<strong>Aka<strong>de</strong>mos</strong>Mateevici trece peste condiţiile în care s-aaflat graiul său, discursul autorului fiind concentratasupra tonului mobilizator şi asupra miracoluluireînvierii limbii. Reînvierea graiului face partedintr-un „proiect”, ca să-i spunem aşa, al efortului<strong>de</strong> păstrare a valorilor morale şi presupune punereaîn mişcare a unor resorturi pierdute în uitare. Anumeasupra acestora se va concentra cea mai bună parte aliteraturii <strong>de</strong> la noi în perioada postbelică. Vârful <strong>de</strong>lance în proză va fi Ion Druţă, iar în poezie GrigoreVieru. Într-un timp prin excelenţă ateist ei au pus,asemenea lui Mateevici, accentul pe valoareareligioasă a vieţii. Intuiţia lor artistică i-a conduscătre această zonă unica a spiritualităţii autohtone,capabilă, în viziunea lor, să facă posibilă redresareasituaţiei <strong>de</strong> criză a valorilor spirituale.Cărţile lui Grigore Vieru, cele <strong>de</strong>dicate micuţilorAlarma (1957), Muzicuţe (1958), La fereastra cuminuni (1960), Făt-Frumos curcubeul şi Bunăziua, fulgilor! (1961), Poezii <strong>de</strong> seama voastră(1967), Trei iezi, Abecedarul (1970) (elaboratîmpreună cu S. Vangheli şi pictorul Igor Vieru),Albinuţa (1980) sunt, <strong>de</strong> fapt, ferestre <strong>de</strong>schise, înprimul rând, spre minunea graiului matern. Maitârziu se va orienta spre cititorul matur pentru careva scrie numeroase volume <strong>de</strong> versuri: Versuri(1965), Numele tău (1968), Un ver<strong>de</strong> ne ve<strong>de</strong>(1976), Taina care mă apără (1983), Cel care sunt(1987), Fiindcă iubesc (1980), Steaua <strong>de</strong> vineri(1978), Rădăcina <strong>de</strong> foc (1988), Hristos nu arenici o vină (1991), Rugăciune pentru mama (1994)Strigat-am către tine (1999), volume antologice:Scrieri alese, Acum şi în veac (patru ediţii: 1997,1999, 2000, 2001) ş. a., însă într-o profesiune <strong>de</strong>credinţă va susţine: Poezia mea <strong>de</strong> acolo porneşte,din copilărie. Ferice <strong>de</strong> copii care au <strong>de</strong>scoperit şimai <strong>de</strong>scoperă încă miracolele limbii materne prinintermediul versurilor lui Grigore Vieru: Pe ramulver<strong>de</strong> tace/ O pasăre măiastră. /Cu drag şi cu mirare/Ascultă limba noastră/ De-ar spune şi cuvinte,/Când cântă la fereastră,/ Ea le-ar lua, ştiu bine,/ Dinlimba sfântă a noastră! Chiar şi un singur exemplu,cum e acesta, este o dovadă că Vieru şi-a conceputcreaţia în spiritul lui Mateevici. Probabil anume dinaceastă cauză autorul ver<strong>de</strong>lui ce ne ve<strong>de</strong>, apreciat,<strong>de</strong> exemplu, <strong>de</strong> către criticul literar Alex. Ştefănescupentru „conştiinţa valorii imense a limbii”, a ajuns săfie, după cum observă şi criticul Theodor Codreanu,cel mai citit scriitor român din toate timpurile. Darlucrul acesta s-a întâmplat, <strong>de</strong>oarece însuşi poetulşi-a crescut cititorii. Fiind în Franţa în componenţaunei <strong>de</strong>legaţii care a participat la lansarea antologieiEchos poetiques bessarabienne, le spuneamparticipanţilor la eveniment că francezii nu au unscriitor contemporan care să se bucure <strong>de</strong> atâţiacititori câţi are Grigore Vieru. Fenomenul acesta seexplică prin faptul că în spaţiul nostru, în perioadapostbelică, relaţia scriitor-cititor a fost una specială.Scriitorii au fost puşi în situaţia <strong>de</strong> a se orienta sprecititor pentru a-i da curajul regăsirii propriului eu.Anume aşa se explică interiorizarea, care în peisajulnostru literar este diferită <strong>de</strong> fenomenul similarcaracteristic literaturii mo<strong>de</strong>rne <strong>de</strong> la începutulsecolului al XX-lea. Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> scriitorul <strong>de</strong>atunci, captat <strong>de</strong> diversificarea formulelor artistice,favorizat fiind şi <strong>de</strong> psihanaliza lui Freud care făceacarieră în epocă, scriitorii <strong>de</strong> la noi, în perioadapostbelică, vor căuta interioritatea pentru a-şi regăsisine-le. Ceea ce îl preocupă pe Grigore Vieru estesentimentul libertăţii interioare şi revenirea la niştemo<strong>de</strong>le existenţiale verificate <strong>de</strong> multe generaţii. Deaceea, imaginea <strong>de</strong> sine inclu<strong>de</strong>: ziua <strong>de</strong> duminică„la alba-ne căsuţă curată ca un ou” şi „casa văduvăşi tristă <strong>de</strong> la margine <strong>de</strong> Prut”, „azima”, dimineţilereci <strong>de</strong> toamnă în care personajul liric, învelit cugreul colorat al lăicerelor, au<strong>de</strong> ru<strong>de</strong>le vorbind înşoaptă. Imaginea în care <strong>de</strong>scoperim o copilărieplină <strong>de</strong> singurătate, cum este cea din poezia Melcul(Pleacă soarele cel bun, / Eu mă culc poveşti-mispun. / Dar nici una nu-i frumoasă. / Greu e singurelîn casă), precum şi a copilăriei în general, imagineafiului pierdut în război (vezi poezia Cămăşile) sau atatălui (vezi poezia Formular) completează universulexilului interior din poezia lui Grigore Vieru, caremotivează întru totul implicarea sa ulterioară înlupta <strong>de</strong> emancipare a conaţionalilor săi, scriindnumeroase poezii mobilizatoare consacrate reveniriila scrisul latin şi punerii limbii române în drepturileei fireşti, texte pentru cântece la fel <strong>de</strong> înflăcărateca ale lui Mateevici. Se <strong>de</strong>sprin<strong>de</strong> din toate acesteaconfiguraţia unui itinerar i<strong>de</strong>ntitar vechi, aproapebiblic. Dar nu lipsesc nici accentele mo<strong>de</strong>rnităţiispecifice insului acaparat <strong>de</strong> viteze. Mai exact, estevorba <strong>de</strong> imaginea omului care presimte criza uneimo<strong>de</strong>rnităţi ce culminează, astăzi, cu generaţiaomului „furat” <strong>de</strong> calculator.De acolo, din sfera aprofundată a trăirii simple,aproape arhaice, din sfera exilului interior, poetul,aflat în căutarea rădăcinilor strămoşeşti, opteazăîn favoarea marginalizării limbajului <strong>de</strong> lemn. Înlocul acestuia el propune limbajul simţurilor, alsimplităţii concepute ca un fir al Ariadnei, capabil<strong>de</strong> a ne re<strong>de</strong>scoperi calea pierdută către strămoşi,către rădăcini. Simplitatea versului lui GrigoreVieru se explică prin vizionarismul său care pune36 - nr.2-3 (7), septembrie 2007
Laudatio lui Grigore Vierupe seama poeziei o dinamică colectivă capabilăsă stimuleze atât re<strong>de</strong>scoperirea rădăcinilor, câtşi a resorturilor sentimentelor a<strong>de</strong>vărate. Iată unexemplu: Ca un copil aştept dimineaţa/ Pânăla lacrimi mi-e dragă viaţa! Acesta e un mesajincredibil <strong>de</strong> optimist, lansat din întunericul nopţii<strong>de</strong>spicate cu fulgerul marii iubiri <strong>de</strong> viaţă. Estecurioasă <strong>de</strong>păşirea stării exilului interior din poezialui Vieru, prin optimismul dătător <strong>de</strong> libertateinterioară, numai astfel fiind posibilă armoniaoriginară spre care tin<strong>de</strong> autorul, nutrind o vagănostalgie a limbajului primordial. Vizionarismul luiVieru, ca şi al tuturor autorilor şase- şi şaptezecişti,s-a născut din reticenţa faţă <strong>de</strong> realitatea i<strong>de</strong>ologică.De aceea ei vor pleda pentru redarea vigorii limbiimaterne, aceasta constituindu-se ca o ultimă redutăa celui care scrie. Mama, graiul (este şi titlul uneiantologii <strong>de</strong> poezie alcătuit <strong>de</strong> către Grigore Vieru),numele (să nu uităm că Numele tău [1968] esteun volum <strong>de</strong> versuri <strong>de</strong> mare rezonanţă în epocă),plaiul constituie punctele <strong>de</strong> reper ale creaţieilui Grigore Vieru. Explicaţia frecvenţei acestormotive prezente şi în poezia altor scriitori dinaceeaşi generaţie ţine <strong>de</strong> criza i<strong>de</strong>ntitară pe carepersonajul literar basarabean o resimte. Rupt <strong>de</strong>albia firească a culturii româneşti, care <strong>de</strong>veniseun tabu, scriitorului îi revine soarta <strong>de</strong> a se referila sine-le său, la un sine sau un eu care are nevoie<strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificare. Aşa se explică reflexivitatea <strong>de</strong>care literatura basarabeană abundă, eu-l reflexival autorului operând prin grila unui sine colectiv.La Grigore Vieru conştiinţa reflexivă ia formacântecului, cântecul fiind, precum se ştie, o formă<strong>de</strong> exteriorizare a asupritului, autorul convertindsuferinţa într-o formă primară a reflexivităţii, încântec. Retragerea în sine o citim şi în titlul Numeletău, acesta semnificând sine-le nominal, legăturacu familia, cu neamul. De precizat în acest contextcă termeni precum sunt „străvechi”, „primar”,„primordial” şi „arhaic” au o altă semnificaţie,comportă mai curând sensul <strong>de</strong> „profund”,„autentic”. Relaţia cea mai „profundă”, mai„veche” rămâne a fi relaţia cu mama, care pentruGrigore Vieru semnifică relaţia sacră cu Dumnezeu.Mai multe titluri <strong>de</strong> poezii sunt relevante în acestsens: Făptura mamei, Mâinile mamei, Ochiimamei, Părul mamei etc. Procedând astfel, autorulumple golul generat <strong>de</strong> pier<strong>de</strong>rea Sine-lui, surseleEu-lui regăsindu-le şi într-un Noi comunitar careeste neamul sau într-un timp al copilăriei. Creaţialui Grigore Vieru <strong>de</strong>stinată micilor cititori, atât <strong>de</strong>bine cunoscută şi îndrăgită, îşi <strong>de</strong>zvăluie pe <strong>de</strong>plinsensurile anume în acest context. Grigore Vieru s-aimpus şi se impune prin curajul <strong>de</strong> a cre<strong>de</strong> până lacapăt, căci, precum spune Domnia sa Cine cre<strong>de</strong>până la capăt, se <strong>de</strong>zleagă <strong>de</strong> spaimă. Este vorba,în primul rând, <strong>de</strong> credinţa în puterea cuvântului.Prin creaţia sa Grigore Vieru a cultivat şi cultivăcaracterul, iar caracterul, precum se ştie, nu poatefi înlocuit <strong>de</strong> inteligenţă, oricât <strong>de</strong> multă ar avea-ointelectualitatea ştiinţifică şi artistică. Abia privitădin perspectiva poemului Limba noastră întreagacreaţie a lui Grigore Vieru, ni se prezintă în lumina eia<strong>de</strong>vărată. Căci Vieru a vibrat şi vibrează ca nimenialtul la chemarea înaintaşului său <strong>de</strong>dicându-segraiului matern, poemele sale fiind neîntrecute înfrumuseţe în tot peisajul limbii române. Societateaîntreagă <strong>de</strong> la noi îi este recunoscătoare lui GrigoreVieru pentru întreaga sa creaţie iar <strong>Aca<strong>de</strong>mia</strong> <strong>de</strong>Ştiinţe a <strong>Moldovei</strong>, conferindu-i astăzi titlul onorific<strong>de</strong> Doctor Honoris Causa, confirmă acest lucru. Îlfelicităm pe poetul şi cetăţeanul Grigore Vieru cuacest prilej, dorindu-i multă sănătate, pentru căacum are nevoie mai mult ca oricând <strong>de</strong> ea, putere<strong>de</strong> muncă şi inspiraţie pe tărâmul creaţiei.Vivat, crescat, floreat!Discurs rostit cu prilejul conferirii lui GrigoreVieru a titlului Doctor Honoris Causa al A.Ş.M.30 august 2007.Foto: Vladimir ColosExpoziţie în sediul A.Ş.M.nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 37