Academos 2007.indd - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Laudatio lui Grigore VieruAlexei Mateevici a activat într-un timp definit, înEuropa, drept al modernităţii, căci, precum se ştie,acum nouăzeci de ani, când a fost plăsmuită poeziaLimba noastră, în cultura occidentală aveau locspectaculoase schimbări de formule artistice. Aşastând lucrurile, chiar dacă poetul nostru se afla întrunanumit context socio-cultural, marcat de legăturastrânsă cu valorile autohtone, tradiţionale, era, fărădoar şi poate, contaminat de atmosfera care dominaîn Europa la acea vreme. Acest lucru transpare chiarîn analiza concepţiilor religioase ale lui Tolstoi dinstudiul amintit, precum şi în lucrarea sa de licenţăconsacrată filozofului german Fehner. Cu atât maiinteresantă ni se pare atenţia sa concentrată asuprastării de fapte în problema limbii şi asupra valorilorfolclorice, asupra tradiţiilor. Exemplul acesta ecomparabil cu cel al lingvistului Eugen Coşeriu careîntors la baştină în ultimii ani ai vieţii, nu va contenisă sublinieze miracolul păstrării limbii române înMoldova la Răsărit de Prut. De fiecare dată cândcineva se avânta în complimente la adresa-i, elspunea: „Nu eu merit laudele, ci voi, căci aţi rezistatîn condiţii extrem de dificile”. Rezistenţa la care sereferă Coşeriu s-a reperat pe imboldul dat de cătreMateevici, precum şi pe creaţia lui Grigore Vieru.Tonul poeziei lui Mateevici este unulmobilizator, adresat confraţilor săi pentru a-i trezidin somnul nepăsării, viziunea fiind una contaminatăde accente romantice, foarte potrivite scopului.Este ca şi cum eu-l ar vorbi cu sine însuşi: Înviaţivădar graiul, sau: Strângeţi piatra lucitoare esteadresarea celui care vorbeşte în numele comunităţiiunite, prin doina dorurilor noastre, prin limbanoastră care e numai cântec, adică prin tot ceeace uneşte. Adresându-se celor care sunt, de fapt, aisăi, Mateevici pune accentul pe nevoia omului de adialoga cu sine însuşi. Dialogul acesta nu e altcevadecât comunicarea internă care e foarte necesarăomului. Poate că anume din această cauză în perioadapostbelică Limba noastră nu a fost prea multdifuzată, căci comunismul, totalitarismul „a distrustocmai comunicarea internă: conştiinţa, dialogulcu sine ca Altul”. (Bogdan Ghiu, Comunicareainternă, comunicare externă. Revista „Cuvântul”,serie nouă, nr.3, 2007, p. 23). Mateevici exprimă,de fapt, necesitatea accederii la conştiinţa de sine.La fel a procedat şi Grigore Vieru care, împreună cuconfraţii săi de generaţie au purces la exprimareasensibilităţii autohtone aprofundate. Lirismul multcăutat în anii 60, nu numai în poezie, dar şi în prozăşi chiar şi în teatru, anume în felul acesta se explică.El se înrudeşte cu reflexivitatea şi cu introspecţiamelancolică eminesciană. Cât priveşte Legământulvierean cu Eminescu este unul special şi se explicăprin necesitatea schimbării perspectivei asupra artei,a deideologizării ei.Foto: Vladimir ColosOmagiu lui Grigore Vieru. Ex-preşedintele Academiei Române, acad. Eugen Simion. 30 august 2007nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 35