Academos 2007.indd - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Laudatio lui Grigore Vierupe seama poeziei o dinamică colectivă capabilăsă stimuleze atât redescoperirea rădăcinilor, câtşi a resorturilor sentimentelor adevărate. Iată unexemplu: Ca un copil aştept dimineaţa/ Pânăla lacrimi mi-e dragă viaţa! Acesta e un mesajincredibil de optimist, lansat din întunericul nopţiidespicate cu fulgerul marii iubiri de viaţă. Estecurioasă depăşirea stării exilului interior din poezialui Vieru, prin optimismul dătător de libertateinterioară, numai astfel fiind posibilă armoniaoriginară spre care tinde autorul, nutrind o vagănostalgie a limbajului primordial. Vizionarismul luiVieru, ca şi al tuturor autorilor şase- şi şaptezecişti,s-a născut din reticenţa faţă de realitatea ideologică.De aceea ei vor pleda pentru redarea vigorii limbiimaterne, aceasta constituindu-se ca o ultimă redutăa celui care scrie. Mama, graiul (este şi titlul uneiantologii de poezie alcătuit de către Grigore Vieru),numele (să nu uităm că Numele tău [1968] esteun volum de versuri de mare rezonanţă în epocă),plaiul constituie punctele de reper ale creaţieilui Grigore Vieru. Explicaţia frecvenţei acestormotive prezente şi în poezia altor scriitori dinaceeaşi generaţie ţine de criza identitară pe carepersonajul literar basarabean o resimte. Rupt dealbia firească a culturii româneşti, care deveniseun tabu, scriitorului îi revine soarta de a se referila sine-le său, la un sine sau un eu care are nevoiede identificare. Aşa se explică reflexivitatea decare literatura basarabeană abundă, eu-l reflexival autorului operând prin grila unui sine colectiv.La Grigore Vieru conştiinţa reflexivă ia formacântecului, cântecul fiind, precum se ştie, o formăde exteriorizare a asupritului, autorul convertindsuferinţa într-o formă primară a reflexivităţii, încântec. Retragerea în sine o citim şi în titlul Numeletău, acesta semnificând sine-le nominal, legăturacu familia, cu neamul. De precizat în acest contextcă termeni precum sunt „străvechi”, „primar”,„primordial” şi „arhaic” au o altă semnificaţie,comportă mai curând sensul de „profund”,„autentic”. Relaţia cea mai „profundă”, mai„veche” rămâne a fi relaţia cu mama, care pentruGrigore Vieru semnifică relaţia sacră cu Dumnezeu.Mai multe titluri de poezii sunt relevante în acestsens: Făptura mamei, Mâinile mamei, Ochiimamei, Părul mamei etc. Procedând astfel, autorulumple golul generat de pierderea Sine-lui, surseleEu-lui regăsindu-le şi într-un Noi comunitar careeste neamul sau într-un timp al copilăriei. Creaţialui Grigore Vieru destinată micilor cititori, atât debine cunoscută şi îndrăgită, îşi dezvăluie pe deplinsensurile anume în acest context. Grigore Vieru s-aimpus şi se impune prin curajul de a crede până lacapăt, căci, precum spune Domnia sa Cine credepână la capăt, se dezleagă de spaimă. Este vorba,în primul rând, de credinţa în puterea cuvântului.Prin creaţia sa Grigore Vieru a cultivat şi cultivăcaracterul, iar caracterul, precum se ştie, nu poatefi înlocuit de inteligenţă, oricât de multă ar avea-ointelectualitatea ştiinţifică şi artistică. Abia privitădin perspectiva poemului Limba noastră întreagacreaţie a lui Grigore Vieru, ni se prezintă în lumina eiadevărată. Căci Vieru a vibrat şi vibrează ca nimenialtul la chemarea înaintaşului său dedicându-segraiului matern, poemele sale fiind neîntrecute înfrumuseţe în tot peisajul limbii române. Societateaîntreagă de la noi îi este recunoscătoare lui GrigoreVieru pentru întreaga sa creaţie iar Academia deŞtiinţe a Moldovei, conferindu-i astăzi titlul onorificde Doctor Honoris Causa, confirmă acest lucru. Îlfelicităm pe poetul şi cetăţeanul Grigore Vieru cuacest prilej, dorindu-i multă sănătate, pentru căacum are nevoie mai mult ca oricând de ea, puterede muncă şi inspiraţie pe tărâmul creaţiei.Vivat, crescat, floreat!Discurs rostit cu prilejul conferirii lui GrigoreVieru a titlului Doctor Honoris Causa al A.Ş.M.30 august 2007.Foto: Vladimir ColosExpoziţie în sediul A.Ş.M.nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 37