Academos 2007.indd - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

AkademosDOI POEŢIMĂRTURISITORI:ALEXEI MATEEVICIŞI GRIGORE VIERUSAU TRANZIŢIA DE LAMEMORIE LA ISTORIEDoctor în fi lologie, Ana BantoşDirector interimar, Institutulde Filologie, A.Ş.M.Poeţii nu pot fi niciodată cunoscuţi izolat(A. E.Baconsky). Ei trebuie văzuţi în contextulvecinătăţilor şi înrudirilor spirituale. Iar în ceeace-l priveşte pe Grigore Vieru, este clar că vinedin Limba noastră, căci domnia sa mizează, ca şiAlexei Mateevici, pe cuvântul ca loc de întâlnirecu memoria, cu istoria, cu viitorul. Textul celebreipoezii a fost conceput, în primul rând, ca o depunerea mărturiei despre starea limbii române, de acum 90de ani, în spaţiul dintre Prut şi Nistru, şi, în al doilearând, ca un îndemn adresat fraţilor de sânge de aschimba starea lucrurilor, sau, cu alte cuvinte, cao îndrumare morală. Grigore Vieru, la rândul său,construindu-şi universul poetic în Cântece desprepământ, Cântece de iubire şi Cântece despremama, alege pentru ele aceeaşi axă, grija pentrugraiul matern, astfel încât opera sa se contureazăca o mărturie a acestui sentiment. Anume dinacest motiv poetul Ioan Alexandru îl considerăpe Grigore Vieru “un poet care şi-a asumat greulunui grai trecându-l prin inima sa şi, încărcat derăbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe, îl întoarcesemenilor săi care-i deschid de bună voie inimasă-l primească, pentru a duce mai demn pe maideparte viaţa în spiritul dreptăţii şi iubirii”. Vomaminti că Aristotel, în Metafizica, printre multiplelefeluri în care se spune fiinţa distinge şi mărturia,iar Paul Ricoeur este de părere că „mărturiaconstituie structura fundamentală a tranziţiei de lamemorie la istorie”. Vom aborda în cele ce urmeazăscrisul celor doi poeţi înrudiţi prin grija faţă degraiul matern, aplicând această grilă, precizând căvom ţine cont de perspectiva contextului în care atrăit, a activat Mateevici şi în care a scris aceastăcapodoperă, precum şi a celui din timpurile noastre,în care creează Grigore Vieru.Textul Limbii noastre este conceput, deci, ca:a) mărturisire şi b) ca îndemn adresat cititorului dea acorda atenţie unui subiect precum ni se prezintămemoria care în viziunea lui Mateevici coincidecu graiul, cu limba poporului său, mult timpneglijată. Menţionăm că încă la începutul EvuluiMediu Alcuin, într-o adresare a sa către împăratulCarol cel Mare, spunea că memoria „este comoaraoricărui lucru”. Anume către această comoară asufletului se îndreaptă tânărul şcolit la Chişinău şiKiev. Vom mai adăuga că Paul Ricoeur considerămemoria ca fiind „o parte din virtutea prudenţei,care figurează printre virtuţile majore, alături decuraj, dreptate şi cumpătare”. Atragem atenţia, deasemenea, asupra faptului că această poezie a luiAlexei Mateevici are la bază un potenţial raportîntre memoria individuală şi memoria colectivă. ŞiAlexei Mateevici a fost preocupat într-o anumitămăsură de problema raportului dintre individualşi colectiv într-un studiu întitulat Mîsli L. N.Tolstogo o relighii i ih oţenca. La scriitorul rusraportul dintre individual şi colectiv ia formadezbaterii despre personal - impersonal, despreindividual şi universal, despre sentimentul religiosconceput ca iubire universală, îndreptată spre totce există în univers. Mateevici a fost fără doar şipoate influenţat de concepţiile lui Tolstoi şi lucrulacesta transpare chiar în poezia Limba noastră.Dragostea sa faţă de limba maternă ia formasentimentului religios faţă de o valoare ce nu trebuiesă dispară. Limba este mai presus de cei care facuz de ea. Este o valoare morală şi este privită dinperspectiva iubirii creştine bazată pe luarea amintela factorul supraindividual. Or, caracterul originarşi primordial al memoriei individuale are rădăciniîn utilizarea limbajului comun şi în psihologiasumară ce permit aceste utilizări - ne atrage atenţiahermeneutul francez: „...în memorie pare să rezidelegătura originară a conştiinţei cu trecutul”.De reţinut faptul că tradiţia privirii interioare decare este strâns legată arta modernă, dar şi memoria,duce spre Antichitate şi spre tradiţia creştină. PaulRicoeur consideră că anume Sfântul Augustin „ainventat interioritatea pe fondul experienţei creştinea convertirii” (Paul Ricoeur Memoria, istoria,uitarea, Timişoara, 2004; p.120). Nu în zadarSfântul Augustin, cea mai citită carte a căruia esteîntitulată Confesiunile e considerat precursorulmodernilor, care, la începutul secolului al XX-lease revendicau de la el. Am amintit aceste lucrurideoarece discursul lui Alexei Mateevici, venind dinsfera vieţii religioase, este orientat să converteascăadresatul spre interiorizarea viziunii. În mod similar32 - nr.2-3 (7), septembrie 2007