Academos 2007.indd - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Akademoslimba română ca limbă de stat. Ne-am grăbit atuncisă râdem ca proştii de acele paranteze – azi ne-ar fiprins bine.Lucrurile bune nu trebuie uitate chiar dacă leausăvârşit unii oameni de stat care au, după cumspuneam, şi greşeli şi păcate. Nu trebuie să uităm,bunăoară, afirmaţia istorică a ex-preşedinteluiRepublicii Moldova, Mircea Snegur, rostită învremuri încă destul de complicate, precum că numelecorect al limbii noastre este limba română.Să revenim la Podul de Flori. Îmi amintescde o întâmplare nemaipomenită. În calitatea meade deputat al Poporului din URSS vorbisem cuautorităţile din raion să se întindă un pod plutitor(ponton) între satul meu şi Miorcanii lui Ion Pilat,sat aflat pe malul drept al Prutului. N-au reuşit să-lfacă. Lumea din sat şi din împrejurimi aflase de Podşi venise cât frunză şi iarbă la Pererita mea. Tot atâtalume şi în satul de pe celălalt mal. Rudele se strigaupe nume de pe ambele maluri. La un moment datromânii din partea dreaptă a Prutului se aruncaserăîmbrăcaţi în apă, înotând spre noi. Gestul îl imitaserăconsătenii mei, înotând şi ei îmbrăcaţi către malulopus. De fapt, nu înotau, ci mergeau, pentru căPrutul era foarte scăzut. Cânta muzica şi pe un mal,şi pe altul. La mijlocul râului care ne despărţise amarde vreme, se încinse o horă. Lacrimi de bucurie seamestecaseră cu apele Prutului. Aşa ceva cred că nus-a mai întâmplat pe faţa pământului.Îmi amintesc şi de o întâmplare cu totulnostimă, dar plină de duioşie, legată de acelaşieveniment istoric. La Pod, în satul meu, venise şi unmedic din Chişinău cu băieţelul său care să fi avutvreo patru anişori, căruia tatăl său îi promisese încăla Chişinău că va vedea români. Cei de pe maluldrept erau uzi leoarcă. Oamenii din Pererita meaaduseseră în fugă haine uscate pentru oaspeţii doriţi.Se vorbea într-o limbă comună – în română. Dupădouă-trei păhăruţe de ţuică începuseră să cânte –intonau aceleaşi cântece comune. La vârsta cândîncă nu era atins de minciunile noastre lingvistice,băieţelul medicului întrebase cu o naivitatecuceritoare pe tatăl său: „Tată, mi-ai promis să-miarăţi români. Care-s ei?...”.Din cauza aceleiaşi dragoste pentru Limba şipentru istoria neamului fuseseră aruncaţi în temniţabolşevică transnistreană Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc,Tudor Popa, Alexandru Leşco. Se ştie că la bazabătăliei pentru eliberarea naţională a stat şi vrereanoastră pentru descătuşarea Limbii şi a scrisuluilatin. Ce vor fi însemnat oare istoricele cuvinterostite în cuşca de fier ale lui Ilie Ilaşcu „Vă iubesc,popor român” dacă nu aceeaşi dorinţă de a-şivedea libere Limba Română, scrisul latin şi istorianeamului?!Toate aceste victime şi suferinţe se uniserăîntr-un singur şuvoi spiritual, care începuse să rupăzăgazul antinaţional.Pe la sfârşitul anilor 1980, apare în ilegalitatela Riga primul nostru ziar cu caractere latine,Glasul, fondat de Ion Druţă, redactor-şef LeonidaLari. Săptămânalul Literatura şi Arta (redactorşefNicolae Dabija) publică primele texte cu literelatine. Poţi oare să uiţi aşa ceva?!E un noroc că în elucidarea problemelor delimbă şi istorie, alături de scriitori, s-au aflat şi seaflă mereu cei mai distinşi istorici. Un noroc avuseseParlamentul Moldovei şi cel unional de personalităţiscriitoriceşti ca Mihai Cimpoi, Vladimir Beşleagă,Ion Druţă, Nicolae Dabija, Ion Hadârcă, LidiaIstrati, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, ValeriuMatei, Mihai Poiată-Ştefan, Andrei Strâmbeanu,Constantin Tănase, Andrei Vartic, Ion Vatamanu, lafel – de preoţii Petru Buburuz şi Ioan Ciuntu, demedicii Eugen Popuşoi, Pavel Gusac, ambii stinşidin viaţă, Gheorghe Ghidirim, Timotei Moşneaga,Ion Prisăcaru, Victor Uncuţă, Anton Spânu, IonReniţă, Valeriu Javerdan - în total peste 20 demedici.Paznici de nădejde la curăţenia Limbiinoastre sunt scriitorii Valentin Mândâcanu, IonCiocanu, Ion Melniciuc, Valentin Guţu. Neuitat esteregretatul Boris Cotlear. Un remarcabil lingvist,dar şi strălucit publicist este Vlad Pohilă, care s-aascuns în adâncul unei modestii rar întâlnite la noi.S-a pierdut în politică un subtil îngrijitor al LimbiiRomâne, Dinu Mihail.Un rol important în apropierea Limbii noastrede oficializarea ei ca limbă de stat l-a jucat Comisiainterparlamentară a Prezidiului Sovietului Supremal R.S.S.M. pentru studierea istoriei şi dezvoltăriilimbii moldoveneşti, avându-l ca preşedinte peAlexandru Mocanu, Preşedintele PrezidiuluiSovietului Suprem al R.S.S.M., iar ca locţiitor peHaralambie Corbu, academician, secretar al Secţieide Ştiinţe Sociale a A.Ş.M. Membri – Andrei Lupan,Silviu Berejan, Ion Borşevici, Anatol Eremia,Anatol Ciobanu, Mihai Ciobanu, Nicolae Dabija şi,cu îngăduinţa dumneavoastră, Grigore Vieru.În momentele de răscruce a dat dovadă demult curaj şi demnitate Academia noastră. CitămDeclaraţia ei:28 - nr.2-3 (7), septembrie 2007