbie la unexerciţiu intelectual, dar şi te pune pe gânduri.Se ştie că, în societăţile tradiţionale (de acesttip este şi societatea noastră), minunea ţine doar treizile, în rest e la modă „lasă că merge şi aşa”. Astfels-a întâmplat şi cu acţiunile noastre de promovareşi apărare a Limbii române. În această privinţăconstatăm că nu este interesant decât ceea ce rămâneîn stil, în expresie, nu numai în fapt, în eveniment.Noi, negreşit, am obţinut evenimentul 31 August1989, dar am irosit stilul pe care evenimentulrespectiv l-a provocat. Or, stilul e evaluare de38 - nr.2-3 (7), septembrie 2007