Academos 2007.indd - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Akademosexplicative sau bilingve (ruso-româneşti), editate laBucureşti. La Universitatea de Stat din Moldova, deexemplu, studenţii puteau consulta cărţi româneştidoar cu permisiunea conducerii facultăţii şichiar a rectoratului. În căminele instituţiilor deînvăţământ, în redacţiile mass-media, în special aleRadioteleviziunii de la Chişinău, principală şi foarteinfluentă maşină ideologică – se organizau periodicrazii având drept scop depistarea „diversioniştilorantisovietici”, adică a posesorilor de carteromânească, şi, ulterior, pedepsirea celor careciteau sau scriau cu alfabet latin. Studenţii „prinşiîn flagrant delict” erau, de regulă, exmatriculaţi,jurnaliştii şi funcţionarii concediaţi. Cu toţii fiindcalificaţi „naţionalişti”, intrau în vizorul K.G.B-ului.Cu sau fără motiv, persoanele „cu vederi româneşti”aveau viitorul compromis (aşa s-a întâmplat cuG.R., student la universitate, care, surprins că laore conspecta în română, a fost exmatriculat, faptce i-a marcat întregul destin). Calificativul denaţionalist român putea fi atribuit oricui, indiferentde apartenenţa etnică. Semnificativ în acest sens estecazul evreilor M.M. şi S.Ş. din secţia de traduceria redacţiei Actualităţi a Radioteleviziunii, cărora lis-a aplicat stigmatul de „naţionalist român”, pentrucă în urma unui control s-a stabilit că utilizau„clandestin” dicţionare... româneşti. De asemenea,jurnaliştii erau avertizaţi permanent că vor fipedepsiţi, inclusiv disponibilizaţi , dacă vor folosiîn texte sau emisiuni cuvinte româneşti, în categoriaacestora intrând neologismele, sinonimele, precumşi cuvinte din lexicul românesc al limbajelorde specialitate, dându-se preferinţă, evident,echivalentelor „moldoveneşti”, de fapt, calchierilordupă limba rusă incluse cu forţa în uzul cotidian....Ziarul Moldova suverană publicaseo variantă a Legislaţiei lingvistice în redacţiaInstitutului de Lingvistică, în care se preciza cănumele corect al limbii noastre este româna, faptce a condus la demiterea redactorului-şef, TudorŢopa, urmată de o „rebeliune” a ziariştilor de laCasa Presei, care obţinuseră repunerea în funcţie a„nedisciplinatului” şef.În cadrul dureroaselor consemnări de maisus se înscrie perfect următorul exemplu: NicolaeDabija, Vasile Romanciuc, Aurelian Silvestru,Ion Vicol fuseseră exmatriculaţi de la facultate dinacelaşi motiv de „naţionalism”. Ei nu erau singuriitineri care avuseseră de suferit.Un mare curaj bărbătesc a demonstratgeneraţia lui Andrei Lupan readucând în spaţiul26 - nr.2-3 (7), septembrie 2007basarabean, în 1956, o parte din clasicii literaturiiromâne - Eminescu, Alecsandri, Creangă, B.P.Hasdeu, Cantemir, Alecu Russo, Negruzzi, Stamati,Alexandru Donici, pe care generaţia din care facparte i-a cunoscut abia la facultate. Prin acest gestnaţional, generaţia Lupan se spală de păcateleideologice. Mai tinerii scriitori de azi, dar şi unii maivârstnici se tot împiedică de Lupan. Or, dacă activauşi ei în aceleaşi condiţii draconice, cu siguranţă căse alegeau cu aceleaşi păcate.Un coleg de generaţie afirmă că eu l-am„secerat” pe Lupan la Adunarea Generală aScriitorilor din 1987 în luarea mea de cuvânt. Chiaraşa?! Iată adevărul, iată ce am spus la acea adunare:„Andrei Pavlovici, mi-a întunecat adolescenţa piesadumitale Lumina. Acum întunecă şi adolescenţacopiilor mei. Scoateţi, vă rog, din manuale aceastălucrare, scoateţi şi versificările dogmatice şi puneţiîn locul lor poemele dumitale frumoase şi curate,că aveţi de unde alege”. Să se cheme oare asta„secerare”?!Un pamflet plin de vervă satirică publicaseVasile Coroban pe la sfârşitul anilor ’50 ai secoluluiGrigore Vieru: “Am răsărit ca poet din frumuseţea,bogăţiile, şi tainele Limbii Române”