Academos 2007.indd - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Mircea Eliade: 100 de ani de la naştereMihai Eminescucriticilor şi publicului larg, fapt de pe urma căruia,opina Eliade, au de câştigat toţi: pe de o partegenialul creator, deoarece acest volum îl face maicunoscut şi mai apreciat, pe de alta cititorul care, însfârşit, are reala posibilitate de a se apleca asuprapoeticii lui Eminescu, a o cunoaşte în întreagaei consubstanţialitate şi complexitate. În acelaşicontext, M. Eliade consemnează interesul orientatspre opera lui Eminescu oglindit de creaţiile a aşapersonalităţi de valoare a spiritualităţii româneştica G. Ibrăileanu, A. Rosetti, T. Vianu, G.Călinescu,E. Lovinescu şi C. Petrescu, realizările cărora laacest capitol elucidează redutabilitatea, durabilitateaşi viabilitatea creaţiei eminesciene capabilă săanimeze, să încurajeze orice punct nou de vederesau interpretare argumentată.Un alt text, nu mai puţin important, consacratvalenţelor creaţiei lui Eminescu, Eliade îl publicăîn Viaţa Literară, articol în care consemneazăcaracterul sorginte, notorietatea şi redutabilitateacreaţiei eminesciene care trece proba aspră atimpului, valoarea căreia creşte odată cu scurgereaanilor, astfel devenind mai scumpă cu cât seîmpuţinează amintirile inedite. Simţindu-se obligatsă informeze cititorul că revenirea la Eminescunu este una apologetică sau elegiacă, Eliadeconsemnează că interesul pe care îl suscită valoroasaoperă eminesciană determină cercetătorii să ajungăla concluzia că viaţa sa e mai preţioasă decâtlegenda, iar geniul său e mai presus de mitologie.Plasându-l alături de Goethe, Eliade opinează căpoetul a fost românul care a pătruns pretutindeni încultura universală fără să se teamă de influenţe şisterilitate. El a escaladat filozofia lui Schopenhauerşi budismul, poezia romanticilor francezi şi ceaclasică. De fapt, aserţiuni tangenţiale depistăm şila G. Călinescu care în volumul consacrat vieţiişi operei lui Eminescu nuanţează că aceste vastecunoştinţe, implicări au avut un impact deosebitasupra spiritului naţional, or, el a îmbogăţit geniullatin prin poezia sa.Un alt text în care Eliade insistă asupra luiEminescu - Omul, şi mai puţin Creatorul, este Asta-io teorie greu de înţeles, publicat în Universul. Înacest articol Eliade susţine că Eminescu era devastatpsihologic de faptul că era puţin înţeles de publicullarg cu care avea sumare contacte, precum şi deopacitatea intelectualilor şi camarazilor de breaslăpe care aceştia o demonstrau vizavi de opera luipoetică. Simultan, Eliade nuanţează că Eminescucunoştea destulă istorie a literaturilor pentru a-şi daseama că într-o zi nu poţi deveni idol.Conştient de geniul său şi de mediocritateacontemporanilor săi, Eminescu s-a zbătut încercul intelectualilor fără a intenţiona să luptepentru izbânda, promovarea operei sale literare,îndreptându-şi impetuoasa forţă spirituală cupreponderenţă spre înaintarea ideilor naţionaliste,avansarea unui sistem de valori politice şi istorice.În năzuinţa descifrării resorturilor profunde alepersonalităţii poetului Eminescu, Eliade speculeazăcu maximum de efecte că cel desemnat nu eraînţeles şi acceptat mai ales pentru faptul că facturaoperei sale se deosebea esenţialmente de ceea cese scria şi, bineînţeles, se aprecia în România în adoua jumătate a secolului al XIX-lea. Captiv al uneiepoci în care excepţionalitatea şi originalitatea nunumai că nu erau în vogă, dar mai trezeau şi invidia,Eminescu, în aserţiunea lui Eliade, îşi dădea perfectseama de efectul pe care-l provoca opera sa asupraelitei intelectuale, criticilor. Chiar cei mai de seamă,scrie Eliade, au rămas tacit impasibili faţă de soartalui, placiditatea cu care-şi mascau incapacitatea,incompetenţa de a-i pătrunde opera era evidentă:„Haşdeu era prea orgolios să-i recunoască talentulexcepţional”; „Slavici îl înţelegea cu greu”;„Caragiale se amuza să-l întărâte la discuţii şi să-iîncerce nervii” ş.a.nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 21