Academos 2007.indd - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Patrimoniu„toţi istoricii neamului nostru”, „analele noastre”,„Miron, logofătul, cel mai de luare aminte istorical moldovenilor”, „Nicolae Costin, cel mai recentistoric moldovean” ş.a. Precum se ştie, lucrarealui Miron Costin „De neamul moldovenilor …”,păstrată azi la Biblioteca Publică a Rusiei din SanktPetersburg, se admite că a făcut parte din bibliotecalui Dimitrie Cantemir şi că notele marginale de peacest codice sunt autografe ale acestui din urmăcărturar. Acum mai mulţi ani, în Arhiva Centrală deActe vechi a Rusiei din Moscova am descoperit unregistru de cărţi tipărite al lui Constantin Cantemir(1705-1747), fiul lui Dimitrie Cantemir, între caresunt menţionate o „Pravilă în limba volohă”,adică în limba română („Уложенье на волоскомязыке печатное россиiскими литерами”), carepresupunem a fi „Pravila lui Vasile Lupu” apărută laIaşi în 1646 şi o „Biblie în limba volohă” 5 („Библияпечатная россиiскими литерами на волоскомязыке”), care admitem a fi „Biblia” editată laBucureşti în 1688 ş.a. Presupunem că aceste douădin urmă cărţi au ajuns în biblioteca lui ConstantinCantemir din cea a tatălui său şi pe care, la rândulsău, Dimitrie le-a avut din casa părintească 6 .Orizontul cărturăresc şi ştiinţific al tânăruluiDimitrie Cantemir s-a lărgit şi mai mult în timpulşederii sale îndelungate la Constantinopol, fie întimpul studiilor la Academia Patriarhiei din partealocului, fie prin multiplele legături care le-aîntreţinut cu intelectualitatea de la curtea otomană,cât şi cu diplomaţii europeni la Poartă. Cunoaştereaîn profunzime în afară de limba maternă, a limbilorvechi clasice (latină, elină şi slavonă) şi a celormoderne atât europene (neogreaca, franceza,rusa ş.a.) cât şi orientale (turcă, arabă, persană şiprobabil tătara) au deschis pentru cărturarul nostruun larg acces spre comorile cărturăreşti atât aleOccidentului, cât şi ale Orientului. Drept dovadă înaceastă privinţă este şi bogata sa bibliotecă acumulatăîn capitala otomană, despre care mărturiseşte însuşiD. Cantemir” că a avut cu sine la Constantinopol,unde au şi rămas, cronici vechi ale Moldovei, ca şiale Ţării Româneşti” 7 . Reflectând asupra aceluiaşisubiect, Aurel Decei arăta: „Dumitraşcu beizadeaşi-a umplut palatul cu manuscrise orientale, uneori5Российский Государственный Архив Древних Актов(Москва). Фонд 11, ед. хр. 279, л. 51-52 об , care conţine o listăde cărţi din data de 30 iulie 1739 a lui “ Гвардии порутчикакнязя Константина Кантемира”.6Demeny Lajos. Adnotări făcute de Dimitrie Cantemir peBiblia din 1688, în Basarabia, 1993, nr. 8, p. 10-15.7Cantemir D. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor.Ed. De Gr. Ticilescu, Bucureşti, 1901, p. 462.Portretul unui tânăr valah considerat de Nicolae Iorgacă ar fi Dimitrie Cantemirunice, cărţi rare, cu cópii după portretele sultanior,executate după originalele păstrate în seraiulsultanilor de la Topkapî, de către vestitul LevniCelebi, care era „pictorul” sultanului Axmed II-lea– copii „pe care şi acum (1716) le am la mine” (fiindreproduse apoi în ediţiile engleză şi germană alelucrării sale)” 8 . De altfel, se admite că şi în capitalaMoldovei D. Cantemir acumulase de asemeneao bogată bibliotecă 9 , pe care doar parţial a reuşits-o ia cu sine în Rusia. Astfel, având la dispoziţieo bogată bibliotecă 10 , prin muncă asiduă el adevenit un intelectual de o aleasă cultură ştiinţificăcu largi interese în cele mai diverse domenii alecunoaşterii.8 Decei Aurel. Cantemir la Istambul, în Magazin istoric, 1973,nr. 9, p. 44.9 Bodinger F. Izvoarele turceşti ale lui D. Cantemir, în Arhivaromânească, t. VII, Bucureşti, 1941, p. 111-112.10Din nefericire, o bună parte din această colecţie de carte,între care şi manuscrisul unicat al „Istoriei otomane” a lui AliEfendi din Filipopol, precum arata mai târziu (după 1711) D.Cantemir „ a lăsat-o la Istanbul, când m-am mutat de acoloşi aud că dinpreună cu alte mai multe colecţii ale meledespretreburile turcilor au căzut în mâinile lui ioan Mavrocordat, înprezent dragoman la Înalta Poartă” (Decei Aurel. Cantemir laIstambul, în Magazin istoric, 1973, nr. 9, p. 44).nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 15