Academos 2007.indd - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Laudatio lui Grigore Vieruprocedează şi poetul Vieru care din perspectivatimpului în care se lansa, un timp ideologizat excesiv,impune un alt punct de vedere asupra artei. El sedetaşează de ideologia devoratoare, deplasându-sespre universul plin de graţie divină a celor mici,sau spre universul celor îndrăgostiţi: Cea mai dulcepolitică / Pe care o salutăm, / E această duminică, /În care ne sărutăm - scria poetul în anii 80.Unitatea interioară a poeziei lui Grigore Vieruse menţine datorită substratului religios revelat prinomniprezenţa forţei maternităţii care adună în ea,ca într-un centru al sacralităţii, satul, copilăria, casapărintească, iubita, izvorul, lacrima, ploaia. Dacă„duminica” este cea care pivotează timpul sacru,atunci ludicul marchează, din acelaşi punct devedere, spaţiul, iar cântecul şi magia, la rândul lor,contribuie la desfăşurarea universului liric viereansub semnul liturgicului spre care e orientată lupta cusingurătatea, cu înstrăinarea şi ieşirea dintr-un timpa-religios, a-ciclic al totalitarismului, al neamuluisău adunat în versurile poetului nostru ca într-oicoană: O, neamule, tu, / adunat grămăjoară, / aiputea să încapi / într-o singură icoană.Tradusă în limbajul lui Mateevici, aceastăicoană este Limba noastră. În acest punct cei doipoeţi se întâlnesc cu un alt basarabean, cu lingvistulsupranumit „al secolului al XXI-lea”, EugenCoşeriu, care considera că într-un cuvânt poate ficitită istoria întreagă a unui popor.Deci, pentru a-i vorbi celui căruia i se adresează,atât Mateevici, cât şi Vieru îl pregătesc, montându-lpe unda comunicării liturgice, a interiorităţii,încercând, ca şi cum, să anihileze divizareasubiectului uman în transcedental şi empiric. Însălimbajul este unul comun, fapt ce denotă intenţiaautorilor de a-l îndrepta pe cel căruia i se adreseazăspre făgaşul memoriei colective. Când Vieru a fostînvinuit că e prea simplu, a dat replica următoare: Eunu a fi simplu râvnesc, ci a fi înţeles, pentru el fiindesenţială accederea la inima cititorului de rând.Provocându-l pe cititor să-şi caute interioritatea,Alexei Mateevici îl conduce pe drumul căutăriipropriei identităţi, căci limba se identifică, în fapt,cu persoana. Pledoaria în favoarea limbii ia aspectulmeditaţiei grave, patetice, înălţătoare. Este vorba decăutarea îndumnezeirii prin cuvânt, motivaţia aflândusechiar în Cartea Cărţilor, cum e numită Biblia,în care scrie că întru început a fost cuvântul. Toateacestea se explică prin faptul că Mateevici vine cătrecititor din sfera religiei. Prin urmare, şi mijloacelede transportare a mesajului artistic şi ideatic suntcorespunzătoare, printre acestea evidenţiindu-se, înprimul rând, tonul persuasiv, forţa de convingere pecare mizează autorul. Poetul Mateevici, dedublat deFoto: Vladimir ColosŞedinţa festivă a Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică. 30 august 2007nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 33