Academos 2007.indd - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

MIRCEA ELIADE:PLEDOARIEPENTRU TEZAURULEMINESCIANDr. în fi lozofi e, Lidia TroianowskiAkademosDe obicei, când se pune în dezbatere problemaraportului dintre om şi valori, tradiţional seconsideră că cine excelează în direcţia unei valorinu are înţelegere pentru celelalte. Experienţa, însă,ne demonstrează că există şi excepţii. În acestsens, drept exemplu elocvent ne poate servi operavieţii lui Mircea Eliade, personalitate marcantă asecolului al XX-lea, care pe parcursul prodigioaseisale activităţi a demonstrat ataşament şi, indubitabil,talent materializat într-un impresionant număr deopusuri ce numai la o singură trecere în revistăte lasă umil în faţa erudiţiei etalate, profunzimii şicomplexităţii tematicii abordate şi, bineînţeles, adiversităţii domeniilor. Istoria religiilor, sociologia,folcloristica, orientalistica, etnologia, eseistica,nuvelistica, dramaturgia – acestea-s doar cele maiimportante domenii în cadrul cărora s-a manifestatsavantul şi scriitorul Mircea Eliade care prin operasa, mai mult ca oricine din perioada dată, a ştiut săaltoiască generaţiilor respect faţă de spiritual şi, dece nu – de sentimental.Din pluridimensionala activitate a lui MirceaEliade vom încerca să dăm apreciere unui segment,care de multe ori se pare că este lăsat în umbră decercetători – eseistica. Pornind de la premisa că şiacest domeniu este prea vast, deoarece pe parcursulvieţii Eliade scrie peste o mie de eseuri, ne vomrezuma la un subiect concret – geniul creatorMihai Eminescu. Eseurile, studiile consacratecelui dintâi artist şi tehnician al versului românesc- Eminescu care, în opinia lui Eliade, a vădit nunumai o structură enciclopedică, dar şi tendinţespre poligrafie, autorul le publică în cele maiprestigioase reviste şi ziare ale timpului: „ViaţaLiterară”, „Revista Fundaţiilor regale”, „Revistade istorie şi teorie literară”,”Cuvîntul” ,”Vremea”,„Universul” ş.a.Reflectând temeinic asupra excepţionalităţiilui Eminescu care, în aserţiunea eseistului,deşi n-a avut timp să-şi definească toate codurilepersonalităţii, totuşi rezistă vremii, Mircea Eliade,20 - nr.2-3 (7), septembrie 2007Mircea Eliadepe acest temei, îl plasează alături de DimitrieCantemir, Heliade Rădulescu, Nicolae Iorga,Constantin Noica şi Emil Cioran. Menţionămcă una dintre primele lucrări consacrate autorului„Luceafărului”, Eliade o publică în ziarul„Cuvîntul”, la 1933, cu ocazia editării volumuluiPoezii, îngrijit de Constantin Botez. Pe lângă unşir de aprecieri la superlativ adresate nu numaitalentului, genialităţii eminesciene, dar şi efortuluidepus de C. Botez pentru scoaterea din anonimata celei mai mari părţi de poezii care văd luminazilei în această „monumentală ediţie” (expresia luiEliade) cercetătorul, eseistul opinează că datorităacestui volum (600 pagini) Eminescu începe să fiecunoscut cu adevărat.Abundând în estimări irevocabile, Eliade, înarticolul Ediţia Eminescu demonstrează că volumulPoezii reprezintă nu numai o redescoperire revolutăa creaţiei poetului, dar şi a alchimiei operei lui, ainstrumentelor de lucru, substanţei creatoare şi,sinedubio, a genialei lui forţe verbale. Fără a derogade la subiect, exegetul pune în valoare şi ponderabilacontribuţie a lui C. Botez datorită căruia cele 46de caiete de poezii eminesciene devin familiare