Academos 2007.indd - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

LIMBA ROMÂNĂ,OASTEA NOASTRĂNAŢIONALĂGrigore VieruTestamentStimate domnule preşedinte al Academiei deŞtiinţe a Moldovei, Gheorghe Duca!Onorat Consiliu suprem pentru ştiinţă!Stimate domnule preşedinte al AcademieiRomâne, Eugen Simion!Stimaţi colegi academicieni!Iubiţi fraţi!O tulburătoare parabolă biblică, pe care odesprindem din comoara înţelepciunii regeluiSolomon, sună astfel: „…atunci au venit douăfemei desfrânate la rege şi au stat înaintea lui.Şi a zis una dintre femei: „Rogu-mă, domnulmeu, noi trăim într-o casă; şi eu am născut laea, în casa aceea. A treia zi după ce am născuteu, a născut şi această femeie şi eram împreunăşi nu era nimeni străin cu noi în casă, afară deamândouă. Însă noaptea a murit fiul acesteifemei, căci a adormit peste el. Şi s-a sculat ea pela miezul nopţii şi mi-a luat pe fiul meu de lângămine, când eu, roaba ta, dormeam, şi l-a pus pealei la pieptul meu. Dimineaţa când m-am sculatca să-mi alăptez fiul, iată, el era mort; iar cândm-am uitat la el mai bine dimineaţa, acesta nuera fiul meu, pe care-l născusem”. Iar cealaltăfemeie a zis: „Ba nu, fiul meu e viu, iar fiul tău emort!”. Iar aceasta îi zicea: „Ba nu, fiul tău estemort şi al meu este viu!”.(…) Apoi a zis Solomon: „Daţi-mi o sabie”,şi i s-a adus regelui o sabie. Şi a zis regele: „Tăiaţicopilul cel viu în două şi daţi o jumătate din eluneia şi o jumătate din el celeilalte!”.Şi a răspuns femeia al cărui fiu era viuregelui – căci i se rupea inima de milă pentru fiulei: „Rogu-mă, domnul meu, daţi-i ei acest pruncviu şi nu-l omorâţi!”. Iar cealaltă a zis: „Ca sănu fie nici al meu, nici al ei, tăiaţi-l!”. Şi regele azis (arătând spre prima femeie): „Daţi-i acesteiacopilul cel viu, căci aceasta este mama lui!”.Conotaţia acestei geniale metafore biblicepare să izvorască din tragismul Limbii Române depe teritoriul Republicii Moldova. Ca şi în SfântaScriptură, la noi, în Basarabia, copilul viu, care esteLimba Română, fusese furat tot pe întuneric. ŞiFoto: Vladimir ColosPoetul academician Grigore Vieru, Doctor HonorisCausa al A.Ş.M.tot el, care este aceeaşi Limbă Română, murise nupentru că Basarabia adormise peste el, ci pentru căpeste fiinţa lui se lăsase giganticul trup ţarist. Singuraneasemănare între pilda biblică şi dramaticelenoastre realităţi lingvistice este aceea că şi România,şi Basarabia n-au născut în desfrânare cei doi copii,care, de fapt, era şi este unul singur şi se numeşteLimba Română. „Tot ce este frumos poartăponos!”, zicea Anton Pann. Cu alte cuvinte, tot ceeste frumos poartă în sine sămânţa suferinţei şi ajertfei. Exemplul cel mai potrivit în această privinţăîl reprezintă Brâncoveanu, Eminescu, Avram Iancu,Iorga…Din păcate, în strivitorul întuneric ţarist ceacoperise Basarabia lipsea un Solomon al nostru.Ţarul nu putea fi Solomon. De altfel, el însuşi tăiaseîn două miraculoasa fiinţă, care, din vrerea şi milaLui Dumnezeu, se numeşte Limba Română. Tot ţarula dat istoricei noastre Limbi un alt nume: „limbamoldovenească”. Cred că nu este cazul să explicămde ce s-a recurs la acest criminal procedeu. Motivuleste arhicunoscut.Noul nume al Limbii Române în Basarabiade sub ocupaţia ţaristă, apoi de sub cea sovieticăjigneşte un popor ce a trudit la zidirea Limbiinoastre istorice, dar şi memoria celor care, prinhar şi jertfă, au remodelat-o, dându-i o desăvârşirenr.2-3 (7), septembrie 2007 - 23