Academos 2007.indd - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

akademosRevistă de Ştiinţă,Inovare, Cultură şi ArtăÎnregistrată la Ministerul Justiţiei la25.05.2005, nr. 189.Fondator:Academia de Ştiinţe a MoldoveiColegiu de redacţie:Acad. Gheorghe DUCAAcad. Teodor FURDUIDr.hab. Ion TIGHINEANUM.c. Boris GAINAAcad. Alexandru ROŞCAM.c. Ion TODERAŞAcad. Valeriu CANŢERM.c. Gheorghe MIŞCOIAcad. Gheorghe GHIDIRIMAcad. Simion TOMARedactor-şef:Viorica CUCEREANUFoto:Vladimir Colos, Iurie Foca,Nicolae RaileanuAdresa Redacţiei:MD 2001Mun. Chişinău,Bd. Ştefan cel Mare 1,Et. 3, birou 320,Tel.: (+373 22) 212381ISSN 1857-0461Machetat şi editat la Tipografia A.Ş.M.Redacţia nu-şi asumă răspunderea pentruopiniile exprimate de autoriCUPRINSAcad. Gheorghe Duca, Preşedinte al A.Ş.M.Ştiinţa şi dezvoltarea naţională ................................................. 3Academia de Ştiinţe în lumea modernă: rolul şi structura ..... 8În premieră, Academia de Ştiinţe a Moldovei, un nou tip deacademie ..................................................................................... 13Acad. Andrei Eşanu, Valentina EşanuUniversul cărţii la Dimitrie Cantemir ..................................... 14Dr. Lidia TroianowskiMircea Eliade: Pledoarie pentru tezaurul eminescian .......... 20Grigore VieruLimba română, oastea noastră naţională ............................... 23Dr. Ana BantoşDoi poeţi mărturisitori: Alexei Mateevici şi Grigore Vieru sautranziţia de la memorie la istorie ............................................. 32Dr.Vasile CujbăLimba română: probleme şi exigenţe ...................................... 38Acad. Alexandru RoşcaOmul ca agent şi obiectiv social în contextul tranziţiei ......... 42M.c. Andrei TimuşDr. hab. Ion RusanduReformarea ştiinţei – la nivelul cerinţelor societăţii .............. 45M.c. Gh. MişcoiActivitatea Secţiei Ştiinţe Economice şi Matematice în primajumătate a anului 2007 ............................................................. 46M.c. Ion TighineanuNanotehnologii: de la cercetări ştiinţifice la afaceri ............... 50Dr.hab. Elena ZubcovВлияние гидростроительства на экологическое состояниереки Днестр ............................................................................. 53M.c. Grigore BelostecinicCunoaşterea şi inovarea – calea spre competitivitate ............ 58Membri titulari ai A.Ş.M. aleşi la 3 aprilie 2007 .................... 61Membri corespondenţi ai A.Ş.M. aleşi la 3 aprilie 2007 ........ 69Dr. hab. Dumitru BatîrIon Vatamanu, necunoscutul .................................................... 77Dr. hab. Tudor LupaşcuIon Vatamanu, chimist de certă valoare.................................. 79Cristofor Simionescu ............................................................... 81Aniversări .................................................................................. 82Acad. Gheorghe Şişcanu la 75 de aniM. cor. Andrei Negru la 70 de aniAcad. Silviu Berejan la 80 de aniAcad. Boris Gaina la 60 de aniAcad. Gheorghe Cozub la 70 de aniProf. Evghenii Pocatilov la 80 de aniKronos „Akademos” ................................................................. 88

AkademosFoto: Vladimir ColosCONSILIUL SUPREM PENTRUŞTIINŢĂ ŞI DEZVOLTARETEHNOLOGICĂ AL ACADEMIEIDE ŞTIINŢE A MOLDOVEISUPREME COUNCIL ONSCIENCE AND TECHNOLOGICALDEVELOPMENT OF THEACADEMY OF SCIENCES OFMOLDOVAHOTĂRÎRE“02” august 2007 Nr. 165Cu privire la conferirea titlului onorific de Doctor Honoris Causa al Academiei de Ştiinţe a Moldoveidomnului Grigore VIERUConsiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Ştiinţe a MoldoveiHOTĂRĂŞTE:Se conferă titlul onorific de Doctor Honoris Causa al Academiei de Ştiinţe a Moldovei domnului GrigoreVIERU, poet proeminent, membru corespondent al Academiei Române, scriitor al poporului din RepublicaMoldova, pentru contribuţie substanţială la dezvoltarea literaturii naţionale şi completarea tezaurului literar cuopere remarcabile.Preşedinte al A.Ş.M.academicianSecretar ştiinţificgeneral al A.Ş.M.academicianGheorghe DUCABoris GAINA2 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor din Europa de Est şi Sud-EstŞTIINŢA ŞIDEZVOLTAREANAŢIONALĂAcad. Gheorghe DUCA,Preşedinte al A.Ş.M.Stimată asistenţă!Secolul XXI poate fi considerat, pe bunădreptate, secolul în care ştiinţa este prioritară,strategică şi determină dezvoltarea economică şiumană. Edifica rea societăţilor gnoseologice, altfelspus, a socie tăţilor bazate pe cunoaştere, constituieo realitate a zilei de azi. Istoria civilizaţiei umane nedemonstrează elocvent că rolul cercetărilor, precumşi al ştiinţei în ansam blu, a crescut concomitent cudezvoltarea civilizaţiei umane şi a atins în prezentcota cea mai inaltă.Totodată, vom specifica că cercetarea reprezintăun sistem de cunoştinţe comu ne, şi, din punct devedere al dezvoltării ştiinţei, este absolut indiferentlocul unde aceste cunoştinţe au fost acumulate: înEuropa, America sau în Asia. In acest context, cumulţi ani în urmă, A. P. Cehov a enunţat următorulgând: “Ştiinţa nu poate avea naţionalitate, precumn-are na ţionalitate nici tabla înmulţirii”. Iată dece savanţii se întrunesc periodic în diferite ţări, pediferite continente pentru a dis cuta diverse problemeale evoluţiei cer cetării în contextul dezvoltăriidurabile a societăţii umane.Însă dezvoltarea cercetării în lume de curgeneomogen. Conform unor evaluări scientometrice,efectuate de către Scien ce Citation Index (SCI),aproximativ 30 la sută din volumul total de contribuţiila dezvoltarea ştiinţei aparţine cercetătorilor dinSUA, lider în dezvoltarea domeniilor economi ce,militare şi informaţionale, iar 90% din acest aport lerevine doar la 20 de state ale lumii. Sub alt aspect,70% din acest volum aparţine statelor puternicindustrializate G8. Această discrepanţă dintre ţărileparticipante la dezvoltarea ştiinţei globale şi celecare nu au posibilitatea de a se încadra în acestproces din diferite moti ve, inclusiv cel de ordineconomic, creşte în permanenţă.Situaţia creată denotă prezenţa unor contradicţiiprofunde în procesul de dez voltare a lumiicontemporane “... deoare ce există circa 120 de ţăriîn curs de dez voltare, populaţia cărora constituieapro ximativ 3/4 din numărul total al locuitori lor.Atâta timp cât aceste ţări nu vor parti cipa activ ladezvoltarea ştiinţei, există temei ca să nu vorbimdespre existenţa “ştiinţei glo bale”. (Declaraţiadespre ştiinţă şi utili zarea cunoştinţelor ştiinţifice.Materialele Conferinţei Mondiale Ştiinţa pentru secolulXXI. Noi obligaţii. Budapesta, 1999).Etapa actuală de dezvoltare a civilizaţiei umanepoate fi caracterizată pornind de la trăsăturile eispecifice. Prima şi cea mai reprezentativă trăsăturăo con stituie globalizarea. Acest fenomen denotăedificarea unui spaţiu financiar-informaţionalunic, bazat pe noile tehno logii, în special pe celecomputerizate.Procesul se dezvoltă pe spirală de la High-Techla High-Hume. Drept consecinţă a acestui proces decreare a spaţiului unic financiar-informaţional esteneomogenizarea accentuată în dezvoltarea socioeconomicăa diverselor state şi regiuni, pro ces ceconduce la apariţia aşa-numitului “miliard de aur”,pe de o parte, şi la o sărăcie zdrobitoare, pe de altăparte, di ferenţierea agravându-se în timp.O latură specifică a globalizării reprezintăinteracţiunea dintre dezvoltarea socio-economică şicea ştiinţi fică a societăţii. Este evident că diferenţiereadezvoltării socio-economice, care creşte înpermanenţă, va contribui la de gradarea, dispariţia,în special, a ştiinţei regionale şi naţionale, îndeosebiîn ţările mici şi cu o economie slab dezvoltată. Oconsecinţă de o importanţă majoră a acestui proces,care amplifică şi mai mult gradul de diferenţiere,este “exodul de creiere”, al cărui vector are direcţiabine cunoscută de toţi.De menţionat că globalizarea proceselorde dezvoltare a lumii, cu toate consecinţele eide diferenţiere a nivelului de dezvoltare socioeconomicşi ştiinţific a ţărilor şi regiunilor, are unnr.2-3 (7), septembrie 2007 - 3

Akademoscaracter absolut obiectiv. Este un proces firesc cedecurge în mod spontan şi care reprezintă, de fapt, oconsecinţă a dezvoltării inten sive.Dar fluxurile intensive (financiare, materialeşi ale produselor industriale, migraţionisteetc.) întotdeauna generează gradiente, adicădiferenţieri, care, la rândul lor, pot condiţiona“explozii” şi in stabilitate. Procesele ce decurgîn mod spontan duc la creşterea entropiei, deaceea trebuie de făcut tot posibilul pen tru a evitariscurile şi dezechilibrul.La Conferinţa ONU cu genericul “Me diulambiant şi dezvoltarea” (Rio de Janeiro, 1992)au fost lansate ideile ce ţin de dezvoltarea stabilăşi care urmează a fi implementate în sistemul“dezvoltarea civilizaţiei globale”, dat fiind faptulcă per sistă riscul de declanşare a stării de haos,explozii, război etc. In cadrul acestei ma nifestăris-au remarcat următoarele: “... procesele desunt răspândite neuniform şi generează o struc turăasimetrică între ţări, regiuni şi gru puri sociale...Cunoştinţele ştiinţifi ce s-au transformat într-unfactor-cheie de produ cere a valorilor materiale, iarrepartizarea acestora a devenit şi mai nedreaptă(non-echitabilă).Săracii (oameni sau ţări) se deosebesc de ceibogaţi nu doar prin faptul că au mai puţină avere,ci şi că sunt îndepărtaţi (respinşi) de la procesulde utilizare a rezultatelor ştiinţi fi ce... “ (Declaraţiadespre ştiinţă şi utiliza rea cunoştinţelor ştiinţifice.Materialele Conferinţei Mondiale Ştiinţa pentru secolulXXI. Noi obligaţii. Budapesta, 1999).Există o serie de factori care au generat înprezent asimetria în dezvoltarea ştiinţei în diferitestate şi regiuni ale lumii. Un prim factor, foarteimportant, poate fi considerat cel economic, adicăfinanţarea ştiinţei. Republica Moldova, de exemplu,conform rating-lui, se află pe locul 53, iar potrivitŞtiinţa globală şi politicile naţionale: rolul academiilorÎn perioada 4-5 mai 2007, Academia de Ştiinţe a Moldovei a găzduit Conferinţa Academiilor deŞtiinţe din Europa de Est şi de Sud-Est cu genericul „Ştiinţa globală şi politicile naţionale: rolulacademiilor”.Manifestarea a fost organizată de UNESCO (Biroul Regional pentru Ştiinţă şi Cultură în Europa– BRESCE, Biroul UNESCO cu sediul la Moscova, Comisia Naţională a Republicii Moldova pentruUNESCO), ICSU (Consiliul Internaţional pentru Ştiinţă) şi Academia de Ştiinţe a Moldovei încolaborare cu MRDA (Asociaţia de Cercetare şi Dezvoltare din Republica Moldova).La Conferinţă au luat parte savanţi din 23 de state: Republica Moldova, Ucraina, România,Republica Belarus, Federaţia Rusă, Turcia, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Macedonia, Bosnia şiHerţegovina, Albania, Croaţia, Armenia, Cehia, Georgia, Azerbaigean, precum şi reprezentanţi aiunor fundaţii, organizaţii, institute şi universităţi din Marea Britanie, Franţa, Elveţia, Italia, Suedia.Programul de lucru a inclus 6 sesiuni cu tema: ştiinţa şi dezvoltarea durabilă; eradicarea daunelormediului provocat de factorul uman şi natural; femeia şi rolul ei în ştiinţă; cercetarea şi educaţia;ştiinţa şi dezvoltarea naţională; rolul academiilor în statele din Estul şi Sud-Estul Europei. Unul dinsubiectele incitante a vizat rolul şi structura academiilor în epoca modernă, precum şi tipurile deacademii existente astăzi în lume.În deschiderea Conferinţei Academiilor de Ştiinţe din Europa de Est şi de Sud-Est a rostit oalocuţiune Vladimir Voronin, Preşedintele Republicii Moldova.creştere economică, care condiţionează un nivelde bogăţie fără precedent la o minoritate, vorcontribui concomitent la apariţia riscurilor şi dezechilibrului,care în egală măsură va afecta bogaţiişi săracii. Acest model de dezvol tare economică,cu propria caracteristică de producere-consum,nu este stabil nici pentru cei bogaţi, nici pentru ceisăraci. Urmarea acestei căi poate duce omenirea laautodistrugere”. Morris Strong (Cana da).În egală măsură, această situaţie este valabilă şiîn cazul dezvoltării ştiinţei. “Cea mai mare partea “produse lor” ştiinţei de care benefi ciază lumea4 - nr.2-3 (7), septembrie 2007indexului de finanţare acesta este mai scăzut decâtmedia ţărilor CSI din partea europeană.Orice ştiinţă, fundamentală sau aplicată,îndeplineşte mai multe funcţii: socio-culturală,cognitivă (gnoseologică) şi de asi gurare aunei dezvoltări economice a so cietăţii. Dacăpentru ştiinţă este alocat mai puţin de 0,4%din PIB, atunci ea poate îndeplini doar funcţiasocioculturală. O reală influenţă asupra economieieste posibilă numai în cazul în care volumulfinanţării constituie mai mult de 1% din PIB. Prinurmare, rezultatele activităţii ştiinţifice cantitativ

Conferinţa Academiilor din Europa de Est şi Sud-Estşi calitativ sunt direct determinate de volu mulmijloacelor alocate.În cazul în care mijloacele financiare în societatesunt insuficiente pentru o dez voltare durabilă aştiinţei, care, la rândul ei, determină dezvoltareaeconomică a ţării, acesta nu-i un motiv pentrublocarea cercet ărilor. Ştiinţa şi în această situaţie îşiva îndeplini funcţia socio-culturală şi cogni tivă, vajuca un rol foarte important în dezvoltarea regiunii,societăţii sau a sta tului în ansamblu.După cum am menţionat, trăsătura specifică adezvoltării contempo rane o reprezintă globalizarea,care a pătruns intr-o măsură mai mare sau mai micăîn toate sferele societăţii. În afară de consecinţelece influenţează pozitiv socie tatea (mărirea vitezeide răspândire a in formaţiei, lărgirea posibilităţilorcomercia le, a comunicaţiilor dintre societate şimembrii ei, posibilităţi enorme de dezvol tare aştiinţei eţc.), sunt şi unele cu con ţinut negativ, careistoria, flora, fauna şi solul plaiului natal decâtcercetătorii care au crescut pe aceste meleaguri,pentru care aceste noţiuni, în afara obligaţiilorprofesionale, constituie un element al proprieiculturi. Chiar şi avansarea industrială prin prismadezvoltării ştiinţei regionale capătă o altă nuanţă,atunci când e vorba de dezvoltarea economică a ţăriinatale.Problemele regionale au ca priorităţi dezvoltareaatât a cercetărilor fundamentale, cât şi a celoraplicate, cum ar fi sursele ener getice alternative,problemele supravieţuirii în condiţiile ecologice alemediului am biant al regiunii şi multe altele care suntdeterminante în dezvoltarea stabilă a acestei regiunisau societăţi.“... Fiecare ţară trebuie să dezvolte cu noştinţeleştiinţifi ce în acele domenii care în mare măsură ducla soluţionarea pro blemelor prioritare”. (Declaraţiadespre ştiinţă şi utilizarea cunoştinţelor ştiinţifi ce.Conferinţa Academiilor din Europa de Est şi Sud-Est, Chişinău, 4 mai 2007Foto: Vladimir Colosau fost descrise mai sus. Unul dintre factorii negativieste pierde rea identităţii (culturii, etniilor, statelor).“Râşniţa” globalizării striveşte, omogenizândculturile şi popoarele, nu din voia cuiva, dar prinînsăşi esenţa sa, prin definiţie.Impedimentul de bază din calea suprimăriilumii “multicolore” trebuie să-l repre zinte ştiinţaşi cultura, mai bine zis, ştiinţa ca parte a culturii.În acest sens, ne refe rim, în special, la rolul ştiinţeiregionale.Nimeni niciodată nu va studia mai scru pulosMaterialele Conferinţei Mondiale Ştiin ţa pentrusecolul XXI. Noi obligaţii. Bu dapesta, 1999).Este evident că “conlucrarea întru cre areamasei critice a cercetărilor naţionale în diferitedomenii ştiinţifi ce cu ajutorul colaborării regionaleşi internaţionale are o importanţă majoră mai alesîn cazul sta telor mici şi slab dezvoltate. De facto, dinaceasta are de câştigat întreaga Lume.” (Declaraţiadespre ştiinţă şi utilizarea cu noştinţelor ştiinţifice.Materialele Confe rinţei Mondiale Ştiinţa pentrusecolul XXI. Noi obligaţii. Budapesta, 1999).”nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 5

AkademosAlocarea mijloacelor în ştiinţa regională a ţărilormici şi mijlocii, a regiunilor sepa rate din unele statemari ş.a., conţine un grad înalt de risc, condiţionatde însăşi natura ştiinţei care este parte a sistemuluicomun de cunoştinţe. În acest context, nu este nimicmai important în dezvoltarea ştiinţei regionaleşi naţionale decât siguranţa de a nu alune ca spre“provincialismul ştiinţific”. Condi ţiile financiare,sociale şi în special poli tice, constituie mediul în carepoate înflori “provincialismul ştiinţific”. Un exempluconcludent în acest sens îl oferă dezvoltarea ştiinţeibiologi ce în ex-URSS după sesiunea din august1948 a ВАСХНИЛ, în urma căreia s-au declanşţatrepresalii împotriva genetecii. Acest exemplu poatefi examinat ca fiind unul al ştiinţei regionale, dinmotiv că doar în această regiune (URSS) şi înaceastă perioadă, în pofida datelor obţinute în ştiinţabiologică din întreaga lume, ştiinţa era dominată dedogmele determinate de directivele ideologice. Esteun exemplu elocvent, dar departe de a fi singurul.J. Ferro, academician francez, în legă tură cuaceasta, a scris următoarele: “Felul în care istoriaeste predată copiilor din diferite ţări ale lumiipresupune că is toria regională nu este ştiinţă, cidoar “slu jeşte” intereselor elitelor de la putere saucreează nişte mituri istorice care au sco puri benefi ceîntru unifi carea naţionalităţilor, ţărilor, dar de faptavând foarte puţin în comun cu istoria propriei ţărica ştiinţă.”În “ştiinţa globală”, care este parte a sistemuluicomun de cunoştinţe, există multe bariere în caleaacestor tipuri de activităţi anti- şi pseudoştiintifice.Ştiinţa regională este neputincioasă în faţa unorastfel de “coroziuni ale propriului funda ment”. Separe că singura soluţie pentru pro blema respectivăar fi lichidarea “pietre lor subacvatice” ale ştiinţeiregionale, adică crearea situaţiei în care ştiinţaregională devine parte com ponentă a celei globale,a sistemului general de cunoştinţe.Formele organizaţionale de includere a ştiinţeiţărilor mici şi mijlocii în ştiinţa globală sunt variate.De exemplu, A.Ş.M. are acorduri de colaborarebilaterală cu alte academii, cu diferite fonduri desusţinere a ştiinţei în diverse state şi programe,cum ar fi PC7 etc. Astfel de activităţi trebuie să seextindă, deoarece, pe de o parte, este vorba de odivizare reală a muncii în cadrul ştiinţei, iar pe dealta – de posibilitatea unei dezvoltări a ştiinţei înţările mici şi mijlocii.Un alt aspect al problemei ţine de descreş tereaintensităţii fenomenului “exod de creiere”. Estebinevenită implicarea UNESCO în găsirea soluţiiloracestui fe nomen. Forma dată de dezvoltare a ştiinţeirămâne a fi una importantă, dar cu consecinţenefaste.Şi totuşi, susţinerea din partea statu lui este unade bază. Asistenţa acordată de stat se poate realizasub diferite for me: prin ministere, departa mente,diverse fonduri de susţinere a ştiinţei, precum şi prinAcademiile de Ştiin ţe, care sunt specifice îndeosebistatelor din Europa de Est şi Sud-Est. Desigur, suntposibile şi forme mixte. Bunăoară, pentru A.Ş.M.finanţarea de la buget este efectuată prin diferiteprograme de granturi şi din proiecte internaţionale,de trans fer tehnologic şi acorduri economice.Conform opiniei prof. Albert Koers, academiilepot fi clasate în trei tipuri:1. Societate ştiinţifică (The LearnedAssociation)2. Consultant al societăţii (The Adviser ofSociety)3. Manager al ştiinţei (The manager ofScience)Noi considerăm că poate fi şi al pa trulea tip -Partener strategic al guvernu lui, care permiteacademiilor să participe mai activ la dezvoltareasocietăţii.Pare a fi evident că în condiţiile actua le oricestat, inclusiv din Europa de Est şi de Sud-Est, esteextrem de interesat în dezvoltarea ştiinţei şi inovăriipropriei eco nomii, iar pentru aceasta trebuie săgăsească forme optime pentru susţine rea ştiinţei,care reprezintă şi obiectul discuţiei noastre laConferinţă.În acest context, apar un şir de pro bleme carepot servi drept subiecte de discuţie la conferinţanoastră:• Academiile Naţionale, care există deja în ţărilenoastre sub diferite forme, tre buie să se transformeîn “cluburi ale sa vanţilor”, sau să rămână organizaţiide stat?• Cum urmează să se realizeze finan ţarea de stata ştiinţei?De exemplu, în 2020 China va finanţa ştiinţa cu11 mlrd dolari SUA, ceea ce va constitui 2,5% dinPIB – record pentru ţările în curs de dezvoltare.• Cum să se menţină un echilibru ra ţional întreştiinţă ca un sistem comun de cunoştinţe globale,cercetătorul chemat să soluţioneze proble mele deordin ştiinţific în limitele divizării muncii pe planglobal şi faptul că trebuie soluţionate problemeleeconomiei naţio nale?6 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor din Europa de Est şi Sud-Estdeterminate de guverne sau organizaţiile finanţatoare.− Schimbări în viteza şi-n proporţiileinovaţiilor, care conduc la noi riscuri şi incertitudinicu posibile consecinţe fizice, sociale şi eticeireversibile. Înţelegerea şi dirijarea judicioasă ariscurilor şi incertitudinilor cer noi abordări.− Schimbări în dirijarea ştiinţei şi tehnicii carezultat al extinderii acestora, apariţia noilor cerinţefaţă de evidenţa contabilă şi comportamentul etic.− Schimbări în substanţa relaţiilor dintre ştiinţăşi societate, între organizaţiile nonguvernamentaleşi cele academice. Această experienţă nouă, deseorinesolicitată, oferă noi posibilităţi pentru dialogulîntre ştiinţă şi societate.Mai sunt şi alte schimbări. De exemplu,necesitatea sporită de a rezolva mai rapid problemeleştiinţifice urgente. Nu trebuie să neglijăm faptul căpentru prima oară au apărut ţări în curs de dezvoltarecu posibilităţi reale în ştiinţă. Cele spuse mai sussunt suficiente ca să conchidem că lumea ştiinţeişi a cooperării ştiinţifice internaţionale a suferitschimbări decisive în ultimul timp.Cinci provocări principalePornind de la schimbările enumerate, vomnominaliza cinci provocări principale care stau înfaţa academiilor în anii apropiaţi.1. Aşteptări sporiteObiectivele de Dezvoltare ale Mileniului(ODM), formulate de ONU, continuă să fie forţamotrice în crearea unui parteneriat global pentrudepăşirea sărăciei şi foametei. Ele, de asemenea,reflectă aşteptările sporite faţă de ştiinţă în sec. XXI.ODM indică clar, că în obţinerea acestor obiectiveştiinţa este chemată să joace un rol primordial.Din opt Obiective ale Mileniului, cel puţin cincipot fi atinse prin aplicarea cunoştinţelor ştiinţifice:(a) depăşirea sărăciei şi foametei; (b) reducereamortalităţii copiilor; (c) îmbunătăţirea sănătăţiimamelor; (d) lupta cu SIDA, malaria şi alte maladii;(e) asigurarea stabilităţii ecologice. Altfel spus,dezvoltarea economică şi socială în baza ştiinţeieste tratată ca oportunitatea unui progres mai rapidpentru ţările în curs de dezvoltare, în timp ce ţăriledezvoltate speră ca ştiinţa să rezolve problemeprecum schimbarea climei şi aprovizionareadurabilă cu energie.2. Perceperea publicăRecunoaşterea faptului că ştiinţa este chematăsă rezolve probleme globale, după cum se aratăîn ODM, nu exclude că, totodată, în multe ţărisegmente mari ale populaţiei sunt foarte dependentede influenţa (şi aplicarea) ştiinţei şi a tehnologiilorasupra societăţii şi mediului ambiant. Prin aceastase explică şi faptul că într-un şir de ţări ştiinţa nu-icapabilă să atragă generaţia tânără, cum era în trecut.Academiile de Ştiinţe pot face multe pentru a prevenipercepţia negativă a ştiinţei şi carierei ştiinţificeprin explicarea faptului că ştiinţa este importantăîn soluţionarea problemelor cruciale cu care seconfruntă omenirea astăzi, inclusiv: aprovizionareadurabilă cu energie, cu apă potabilă curată, reducereamortalităţii infantile, tratarea bolilor transmisibile şi,în linii generale, lichidarea sărăciei. Pentru a lucraeficient, academiile trebuie să fie o călăuză nu doarîn cuvinte, ci în fapte. Dacă, bunăoară, Academiiledoresc să influenţeze mai mult tânăra generaţie, elepot începe cu atragerea în rândurile lor a tinerilorsavanţi. Dar dacă se doreşte ca mai multe femei săse ocupe de ştiinţă, academiile trebuie să atragă înrândurile lor un număr mai mare de femei.3. Caracterul inter- şi multidisciplinarConsultarea societăţii şi a responsabililor pentruluarea deciziilor într-o serie de probleme globaleimpune combinarea diferitor domenii ale ştiinţei.Dar realitatea dovedeşte că, deseori, o asemeneacolaborare nu apare “de jos”, în special în cazulştiinţelor naturii şi ale celor sociale. Deşi uneleAcademii de Ştiinţe includ studierea ştiinţelorsociale, în multe academii din lume prevaleazăştiinţele naturii. Corespunzător, un număr destulde mic de academii dispun de un spectru largde discipline, bazate pe studierea multilaterală aobiectului, care cu adevărat răspund necesităţilorfactorilor de decizie de diferite niveluri. De aceea,academiile trebuie să elaboreze mecanisme noipentru a lărgi spectrul disciplinelor şi experienţei decare dispun. O asemenea experienţă poate includeantrenarea unor noi membri, care ar reprezentadiscipline anterior neglijate, sau elaborarea formelornoi de colaborare cu alte Academii.4. Glas unicCert e că fiecare organizaţie ştiinţifică – naţionalăsau internaţională – s-a creat cu cele mai buneintenţii. Dar, în special la nivel internaţional sauregional, se atestă creşterea numărului de organizaţiiştiinţifice, astfel că poate să apară un număr marede organizaţii fragmentate, divizate pe părţi caşi însăşi ştiinţa. Se observă multe coincidenţe deambiţii şi mandate şi nu întotdeauna devine posibilăcoordonarea şi colaborarea. Această situaţie poateinfluenţa negativ dorinţa factorilor de decizie de asolicita consultări în chestiuni legate de ştiinţă: pelângă dificultatea de a determina cea mai potrivitănr.2-3 (7), septembrie 2007 - 9

Akademosorganizaţie în acest scop, apar probleme privindobiectivitatea şi calitatea. De aceea, influenţaştiinţei şi oamenilor de ştiinţă pe arena politicăpoate fi sporită esenţial în cazul în care se va acţionaîn comun. La nivel naţional, academiile trebuie săjoace un rol primordial în această privinţă.5. Rolul în societateÎn principiu, Academiile de Ştiinţe dispun de unpotenţial enorm în ceea ce priveşte influenţa asupraunor decizii fundamentate ştiinţific ale guvernelorsau societăţilor. Academiile au un avantaj – elesunt organizaţii relativ stabile cu o perspectivă delungă durată; în principiu ele sunt independente şinepărtinitoare. În realitate, însă, multe Academiide Ştiinţe sunt destul de slabe ca influenţă asuprafactorilor discreţionari în ce priveşte susţinereaştiinţei şi savanţilor, precum şi pe planul activităţiişi structurii organizatorice. În unele cazuri,conducerea politică a ţării poate nici să nu ştiedespre existenţa academiei. O asemenea situaţienu se poate îmbunătăţi de la sine – dimpotrivă, înunele ţări ea se poate înrăutăţi. Aceasta înseamnă,că multe academii se confruntă cu o mare problemăîn cazul în care doresc să joace rolul de consultantpentru guvern şi societate. O problemă serioasă estecea a eticii în ştiinţă, nu doar în privinţa factorilor dedecizie, ci şi a relaţiilor între savanţi. Academiile,incontestabil, trebuie să asigure conducerea etică.TIPOLOGIA ACADEMIILORTrei tipuriEvident, fiecare academie este unică sub aspectulistoriei sale, a tradiţiilor, misiunii, activităţii, structuriiorganizatorice etc. Cu toate acestea, analiza a maimult de 90 de academii existente în lume arată căele au multe în comun, în special în ceea ce priveşteatitudinea faţă de rolul său în ştiinţă şi societate şifaţă de organizaţiile lor interne. Se presupune că sunttrei tipuri ce reies din rolul şi structura organizatorică,adică trei modele generale, care descriu la modulgeneral rolul şi structurile tuturor academiilor lumii.În realitate, majoritatea academiilor nu subscriula unul din tipuri, deoarece dispun de un şir decaracteristici. Mai mult decât atât, după felul cumtrei tipuri examinează rolul academiilor în ştiinţăşi societate, ele pot fi considerate drept modeleprincipale. Aceste tipuri sunt prezentate aici, pentrua da prilej de meditaţii asupra experienţei trecute,viitoarele sarcini şi structura unei academii apartesau grupuri de academii – precum Academiileţărilor Europei de Est şi Sud-Est. Corespunzător, treitipuri nu pot fi considerate modele pentru atingereaidealului: ceea ce este ideal pentru o academie, poatefi departe de ideal pentru alta şi niciun model nu-i înstare să prevadă unicitatea fiecărei organizaţii.Tipul 1: Societate ŞtiinţificăÎn 1603 italianul Federico Cesi, împreună cutrei prieteni au fondat “Accademia dei Lincei”, întraducere mot-a-mot „Academia linxului”, acestanimal, linxul, simbolizând valoarea observaţiilorîn ştiinţă. Cesi şi colegii lui au creat Academiaca un loc unde savanţii s-ar putea întâlni şi faceun schimb amical de idei şi experienţă. În 1611membru al Academiei a devenit Galilei şi cu venireasa ea şi-a asumat un rol nou: de a-i apăra pe savanţide clevetitori, în cazul dat de biserica romanocatolică,care se opunea concepţiilor heliocentriceale lui Galilei asupra sistemului planetar. AcademiaLinxului a fost închisă în 1630, când fondatorul eiFederico Cesi a murit la vârsta de 45 de ani.Scurtul excurs istoric este interesant nu doarpentru faptul că Academia Linxului se constituiseîntr-o primă Academie de Ştiinţe contemporană, cică a devenit premărgătorul primului tip, discutataici: Societate Ştiinţifi că.Societatea Ştiinţifică este cu precădere oasociaţie a savanţilor pentru ştiinţă. Ca şi AcademiaLinxului, Societatea Ştiinţifică propune o platformă,pe care savanţii se pot întâlni pentru a face unschimb de experienţă şi de păreri asupra ştiinţei şicercetărilor. Ca un asemenea schimb să fie productiv,Societatea Ştiinţifică deseori se limitează la un setspecific de discipline, cu precădere din domeniulştiinţelor naturii. Dacă ea cuprinde un domeniumare al ştiinţelor, Societatea Ştiinţifică, de regulă,se împarte în secţii sau compartimente, în aşa felîncât în interiorul acestora să fie o bază generalăsuficientă pentru discuţii productive.Astfel, Societatea Ştiinţifică iniţial era destinatăpentru a servi ştiinţa, savanţii şi comunitateaştiinţifică, în special într-o ţară aparte, dar, posibil,la nivel de regiune şi chiar de continent. Posibilcă funcţia ei principală era să activeze ca osocietate onorifică, menită să demonstreze meritelesavantului prin includerea lui în rândurile sale. Întradevăr,selectarea şi alegerea noilor membri este oprocedură administrativă dintre cele mai importanteale Societăţii Ştiinţifice. O altă funcţie a academiilorde acest tip este să apere ştiinţa şi savanţii de atacuriilegale, deşi Societatea Ştiinţifică realizează acestfapt într-un mod îndeosebi re-activ şi nu pro-activ.Şi, în sfârşit, majoritatea Societăţilor Ştiinţifice seocupă de editarea şi difuzarea publicaţiilor ştiinţifice,deseori în formă de Lucrări ale Academiei.10 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor din Europa de Est şi Sud-EstFaptul că Societatea Ştiinţifică se concentreazăla ştiinţă şi savanţi se reflectă, de asemenea, înrelaţiile internaţionale. Deseori aceste relaţii suntminime, dovedind astfel nu doar existenţa unoralte canale de comunicare pe teme ştiinţifice întresavanţi, ci şi resursele financiare limitate de caredispun majoritatea Societăţilor Ştiinţifice. Şi dacăSocietatea ştiinţifică este atrasă într-un dialoginternaţional, acesta este consacrat, de regulă,problemelor de ştiinţă, şi nu de politică.Conducerea Societăţii Ştiinţifice se află înexclusivitate în mâinile savantului ales graţiereputaţiei şi prestigiului său ştiinţific. Aceastaeste deosebit de justificat în cazul Preşedintelui:primul printre egali - colegii săi întru ştiinţă.Toate chestiunile ce ţin de politică şi conţinut serezolvă de un cerc relativ restrâns de membri aiconducerii alese. De regulă, există un personalpermanent nu prea numeros care se ocupă înexclusivitate de susţinerea conducerii academiei înprobleme administrative şi material-tehnice şi nujoacă vreun rol (sau foarte limitat) în ce priveştepolitica şi conţinutul. Venitul Societăţii Ştiinţifice,de obicei, nu este mare şi se constituie din cotizaţiişi subvenţii mici de la guvern şi/sau donatoriparticulari.Una din calităţile principale ale SocietăţiiŞtiinţifice este independenţa ei. Fiind o asociaţie asavanţilor pentru savanţi, ea nu deserveşte intereseexterne, în timp ce activitatea ei solicită resursefinanciare limitate, ceea ce înseamnă că ea nu cere ofinanţare externă mare de la donatori. O problemă aSocietăţii Ştiinţifice este vârsta medie a membrilorei sau, mai bine zis, faptul că aceasta continue săcrească. Problema respectivă apare, de cele maimulte ori, întrucât membrii se aleg pe viaţă, întimp ce în multe Academii acest fapt este corelat cunumărul general fixat de membri.Tipul II: Consultant pentru SocietateDeviza pe web-site-ul Academiei Americane deŞtiinţe exprimă destul de clar menirea academiilor:„Consultantul poporului pentru ştiinţă, tehnică şimedicină”. Aceasta nu e o simplă deviză: zilnic website-ulpublică două sau trei rapoarte noi nu doar înprobleme de ştiinţă, ci şi în probleme mai generalecu care se confruntă societatea sau/şi guvernul.În 1863, când a fost fondată Academia Naţionalăde Stiinţe a SUA, una dintre cele mai vechi academiinaţionale, în legea ei fundamentală se menţiona caea va „cerceta, studia, experimenta şi comunicadespre oricare obiect al ştiinţei sau artei”, oricând arruga-o vreun departament sau guvern. Şi de aceasta,într-adevăr, se ocupă până în ziua de azi AcademiaNaţională de Ştiinţe a SUA.Cel de-al doilea tip al Academiilor de Ştiinţe senumeşte Consultant pentru Societate. AcademiaNaţională de Stiinţe a SUA reprezintă un exemplustrălucit al acestui tip.Aidoma Societăţii Ştiinţifice, Consultantulpentru Societate este o asociaţie a savanţilor, aleşiîn calitate de membri ai Academiei pentru meriteştiinţifice. Însă, spre deosebire de SocietateaŞtiinţifică, Consultantul pentru Societate nureprezintă o asociaţie doar pentru savanţi şi ştiinţă:auditoriul lui ţintă este mai larg şi include guvernulşi societatea în toată amplitudinea sa. În esenţă,Consultantul pentru Societate este o SocietateŞtiinţifică, dar pe lângă aceasta, misiunea ei estemai largă şi presupune, de asemenea, slujireaguvernului şi societăţii. Ca urmare, selectarea şialegerea noilor membri sunt la fel de importante caşi în cazul Societăţii Ştiinţifice, la fel de importantesunt apărarea ştiinţei şi savanţilor de clevetitori;precum şi publicarea articolelor şi documentelorştiinţifice. Dar funcţia consultativă atestă în cazuldat o deosebire fundamentală între Consultantulpentru Societate şi Societatea Ştiinţifică, nu doar dinpunctul de vedere al rolului lor, dar şi al structuriiorganizatorice.În general, rapoartele consultative se împart îndouă categorii: politica pentru ştiinţă („Ce oferăpolitica (de stat) ştiinţei şi folosirii ei practice?”)şi ştiinţa pentru politică („Ce poate spune ştiinţadespre problemele care stau în faţa societăţii?”).În cadrul acestor două categorii iniţiativapentru pregătirea raportului poate veni de laînsăşi academia, dar interpelarea o poate face şio altă parte, o structură de stat.. Faptul presupunedeţinerea de către Consultantul pentru Societatea unor mecanisme şi proceduri pentru rezolvareaproblemelor respective, chiar dacă ele sunt denatură socială, şi nu pur ştiinţifică. Aceasta solicităexperienţă şi perspective, care depăşesc limiteleştiinţei pure.Pe lângă aceasta, atunci când o structurăexternă, precum departamentul de stat, cere unsfat-consultaţie, Consultantul pentru Societate estecapabil să mobilizeze specialişti adecvaţi dintremembrii săi, are personal şi bază tehnico-materialăpentru realizarea sarcinii în corespundere cucondiţiile puse de organizaţia comanditară.Pentru ca să-şi joace rolul său consultativ,Consultantul pentru Societate întreţine legăturistrânse cu guvernul, alte organizaţii corespunzătoareşi societatea în ansamblu. Şi cum multe, dacă nunr.2-3 (7), septembrie 2007 - 11

Akademostoate, problemele sociale au proporţii internaţionale,Consultantul pentru Societate de asemenea participăactiv în colaborarea ştiinţifică internaţională.De aici rezultă, că organizarea internă aConsultantului pentru Societate se deosebeşte radicalde cea a Societăţii Ştiinţifice. Conducerea la fel se aflăîn mâinile membrilor aleşi, dar persoanele oficialealese, în special Preşedintele, se aleg în funcţie deabilităţile lor de conducător, de capacitatea lor de acoopera eficient cu politicieni, structuri şi persoanecare iau decizii, precum şi cu publicul larg.Rolul personalului este unul cheie, şi nu doarîn ce priveşte aspectele administrative şi materialtehnice,dar şi chestiunile politice, aşa ca pregătireaşi realizarea deciziilor Preşedintelui şi altorconducători aleşi. Este absolut clar, că resurselefinanciare ale Consultantului pentru Societate suntconsiderabil mai mari decât cele ale SocietăţiiŞtiinţifice.Cea mai importantă calitate a Consultantuluipentru Societate constă în faptul, că el poate fi unapărător extrem de eficient al ştiinţei şi savanţilorîn faţa guvernului şi societăţii. Consultantul pentruSocietate deţine perspectivele şi mecanismelenecesare pentru ca să răspundă operativ la necesităţileguvernului şi societăţii, mai mult chiar, să prevadăaceste necesităţi şi să le dirijeze.Consultantul pentru Societate riscă, însă, săintre atât de adânc în rolul de Consultant, încât să-şipiardă rădăcinile şi funcţiile de Societate Ştiinţifică.Într-o situaţie excepţională, aceasta se poate soldacu pierderea unuia din avantajele Consultantuluipentru societate – independenţa.Tipul III: Managerul ŞtiinţeiRaportul anual al Academiei de Ştiinţe Chinezeconţine un indicator de şase pagini cu enumerareadenumirilor şi adreselor tuturor organizaţiilorimplicate/cooperate. Informaţia ce se conţine peweb-site-ul Academiei anunţă că Academia Chinezăîntruneşte 108 institute de cercetări ştiinţifice şi, înplus, 200 de întreprinderi ştiinţifico-tehnice, mai multde 20 structuri auxiliare, inclusiv universitatea, claselemari ale şcolii medii şi cinci centre de documentareşi informare. În întregime, statele Academiei numără58 000 de persoane, dintre care 39 000 – cercetători,şi aceştia doar în domeniul ştiinţelor naturii, pentru căîn completarea Academiei de Ştiinţe Chineze există,de asemenea, Academia Chineză de Tehnologii şiAcademia Chineză de Ştiinţe Sociale. Acesta-i celde-al treilea tip de academii, care va fi descris succint:Managerul Ştiinţei, adică academia care conduceun şir de institute de cercetare, de regulă din parteaguvernului.Şi iarăşi, Societatea Ştiinţifică stă la bazaManagerului Ştiinţei, şi acest tip de academii deasemenea joacă rolul de Consultant pentru Societate.După cum Consultantul pentru Societate reprezintăo Societate Ştiinţifică cu sarcini consultativesuplimentare, Managerul Ştiinţei este ConsultantulSocietăţii cu funcţii suplimentare de conducerea instituţiilor de cercetare. Repetând cele spusemai înainte, vom menţiona: în timp ce SocietateaŞtiinţifică este o asociaţie a savanţilor pentru ştiinţă,iar Consultantul pentru Societate este o asociaţie asavanţilor pentru ştiinţă, stat, societate, ManagerulŞtiinţei reprezintă o asociaţie a savanţilor pentruştiinţă, stat, societate şi pentru desfăşurareacercetărilor curente.Evident că Managerul Ştiinţei trebuie să fie ocu totul altă organizaţie decât Consultantul pentruSocietate şi Societatea Ştiinţifică. În principiu,ultimele două tipuri de organizaţii s-ar putea să nu fiemari, dar Managerul Ştiinţei poate fi la necesitate ostructură destul de extinsă. Dar aceasta nu înseamnăcă toţi Managerii Ştiinţei au mii de colaboratori caîn cazul Academiei Chineze. E posibil că ManagerulŞtiinţei conduce un număr nu prea mare de instituţiide cercetare cu personal limitat.O particularitate importantă a ManageruluiŞtiinţei este necesitatea descentralizării. Fiind unorgan central, academia poate influenţa stabilireapriorităţilor generale pentru cercetări şi repartizareabugetului comun, dar cercetările reale se desfăşoarăla nivelul unui institut separat. Aceasta înseamnă,că Managerul Ştiinţei întotdeauna se confruntă cunecesitatea de a menţine o balanţă judicioasă întrecontrolul centralizat şi libertatea locală.Conducerea Managerului Ştiinţei este substanţialmai complicată decât în alte tipuri de Academii.Conducerea supremă a academiei centrale se află înmâinile membrilor aleşi (deşi termenul aflării lor înfuncţia dată poate fi destul de lung), dar dificultateade a conduce institutele de cercetare, diferite şideseori aflate în concurenţă constă în faptul,că conducerea supremă se cere să ai încredere înconducători profesionişti, nealeşi. Respectiv, aiciactivează nu doar un personal numeros, dar şiresponsabil pentru luarea deciziilor, în special închestiuni curente. Într-adevăr, cea mai mare parte aactivităţii Managerului Ştiinţei poate fi realizată depersonal; în timp ce conducătorii aleşi se ocupă dechestiuni strategice şi cele mai importante chestiunide politică. Un avantaj important al ManageruluiŞtiinţei este capacitatea lui de a concentra şi orientacercetările în ţară, în special în domeniile priorităţilorde stat. Din această cauză, Managerul Ştiinţei în12 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

AkademosUNIVERSUL CĂRŢII LADIMITRIE CANTEMIR14 - nr.2-3 (7), septembrie 2007Acad. Andrei Eşanu,Valentina EşanuDimitrie Cantemir (1673-1723), domn al ŢăriiMoldovei (1710-1711), personalitate marcantă aştiinţei şi culturii europene, a trăit şi a creat într-operioadă deosebit de grea pentru patria sa, pentruîntreg poporul român, când o bună parte a EuropeiCentrale şi de Sud - Est se afla sub stăpânireaotomană.Cu toate că pe parcursul vieţii i-a fost dat săse confrunte cu multe dificultăţi, el a reuşit să laseposterităţii o impresionantă moştenire ştiinţificăşi cărturărească, care numără mii de pagini îndomeniul istoriei, filosofiei, literaturii, muzicii,geografiei, cartografiei, etnologiei, teologiei şi altedomenii. Studierea şi editarea operelor sale în pofidaeforturilor mai multor generaţii de cantemirologieste încă departe de a fi dusă la bun sfârşit 1 .Deşi s-a format într-un mediu mai multmedieval, decât în unul pătruns de spiritul modern,datorită efortului şi insistenţei tatălui său ConstantinCantemir, care a manifestat o mare grijă faţă deinstruirea feciorilor, dar în acelaşi timp şi datorităvirtuţilor personale, Dimitrie s-a ales cu o deosebitde elevată educaţie. Mai mult timp, în literatura despecialitate erau subestimate nivelul şi calitateainstruirii obţinute de Dimitrie la vârsta copilărieişi adolescenţei în mediul intelectual din Iaşi.Investigaţiile tot mai profunde a moştenirii sale auarătat ca datorită prezenţei în Colegiul din capitalaMoldovei, dar şi în familia sa, a mai multor profesoricu studii universitare europene, între care Ieremia1Drept exemplu în această privinţă poate servi programuliniţiat în Principatul Moldovei, în anii 30-40 ai sec. al XIXlea,de către clasicii literaturii noastre Mihail Kogălniceanu,Constantin Negruzzi, Alexandru Donici, care şi-au pus sarcinade a aduna şi a publica operele complete ale lui DimitrieCantemir, şi care, din anumite cauze, nu a fost dus la bun sfârşit.Alte încercări similare au fost întreprinse în România în anii70-80 ai sec. al XIX-lea. În 1973, când comunitatea ştiinţificămondială a consemnat jubileul de 300 de ani de la naşterea luiDimitrie Cantemir, la Academia Română a fost iniţiată editareaoperelor complete ale celebrului cărturar, care până astăzi nua fost încheiată. Oamenii de ştiinţă din România în frunte curemarcabilul cantemirolog acad. Virgil Cândea au reuşit săediteze doar 5 din cele 9 volume preconizate. Din păcate, treidintre cele mai importante scrieri cantemiriene („Descriereastării din vechime şi de astăzi a Moldovei”, „Hroniculvechimei a romano-moldo-vlahilor”, şi „Istoria ImperiuluiOtoman”), până în prezent nu au văzut lumina tiparului înaceastă prestigioasă serie.Cacavela, Iacomis, Alexandru Mavrocordato, Meletiede Arta, Hrisant Notara viitorul savant a dobândito bună şi temeinică ştiinţă de carte. Către mijloculsec. al XVII-lea în Moldova devenise firească stareade lucruri ca de rând cu limbile slavă şi română săfie predate latina, greaca veche şi neogreaca, limbicunoscute de multe secole în întreaga Europă capurtătoare a unor bogate şi vechi culturi, ca limbi deinstruire în universităţile europene 2 .Până la plecarea sa la Constantinopol Dimitrie,datorită dragostei sale faţă de carte, altoite în familiede părinţi, dar mai ales de către dascălii băştinaşi şigreci, a manifestat un mare interes faţă de carte, carecircula pe atunci în ţările române, în Ţara Moldovei,în special, atât în forma lor manuscrisă, cât şi tipărită.În afară de manualele puse la dispoziţie de dascălii săi(despre unele aminteşte în „Descriptio Moldaviae”,fiind vorba de o „Gramatică slavonească” şi de o„Gramatică a altei limbi” 3 alcătuită de Maxim Grec,cât şi de Ceaslov, Octoih, Psaltire, Penticostar,Evanghelia, Vechiul Testament 4 ş.a.), se vede căîncă de pe acele timpuri, de rând cu cartea religioasă,Cantemir a cunoscut multe din cronicile şi pravileleţării întocmite până la el, apoi diferite cărţi popularede înţelepciune (dintre care unele erau deja traduseîn limba română) „Alexandria”, „Esopia” ş.a. Toateaceste cărţi i-au format gustul pentru lectură şicunoaştere. După câte se pare, familia lui ConstantinCantemir, chiar dacă acesta era analfabet, şi a soţieisale Ana Bantoş, mama lui Antioh şi Dimitrie, aveao mică bibliotecă, care era completată cu manuscriseşi ediţii româneşti. Aşa de exemplu, dacă examinămtextul lucrărilor fundamentale ale lui DimitrieCantemir „Descriptio Moldaviae” şi „Hroniculvechimei a romano-moldo-vlahilor” observăm căautorul destul de frecvent face referinţe la cronicileromâneşti prin formulele:2 Despre instruirea în casa părintească Dimitrie Cantemir vascrie mai târziu în „Descriptio Moldovaiae”: „Părintele nostru,Constantin Cantemir, l-a chemat în Moldova pe un preaînvăţatieromonah, Ieremia Cacavela Cretanul, şi i-a încredinţat grijiişi învăţării sale pe fiii săi şi a altor boieri de pe vremea aceea,mai mulţi dintre moldoveni au început să-şi îndrepte străduinţaasupra scrierilor greceşti, italieneşti şi latineşti” (DemetriiCantemirii Principis Moldaviae. Descriptio antiqui et hodiernistatus Moldaviae, Ediţie de Dan Sluşanschi, Bucureşti, 2006,p. 365).3 Subiectul este analizat de Năsturel Petre Ş., À propos de laDescriptio Moldoviae de Dimitrie Canremir, în „ Cahiers duMonde russe et sovietic”, Paris, XV(I) janv.-mars, 1975, p. 119-121. Буланин Д.М. Максим Грек, в кн.: Словарь книжникови книжности Древней Руси вторая половина XIV-XVI в,часть 2, Ленинград, 1989. с. 89-98.4 Demetrii Cantemirii Principis Moldaviae. Descriptio antiquiet hodierni status Moldaviae, Ediţie de Dan Sluşanschi,Bucureşti, 2006, p. 365.

Patrimoniu„toţi istoricii neamului nostru”, „analele noastre”,„Miron, logofătul, cel mai de luare aminte istorical moldovenilor”, „Nicolae Costin, cel mai recentistoric moldovean” ş.a. Precum se ştie, lucrarealui Miron Costin „De neamul moldovenilor …”,păstrată azi la Biblioteca Publică a Rusiei din SanktPetersburg, se admite că a făcut parte din bibliotecalui Dimitrie Cantemir şi că notele marginale de peacest codice sunt autografe ale acestui din urmăcărturar. Acum mai mulţi ani, în Arhiva Centrală deActe vechi a Rusiei din Moscova am descoperit unregistru de cărţi tipărite al lui Constantin Cantemir(1705-1747), fiul lui Dimitrie Cantemir, între caresunt menţionate o „Pravilă în limba volohă”,adică în limba română („Уложенье на волоскомязыке печатное россиiскими литерами”), carepresupunem a fi „Pravila lui Vasile Lupu” apărută laIaşi în 1646 şi o „Biblie în limba volohă” 5 („Библияпечатная россиiскими литерами на волоскомязыке”), care admitem a fi „Biblia” editată laBucureşti în 1688 ş.a. Presupunem că aceste douădin urmă cărţi au ajuns în biblioteca lui ConstantinCantemir din cea a tatălui său şi pe care, la rândulsău, Dimitrie le-a avut din casa părintească 6 .Orizontul cărturăresc şi ştiinţific al tânăruluiDimitrie Cantemir s-a lărgit şi mai mult în timpulşederii sale îndelungate la Constantinopol, fie întimpul studiilor la Academia Patriarhiei din partealocului, fie prin multiplele legături care le-aîntreţinut cu intelectualitatea de la curtea otomană,cât şi cu diplomaţii europeni la Poartă. Cunoaştereaîn profunzime în afară de limba maternă, a limbilorvechi clasice (latină, elină şi slavonă) şi a celormoderne atât europene (neogreaca, franceza,rusa ş.a.) cât şi orientale (turcă, arabă, persană şiprobabil tătara) au deschis pentru cărturarul nostruun larg acces spre comorile cărturăreşti atât aleOccidentului, cât şi ale Orientului. Drept dovadă înaceastă privinţă este şi bogata sa bibliotecă acumulatăîn capitala otomană, despre care mărturiseşte însuşiD. Cantemir” că a avut cu sine la Constantinopol,unde au şi rămas, cronici vechi ale Moldovei, ca şiale Ţării Româneşti” 7 . Reflectând asupra aceluiaşisubiect, Aurel Decei arăta: „Dumitraşcu beizadeaşi-a umplut palatul cu manuscrise orientale, uneori5Российский Государственный Архив Древних Актов(Москва). Фонд 11, ед. хр. 279, л. 51-52 об , care conţine o listăde cărţi din data de 30 iulie 1739 a lui “ Гвардии порутчикакнязя Константина Кантемира”.6Demeny Lajos. Adnotări făcute de Dimitrie Cantemir peBiblia din 1688, în Basarabia, 1993, nr. 8, p. 10-15.7Cantemir D. Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor.Ed. De Gr. Ticilescu, Bucureşti, 1901, p. 462.Portretul unui tânăr valah considerat de Nicolae Iorgacă ar fi Dimitrie Cantemirunice, cărţi rare, cu cópii după portretele sultanior,executate după originalele păstrate în seraiulsultanilor de la Topkapî, de către vestitul LevniCelebi, care era „pictorul” sultanului Axmed II-lea– copii „pe care şi acum (1716) le am la mine” (fiindreproduse apoi în ediţiile engleză şi germană alelucrării sale)” 8 . De altfel, se admite că şi în capitalaMoldovei D. Cantemir acumulase de asemeneao bogată bibliotecă 9 , pe care doar parţial a reuşits-o ia cu sine în Rusia. Astfel, având la dispoziţieo bogată bibliotecă 10 , prin muncă asiduă el adevenit un intelectual de o aleasă cultură ştiinţificăcu largi interese în cele mai diverse domenii alecunoaşterii.8 Decei Aurel. Cantemir la Istambul, în Magazin istoric, 1973,nr. 9, p. 44.9 Bodinger F. Izvoarele turceşti ale lui D. Cantemir, în Arhivaromânească, t. VII, Bucureşti, 1941, p. 111-112.10Din nefericire, o bună parte din această colecţie de carte,între care şi manuscrisul unicat al „Istoriei otomane” a lui AliEfendi din Filipopol, precum arata mai târziu (după 1711) D.Cantemir „ a lăsat-o la Istanbul, când m-am mutat de acoloşi aud că dinpreună cu alte mai multe colecţii ale meledespretreburile turcilor au căzut în mâinile lui ioan Mavrocordat, înprezent dragoman la Înalta Poartă” (Decei Aurel. Cantemir laIstambul, în Magazin istoric, 1973, nr. 9, p. 44).nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 15

AkademosManifestând un mare interes faţă de carte şiînţelepciune, în general, faţă de operele marilorgânditori ai antichităţii şi evului mediu, faţă derealităţile de atunci din ţările române, din ImperiulOtoman, din alte ţări europene, treptat prin cartea ieşit la iveală talentul său neordinar de strălucitsavant şi om politic, de profund cunoscător al istoriei,culturii şi civilizaţiei poporului său. Calităţile saledeosebite au început să se manifeste din plin, îndatăce Cantemir a purces la elaborarea primelor salescrieri filosofice, literare şi moralizatoare.Vom aminti doar în treacăt lucrările scrise pânăla 1700 sub îndrumarea învăţătorului său IeremiaCacavela, în care predomină tematica filosofică 11şi teologică, „Compendiolum universae logicesinstitutiones” (Mic compendiu asupra întregiiînvăţături a logicii) 12 , „Sacrosanctae scientiaeindepingibilis imago” (Icoana de nezugrăvit a ştiinţeisacre), „Metaphisica” şi «Divanul sau gâlceavaînţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cutrupul». Această din urmă scriere, de exemplu,este fondată pe un vast cerc de izvoare nu numaicreştine (ortodoxe, romano-catolice şi protestante)dar şi surse cărturăreşti precreştine şi mahomedane,inclusiv un divers cerc de lucrări filosofice antice,medievale, precum şi contemporane cărturaruluinostru, care aparţin atât autorilor din Orient câtşi din Occident. În scopul identificării surselorfolosite de gânditorul moldovean în elaborarea„Divanului…”, cunoscutul cantemirolog românacad. Virgil Cândea arăta că a reuşit să delimiteze,în afară de „Biblie”, prezenţa unor idei şi reflecţiidin operele lui Homer şi Hesiod, ale Sfinţilor Părinţiai Bisericii creştine, ideile filosofice ale marilorînţelepţi ai antichităţii Platon, Aristotel şi Epictet, ateologului romano-catolic Pierre Bersiur, precumşi a reprezentantului Reformei religioase GiacomoAconcio, a uniaţilor Johannes Crelius şi AndreiWissowatius 13 şi a umanistului renascentist olandezErasm din Rotterdam 14 . În aceeaşi lucrare,11Bădărău Dan, Filozofia lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti,1964, 412 с.; Димитрий Кантемир. Избранные философскиепроизведения, Кишинев, 2003, 360 с.12Cantemir Dimitrie, Mic compendiu asupra întregii învăţăturia logicii. Rad. de Dan Sluşanschi, Bucureşti, 1995.13Vaida Petru, Umanistul Andrei Wissowatius tradus deDimitrie Cantemir, în Gazeta Literară, 11, 1964, nr. 37; VaidaPetru, Dimitrie Cantemir şi Andrei Wissowatius. Contribuţii laproblema izvoarelor umanismului lui Cantemir, în Revista defilozofie, 12, 1965, p. 37-48.14Vezi Studiul Introductiv semnat de Coroban Vasile la ediţiaErasm din Rotterdam „Laudă prostiei”, Chişinău, 1989, p. 6.Pagină din originalul “Hronicul vechimei a romano–moldo–vlahilor”. 1717Cantemir îi citează pe gânditorii moldoveni,pravoslavnici prin convingerile lor, Miron Costinşi Dosoftei, care împărtăşeau aceleaşi convingerifilosofice ca şi preotul şiit Al-Saadi. Precum observăacelaşi cercetător, D. Cantemir cu aceeaşi pasiuneface referinţe la autori cu atât de diverse orizonturiculturale, convingeri filosofice şi religioase, reuşindsă găsească propriile abordări ale veşnicei problemeale existenţei umane despre „gâlceava înţeleptuluicu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul”.În Rusia au fost întocmite asemenea lucrărica „Descriptio Moldaviae” 15 (DescriereaMoldovei), „Historia Moldo-Vlahica” (Istoriamoldo-vlahică) , „Hronicul vechimei a romano-15Cantemir Dimitrie, Descriptio Moldaviae/DescriereaMoldovei, Bucureşti, 1973, 402 p.; Demetrii Cantemirii,principis Moldovaie, Descriptio antiqui et hodierni statusMoldaviae / Dimitrie Cantemir, Descrierea stării de odinioară şide astăzi a Moldovei. Studiu introductiv, notă asupra ediţiei şinote de Valentina şi Andrei Eşanu. Traducere din limba latinăşi indici de Dan Sluşanschi, Vol. I-II, Ed. Institutul CulturalRomân, Bucureşti, 2006.16 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Patrimoniumoldo-vlahilor” 16 , la acestea trebuie să maiadăugăm că în „Hronicul…” Cantemir facereferinţă încă la o lucrare a sa „Liber moldavicaenobilitatis genealogiae” (Cartea genealogieinobilimii moldovene), care este de asemenea partecomponentă a acestui ciclu şi care mai curând afost pierdută 17 , „Vita Constantini Cantemirii,cognomento senis, Moldoviae principis” 18 (Viaţalui Constantin Cantemir), „Краткое сказание об16Cantemir Dimitrie. Hronicul vechimei a romano-moldovlahilor,Ed. de Stela Toma. Vol. I-II, Bucureşti, 1999-2000.„Hronicul” în bună parte în varianta sa mai mult sau mai puţindefinitivă a fost alcătuită în urma unor îndelungate căutărişi acumulări de materiale din domeniul istoriei întreguluiareal românesc. Aceste căutări au fost însoţite pe parcurs deîntocmirea unor scrieri cu caracter incipient de lucru, întrecare „Historia Moldo-Vlahica” (Cantemir Dimitrie. HistoriaMoldo-Vlahica, în Dimitrie Cantemir. Opere complete, vol.IX, partea I, Bucureşti, 1983, p. 126-427), de la care Cantemira pornit în procesul de elaborare a unui tratat mult mai amplu şimult mai vast de astă dată în limba română „Hronicul vechimeia romano-moldo-vlahilor”.17Gorovei Ştefan S., Dimitrie Cantemir – o scriere pierdută, înCronica, Iaşi, 1983, an. 18, nr. 44 (927), p. 7.18Cantemir Dimitrie. Vita Constantini Cantemirii, cognomentosenis, Moldoviae principis, în Dimitrie Cantemir. Operecomplete, vol. VI, tomul I, Bucureşti, 1996, 330 p.изкоренении Бранковановой и Кантакузиныхфамилий” (Scurtă povestire despre stârpireafamiliilor lui Brâncoveanu şi a Cantacuzinilor) 19 , încare sunt reflectate o serie de aspecte fundamentaleale destinelor istorice ale românilor.Altă serie de lucrări scrise în Rusia suntdedicate istoriei, culturii şi civilizaţiei otomane.Dintre aceastea trebuie menţionată în primulrând „Incrementorum et decrementorum aulaeOthmannicae” (Creşterea şi descreşterea CurţiiOtomane) 20 . Precum au arătat investigaţiile, latemelia acestei „Istorii …” este pus un larg spectrude izvoare narative, inclusiv dintre cele necunoscuteştiinţei contemporane, între care se evidenţiază„Coroana istoriilor”, opera cronicarului turcSa’Adeddin Mehmed Hodja 21 (1536-1599), caredescrie consecutiv evenimentele după anii dedomnie a sultanilor din sec. al XIII-lea până în 1520,„Istoria Otomană” a lui Ali Efendi din Filipopol 22ş.a. D. Cantemir traduce în latină şi pe alţi croniştiotomani şi prelucrează din temelii materiaexpusă, completând-o cu vaste note şi comentarii,cu propriile observaţii şi aprecieri privindmultiplele evenimente şi fapte politice, activităţilenumeroaselor instituţii, cultura, moravurile şipersonalităţile din trecut şi contemporane cuautorul. Ţinem să subliniem că, dacă istoria19Cantemir Dimitrie. Scurtă povestire despre stârpirea familiilorlui Brâncoveanu şi a Cantacuzinilor, în Dimitrie Cantemir.Opere complete, vol. VI, tomul II, Bucureşti, 1996, p.11-208.20Dimitrii Cantemirii, Incrementorum et decrementorum aulaeOthmannicae. Libri tres/ Creşterile şi descreşterile ImperiuluiOtoman. Textul original latin în formă finală revizuită de autor.Facsimil al manuscrisului latin – 124 din Biblioteca HoughtonHarvard University, Cambridge, Mass., Ed. de Virgil Cândea,Bucureşti, Ed. Roza Vânturilor, 1999, VII-CIV + 1064 p.;Cantemirii Demetrii, Incrementorum et decrementorum AulaeOthmannicae sive Aliothmannicae Historiae a prima gentisorigine ad nostra usque tempora deductae Libri tres, Ed. de DanSluşanschi, Timişoara, 2002, 550 p.21Simota Algeria, Cantemir Dimitrie, în Dicţionarul literaturiiromâne de la origini până la 1900, Bucureşti, 1979, p. 152;Dicţionar Enciclopedic, vol. VI, Bucureşti, 2006, p. 239.22Decei Aurel. Cantemir la Istambul, în Magazin istoric, 1973,nr. 9, p. 45Istoria Imperiului Otoman. Pagină din originalul latinnr.2-3 (7), septembrie 2007 - 17

Akademosotomană propriu-zisă în expunerea originală latinăa lui D. Cantemir după izvoarele turceşti numără579 pagini, apoi comentariile, notele şi reflecţiilelui Cantemir, indiscutabil mult mai interesante şimai erudite, alcătuiesc 485 pagini şi trezesc cel maimare interes din punct de vedere ştiinţific. Acestedin urmă pagini, de asemenea, vorbesc despre unvast orizont cărturăresc al lui Dimitrie Cantemirsprijinit pe literatura istorică orientală şi naţională.O altă lucrare elaborată în Rusia din seria maisus arătată „Cartea sistemei religiei mahomedane”(Книга систима махоммеданския pелигии”) 23 ,este dedicată unor aspecte ce ţin de istoria ImperiuluiOtoman, de religia, moravurile şi tradiţiilepoporului turcesc. Judecând după numeroaselereferinţe ale autorului din „Cartea sistemei …”ar reieşi că Dimitrie Cantemir fie că mai lucra, fiecă finisase încă o lucrare „De regimine OthmaniImperir” („Despre orânduirea de stat şi ocârmuireaImperiului Otoman”), scriere care fie că s-a pierdut,fie că nu a fost încă descoperită.Treptat, odată cu valorificarea şi editarea înmai multe ţări ale Europei a zestrei cărturăreşti alui Dimitrie Cantemir pe parcursul sec. al XVIII –încep. sec. al XXI-lea, în mare măsură s-a profilattalentul multilateral al principelui moldovean deexcelent cunoscător al filosofiei şi religiei, aletradiţiilor populare şi creaţiei folclorice a multor ţărişi popoare din Europa şi Asia.Cercetările efectuate până în prezent cuprivire la cea mai cunoscută scriere cantemiriană„Descriptio Moldoviae”, au scos în evidenţăun şir de autori şi scrieri la care se referă sau sesprijină autorul în formularea datelor, reflecţiilor,argumentelor şi concluziilor sale. Astfel, cândînvăţatul principe încearcă să prezinte realităţiledin vechime în spaţiul istoric al viitoarei Moldove,să profileze moştenirea daco-romană în acestteritoriu, ca factori determinanţi în devenirea etnicăa românilor, el culege informaţii din „Istoriile” luiHerodot, din „Geografi a” lui Glaudiu Ptolemeu,din creaţia poetică a lui Publius Ovidius Naso, din„Istoria romană” a lui Ammianus Marcellinus 24 ,din „Antichităţile romane” a lui Dionysios dinHalicarnas, din „Istoria” autorului bizantin NicetasChoniates Acominatus, din „Istoria ecleziastică” alui Sozomen şi a multor altora.23Cantemir Dimitrie. Sistemul sau întocmirea religieimuhammedane, în Dimitrie Cantemir. Opere complete, vol.VIII, tomul II, Bucureşti, 1987, 710 p.24În acelaşi timp „Dionysie” menţionat de D.Cantemir în„Descriptio …” (Partea I, Cap. IV) drept izvor ar putea fi şicu Petavius Dionisius cu lucrarea sa Ratianarium temporum,Mainz, 1646.18 - nr.2-3 (7), septembrie 2007În aceeaşi lucrare Cantemir de asemeneapreia numeroase informaţii din operele istorice şigeografice ale cronicarilor şi istoricilor polonezidin epoca Renaşterii, între care un loc de vază îlocupă „Historia Poloniae” de Joannes Dlugossius(Jan Długosz), „Annales sive de origine et rebusgestis Polonorum et Lituanorum” de StanislausSarnicius şi cele ale lui Annales ab exceptuDivi Sigismundi primi,1554” de StanislausOrichovius (Stanisław Orzechowski), cele alelui Marcin Bielski şi ale fiului său IoachimBielski cu operele lor „Cronica Universal㔺i „Cronica Polonă”, „Chronica Gestorum inEuropa singulariorum ab Anno 1571 ad Annum1645” 25 de Paolo Piaseccio, Episcopo Premislieni(Paul Piasecki). Superba lucrare a geografului şiistoricului polonez Marcin Cromer „Sive de situ,populis, móribus, magistratibus et respublica regniPoloniae”, apărută pentru prima dată la Frankfurtpe Main în 1575 şi care a cunoscut ulterior zeceediţii, precum şi Descrierea Ţărilor de Jos deLuigi Guicciardini 26 (Antwerpen, 1567) carea cunoscut 35 de ediţii, i-au servit, după opinianoastră, lui D. Cantemir drept modele pentru„Descrierea Moldovei”. Presupunerile noastre sesprijină pe faptul că lucrarea principelui moldoveandupă conţinut şi problemele reflectate au multesimilitudini cu cele din tratatul lui Marcin Cromerşi al lui Luigi Guicciardini.În elaborarea „Descrierii…”, Cantemir a utilizatşi surse est-slave pe care le-a putut avea la dispoziţieîn Rusia, dintre care menţionăm „Sinopsisulistoriilor de la Kiev” 27 ieşit de sub tipar în 1674,folosit la elaborarea capitolului ”Despre religiamoldovenilor” fiind preluate informaţiile desprezeităţile Perun, Volos, Lado, Kupalo, ş.a. În aceeaşioperă Dimitrie Cantemir de asemenea face referinţela lucrările istoricilor, geografilor şi cartografilorunguri, germani, italieni, olandezi ş. a., între care şiWolfgangus Covaciocius (Farkas Kovacsoczy),care descrie Transilvania, Antonius Bonfinius,25Editată la Cracovia, 1645, 627 p.26Luigi Guicciardini (1521-1589), italian din Florenţa, stabilitîn Belgia, prieten cu alt mare geograf al vremii – Ortelius(Bagrow Leo, History of Cartography, Harvard-Cambridge,1964, p. 247).27Синопсис. О началъ древняго славенскаго народа и онаръчiи или прозвищи его. Киев, 1674. Vezi şi Ionescu Anca-Irina, Date noi cu privire la Circulaţia traducerilor româneştiale „Sinopsisului kievean”, în Romanoslavica, vol. XIX,Bucureşti, 1980, p. 77-82.

MIRCEA ELIADE:PLEDOARIEPENTRU TEZAURULEMINESCIANDr. în fi lozofi e, Lidia TroianowskiAkademosDe obicei, când se pune în dezbatere problemaraportului dintre om şi valori, tradiţional seconsideră că cine excelează în direcţia unei valorinu are înţelegere pentru celelalte. Experienţa, însă,ne demonstrează că există şi excepţii. În acestsens, drept exemplu elocvent ne poate servi operavieţii lui Mircea Eliade, personalitate marcantă asecolului al XX-lea, care pe parcursul prodigioaseisale activităţi a demonstrat ataşament şi, indubitabil,talent materializat într-un impresionant număr deopusuri ce numai la o singură trecere în revistăte lasă umil în faţa erudiţiei etalate, profunzimii şicomplexităţii tematicii abordate şi, bineînţeles, adiversităţii domeniilor. Istoria religiilor, sociologia,folcloristica, orientalistica, etnologia, eseistica,nuvelistica, dramaturgia – acestea-s doar cele maiimportante domenii în cadrul cărora s-a manifestatsavantul şi scriitorul Mircea Eliade care prin operasa, mai mult ca oricine din perioada dată, a ştiut săaltoiască generaţiilor respect faţă de spiritual şi, dece nu – de sentimental.Din pluridimensionala activitate a lui MirceaEliade vom încerca să dăm apreciere unui segment,care de multe ori se pare că este lăsat în umbră decercetători – eseistica. Pornind de la premisa că şiacest domeniu este prea vast, deoarece pe parcursulvieţii Eliade scrie peste o mie de eseuri, ne vomrezuma la un subiect concret – geniul creatorMihai Eminescu. Eseurile, studiile consacratecelui dintâi artist şi tehnician al versului românesc- Eminescu care, în opinia lui Eliade, a vădit nunumai o structură enciclopedică, dar şi tendinţespre poligrafie, autorul le publică în cele maiprestigioase reviste şi ziare ale timpului: „ViaţaLiterară”, „Revista Fundaţiilor regale”, „Revistade istorie şi teorie literară”,”Cuvîntul” ,”Vremea”,„Universul” ş.a.Reflectând temeinic asupra excepţionalităţiilui Eminescu care, în aserţiunea eseistului,deşi n-a avut timp să-şi definească toate codurilepersonalităţii, totuşi rezistă vremii, Mircea Eliade,20 - nr.2-3 (7), septembrie 2007Mircea Eliadepe acest temei, îl plasează alături de DimitrieCantemir, Heliade Rădulescu, Nicolae Iorga,Constantin Noica şi Emil Cioran. Menţionămcă una dintre primele lucrări consacrate autorului„Luceafărului”, Eliade o publică în ziarul„Cuvîntul”, la 1933, cu ocazia editării volumuluiPoezii, îngrijit de Constantin Botez. Pe lângă unşir de aprecieri la superlativ adresate nu numaitalentului, genialităţii eminesciene, dar şi efortuluidepus de C. Botez pentru scoaterea din anonimata celei mai mari părţi de poezii care văd luminazilei în această „monumentală ediţie” (expresia luiEliade) cercetătorul, eseistul opinează că datorităacestui volum (600 pagini) Eminescu începe să fiecunoscut cu adevărat.Abundând în estimări irevocabile, Eliade, înarticolul Ediţia Eminescu demonstrează că volumulPoezii reprezintă nu numai o redescoperire revolutăa creaţiei poetului, dar şi a alchimiei operei lui, ainstrumentelor de lucru, substanţei creatoare şi,sinedubio, a genialei lui forţe verbale. Fără a derogade la subiect, exegetul pune în valoare şi ponderabilacontribuţie a lui C. Botez datorită căruia cele 46de caiete de poezii eminesciene devin familiare

Mircea Eliade: 100 de ani de la naştereMihai Eminescucriticilor şi publicului larg, fapt de pe urma căruia,opina Eliade, au de câştigat toţi: pe de o partegenialul creator, deoarece acest volum îl face maicunoscut şi mai apreciat, pe de alta cititorul care, însfârşit, are reala posibilitate de a se apleca asuprapoeticii lui Eminescu, a o cunoaşte în întreagaei consubstanţialitate şi complexitate. În acelaşicontext, M. Eliade consemnează interesul orientatspre opera lui Eminescu oglindit de creaţiile a aşapersonalităţi de valoare a spiritualităţii româneştica G. Ibrăileanu, A. Rosetti, T. Vianu, G.Călinescu,E. Lovinescu şi C. Petrescu, realizările cărora laacest capitol elucidează redutabilitatea, durabilitateaşi viabilitatea creaţiei eminesciene capabilă săanimeze, să încurajeze orice punct nou de vederesau interpretare argumentată.Un alt text, nu mai puţin important, consacratvalenţelor creaţiei lui Eminescu, Eliade îl publicăîn Viaţa Literară, articol în care consemneazăcaracterul sorginte, notorietatea şi redutabilitateacreaţiei eminesciene care trece proba aspră atimpului, valoarea căreia creşte odată cu scurgereaanilor, astfel devenind mai scumpă cu cât seîmpuţinează amintirile inedite. Simţindu-se obligatsă informeze cititorul că revenirea la Eminescunu este una apologetică sau elegiacă, Eliadeconsemnează că interesul pe care îl suscită valoroasaoperă eminesciană determină cercetătorii să ajungăla concluzia că viaţa sa e mai preţioasă decâtlegenda, iar geniul său e mai presus de mitologie.Plasându-l alături de Goethe, Eliade opinează căpoetul a fost românul care a pătruns pretutindeni încultura universală fără să se teamă de influenţe şisterilitate. El a escaladat filozofia lui Schopenhauerşi budismul, poezia romanticilor francezi şi ceaclasică. De fapt, aserţiuni tangenţiale depistăm şila G. Călinescu care în volumul consacrat vieţiişi operei lui Eminescu nuanţează că aceste vastecunoştinţe, implicări au avut un impact deosebitasupra spiritului naţional, or, el a îmbogăţit geniullatin prin poezia sa.Un alt text în care Eliade insistă asupra luiEminescu - Omul, şi mai puţin Creatorul, este Asta-io teorie greu de înţeles, publicat în Universul. Înacest articol Eliade susţine că Eminescu era devastatpsihologic de faptul că era puţin înţeles de publicullarg cu care avea sumare contacte, precum şi deopacitatea intelectualilor şi camarazilor de breaslăpe care aceştia o demonstrau vizavi de opera luipoetică. Simultan, Eliade nuanţează că Eminescucunoştea destulă istorie a literaturilor pentru a-şi daseama că într-o zi nu poţi deveni idol.Conştient de geniul său şi de mediocritateacontemporanilor săi, Eminescu s-a zbătut încercul intelectualilor fără a intenţiona să luptepentru izbânda, promovarea operei sale literare,îndreptându-şi impetuoasa forţă spirituală cupreponderenţă spre înaintarea ideilor naţionaliste,avansarea unui sistem de valori politice şi istorice.În năzuinţa descifrării resorturilor profunde alepersonalităţii poetului Eminescu, Eliade speculeazăcu maximum de efecte că cel desemnat nu eraînţeles şi acceptat mai ales pentru faptul că facturaoperei sale se deosebea esenţialmente de ceea cese scria şi, bineînţeles, se aprecia în România în adoua jumătate a secolului al XIX-lea. Captiv al uneiepoci în care excepţionalitatea şi originalitatea nunumai că nu erau în vogă, dar mai trezeau şi invidia,Eminescu, în aserţiunea lui Eliade, îşi dădea perfectseama de efectul pe care-l provoca opera sa asupraelitei intelectuale, criticilor. Chiar cei mai de seamă,scrie Eliade, au rămas tacit impasibili faţă de soartalui, placiditatea cu care-şi mascau incapacitatea,incompetenţa de a-i pătrunde opera era evidentă:„Haşdeu era prea orgolios să-i recunoască talentulexcepţional”; „Slavici îl înţelegea cu greu”;„Caragiale se amuza să-l întărâte la discuţii şi să-iîncerce nervii” ş.a.nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 21

AkademosDe-a dreptul impresionant ca esenţă ideatică şianalitică se prezintă eseul Insula lui Eutanasius încare Eliade, după investigarea mai multor fragmentedin creaţia artistică a lui Eminescu şi cea teoretică alui G. Călinescu, subliniază că în procesul cercetăriişi interpretării creaţiei poetului trebuie să se acordeîn special atenţie simbolismului şi metafizicii,deoarece Eminescu a fost un autor de vocaţiefilozofică şi descendenţă romantică.Simbolul a fost unul dintre mijloacele pe caremarele poet îl utilizează cu dezinvoltură şi abilitate,manifestându-se consecvent ca un maestrudesăvârşit al acestui element. Semnificativ, că alăturide simbolurile folclorice ce-şi au originea în istoriaşi tradiţia neamului, se înscriu în opera lui Eminescuşi cele cu un pronunţat substrat mistic, inspiratedin vedele şi ezoterismul indian, de asemenea sereliefează ineluctabil şi cele de esenţă cosmologică.Oportună menţiunea în acest sens că orizontulfilozofic al simbolicii eminesciene constituie unserios teren de investigare, iar adâncirea opticii deradiografiere a esenţei simbolice a viziunilor lui neva permite să înţelegem într-o formă magistralăaspiraţiile, sentimentele, idealurile lui Eminescu.Fără a aluneca în patetism şi a-şi edulcornaobservaţiile în sentimentalism, Eliade în eseulLatina gintă e regină. Camoens şi Eminescu.grefează că misiunea istorică a unui popor se judecădupă realizările sale culturale, numai ele justificăexistenţa şi misiunea lui, or, istoria nu ţine seama denaţiunile sterile.Adoptând un ton polemic, Eliade în eseulmenţionat constată că cultura latină se autoreflectăîn momentele ei importante şi respiră predilectprin personalităţi aparte sau prin creaţii colective– tezaurul folcloric. O veritabilă operă, creaţie ecapabilă, în concepţia lui Eliade, să transformelumea „spiritual” prin apariţia sa. Pe acest temei,exegetul, cu naturaleţe, trece în revistă un şir depersonalităţi de prestigiu universal aşa ca Virgiliu,Balzac, Dostoevski, Goethe, Shakespeare, Camoensşi alţii care au îmbogăţit cultura universală cu opereinegalabile.Atenţia faţă de creaţia lui Camoens estealimentată în concepţia lui Eliade prin faptul căacesta a introdus în cultura universală „geografia”transformată în valori spirituale, experienţă,considerată până atunci „barbară”, adică a justificatpe planul estetic descoperirile maritime şi cuceririleportughezilor, astfel operele lui Camoens au sporituniversul estetic nu numai al poporului său deorigine, dar şi al celui european.Un creator demn de a fi comparat cu Camoensşi catalogat în pleiada celor mai de seamăpoeţi, prozatori, dramaturgi universali, Eliade îldesemnează pe Eminescu care, prin genialitateacreaţiei sale, a contribuit în mod covârşitor la lărgireaorizontului spiritual european sub aspectul de„cuceritor de lumi noi” şi pentru faptul că, asemeniartistului portughez, Eminescu a transformat învalori spirituale experienţe considerate până ladânsul lipsite de semnificaţie, a îmbogăţit lumea cunoi mituri şi cu o noutate geografică – Dacia.Geniul latin, consemnează Eliade, a câştigatmult prin poemul Luceafărul care poate fi atestatca unul dintre cele mai proeminente din culturauniversală. De aceeaşi apreciere se bucură şilucrările – Melancolie, Scrisorile, Mortua est,Doina, Glossa, prin intermediul cărora Eminescudescoperă şi introduce în patrimoniul spiritual olume absolut nouă şi inedită.Cu emoţie şi acuitate critică, Eliade sesizează înmaterialul Eminescu – poetul neamului românesccaracterul polar al poetului, trăsătură, de altfel, înaserţiunea sa, ireductibilă la o singură determinată.Conform lui Eliade, Eminescu a iubit viaţa şi aevitat-o în acelaşi timp; a adorat şi, la fel, a evitatfemeia; a trăit în mijlocul unei lumi mizerabile,visând la pacea eternă.În concluzie finală, menţionăm următoarele,Mircea Eliade a consacrat un considerabil spaţiual cercetărilor sale operei vieţii lui Eminescu,durabile raţionamente despre creaţia marelui poet,concepţia sa filozofică, misticismul său putând fidepistate nu numai în publicistică, dar şi în operasa fundamentală. Viziunile integratoare ale luiEliade, alimentate din remarcabila preocuparepentru opera poetului-nepereche, deschid orizonturipluridimensionale nu numai în cunoaşterea vasteimoşteniri literare eminesciene, dar şi a erudiţiei,talentului, inteligenţei şi spiritului critic eliadian.22 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

LIMBA ROMÂNĂ,OASTEA NOASTRĂNAŢIONALĂGrigore VieruTestamentStimate domnule preşedinte al Academiei deŞtiinţe a Moldovei, Gheorghe Duca!Onorat Consiliu suprem pentru ştiinţă!Stimate domnule preşedinte al AcademieiRomâne, Eugen Simion!Stimaţi colegi academicieni!Iubiţi fraţi!O tulburătoare parabolă biblică, pe care odesprindem din comoara înţelepciunii regeluiSolomon, sună astfel: „…atunci au venit douăfemei desfrânate la rege şi au stat înaintea lui.Şi a zis una dintre femei: „Rogu-mă, domnulmeu, noi trăim într-o casă; şi eu am născut laea, în casa aceea. A treia zi după ce am născuteu, a născut şi această femeie şi eram împreunăşi nu era nimeni străin cu noi în casă, afară deamândouă. Însă noaptea a murit fiul acesteifemei, căci a adormit peste el. Şi s-a sculat ea pela miezul nopţii şi mi-a luat pe fiul meu de lângămine, când eu, roaba ta, dormeam, şi l-a pus pealei la pieptul meu. Dimineaţa când m-am sculatca să-mi alăptez fiul, iată, el era mort; iar cândm-am uitat la el mai bine dimineaţa, acesta nuera fiul meu, pe care-l născusem”. Iar cealaltăfemeie a zis: „Ba nu, fiul meu e viu, iar fiul tău emort!”. Iar aceasta îi zicea: „Ba nu, fiul tău estemort şi al meu este viu!”.(…) Apoi a zis Solomon: „Daţi-mi o sabie”,şi i s-a adus regelui o sabie. Şi a zis regele: „Tăiaţicopilul cel viu în două şi daţi o jumătate din eluneia şi o jumătate din el celeilalte!”.Şi a răspuns femeia al cărui fiu era viuregelui – căci i se rupea inima de milă pentru fiulei: „Rogu-mă, domnul meu, daţi-i ei acest pruncviu şi nu-l omorâţi!”. Iar cealaltă a zis: „Ca sănu fie nici al meu, nici al ei, tăiaţi-l!”. Şi regele azis (arătând spre prima femeie): „Daţi-i acesteiacopilul cel viu, căci aceasta este mama lui!”.Conotaţia acestei geniale metafore biblicepare să izvorască din tragismul Limbii Române depe teritoriul Republicii Moldova. Ca şi în SfântaScriptură, la noi, în Basarabia, copilul viu, care esteLimba Română, fusese furat tot pe întuneric. ŞiFoto: Vladimir ColosPoetul academician Grigore Vieru, Doctor HonorisCausa al A.Ş.M.tot el, care este aceeaşi Limbă Română, murise nupentru că Basarabia adormise peste el, ci pentru căpeste fiinţa lui se lăsase giganticul trup ţarist. Singuraneasemănare între pilda biblică şi dramaticelenoastre realităţi lingvistice este aceea că şi România,şi Basarabia n-au născut în desfrânare cei doi copii,care, de fapt, era şi este unul singur şi se numeşteLimba Română. „Tot ce este frumos poartăponos!”, zicea Anton Pann. Cu alte cuvinte, tot ceeste frumos poartă în sine sămânţa suferinţei şi ajertfei. Exemplul cel mai potrivit în această privinţăîl reprezintă Brâncoveanu, Eminescu, Avram Iancu,Iorga…Din păcate, în strivitorul întuneric ţarist ceacoperise Basarabia lipsea un Solomon al nostru.Ţarul nu putea fi Solomon. De altfel, el însuşi tăiaseîn două miraculoasa fiinţă, care, din vrerea şi milaLui Dumnezeu, se numeşte Limba Română. Tot ţarula dat istoricei noastre Limbi un alt nume: „limbamoldovenească”. Cred că nu este cazul să explicămde ce s-a recurs la acest criminal procedeu. Motivuleste arhicunoscut.Noul nume al Limbii Române în Basarabiade sub ocupaţia ţaristă, apoi de sub cea sovieticăjigneşte un popor ce a trudit la zidirea Limbiinoastre istorice, dar şi memoria celor care, prinhar şi jertfă, au remodelat-o, dându-i o desăvârşirenr.2-3 (7), septembrie 2007 - 23

Testamentla un neam eroic, bimilenar, cetatea care ne-afăcut să rezistăm în faţa tuturor puhoaielornivelatoare, din orice parte ar fi pornit sprenoi, a fost limba noastră – cetate de neînvins aromânului.” (Nicolae Mătcaş, n. 1940); “Se facreferiri la argumente, dar argumentele se iaudin diferite sfere, şi ele, formal, parcă permit sătragem concluzii de diferită natură. Însă, până laurmă, formula şi concluzia definitivă trebuie săfie una - cea care se bazează pe tradiţia istorică,cea care se sprijină pe argumentul ştiinţific. Deaceea, denumirea limbii literare, a limbii în careau scris toţi clasicii noştri, toţi oamenii de culturăa fost şi rămâne una: limba română” (HaralambieCorbu, n. 1930); „Limba fiecărei etnii este creaţiasa cea mai profundă, cea mai semnificativă, ceamai bogată şi cea mai dăruită de harul frumuseţiişi al binelui” (Valeriu Rusu, n. 1935); „Există osingură limbă vorbită de la Nistru până la Tisa şipână hăt peste Nistru – Limba cea Maternă caree Româna” (Ion Dumeniuk); „Fără îndoială, nue absolut nimic condamnabil în faptul că cinevafoloseşte expresiile „vorbire moldovenească”,„a vorbi moldoveneşte”, căci ele corespund uneirealităţi incontestabile. Ba din contra, avem tottemeiul să ne mândrim că suntem moldoveni, căavem un fel al nostru de a fi şi de a vorbi. Darcând e vorba de denumirea oficială (...) trebuiefolosit doar termenul de limbă română” (Ion Eţcu,n. 1935; Alexandru Dârul, n. 1929); „Cuvintele,ca tot ce e viu, au nevoie de mediul favorabil deviaţă, exprimând o stare spirituală, o gândire”(Ion Vatamanu, 1937-1993).Va rămâne în istoria naţională şi aderarea laLimba Română a primului preşedinte al RepubliciiMoldova, Mircea Snegur: „Este lesne de înţelescă noţiunea de „limbă maternă” din art. 13 alConstituţiei ţine nu atât de un termen ştiinţific,cât de unul politic… Limba Română este numelecorect al limbii noastre istorice, literare, decultură şi scriere”.Am vizionat spectacolul Oltea montat laTeatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinăuşi la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” dinBălţi după piesa lui Andrei Strâmbeanu cu acelaşinume, piesă care, după mine, va intra în Fondulde aur al dramaturgiei româneşti. Mă întreb în celimbă vorbea mama lui Ştefan cel Mare, Oltea, careolteancă era, cu tatăl lui, moldovean, trăgându-sedin viţă ardelenească: olteneşte, moldoveneşte,ardeleneşte?! Ni-e jenă să mai discutăm acest subiect(al limbii moldoveneşti), clar şi pentru un copil dinclasele primare. Ştiu că harul pe care mi l-a dăruitDumnezeu este atât cât îl am. Dar limba şi literaturaromână, şi nu cea „moldovenească”, mi-au dat totul.Am răsărit ca poet din frumuseţea, bogăţia şi taineleLimbii Române, căreia îi voi rămâne îndatorat pânăla capătul vieţii.Prima victimă în şirul de jertfe în lupta pentruLimba Română a fost poetul Nicolai Costenco.Numai pentru faptul că, în 1940, a declarat că nuexistă nicio diferenţă între limba moldoveneascăşi cea română fusese condamnat la 25 de ani desurghiun siberian. Dându-şi duhul Stalin, poetulîndurase urgiile infernului numai 15 ani din cei 25.Teroarea împotriva limbii noastre a continuatmultă vreme după moartea lui Stalin. Prin anii’70 ai secolului trecut, una dintre cele mai buneprofesoare de limba şi literatura „moldovenească”,Elena Vasilache, de la Şcoala-Internat din Chişinău,umilită şi scuipată în suflet, a fost transferată lao şcoală auxiliară pentru „păcatul” că elevii îiadresaseră la 8 Martie o felicitare scrisă cu caracterelatine. O altă eminentă profesoară, doamna Popescude la o şcoală din Poşta Veche, avusese tot prin aceiani o frumoasă idee: profesorii care făceau greşelide limbă în exprimare erau obligaţi să arunce într-opuşculiţă specială, aflată în cancelaria şcolii, câte10 copeici. Aprobaseră cu toţii această idee. Jocul amers bine şi cu folos până oficialităţile sancţionaserăprofesoara pentru nevinovata idee.Regretatul actor Gheorghe Siminel fusesescos din pâine pentru „vina” de a-şi exprima culitere latine admiraţia pentru Georgia într-un caiet deimpresii. A rămas multă vreme muritor de foame.Gheorghe Cincilei, director al Muzeului deLiteratură de pe lângă Uniunea Scriitorilor - pentru„păcatul” de a completa fondurile Muzeului culiteratură de dincolo de Prut.Acestea nu erau cazuri izolate. Am alcătuitun volum masiv adunându-le la un loc pe toate.Cităm un fragment din consistentele note pentru unportret intitulate „Omul potrivit la locul potrivit”de Alexandru Bantoş, în care strălucitul publicistdesenează chipul spiritual al unuia dintre cei maide seamă lingvişti români, Silviu Berejan, care încurând va păşi pragul celui de-al nouălea deceniude viaţă. Să ne trăiţi, maestre! „În RSSM, în specialdupă cunoscutele evenimente din 1968, suntinterzise sau trecute la fondurile secrete specialeale bibliotecilor cărţile româneşti, inclusiv sau maiales cele din domeniul lingvisticii, dicţionarelenr.2-3 (7), septembrie 2007 - 25

Akademosexplicative sau bilingve (ruso-româneşti), editate laBucureşti. La Universitatea de Stat din Moldova, deexemplu, studenţii puteau consulta cărţi româneştidoar cu permisiunea conducerii facultăţii şichiar a rectoratului. În căminele instituţiilor deînvăţământ, în redacţiile mass-media, în special aleRadioteleviziunii de la Chişinău, principală şi foarteinfluentă maşină ideologică – se organizau periodicrazii având drept scop depistarea „diversioniştilorantisovietici”, adică a posesorilor de carteromânească, şi, ulterior, pedepsirea celor careciteau sau scriau cu alfabet latin. Studenţii „prinşiîn flagrant delict” erau, de regulă, exmatriculaţi,jurnaliştii şi funcţionarii concediaţi. Cu toţii fiindcalificaţi „naţionalişti”, intrau în vizorul K.G.B-ului.Cu sau fără motiv, persoanele „cu vederi româneşti”aveau viitorul compromis (aşa s-a întâmplat cuG.R., student la universitate, care, surprins că laore conspecta în română, a fost exmatriculat, faptce i-a marcat întregul destin). Calificativul denaţionalist român putea fi atribuit oricui, indiferentde apartenenţa etnică. Semnificativ în acest sens estecazul evreilor M.M. şi S.Ş. din secţia de traduceria redacţiei Actualităţi a Radioteleviziunii, cărora lis-a aplicat stigmatul de „naţionalist român”, pentrucă în urma unui control s-a stabilit că utilizau„clandestin” dicţionare... româneşti. De asemenea,jurnaliştii erau avertizaţi permanent că vor fipedepsiţi, inclusiv disponibilizaţi , dacă vor folosiîn texte sau emisiuni cuvinte româneşti, în categoriaacestora intrând neologismele, sinonimele, precumşi cuvinte din lexicul românesc al limbajelorde specialitate, dându-se preferinţă, evident,echivalentelor „moldoveneşti”, de fapt, calchierilordupă limba rusă incluse cu forţa în uzul cotidian....Ziarul Moldova suverană publicaseo variantă a Legislaţiei lingvistice în redacţiaInstitutului de Lingvistică, în care se preciza cănumele corect al limbii noastre este româna, faptce a condus la demiterea redactorului-şef, TudorŢopa, urmată de o „rebeliune” a ziariştilor de laCasa Presei, care obţinuseră repunerea în funcţie a„nedisciplinatului” şef.În cadrul dureroaselor consemnări de maisus se înscrie perfect următorul exemplu: NicolaeDabija, Vasile Romanciuc, Aurelian Silvestru,Ion Vicol fuseseră exmatriculaţi de la facultate dinacelaşi motiv de „naţionalism”. Ei nu erau singuriitineri care avuseseră de suferit.Un mare curaj bărbătesc a demonstratgeneraţia lui Andrei Lupan readucând în spaţiul26 - nr.2-3 (7), septembrie 2007basarabean, în 1956, o parte din clasicii literaturiiromâne - Eminescu, Alecsandri, Creangă, B.P.Hasdeu, Cantemir, Alecu Russo, Negruzzi, Stamati,Alexandru Donici, pe care generaţia din care facparte i-a cunoscut abia la facultate. Prin acest gestnaţional, generaţia Lupan se spală de păcateleideologice. Mai tinerii scriitori de azi, dar şi unii maivârstnici se tot împiedică de Lupan. Or, dacă activauşi ei în aceleaşi condiţii draconice, cu siguranţă căse alegeau cu aceleaşi păcate.Un coleg de generaţie afirmă că eu l-am„secerat” pe Lupan la Adunarea Generală aScriitorilor din 1987 în luarea mea de cuvânt. Chiaraşa?! Iată adevărul, iată ce am spus la acea adunare:„Andrei Pavlovici, mi-a întunecat adolescenţa piesadumitale Lumina. Acum întunecă şi adolescenţacopiilor mei. Scoateţi, vă rog, din manuale aceastălucrare, scoateţi şi versificările dogmatice şi puneţiîn locul lor poemele dumitale frumoase şi curate,că aveţi de unde alege”. Să se cheme oare asta„secerare”?!Un pamflet plin de vervă satirică publicaseVasile Coroban pe la sfârşitul anilor ’50 ai secoluluiGrigore Vieru: “Am răsărit ca poet din frumuseţea,bogăţiile, şi tainele Limbii Române”

Testamenttrecut în săptămânalul Cultura (redactor-şefPetrea Cruceniuc). Distinsul critic îl ironiza pepseudosavantul lingvist care se numea Borşci.Pamfletul era semnat Zamă. Vasile Corobanfusese, bineînţeles, luat la ochi, dar, în spatele luiPetrea Cruceniuc, scăpase de neplăceri sau chiarde surghiun. Sărmanul Ion Vasilenco! După ceîndrăznise prin anii de dezmăţ totalitar sovieticsă aducă în mijlocul nostru numele lui ConstantinStere, fusese nevoit să se arunce sub roţile trenului,unde şi-a găsit moartea!O minunată şcoală de Limbă Română au fostsuperbele traduceri din literatura universală semnatede Igor Creţu, Alexandru Cosmescu şi AureliuBusuioc, toţi cu veche şi serioasă şcoală româneascădin perioada interbelică.De o covârşitoare importanţă nu numaiartistică, ci şi documentară au fost romanele scrise peteme istorice Biserica Albă (1975-1981, 1986-1981)de Ion Druţă şi Sânge pe zăpadă (1985) de VladimirBeşleagă, primul roman din trilogia despre MironCostin. În acelaşi plan istoric se înscriu şi pieseleDoina (1968) şi Horia (1973) semnate de acelaşiIon Druţă, apoi Ioan-Vodă cel Cumplit aparţinândlui Dumitru Matcovschi.O satiră vehementă este piesa lui AureliuBusuioc Radu Ştefan Întâiul şi Ultimul adresatăfalsificatorilor istoriei noastre, piesă care fusesemontată la Teatrul pentru Tineret Luceafărul în regiaeminentului regizor Ion Ungureanu. Se jucase osingură dată, pentru că fusese interzisă de autorităţidin start. Vorbim şi de istorie deoarece ea este strânslegată de Limba Română.Lumea la Chişinău descoperea arta dramaticăprin Teatrul Luceafărul, aflat atunci sub oblăduirealui Ion Ungureanu. Frecventam Luceafărul şi dedragul Limbii Române, pe care o cultiva în mijloculactorilor tineri acelaşi Ungureanu. Mulţi ani la rând,în vremuri de îngheţ totalitar, ne-am încălzit viselela flacăra spectacolului Eminescu de la TeatrulPuşkin (azi Mihai Eminescu), spectacol regizat deactorul Valeriu Cupcea, tot el jucând rolul poetuluinepereche.În aceleaşi vremuri tinerii basarabeni îşiîncălzeau inima în respiraţia curată a cenacluluiFlacăra al cărui ctitor era Adrian Păunescu. Atunci,la emisiunile radio ale cenaclului, auzeam pentruprima oară Doina lui Eminescu.La toate acestea, la greutatea valorii naţionalese adaugă şi frumuseţea filmului artistic Se caută unpaznic după Ivan Turbincă de Creangă (scenarişti şiregizori Vlad Ioviţă şi Gheorghe Vodă), telefilmuldedicat lui Eminescu de Emil Loteanu şi cele douădocumentare dedicate şi ele lui Eminescu şi Creangăde Anatol Codru.În 1988, când încă nu se prăbuşise imperiulsovietic, apăruseră trei istorice studii: Veşmântulfi inţei noastre de Valentin Mândâcanu, publicat înrevista Nistru (redactor-şef Dumitru Matcovschi),O limbă maternă – un alfabet de doctorul habilitatîn istorie Ion Buga, studiu inserat în săptămânalulÎnvăţământul public (redactor-şef regretatul AntonGrăjdieru) şi Devaluări parţiale în istoria limbiide Constantin Tănase şi Vasile Bahnaru, lucrarepublicată în aceeaşi revistă Nistru. O pagină deaur în istoria marii bătălii este Frontul Popular. Unmodel de carte a istoriei noastre, scrisă pe înţelesulcopiilor, este manualul În căutarea identităţiide Nicolae Dabija – o lucrare fundamentală şiatractivă pentru lumea elevilor. Model de LimbaRomână sunt poeziile pentru cei mici ale lui LiviuDeleanu, prozele pentru copii ale lui SpiridonVangheli, poveştile moldoveneşti în prelucrarealui Grigore Botezatu. Frumoasă cartea „Greutatealimbii materne” de Agnesa Roşca. Elevii dinclasele superioare şi studenţimea au primit în dardouă manuale de importanţă naţională: Literaturaromână pentru clasa a XII-a, autori Mihai Cimpoişi Constantin Şchiopu, şi Literatura română pentruşcoala universitară şi preuniversitară, autor de bazăMihail Dolgan.Jertfă stau la temelia luptei noastre pentruLimba Română şi grafia latină Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, care scriseseră cu sângele lor pe faţacerului numele Limbii Materne şi al grafiei latine.Murise, în mod misterios, Gheorghe Ghimpu, unom de o frumuseţe sufletească rară, inimos luptătorpentru eliberarea naţională, care făcuse ani greide puşcărie alături de Alexandru Usatiuc, ValeriuGraur, Alexandru Şoltoianu.Podul de Flori, ironizat de unii care sehrănesc viaţa întreagă din ironii balcanice, a fostun pod de aur pe care pentru prima oară dupărăzboi românii de pe ambele maluri ale Prutuluis-au reîntâlnit şi s-au bucurat vorbind într-o limbăcomună şi intonând cântece comune. Podul fuseseaprobat de Petru Lucinschi. Este un adevăr istoric şinu-l putem ocoli. Asta dincolo de pretenţiile noastrefaţă de greşelile şi chiar faţă de păcatele domnuluiPetru Lucinschi. Tot dânsul propusese mai târziuca, alături de glotonimul limba moldovenească,să fixăm între paranteze la art. 13 din Constituţienr.2-3 (7), septembrie 2007 - 27

Akademoslimba română ca limbă de stat. Ne-am grăbit atuncisă râdem ca proştii de acele paranteze – azi ne-ar fiprins bine.Lucrurile bune nu trebuie uitate chiar dacă leausăvârşit unii oameni de stat care au, după cumspuneam, şi greşeli şi păcate. Nu trebuie să uităm,bunăoară, afirmaţia istorică a ex-preşedinteluiRepublicii Moldova, Mircea Snegur, rostită învremuri încă destul de complicate, precum că numelecorect al limbii noastre este limba română.Să revenim la Podul de Flori. Îmi amintescde o întâmplare nemaipomenită. În calitatea meade deputat al Poporului din URSS vorbisem cuautorităţile din raion să se întindă un pod plutitor(ponton) între satul meu şi Miorcanii lui Ion Pilat,sat aflat pe malul drept al Prutului. N-au reuşit să-lfacă. Lumea din sat şi din împrejurimi aflase de Podşi venise cât frunză şi iarbă la Pererita mea. Tot atâtalume şi în satul de pe celălalt mal. Rudele se strigaupe nume de pe ambele maluri. La un moment datromânii din partea dreaptă a Prutului se aruncaserăîmbrăcaţi în apă, înotând spre noi. Gestul îl imitaserăconsătenii mei, înotând şi ei îmbrăcaţi către malulopus. De fapt, nu înotau, ci mergeau, pentru căPrutul era foarte scăzut. Cânta muzica şi pe un mal,şi pe altul. La mijlocul râului care ne despărţise amarde vreme, se încinse o horă. Lacrimi de bucurie seamestecaseră cu apele Prutului. Aşa ceva cred că nus-a mai întâmplat pe faţa pământului.Îmi amintesc şi de o întâmplare cu totulnostimă, dar plină de duioşie, legată de acelaşieveniment istoric. La Pod, în satul meu, venise şi unmedic din Chişinău cu băieţelul său care să fi avutvreo patru anişori, căruia tatăl său îi promisese încăla Chişinău că va vedea români. Cei de pe maluldrept erau uzi leoarcă. Oamenii din Pererita meaaduseseră în fugă haine uscate pentru oaspeţii doriţi.Se vorbea într-o limbă comună – în română. Dupădouă-trei păhăruţe de ţuică începuseră să cânte –intonau aceleaşi cântece comune. La vârsta cândîncă nu era atins de minciunile noastre lingvistice,băieţelul medicului întrebase cu o naivitatecuceritoare pe tatăl său: „Tată, mi-ai promis să-miarăţi români. Care-s ei?...”.Din cauza aceleiaşi dragoste pentru Limba şipentru istoria neamului fuseseră aruncaţi în temniţabolşevică transnistreană Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc,Tudor Popa, Alexandru Leşco. Se ştie că la bazabătăliei pentru eliberarea naţională a stat şi vrereanoastră pentru descătuşarea Limbii şi a scrisuluilatin. Ce vor fi însemnat oare istoricele cuvinterostite în cuşca de fier ale lui Ilie Ilaşcu „Vă iubesc,popor român” dacă nu aceeaşi dorinţă de a-şivedea libere Limba Română, scrisul latin şi istorianeamului?!Toate aceste victime şi suferinţe se uniserăîntr-un singur şuvoi spiritual, care începuse să rupăzăgazul antinaţional.Pe la sfârşitul anilor 1980, apare în ilegalitatela Riga primul nostru ziar cu caractere latine,Glasul, fondat de Ion Druţă, redactor-şef LeonidaLari. Săptămânalul Literatura şi Arta (redactorşefNicolae Dabija) publică primele texte cu literelatine. Poţi oare să uiţi aşa ceva?!E un noroc că în elucidarea problemelor delimbă şi istorie, alături de scriitori, s-au aflat şi seaflă mereu cei mai distinşi istorici. Un noroc avuseseParlamentul Moldovei şi cel unional de personalităţiscriitoriceşti ca Mihai Cimpoi, Vladimir Beşleagă,Ion Druţă, Nicolae Dabija, Ion Hadârcă, LidiaIstrati, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, ValeriuMatei, Mihai Poiată-Ştefan, Andrei Strâmbeanu,Constantin Tănase, Andrei Vartic, Ion Vatamanu, lafel – de preoţii Petru Buburuz şi Ioan Ciuntu, demedicii Eugen Popuşoi, Pavel Gusac, ambii stinşidin viaţă, Gheorghe Ghidirim, Timotei Moşneaga,Ion Prisăcaru, Victor Uncuţă, Anton Spânu, IonReniţă, Valeriu Javerdan - în total peste 20 demedici.Paznici de nădejde la curăţenia Limbiinoastre sunt scriitorii Valentin Mândâcanu, IonCiocanu, Ion Melniciuc, Valentin Guţu. Neuitat esteregretatul Boris Cotlear. Un remarcabil lingvist,dar şi strălucit publicist este Vlad Pohilă, care s-aascuns în adâncul unei modestii rar întâlnite la noi.S-a pierdut în politică un subtil îngrijitor al LimbiiRomâne, Dinu Mihail.Un rol important în apropierea Limbii noastrede oficializarea ei ca limbă de stat l-a jucat Comisiainterparlamentară a Prezidiului Sovietului Supremal R.S.S.M. pentru studierea istoriei şi dezvoltăriilimbii moldoveneşti, avându-l ca preşedinte peAlexandru Mocanu, Preşedintele PrezidiuluiSovietului Suprem al R.S.S.M., iar ca locţiitor peHaralambie Corbu, academician, secretar al Secţieide Ştiinţe Sociale a A.Ş.M. Membri – Andrei Lupan,Silviu Berejan, Ion Borşevici, Anatol Eremia,Anatol Ciobanu, Mihai Ciobanu, Nicolae Dabija şi,cu îngăduinţa dumneavoastră, Grigore Vieru.În momentele de răscruce a dat dovadă demult curaj şi demnitate Academia noastră. CitămDeclaraţia ei:28 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Testament„Declaraţia Adunării Generale Anualea Academiei de Ştiinţe a Moldovei”. Cităm:„Adunarea Generală Anuală (din 28.02.96 – n.n.) a Academiei de Ştiinţe a Moldovei confirmăopinia ştiinţifică argumentată a specialiştilorfilologi din Republică şi de peste hotare (aprobatăprin Hotărârea Prezidiului AŞM din 9.09.94),potrivit căreia denumirea corectă a limbii destat (oficiale) a Republicii Moldova este LimbaRomână”. Sărut mâna tuturor academicienilor şispecialiştilor filologi care au semnat o asemeneadeclaraţie. Ea îmi adâncise mândria că fac parte şieu din neamul care vorbeşte şi scrie româneşte.Greul cel mare căzuse însă pe umeriiInstitutului de Lingvistică, al cărui director era unuldintre cei mai de seamă savanţi lingvişti, SilviuBerejan, care a împlinit recent 80 de ani. Primiţi,vă rog, floarea inimii tuturor intelectualilor noştri,maestre. Alăturăm aceste cuvinte pe care le meritaţidin plin mesajului venit din partea doctorului şiprofesorului universitar Dan Mănucă, director alInstitutului de Filologie „Al. Philippide” din Iaşi:„Model de demnitate naţională, care de-a lungulîntregii vieţi „şi-a urmărit mereu obiectivulştiinţific în ciuda numeroaselor obstacolemateriale şi politice, încadrând cercetărilesale în contextul socio-cultural al ţării salefrământate…, Silviu Berejan, avându-i alăturipe colegii de Institut Ion Eţcu, Alexandru Dârul,Vasile Pavel, Anatol Eremia, Nicolae Raievschi,Maria Cosniceanu ş.a., pe academicienii-filologiNicolae Corlăteanu, Mihai Cimpoi, HaralambieCorbu, Anatol Ciobanu, Nicolae Bileţchi, petitularii AŞM reprezentând alte domenii, întrecare Andrei Andrieş, preşedintele AŞM, VasileAnestiade, Dumitru Ghiţiu, Gheorghe Ghidirim,Mihai Lupaşcu, Vsevolod Moscalenco, SergiuRădăuţanu, Ilie Untilă, Gheorghe Şişcanu, areuşit să dea expresie argumentată unui conceptştiinţific ce înnobilează imaginea Academieinoastre”. „Post-factum, va concluzionaacademicianul, parlamentul a găsit de cuviinţă săsolicite şi părerea Academiei în această privinţă.Drept răspuns, a urmat declaraţia Institutului deLingvistică, apoi cea a Prezidiului AŞM, prin cares-a pus punctul pe „i”. Sub aspect legal, lucrurileau rămas în continuare neschimbate, deşi, înfapt, întoarcerea înapoi a devenit imposibilă”.Un rol important în rezolvarea unorprobleme naţionale avusese în parlament domnulprofesor doctor Ion Borşevici, şeful Cancelarieiprezidenţiale, deşi, cu modestie, dânsul declara că,pur şi simplu, este acolo un om de porăială. Dincolode greşelile forului parlamentar, fără îndoială căavusesem atunci cel mai serios şi cel mai inteligentparlament, al cărui Preşedinte era AlexandruMoşanu, iar vicepreşedinte Ion Hadârcă. Dar şi celmai operativ şi luminat guvern, avându-l ca premierpe Mircea Druc, ca ministru al Învăţământului peNicolae Mătcaş, ca ministru al Culturii şi Cultelorpe Ion Ungureanu, ca ministru al Apărării pe IonCostaş. Totodată, aduc adânci mulţumiri AcademieiRomâne, în special ex-preşedintelui Academiei,Eugen Simion, care împreună cu savanţii lingviştide dincolo de Prut ne-au dat o mână de ajutor înlimpezirea unor dificile şi controversate problemelegate de numele autentic al limbii noastre. Dinpăcate, partizanii „limbii moldoveneşti” nu au maifost şi nu sunt limpeziţi... Poate că vor fi... Darnumai atunci când li se va porunci oficial.S-au aplecat mereu şi se apleacă asupraliteraturii basarabene lingviştii din Bucureşti, Iaşi,Cluj, la fel scriitorii Adrian Păunescu şi VictorCrăciun din Bucureşti, Theodor Codreanu dinHuşi, Adrian Dinu Rachieru din Timişoara, ViorelDinescu din Galaţi, Tudor Nedelcea din Craiova.Aceleaşi mulţumiri trebuie să le aducem şi savanţilorruşi, a căror opinie privind numele corect al Limbiinoastre era greu de respins şi sub aspect ştiinţific,şi în plan politic. Ne face plăcere să cităm numeleşi afirmaţiile câtorva dintre ei, afirmaţii cu totul îndezacord cu poziţia unor falşi lingvişti şi istoricide la noi: „Numai pentru faptul că I. V. Stalinaminteşte de „limba moldovenească”, a apărutproblema limbii moldoveneşti de sine stătătoare,deşi majoritatea lingviştilor consideraseră pânăacum că românii şi moldovenii vorbesc aceeaşilimbă”. Aceste afirmaţii le făcea reputatul lingvistrus Ruben Budagov (1910-2001) încă în 1957.Răspicate, clare, întemeiate pe studiul ştiinţific suntşi afirmaţiile unuia dintre cei mai autoritari lingviştidin Federaţia Rusă, Rajmund Piotrowski (n. 1922):„…Ocrotirea şi susţinerea limbii române înBasarabia presupune aplicarea, utilizarea eiintensă în toate domeniile de activitate, dar maiîntâi la nivel statal şi administrativ”. Iată şi opiniaunui alt celebru savant din Rusia, Serghei Kapiţa,născut în 1930: „…Academicianul Piotrowski,un mare romanist şi un foarte bun prieten alfamiliei noastre, a tot vorbit despre situaţialingvistică din Basarabia, inclusiv despre felulacesta al multor intelectuali, iscat din raţiuni denr.2-3 (7), septembrie 2007 - 29

Akademoscircumspecţie politică, desigur, de a ocoli numeleei cel adevărat. Dar ea este limba română şin-ai ce-i face. (…). Eu, fiind departe de locurilede baştină ale străbunicilor mei, ţin la aceastălimbă tocmai din acest sentiment de demnitatecare include pentru un intelectual şi datoria de acunoaşte şi de a vorbi limba mamei care i-a datviaţă şi l-a crescut”. Profunda noastră recunoştinţăacestor mari savanţi ruşi de viţă nobilă.Nu am confundat niciodată politica imperialăţaristă şi sovietică cu marea cultură rusă: cu Tolstoi,Dostoievski, Gogol, Puşkin, Lermontov, Ceaikovski,Esenin, Pasternak, Ahmatova, Ţvetaeva, Bulgakov,Soljeniţin…, cu nobilimea rusă în general…Am citit de curând o zguduitoare cartedocumentară intitulată Cât costă un om, apărută subîngrijirea lui Valeriu Pasat, doctor în ştiinţe istorice,academician, în care o rusoaică basarabeană de viţănobilă, Evrosinia Kersnovskaia, îşi povesteşte viaţatragică trăită în GULAG, fiind urmărită şi umilită şidupă ieşirea din infern, dar continuând să-şi trăiascărestul vieţii cu aceeaşi demnitate umană. Mărturisesccă, după lectura unor lucrări semnate de Soljeniţin,nimic mai tulburător nu am citit despre crimele dinGULAG. Iată că au avut de suferi şi ruşii în cea mai„fericită” ţară din perioada stalinistă, ţară care eraîmpânzită de închisori, de GULAG-uri, de spitalede psihiatrie unde erau aruncaţi oameni nevinovaţişi oameni sănătoşi. Suferinţelor noastre însă li seadaugă cele ale Limbii, ale istoriei neamului şi alecredinţei strămoşeşti – comori falsificate ori şterseîn general de pe faţa pământului.Cu totul neaşteptat este şi faptul că jalnicii„patrioţi” şi argaţi ai inventatei limbi moldoveneştiau cenzurat şi falsificat nu numai pe cronicarii, peclasicii literaturii române, pe marii lingvişti şi istorici,dar şi pe „dumnezeul” religiei comuniste, Karl Marx.Or, iată ce zice creatorul ideologiei comuniste, care,teoretic, pare creştinească, dar, aplicată în viaţa detoate zilele, a devenit contrariul ei şi şi-a dat duhulodată cu imperiul sovietic: „Limba română, ziceMarx, e un fel de italiană orientală. Băştinaşiidin Moldo-Valahia se numesc ei înşişi români;vecinii lor îi denumesc vlahi sau valahi”.„Există oare o limbă moldovenească?!”,se întreba mirat reputatul romanist din GermaniaKlaus Heitmann, lucru pentru care a fost batjocoritpe vremuri de presa totalitară din RSSM, ca şiregretatul Michael Bruchis din Israel, care necunoştea profund istoria şi-o apăra.Slujitorii falsului glotonim limbamoldovenească ne pot replica: „Să vedem cezice poporul”. După ce i s-a băgat în cap, amarde vreme, ideea că vorbim o altă limbă decât cearomână, e clar ce poate zice poporul, mai exact oparte a poporului. Savanţii ihtiologi ruşi au făcutun experiment interesant. Cităm dintr-o publicaţierezultatele experimentului: „…studiind, vreme decâţiva ani, comportamentul crapilor din bazinelecrescătoriilor şi făcând diverse experienţe delaborator, ei au remarcat că peştii – în principalcrapii – crescuţi în captivitate (subl. n.) sunt multmai uşor de prins decât cei crescuţi în libertate.Spre deosebire de aceştia din urmă, crapii decrescătorie înoată mai aproape de suprafaţă, sedeplasează în cârduri, se împotrivesc curenţilorde apă şi constituie astfel o pradă uşoară chiar şipentru pescarii mai puţin experimentaţi”.Crescuţi în nelibertate, o bună parte aoamenilor noştri, mai ales cei vârstnici, plutesc încârduri la suprafaţa Limbii Române şi a istorieineamului, prinzând grabnic şi orbeşte momeala.Suntem învinuiţi de către aceiaşi „patrioţi”ai „limbii moldoveneşti” că, pentru opinia noastră,opusă fanteziei lor, primim de la străini, în special,de peste Prut, premii şi granturi. Să fi primit oarenişte granturi şi Marx, Budagov, Piotrowski,Kapiţa, Mateevici, Coşeriu, Druţă pentru aceleaşiconvingeri ştiinţifice?! Să primească oare granturi şiNicolae Corlăteanu acolo, în ceruri, pentru istoriculsău Testament, despre care vom vorbi mai jos?!Un proaspăt „erou” al zilelor noastre afirmanu demult că sunt „penibile” pomelnicele mele.Adevărul e că pomelnicele mele sunt istorie. Îipromit respectivului „erou” că-l voi introduce şi peel într-un pomelnic special – în unul de lepădături.Sunt cu totul caraghioşi unii inchizitori careaduc mucegăite acuzaţii lingviştilor, scriitorilornoştri: „Parcă mai ieri îi ziceaţi limba moldovenească,iar azi aţi rebotezat-o limba română. Când aţifost sinceri: ieri sau azi?! Îi întrebăm şi noi: „Dece şi-a intitulat Mateevici Limba noastră celebrulsău poem, iar nu Limba română? Credeţi că dacă-ispunea direct pe nume, putea oare să vadă luminatiparului, să fie inclus în manuale şi, mai ales, sădevină Imn de Stat?! Domnilor inchizitori, dacănu sunteţi sinceri faţă de voi, atunci jucaţi rolulsincerităţii măcar faţă de Mateevici!Chiar patriarhul ştiinţei lingvistice dinRepublica Moldova, Nicolae Corlăteanu, om debun-simţ, fusese nevoit pe vremuri să aibă opţiuni„moldoveneşti” în privinţa limbii noastre. Nu cu30 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

AkademosDOI POEŢIMĂRTURISITORI:ALEXEI MATEEVICIŞI GRIGORE VIERUSAU TRANZIŢIA DE LAMEMORIE LA ISTORIEDoctor în fi lologie, Ana BantoşDirector interimar, Institutulde Filologie, A.Ş.M.Poeţii nu pot fi niciodată cunoscuţi izolat(A. E.Baconsky). Ei trebuie văzuţi în contextulvecinătăţilor şi înrudirilor spirituale. Iar în ceeace-l priveşte pe Grigore Vieru, este clar că vinedin Limba noastră, căci domnia sa mizează, ca şiAlexei Mateevici, pe cuvântul ca loc de întâlnirecu memoria, cu istoria, cu viitorul. Textul celebreipoezii a fost conceput, în primul rând, ca o depunerea mărturiei despre starea limbii române, de acum 90de ani, în spaţiul dintre Prut şi Nistru, şi, în al doilearând, ca un îndemn adresat fraţilor de sânge de aschimba starea lucrurilor, sau, cu alte cuvinte, cao îndrumare morală. Grigore Vieru, la rândul său,construindu-şi universul poetic în Cântece desprepământ, Cântece de iubire şi Cântece despremama, alege pentru ele aceeaşi axă, grija pentrugraiul matern, astfel încât opera sa se contureazăca o mărturie a acestui sentiment. Anume dinacest motiv poetul Ioan Alexandru îl considerăpe Grigore Vieru “un poet care şi-a asumat greulunui grai trecându-l prin inima sa şi, încărcat derăbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe, îl întoarcesemenilor săi care-i deschid de bună voie inimasă-l primească, pentru a duce mai demn pe maideparte viaţa în spiritul dreptăţii şi iubirii”. Vomaminti că Aristotel, în Metafizica, printre multiplelefeluri în care se spune fiinţa distinge şi mărturia,iar Paul Ricoeur este de părere că „mărturiaconstituie structura fundamentală a tranziţiei de lamemorie la istorie”. Vom aborda în cele ce urmeazăscrisul celor doi poeţi înrudiţi prin grija faţă degraiul matern, aplicând această grilă, precizând căvom ţine cont de perspectiva contextului în care atrăit, a activat Mateevici şi în care a scris aceastăcapodoperă, precum şi a celui din timpurile noastre,în care creează Grigore Vieru.Textul Limbii noastre este conceput, deci, ca:a) mărturisire şi b) ca îndemn adresat cititorului dea acorda atenţie unui subiect precum ni se prezintămemoria care în viziunea lui Mateevici coincidecu graiul, cu limba poporului său, mult timpneglijată. Menţionăm că încă la începutul EvuluiMediu Alcuin, într-o adresare a sa către împăratulCarol cel Mare, spunea că memoria „este comoaraoricărui lucru”. Anume către această comoară asufletului se îndreaptă tânărul şcolit la Chişinău şiKiev. Vom mai adăuga că Paul Ricoeur considerămemoria ca fiind „o parte din virtutea prudenţei,care figurează printre virtuţile majore, alături decuraj, dreptate şi cumpătare”. Atragem atenţia, deasemenea, asupra faptului că această poezie a luiAlexei Mateevici are la bază un potenţial raportîntre memoria individuală şi memoria colectivă. ŞiAlexei Mateevici a fost preocupat într-o anumitămăsură de problema raportului dintre individualşi colectiv într-un studiu întitulat Mîsli L. N.Tolstogo o relighii i ih oţenca. La scriitorul rusraportul dintre individual şi colectiv ia formadezbaterii despre personal - impersonal, despreindividual şi universal, despre sentimentul religiosconceput ca iubire universală, îndreptată spre totce există în univers. Mateevici a fost fără doar şipoate influenţat de concepţiile lui Tolstoi şi lucrulacesta transpare chiar în poezia Limba noastră.Dragostea sa faţă de limba maternă ia formasentimentului religios faţă de o valoare ce nu trebuiesă dispară. Limba este mai presus de cei care facuz de ea. Este o valoare morală şi este privită dinperspectiva iubirii creştine bazată pe luarea amintela factorul supraindividual. Or, caracterul originarşi primordial al memoriei individuale are rădăciniîn utilizarea limbajului comun şi în psihologiasumară ce permit aceste utilizări - ne atrage atenţiahermeneutul francez: „...în memorie pare să rezidelegătura originară a conştiinţei cu trecutul”.De reţinut faptul că tradiţia privirii interioare decare este strâns legată arta modernă, dar şi memoria,duce spre Antichitate şi spre tradiţia creştină. PaulRicoeur consideră că anume Sfântul Augustin „ainventat interioritatea pe fondul experienţei creştinea convertirii” (Paul Ricoeur Memoria, istoria,uitarea, Timişoara, 2004; p.120). Nu în zadarSfântul Augustin, cea mai citită carte a căruia esteîntitulată Confesiunile e considerat precursorulmodernilor, care, la începutul secolului al XX-lease revendicau de la el. Am amintit aceste lucrurideoarece discursul lui Alexei Mateevici, venind dinsfera vieţii religioase, este orientat să converteascăadresatul spre interiorizarea viziunii. În mod similar32 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Laudatio lui Grigore Vieruprocedează şi poetul Vieru care din perspectivatimpului în care se lansa, un timp ideologizat excesiv,impune un alt punct de vedere asupra artei. El sedetaşează de ideologia devoratoare, deplasându-sespre universul plin de graţie divină a celor mici,sau spre universul celor îndrăgostiţi: Cea mai dulcepolitică / Pe care o salutăm, / E această duminică, /În care ne sărutăm - scria poetul în anii 80.Unitatea interioară a poeziei lui Grigore Vieruse menţine datorită substratului religios revelat prinomniprezenţa forţei maternităţii care adună în ea,ca într-un centru al sacralităţii, satul, copilăria, casapărintească, iubita, izvorul, lacrima, ploaia. Dacă„duminica” este cea care pivotează timpul sacru,atunci ludicul marchează, din acelaşi punct devedere, spaţiul, iar cântecul şi magia, la rândul lor,contribuie la desfăşurarea universului liric viereansub semnul liturgicului spre care e orientată lupta cusingurătatea, cu înstrăinarea şi ieşirea dintr-un timpa-religios, a-ciclic al totalitarismului, al neamuluisău adunat în versurile poetului nostru ca într-oicoană: O, neamule, tu, / adunat grămăjoară, / aiputea să încapi / într-o singură icoană.Tradusă în limbajul lui Mateevici, aceastăicoană este Limba noastră. În acest punct cei doipoeţi se întâlnesc cu un alt basarabean, cu lingvistulsupranumit „al secolului al XXI-lea”, EugenCoşeriu, care considera că într-un cuvânt poate ficitită istoria întreagă a unui popor.Deci, pentru a-i vorbi celui căruia i se adresează,atât Mateevici, cât şi Vieru îl pregătesc, montându-lpe unda comunicării liturgice, a interiorităţii,încercând, ca şi cum, să anihileze divizareasubiectului uman în transcedental şi empiric. Însălimbajul este unul comun, fapt ce denotă intenţiaautorilor de a-l îndrepta pe cel căruia i se adreseazăspre făgaşul memoriei colective. Când Vieru a fostînvinuit că e prea simplu, a dat replica următoare: Eunu a fi simplu râvnesc, ci a fi înţeles, pentru el fiindesenţială accederea la inima cititorului de rând.Provocându-l pe cititor să-şi caute interioritatea,Alexei Mateevici îl conduce pe drumul căutăriipropriei identităţi, căci limba se identifică, în fapt,cu persoana. Pledoaria în favoarea limbii ia aspectulmeditaţiei grave, patetice, înălţătoare. Este vorba decăutarea îndumnezeirii prin cuvânt, motivaţia aflândusechiar în Cartea Cărţilor, cum e numită Biblia,în care scrie că întru început a fost cuvântul. Toateacestea se explică prin faptul că Mateevici vine cătrecititor din sfera religiei. Prin urmare, şi mijloacelede transportare a mesajului artistic şi ideatic suntcorespunzătoare, printre acestea evidenţiindu-se, înprimul rând, tonul persuasiv, forţa de convingere pecare mizează autorul. Poetul Mateevici, dedublat deFoto: Vladimir ColosŞedinţa festivă a Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică. 30 august 2007nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 33

Akademospreotul Mateevici, îşi construieşte discurul la modulliturgic şi în cheia predicilor. Substratul religios,frecvent analizat, în versurile lui Alexei Mateevicifuncţionează inclusiv datorită unui mecanismsubtil, care constă în subordonarea subiectului faţăde cuvântul creator, înainte de a se subordona faţăde cuvântul uzual. Alexei Mateevici face un fel de“fenomenologie” a memoriei pe care o descoperă înadâncuri înfundată. Memoria conjugată cu timpul (cudurata) pune în evidenţă un fapt deosebit de important:poetul limbii noastre nu pur şi simplu evocă un cazde neglijenţă, el atrage atenţia asupra legăturii dintretimpuri şi pune accentul pe valorile spirituale care facposibilă funcţionarea acestei legături. Poate anumedin această cauză cele mai importante valori la carese referă Mateevici în creaţia sa ţin de stratul arhaicşi cel religios.Aşadar, Mateevici întreprinde o expediţie înadâncuri pentru a descoperi începuturile şi pentrua pune în ordine memoria cititorului, memorie alcărui punct incipient îl află în grai, în limba vechilorcazanii. Poetul se angajează într-o acţiune deanihilare a unui imens lapsus al memoriei, de punereîn ordine a unui domeniu acoperit de paraginauitării: colbul, slinul, mucegaiul trebuiesc anihilatepentru ca graiul să-şi recapete strălucirea, iar omul– încrederea în propriul eu.Scoaterea din inerţia uitării ia forma provocăriifiorului, a vibraţiei sufleteşti, a cercurilor, desprecare scriitoarea franceză Nathalie Sarraute considerăcă există în fiecare dintre noi şi care fie se amplifică,fie se prăbuşesc în fiecare din noi, în funcţie de cumştim să ne apărăm demnitatea, independenţa. Anumeîn acest sens Mateevici este deschizătorul drumuluispre demnitatea şi independenţa pe care basarabeanulşi le-a manifestat plenar în anii 80-90 ai secoluluitrecut, proces la care a participat din plin generaţialui Grigore Vieru, Liviu Damian, Ion Vatamanu,Victor Teleucă, Dumitru Matcovschi, Anatol Codru,lor revenindu-le o misiune deosebit de grea: să fiecălăuză poporului avântat în lupta de emancipare.Mateevici investighează un teren la care s-arpărea că accesul lipseşte cu desăvârşire. Slinul,colbul, mucegaiul sunt metafore elocvente înaceastă situaţie. Personajul liric este amplasat îninterioritatea sufocantă a unor realităţi lingvistice încare comunicarea este aproape sau în totalitate nulă,cuvintele uitate fiind mai slabe decât sensul lor.Cu certitudine, este vorba aici despre intuirea uneicrize a valorilor, cum definim noi astăzi fenomenulneglijării reperelor spirituale. Anume aceastăcriză pune problema originii sentimentelor moralecare transpare şi la Mateevici, iar mai târziu şi lascriitorii de după cel de al doilea război mondial,generaţie care şi-a conceput creaţia la confluenţavalenţelor etice şi ale celor estetice. Şi totuşi,Foto: Vladimir ColosÎnmânarea accesoriilor de Doctor Honoris Causa al A.Ş.M. lui Grigore Vieru. 30 august 200734 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Laudatio lui Grigore VieruAlexei Mateevici a activat într-un timp definit, înEuropa, drept al modernităţii, căci, precum se ştie,acum nouăzeci de ani, când a fost plăsmuită poeziaLimba noastră, în cultura occidentală aveau locspectaculoase schimbări de formule artistice. Aşastând lucrurile, chiar dacă poetul nostru se afla întrunanumit context socio-cultural, marcat de legăturastrânsă cu valorile autohtone, tradiţionale, era, fărădoar şi poate, contaminat de atmosfera care dominaîn Europa la acea vreme. Acest lucru transpare chiarîn analiza concepţiilor religioase ale lui Tolstoi dinstudiul amintit, precum şi în lucrarea sa de licenţăconsacrată filozofului german Fehner. Cu atât maiinteresantă ni se pare atenţia sa concentrată asuprastării de fapte în problema limbii şi asupra valorilorfolclorice, asupra tradiţiilor. Exemplul acesta ecomparabil cu cel al lingvistului Eugen Coşeriu careîntors la baştină în ultimii ani ai vieţii, nu va contenisă sublinieze miracolul păstrării limbii române înMoldova la Răsărit de Prut. De fiecare dată cândcineva se avânta în complimente la adresa-i, elspunea: „Nu eu merit laudele, ci voi, căci aţi rezistatîn condiţii extrem de dificile”. Rezistenţa la care sereferă Coşeriu s-a reperat pe imboldul dat de cătreMateevici, precum şi pe creaţia lui Grigore Vieru.Tonul poeziei lui Mateevici este unulmobilizator, adresat confraţilor săi pentru a-i trezidin somnul nepăsării, viziunea fiind una contaminatăde accente romantice, foarte potrivite scopului.Este ca şi cum eu-l ar vorbi cu sine însuşi: Înviaţivădar graiul, sau: Strângeţi piatra lucitoare esteadresarea celui care vorbeşte în numele comunităţiiunite, prin doina dorurilor noastre, prin limbanoastră care e numai cântec, adică prin tot ceeace uneşte. Adresându-se celor care sunt, de fapt, aisăi, Mateevici pune accentul pe nevoia omului de adialoga cu sine însuşi. Dialogul acesta nu e altcevadecât comunicarea internă care e foarte necesarăomului. Poate că anume din această cauză în perioadapostbelică Limba noastră nu a fost prea multdifuzată, căci comunismul, totalitarismul „a distrustocmai comunicarea internă: conştiinţa, dialogulcu sine ca Altul”. (Bogdan Ghiu, Comunicareainternă, comunicare externă. Revista „Cuvântul”,serie nouă, nr.3, 2007, p. 23). Mateevici exprimă,de fapt, necesitatea accederii la conştiinţa de sine.La fel a procedat şi Grigore Vieru care, împreună cuconfraţii săi de generaţie au purces la exprimareasensibilităţii autohtone aprofundate. Lirismul multcăutat în anii 60, nu numai în poezie, dar şi în prozăşi chiar şi în teatru, anume în felul acesta se explică.El se înrudeşte cu reflexivitatea şi cu introspecţiamelancolică eminesciană. Cât priveşte Legământulvierean cu Eminescu este unul special şi se explicăprin necesitatea schimbării perspectivei asupra artei,a deideologizării ei.Foto: Vladimir ColosOmagiu lui Grigore Vieru. Ex-preşedintele Academiei Române, acad. Eugen Simion. 30 august 2007nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 35

AkademosMateevici trece peste condiţiile în care s-aaflat graiul său, discursul autorului fiind concentratasupra tonului mobilizator şi asupra miracoluluireînvierii limbii. Reînvierea graiului face partedintr-un „proiect”, ca să-i spunem aşa, al efortuluide păstrare a valorilor morale şi presupune punereaîn mişcare a unor resorturi pierdute în uitare. Anumeasupra acestora se va concentra cea mai bună parte aliteraturii de la noi în perioada postbelică. Vârful delance în proză va fi Ion Druţă, iar în poezie GrigoreVieru. Într-un timp prin excelenţă ateist ei au pus,asemenea lui Mateevici, accentul pe valoareareligioasă a vieţii. Intuiţia lor artistică i-a conduscătre această zonă unica a spiritualităţii autohtone,capabilă, în viziunea lor, să facă posibilă redresareasituaţiei de criză a valorilor spirituale.Cărţile lui Grigore Vieru, cele dedicate micuţilorAlarma (1957), Muzicuţe (1958), La fereastra cuminuni (1960), Făt-Frumos curcubeul şi Bunăziua, fulgilor! (1961), Poezii de seama voastră(1967), Trei iezi, Abecedarul (1970) (elaboratîmpreună cu S. Vangheli şi pictorul Igor Vieru),Albinuţa (1980) sunt, de fapt, ferestre deschise, înprimul rând, spre minunea graiului matern. Maitârziu se va orienta spre cititorul matur pentru careva scrie numeroase volume de versuri: Versuri(1965), Numele tău (1968), Un verde ne vede(1976), Taina care mă apără (1983), Cel care sunt(1987), Fiindcă iubesc (1980), Steaua de vineri(1978), Rădăcina de foc (1988), Hristos nu arenici o vină (1991), Rugăciune pentru mama (1994)Strigat-am către tine (1999), volume antologice:Scrieri alese, Acum şi în veac (patru ediţii: 1997,1999, 2000, 2001) ş. a., însă într-o profesiune decredinţă va susţine: Poezia mea de acolo porneşte,din copilărie. Ferice de copii care au descoperit şimai descoperă încă miracolele limbii materne prinintermediul versurilor lui Grigore Vieru: Pe ramulverde tace/ O pasăre măiastră. /Cu drag şi cu mirare/Ascultă limba noastră/ De-ar spune şi cuvinte,/Când cântă la fereastră,/ Ea le-ar lua, ştiu bine,/ Dinlimba sfântă a noastră! Chiar şi un singur exemplu,cum e acesta, este o dovadă că Vieru şi-a conceputcreaţia în spiritul lui Mateevici. Probabil anume dinaceastă cauză autorul verdelui ce ne vede, apreciat,de exemplu, de către criticul literar Alex. Ştefănescupentru „conştiinţa valorii imense a limbii”, a ajuns săfie, după cum observă şi criticul Theodor Codreanu,cel mai citit scriitor român din toate timpurile. Darlucrul acesta s-a întâmplat, deoarece însuşi poetulşi-a crescut cititorii. Fiind în Franţa în componenţaunei delegaţii care a participat la lansarea antologieiEchos poetiques bessarabienne, le spuneamparticipanţilor la eveniment că francezii nu au unscriitor contemporan care să se bucure de atâţiacititori câţi are Grigore Vieru. Fenomenul acesta seexplică prin faptul că în spaţiul nostru, în perioadapostbelică, relaţia scriitor-cititor a fost una specială.Scriitorii au fost puşi în situaţia de a se orienta sprecititor pentru a-i da curajul regăsirii propriului eu.Anume aşa se explică interiorizarea, care în peisajulnostru literar este diferită de fenomenul similarcaracteristic literaturii moderne de la începutulsecolului al XX-lea. Spre deosebire de scriitorul deatunci, captat de diversificarea formulelor artistice,favorizat fiind şi de psihanaliza lui Freud care făceacarieră în epocă, scriitorii de la noi, în perioadapostbelică, vor căuta interioritatea pentru a-şi regăsisine-le. Ceea ce îl preocupă pe Grigore Vieru estesentimentul libertăţii interioare şi revenirea la niştemodele existenţiale verificate de multe generaţii. Deaceea, imaginea de sine include: ziua de duminică„la alba-ne căsuţă curată ca un ou” şi „casa văduvăşi tristă de la margine de Prut”, „azima”, dimineţilereci de toamnă în care personajul liric, învelit cugreul colorat al lăicerelor, aude rudele vorbind înşoaptă. Imaginea în care descoperim o copilărieplină de singurătate, cum este cea din poezia Melcul(Pleacă soarele cel bun, / Eu mă culc poveşti-mispun. / Dar nici una nu-i frumoasă. / Greu e singurelîn casă), precum şi a copilăriei în general, imagineafiului pierdut în război (vezi poezia Cămăşile) sau atatălui (vezi poezia Formular) completează universulexilului interior din poezia lui Grigore Vieru, caremotivează întru totul implicarea sa ulterioară înlupta de emancipare a conaţionalilor săi, scriindnumeroase poezii mobilizatoare consacrate reveniriila scrisul latin şi punerii limbii române în drepturileei fireşti, texte pentru cântece la fel de înflăcărateca ale lui Mateevici. Se desprinde din toate acesteaconfiguraţia unui itinerar identitar vechi, aproapebiblic. Dar nu lipsesc nici accentele modernităţiispecifice insului acaparat de viteze. Mai exact, estevorba de imaginea omului care presimte criza uneimodernităţi ce culminează, astăzi, cu generaţiaomului „furat” de calculator.De acolo, din sfera aprofundată a trăirii simple,aproape arhaice, din sfera exilului interior, poetul,aflat în căutarea rădăcinilor strămoşeşti, opteazăîn favoarea marginalizării limbajului de lemn. Înlocul acestuia el propune limbajul simţurilor, alsimplităţii concepute ca un fir al Ariadnei, capabilde a ne redescoperi calea pierdută către strămoşi,către rădăcini. Simplitatea versului lui GrigoreVieru se explică prin vizionarismul său care pune36 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Laudatio lui Grigore Vierupe seama poeziei o dinamică colectivă capabilăsă stimuleze atât redescoperirea rădăcinilor, câtşi a resorturilor sentimentelor adevărate. Iată unexemplu: Ca un copil aştept dimineaţa/ Pânăla lacrimi mi-e dragă viaţa! Acesta e un mesajincredibil de optimist, lansat din întunericul nopţiidespicate cu fulgerul marii iubiri de viaţă. Estecurioasă depăşirea stării exilului interior din poezialui Vieru, prin optimismul dătător de libertateinterioară, numai astfel fiind posibilă armoniaoriginară spre care tinde autorul, nutrind o vagănostalgie a limbajului primordial. Vizionarismul luiVieru, ca şi al tuturor autorilor şase- şi şaptezecişti,s-a născut din reticenţa faţă de realitatea ideologică.De aceea ei vor pleda pentru redarea vigorii limbiimaterne, aceasta constituindu-se ca o ultimă redutăa celui care scrie. Mama, graiul (este şi titlul uneiantologii de poezie alcătuit de către Grigore Vieru),numele (să nu uităm că Numele tău [1968] esteun volum de versuri de mare rezonanţă în epocă),plaiul constituie punctele de reper ale creaţieilui Grigore Vieru. Explicaţia frecvenţei acestormotive prezente şi în poezia altor scriitori dinaceeaşi generaţie ţine de criza identitară pe carepersonajul literar basarabean o resimte. Rupt dealbia firească a culturii româneşti, care deveniseun tabu, scriitorului îi revine soarta de a se referila sine-le său, la un sine sau un eu care are nevoiede identificare. Aşa se explică reflexivitatea decare literatura basarabeană abundă, eu-l reflexival autorului operând prin grila unui sine colectiv.La Grigore Vieru conştiinţa reflexivă ia formacântecului, cântecul fiind, precum se ştie, o formăde exteriorizare a asupritului, autorul convertindsuferinţa într-o formă primară a reflexivităţii, încântec. Retragerea în sine o citim şi în titlul Numeletău, acesta semnificând sine-le nominal, legăturacu familia, cu neamul. De precizat în acest contextcă termeni precum sunt „străvechi”, „primar”,„primordial” şi „arhaic” au o altă semnificaţie,comportă mai curând sensul de „profund”,„autentic”. Relaţia cea mai „profundă”, mai„veche” rămâne a fi relaţia cu mama, care pentruGrigore Vieru semnifică relaţia sacră cu Dumnezeu.Mai multe titluri de poezii sunt relevante în acestsens: Făptura mamei, Mâinile mamei, Ochiimamei, Părul mamei etc. Procedând astfel, autorulumple golul generat de pierderea Sine-lui, surseleEu-lui regăsindu-le şi într-un Noi comunitar careeste neamul sau într-un timp al copilăriei. Creaţialui Grigore Vieru destinată micilor cititori, atât debine cunoscută şi îndrăgită, îşi dezvăluie pe deplinsensurile anume în acest context. Grigore Vieru s-aimpus şi se impune prin curajul de a crede până lacapăt, căci, precum spune Domnia sa Cine credepână la capăt, se dezleagă de spaimă. Este vorba,în primul rând, de credinţa în puterea cuvântului.Prin creaţia sa Grigore Vieru a cultivat şi cultivăcaracterul, iar caracterul, precum se ştie, nu poatefi înlocuit de inteligenţă, oricât de multă ar avea-ointelectualitatea ştiinţifică şi artistică. Abia privitădin perspectiva poemului Limba noastră întreagacreaţie a lui Grigore Vieru, ni se prezintă în lumina eiadevărată. Căci Vieru a vibrat şi vibrează ca nimenialtul la chemarea înaintaşului său dedicându-segraiului matern, poemele sale fiind neîntrecute înfrumuseţe în tot peisajul limbii române. Societateaîntreagă de la noi îi este recunoscătoare lui GrigoreVieru pentru întreaga sa creaţie iar Academia deŞtiinţe a Moldovei, conferindu-i astăzi titlul onorificde Doctor Honoris Causa, confirmă acest lucru. Îlfelicităm pe poetul şi cetăţeanul Grigore Vieru cuacest prilej, dorindu-i multă sănătate, pentru căacum are nevoie mai mult ca oricând de ea, puterede muncă şi inspiraţie pe tărâmul creaţiei.Vivat, crescat, floreat!Discurs rostit cu prilejul conferirii lui GrigoreVieru a titlului Doctor Honoris Causa al A.Ş.M.30 august 2007.Foto: Vladimir ColosExpoziţie în sediul A.Ş.M.nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 37

AkademosLIMBA ROMÂNĂ:PROBLEME ŞIEXIGENŢEDr. conf. Vasile Cujbă,Decan facultatea Relaţii Internaţionale,Ştiinţe Politice şi Administrative, USMZiua de 31 August este pentru noi mai mult decâto zi importantă, ea este un simbol care nu numai căne prezintă, ci şi ne re-prezintă. Calitatea simbolicăa Zilei de 31 August, consecinţă a energiei spiritualetotalizatoare, transcende locurile şi vremurile,situaţiile individuale şi circumstanţele contingente,reuneşte şi exprimă comuniunea.Fireşte, tot ce este simbol impune nu doarrespect, ci şi pietate, fapt care ne ancorează, înultimă instanţă, în lumea sacralităţii unde, cum arspune poetul Ion Hadârcă, „umblăm smeriţi pe latainele cuvintelor limbii române, cum am umbla pela icoane”.Aflată în ipostaza de simbol naţional, Ziua de 31August trebuie să se bucure de un tratament specialîn memoria colectivă şi în conştiinţa publică actuală.Precum alte simboluri naţionale, Limba Noastră ceaRomână dezvăluie „punctul fix”, axul central alorientării viitoare, punând capăt, astfel, relativităţiişi confuziei care pe ici-colo încă mai persistă. În aşamod, Limba română prin imanenţa sa dobândeşteun statut ontologic unic, graţie căruia ea nu poate săapară şi să dispară funcţie de dorinţele şi/sau nevoilenoastre zilnice.În raport cu acest simbol unii, bineînţeles,şochează socotind esenţiale alte lucruri. Pesemnecă în societatea noastră blasfemia, ignoranţa şiincultura nu numai că sunt la modă, dar sunt şirentabile.Sărbătorirea acestei zile istorice ne oferă ocazia,a câta oară, să reflectăm cu gratitudine la trecutulnostru recent şi să privim cu mai temeinică speranţăîn viitor.Trebuie să amintim şi să ne amintim de cei (iar înaceastă privinţă Universitatea de Stat din Moldovaare motive de a se prezenta cu fruntea sus) care,propriu zis, au „Zidit Casa Limbii Române”.Aceasta a fost misiunea la care am fost chemaţi şicăreia trebuie să ne dedicăm cu toată fiinţa noastră.Este o axiomă, limba oricărui popor este o marevaloare reprezentativă. La noi, însă, limba are otrăsătură aparte. Istoriceşte, limba noastră a fostîntotdeauna o rană şi o lacrimă. Aşa a fost să fie,noi am privit lumea prin această rană şi prin aceastălacrimă.În anul de graţie al mişcării de renaşterenaţională 1989 August 31, am trăit momentuladevărului Limbii Române, am trăit momentulcredinţei Limbii române şi am trăit momentulacţiunii Limbii române. Cu alte cuvinte, după atâtaamar de vreme, „pe al nostru picior de plai” s-areafirmat convergenţa limbii române în ipostaza eide Logos, Ethos, Pathos şi Praxis.Toate acestea ne-au fortificat speranţa, călimba română în cele din urmă va deveni „StăpânaNoastră”, ceea ce înseamnă, în perspectivaeminesciană, instituirea unui mod de a fi, în primulrând prin limbă. Altfel spus, era indispensabil calimba română să devină nu numai un mijloc decomunicare, dar şi un spaţiu de expresie a unui modde a fi.Într-adevăr, era vorba de o acţiune anunţătoareşi ambiţioasă! Altfel nici nu putea fi!În orice creaţie umană, inclusiv cea lingvistică,spunea poetul Vasile Voiculescu, primează acţiuneaşi nu intenţia. Ceea ce s-a realizat în ţara Moldoveiîncepând cu 1989 - revenirea la alfabetul latin,conferirea limbii noastre a statutului de limbă destat, nu a fost decât o acţiune politică şi culturală demare anvergură. Din acel moment, ritmul fiinţăriinoastre ca naţiune nu putea să nu coreleze cu ritmulLimbii Române.Şi iată că s-a adeverit; ne poate salva ca neamnu numai „pâinea noastră cea de toate zilele”, ci şicuvântul matern, iar cuvântul matern era cuvântullui Dumnezeu.Fără a fi negativist, voi spune că întronarealimbii române în Cetate este departe de a fi o reuşităincontestabilă. Da, am avut bucurii, dar am avut şidureri. Oare de ce? Ce am putea obiecta în definitiv?Nu cumva, în cazul nostru, avem de a face cufenomenul luptei cu morile de vânt?Sunt întrebări care nu numai că te îmbie la unexerciţiu intelectual, dar şi te pune pe gânduri.Se ştie că, în societăţile tradiţionale (de acesttip este şi societatea noastră), minunea ţine doar treizile, în rest e la modă „lasă că merge şi aşa”. Astfels-a întâmplat şi cu acţiunile noastre de promovareşi apărare a Limbii române. În această privinţăconstatăm că nu este interesant decât ceea ce rămâneîn stil, în expresie, nu numai în fapt, în eveniment.Noi, negreşit, am obţinut evenimentul 31 August1989, dar am irosit stilul pe care evenimentulrespectiv l-a provocat. Or, stilul e evaluare de38 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor Limba din română Europa de Est şi Sud-Estcunoaştere convertită în valoare de expresie, încaz contrar valoarea de cunoaştere inexpresivă esteaspidă şi demobilizatoare iar valoarea de expresiestrict formală e caducă, vanitoasă, vicioasă.Regretăm faptul că astăzi, încă, le avem pe ambele.În această perspectivă evaluarea acţiunilor derevigorare a Limbii Române este departe de a fidoar pozitivă. Iar argumentele, cum s-ar spune, nuse lasă cu una, cu două.Este de constatat, afirmă marele poet GrigoreVieru, că limba română nu este încă toată prin părţilenoastre. Iar savantul lingvist de talie europeanăEugen Coşeriu menţiona, că în Republica Moldovacu limba română încă nu poţi ajunge pretutindeni.Deşi de-a lungul anilor s-a efectuat o activitatesusţinută, organizată şi coordonată cu eforturisubstanţiale privind funcţionarea limbii române,uneori sau de multe ori am fost cu borşul la foc şi cupeştele în iaz.În contextul situaţiei lingvistice actuale mareanoastră problemă este cea a determinismelor sau,cum ar spune R. Aron, a ordinii imuabile şi constanteîn relaţiile dintre fenomene. Oare nu ne aducnecazuri şi frustrări fluctuaţiile determinismuluipolitic? Vizavi de situaţia lingvistică indigenă,determinismul economic mai rămâne încă ovariabilă dominantă? În această ordine de idei, dece pe la noi este în vogă următorul raţionament:contează nu atât limba, cât ce este pe limbă? De cen-am admite, că uneori o ia razna şi determinismulcultural care, după idee, ar trebui să fie funcţionalpână în pânzele albe?Evident, între determinismele menţionate existăo relaţie inextricabilă. Nu se cere să fie subestimatăvaloarea unui sau altui determinism. Consider, însă,că primatul, deci, şi calitatea supraordonată, musaitrebuie să revină determinismului politic. Sau,politicul este cel în cadrul căruia sunt aleşi cei careconduc sau domină. E o platitudine desigur, dar simtnevoia s-o spun: a conduce înseamnă a lua decizia şirespectiv a exercita decizia, iar a domina înseamnă ase impune, a stăpâni. Astfel acţiune politică nu poatesă nu aibă iniţialitate, generalitate şi obligativitate.Din perspectiva teleologică determinismulpolitic fie facilitează, fie stânjeneşte, fie zădărniceşteatingerea stării finale. Cât priveşte determinismulpolitic al societăţii noastre, acesta, printr-o politicălingvistică ştiinţifică, trebuie să faciliteze nu doarschimbarea atitudinii faţă de limba română, darşi garantarea securităţii lingvistice a statului care,nu în ultimul rând, trebuie să presupună nu doarloialitatea lingvistică a alogenilor, ci şi integrarealor lingvistică.Dacă este aşa, atunci politicul nu poate să nu-şiprezerve valoarea sa supraordonată în raport cu altedeterminisme.Ameliorarea situaţiei lingvistice din Moldovaţine de şansa limbii române de a-şi exercita exhaustivfuncţiile. În acest context, limba de stat trebuie să-şiexercite dominaţia nu numai în sensul necesarului,ci şi a suficienţei. Astăzi, oare, nu este ridicol calimba de stat, în unele domenii, să fie, încă, o limbădominată?Evident, disfuncţionalitatea limbii române înRepublica Moldova nu se reduce doar la precaritateapoliticii lingvistice, ci şi la calitatea vorbitorilor delimbă română. Cu alte cuvinte, promovarea limbiiromâne depinde de fiecare dintre noi, indiferent destatut şi rol, iar în această privinţă nimeni nu poatefi mai presus de gramatică.Viaţa şi cu siguranţă istoria noastrăcontemporană, din păcate, ne educă să relativizămtotul, inclusiv, fenomenul limbii, să ne instalăm „înposibil”, în „se poate şi aşa”, formule care exprimăla noi aproape o filosofie de viaţă.Naşterea Fecioarei, 1808. Gherasim-Zugrav,D. Stefan-sculpto. Din colecţiile Muzeului Naţional deArte Plasticenr.2-3 (7), septembrie 2007 - 39

De ce unii moldoveni şi-au alungat limbaromână, au părăsit-o şi culmea, chiar au vândut-o?Se explică toate acestea prin „întâmplări”, prinoportunisme sau poate şi prin metehnele noastrenaţionale? Sau poate aceste deviaţionisme pot fiexplicate prin nenumăratele variante de culturăpolitică ce ne caracterizează, precum cultura politicăde supunere „capul plecat sabia nu-l taie”, sau poatecultura politică fatalistă „nu sunt vremurile subcârma omului, ci bietul om sub vremi”.Nu cumva mai important decât ce a făcut istoriadin noi e ceea ce am făcut noi cu ceea ce a făcutistoria din noi?Da, vorba lui Eminescu „omul e o întrebare”.Se întreba Eminescu: este omul o competenţă, ointeligenţă, sau un caracter?Se pare că în raport cu lingvistica practică mulţimoldoveni sunt o „întrebare în primul rând decaracter”.Nu putem să invocăm aici obsesia multormoldoveni faţă de uz, fapt care generează complexeşi obstrucţionează însuşireanormelor. Mai mult, unii chiarîl speculează politic.Este regretabil faptul că uniisau chiar mulţi moldoveni se aflăîn chingile gândirii modelelor,sintagmelor şi expresiilor altorlimbi. Drept urmare ne-am alescu macaronizarea limbajului,ne-am ales cu schizoglosia şi înniciun caz cu mult trâmbiţatulbilingvism armonios. Nu glumă,societatea noastră continuă şiastăzi să rămână o societate a„ghiaghilor”, a „ghiochilor”,a „culioacelor” etc. Straniude tot, ca şi cum cineva dintreconcetăţenii noştri, de exemplu,ar fi citit povestea „Culiocul cudoi bani”.Cineva ar putea să-mireproşeze că este vorba doarde o simplă deprindere. Întradevăr,deprinderea este a douanatură a omului, dar ce facemcu prima natură a omului care,după cum afirma M. Şora, cautăarmonia între orizontalitate şiverticalitate, între a fi şi a face.Noi trebuie să facem efortulintelectual suficient pentrudepăşirea acestei situaţii or,40 - nr.2-3 (7), septembrie 2007Akademoseste arhicunoscut - suntem ceea ce voim să fim.În acest sens, conaţionalii noştri sunt mai greu deurnit, chiar dacă este inginer, agronom, economistsau funcţionar de stat. Ce să mai vorbim de celelaltecategorii sociale? În această ordine de idei, nu potsă nu-l invoc pe ilustrul filosof C. Noica, care afirmacă noi îl sărbătorim în fiecare an pe Eminescu,dar continuăm să fim vinovaţi în două privinţe:întâi nu-l cunoaştem încă în întregime, apoi nu-lfacem cunoscuţi altora. Această evaluare poate fiextrapolată şi asupra situaţiei limbii române dinRepublica Moldova, adică, primo, n-o cunoaştemîncă în întregime, secundo, n-o facem cunoscutăaltora. Referitor la ultima evaluare, că nu o „facemcunoscută altora”, reproşul minorităţilor etnice estecât se poate de justificat.Fi-vom în stare să recuperăm aceste restanţe?Vom fi, iar în această privinţă un rol importantrevine formării modelelor de vorbire corectă, careadesea pentru alolingvi sunt mai convingătoare şimai eficiente.Maica Domnului Îndurerata. XVIII, s. Sănătăuca, Soroca. Din fondurileMuzeului Naţional de Arte Plastice.

Conferinţa Academiilor Limba din română Europa de Est şi Sud-EstÎn acest sens nu încape nicio îndoială că exempladocent, adică exemplele instruiesc. Apropo, despremodele. Se poate spune că şansa redresării noastrestă în raport direct cu posibilitatea de a dispune demodele, stâlpi ai societăţii, cum le-a numit Ibsen.Azi nu ne putem mişca aşteptând să avem şcoală decalitate fără învăţători şi profesori pe măsură, statde drept fără judecători dispuşi să-l asigure, viaţămorală şi spirituală fără preoţi care să o întruchipezepersuasiv, sănătate biologică fără medici devotaţi.Prin urmare, este important ca societateamoldovenească să genereze şi să valorifice modelesuperioare de civilizaţie. O frecventă căutare şiformare de modele lingvistice, aşa cum am spus, serealizează şi în domeniul limbii române.Eventualul model de vorbire corectă a limbiiromâne care ar trebui să existe, fie în familie, fie înbiserică, fie în şcoală, fie în administraţia publică,nu face decât să te modeleze. Şi nu te poate modeladecât ceea ce te depăşeşte, ceea ce te umple deadmiraţie, cuvântul frumos al mamei, al preotului,al învăţătorului, al conducătorului etc.A avea un model al limbii literare înseamnă acălca pe o urmă, a urma, a intra în comunitatea uneitradiţii. Contează, deci, în ce realitate ne mişcăm şicu ce modele lucrăm. De aceea nimic nu justificăabandonarea lor de plano.Astăzi, ce poate fi mai stringent decât străduinţafiecărui moldovean de a fi un model de exprimarecorectă, confirmând, astfel, conştiinţa lingvistică,adică cunoştinţe de lexic, morfologie, sintaxă etc.,fapt care i-ar permite să facă distincţia dintre limbaexemplară sau literară şi dialect sau graiul local. Înaceastă privinţă profesorii universitari, de exemplu,trebuie să fie la înălţimea aşteptărilor, făcândconcurenţă oricui. Şi, dacă unii profesori universitari„petrec perechea”, „precaută întrebările”, „apărădisertaţia”, „citesc lecţia” etc., atunci ce mai rămânedin modelul pe care studenţii trebuie să-l urmeze?!De aceea, orice cadru didactic, indiferent deprofesie, trebuie să subscrie la următorul deziderat– Limba română este şi profesia mea. Este dedatoria noastră, a profesorilor universitari, să-iconducem pe studenţi prin labirintul limbii române,indicându-le ieşirea din impas. Cât mai incitant, câtmai accesibil, cât mai antrenant, neplictisitor.A urma, însă, modelul limbii române, fie vorbite,fie scrise presupune, în primul rând, răspundereadecisivă pentru cultivarea ei în sens că mereu avemceva de învăţat. Or, nu e o ruşine să nu ştii, e o ruşinesă nu vrei să ştii. N. Stănescu în acest context eradestul de tranşant afirmând că trebuie să cunoaştemlimba română astfel încât să ajungem poligloţi delimbă română, ceea ce înseamnă, după N. Stănescu,să ştim de 7 ori limba română ca instrument decomunicare. Vasăzică, cu cât mai mulţi vomînţelege că avem mereu de învăţat, dezvoltându-neastfel conştiinţa lingvistică, cu atât mai repede vomprogresa şi vom asigura, cum ar fi spus IenăchiţăVăcărescu, „creşterea limbii româneşti”.Pentru aceasta avem nevoie de mai multăconştiinţă naţională, „care ne ţine pe verticală, cânde foc pe pământ, când e jale în cuvânt” (VasileRomanciuc). În această perspectivă, avem nevoie demai mult sine, căci sine-le ca expresie a conştiinţeiprofunde vine să proiecteze lumina în întunericuleu-lui. Adică tot zbuciumul nostru este şi trebuie săfie, pe plan formal sau informal, ridicarea eu-lui lasine. Numai aşa sine-le ne aduce conştiinţa noastrămai bună. Avem nevoie, în ultimă instanţă, de maimultă dragoste de sine fără teamă de a fi acuzaţi denarcisism. Or, puţin narcisism în plus, nu strică.În drama Meşterul Manole prăbuşirea zidurilordurează timp de 7 ani. Ce simbolizare biblică!În Republica Moldova prăbuşirea indolenţei şidezinteresului faţă de limba română durează, spreregret, prea mult timp. Păcatele Noastre! Şi totuşi,revigorarea limbii române, asemenea PăsăriiPhoenix, este de nestăvilit. Nouă nu ne rămânedecât să o ajutăm cu munca pasionată în primulrând, pentru că restul, spunea L. Blaga, e destin,numai destin. Numai aşa vom fi în pas cu timpulşi/sau poate îl vom devansa. Urmând îndemnul luiM. Eliade din „Invitaţie la bărbăţie” vom spuneşi noi cu referire la situaţia limbii române dinRepublica Moldova: haideţi, domnilor, mai domolcu tânguirile, mai domol cu disperarea. Într-adevăr,astăzi momentul nu este atât al discuţiilor, „unii arspune chiar al gargarei pietiste şi lemnăriei retorice”,cât în primul rând al acţiunilor. În acest sens, cusiguranţă contează res, non verba.Limba română este un domeniu pentru caretrebuie să luptăm mereu. Aceasta e premisa. Iarconcluzia? Concluzia trebuie să o tragem fiecaredintre noi.Discurs rostit în senatul USM de ZiuaNaţională a Limbii, 31 august 2007nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 41

AkademosOMUL CA AGENT ŞIOBIECTIV SOCIALÎN CONTEXTULTRANZIŢIEIAcad. Alexandru RoşcaDin anul 1990 sub egida ONU a începutelaborarea “Rapoartelor naţionale cu privire ladezvoltarea umană”, prezentate anual opinii publicelocale şi internaţionale. Din acelaşi an, în bazarapoartelor naţionale sunt elaborate rapoarteleglobale asupra dezvoltării umane, în care fiecăreiţări îi revine locul său în lume conform indicilorstabiliţi.Este de menţionat că Republica Moldovaa aderat la acest proces ceva mai târziu şi primulraport naţional a fost lansat în 1995 în cadrul uneiconferinţe care a avut loc în incinta A.Ş.M. Însăşisintagma “dezvoltare umană” reclamă orientareadezvoltării spre om, spre îndestularea necesităţilorsale de viaţă şi spre facilitarea afirmării sale plenareîn domeniul de activitate pe care l-a ales.La elaborarea conceptului de dezvoltare umanăşi-au adus contribuţia analişti notorii din diferiteţări. Ca atare, acesta nu este un concept cu totul nou,diverse aspecte ale sale au fost preluate din diferitedoctrine social-filosofice şi politice de inspiraţiesocial-democratică.Unul din obiectivele majore ale acestui gende dezvoltare prevede sporirea responsabilităţiioamenilor pentru propriul destin, evitândtransformarea lor în executori mecanici ai unordispoziţii venite din exterior, cum ar fi şi cele impusede organele centrale de conducere.Pentru spaţiul ex-sovietic această prioritatea avut să însemne ceva foarte important. Aici,pe parcursul mai multor decenii, în rezolvareaproblemelor (atât teoretice cât şi practice) se reieşeade regulă din întâietatea societăţii faţă de individ,accentul principal era pus pe mase, pe comunitateşi colectivism. Realizarea unor grandioase proiecteşi programe de dezvoltare se făcea în mare măsurăprin sacrificarea intereselor vitale ale generaţiilorexistente în numele celor viitoare. În condiţiile deatunci omului îi revenea preponderent postura deşurub în imensul agregat social, ale cărui principii defuncţionare obiectiv îl predeterminau pe individ săacţioneze în limitele înguste ale normelor stabilite.Orientarea spre individ ca entitate era calificatăprin anii ’20,’30 drept umanism îngust. Ba chiarşi mai apoi unii ideologi sovietici continuau săconsidere că totul trebuie să fie realizat de către maseşi pentru mase. Într-o aşa accepţiune societatea estepersonalizată, iar individul este depersonalizat, omulevoluează mai mult ca obiect al acţiunii exterioare,ca produs al dezvoltării sociale şi mai puţin casubiect activ, ca sursă a dezvoltării societăţii. Dinaceastă stare de lucruri mai derivă o ipostază aomului: el este solicitat mai mult ca mijloc şi maipuţin ca scop. Chiar şi prin anii ’70,’80 societatease asemăna în mare măsură cu o echipă teatrală, încare nu existau actori înzestraţi fiecare cu caracter şicreativitate proprie, iar rolurile lor părând contopiteîntr-o operă a cărei autor era în primul rând consideratpartidul de guvernământ.Factorii şi mecanismele care, pe de o parte,contribuiau la hipertrofierea societăţii, la definireaei ca subiect autonom, iar, pe de altă parte, favorizau“procrustrarea” masivă a indivizilor, devenise laun moment dat frâne ale dezvoltării normale atâta societăţii, cât şi a omului. S-a impus necesitateamodernizării structurilor politice, economice şisociale. Chiar din start scopul transformăriloriniţiate era crearea condiţiilor obiective pentru omanifestare mai amplă şi mai reală a omului ca agental acţiunii sociale, pentru trecerea de la o societate,în care prea multe lucruri erau fatal predeterminate,la o societate mai deschisă, cu posibilităţi mai largipentru individ de a opta şi de a decide fără imixtiunipermanente din exterior.Deci, supunerea peste măsură a individuluicircumstanţelor exterioare urma să fie înlocuită prinridicarea acestuia la condiţia de făuritor al propriuluidestin. În ultima instanţă anume aceasta era ipotezade lucru şi ţinta finală a demolării instituţiilor şistructurilor precedente, considerate de mai mulţireformatori ca total neefective şi incorigibile.În văzul şi, într-o anumită măsură, cu aportulnostru, se instituie o nouă situaţie social-istorică.Pare să fie înregistrate şi unele succese în creareacondiţiilor obiective de transformare a omuluiîn agent activ al dezvoltării. Este vorba desprelegalizarea şi implementarea pluralismuluieconomic, politic, cultural-ideologic. Libertateaantreprenoriatului privat, democratizarea,concurenţa economică şi politică etc, au menirea dea crea un spaţiu, un mediu, un climat în care omuluii se va oferi mai multe variante (subliniez “variante”şi nu “posibilităţi”) de a alege, de a se manifesta, dea se afirma.Nu întâmplător am atras atenţia asupra42 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor Filosofie din Europa de Est şi Sud-Estinadmisibilităţii confundării termenului “variantă”cu termenul “posibilitate”, deşi chiar şi în celemai riguroase, la prima vedere, studii acestenoţiuni sunt sinonimizate. Ţinând să introduc înaceastă problemă o notă de claritate, menţionez căliberalizarea economică şi politică prin sine însăşioferă numai variante de alegere, dar nu şi posibilităţireale de a decide, de a acţiona şi de a realiza variantaîndrăgită. Cu alte cuvinte liberalizarea economică şipolitică prin sine însăşi, adică fără a fi însoţită de opolitică socială democratică şi echitabilă, nu poatecrea condiţii obiective pentru manifestarea liberă aomului.Însă, în primele etape ale perioadei de trecere,astfel de completare a liberalizării printr-o politicăsocială, adecvată scopului activizării omului caagent social, nu a avut loc. Mai mult ca atât, au fostcomise erori grave în însăşi strategiile şi procedeeletactice de liberalizare, la care nu ne vom opri aici.Anume erorile privind privatizarea şi alte modalităţide reformare au condus în cea mai mare măsură lacolapsul economic, iar acesta din urmă – la frustrareapoliticilor sociale de suport financiar necesar pentrua obţine în urma transformărilor rezultate pozitivesub aspectul dezvoltării umane.În felul acesta, societatea a intrat într-un cercvicios, în cadrul căruia a fost puternic viciat însăşiomul cu toate dimensiunile sale existenţiale.Profitând de imperfecţiunile legislaţiei şi deinvaliditatea puterii, neavând un mediu obiectivsuficient pentru o afirmare pozitivă, prea mulţi s-auhazardat din start în activităţi distructive, iar o parteşi mai mare, cu un înalt capital uman au plecat peparcurs în căutarea mijloacelor de existenţă pestehotare, unii din ei poate pentru totdeauna. În urmamigraţiei forţei de muncă deosebit de afectat adevenit satul. Marea majoritate a celor rămaşi înţară s-au transformat în ostatici ai unor condiţii deviaţă şi de activitate extrem de nefavorabile, mulţiau rămas fără de lucru, şi numai o cotă foarte mică aagenţilor sociali activează în conformitate cu rigorileeconomiei şi relaţiilor de piaţă, în măsura în careacestea au început să funcţioneze mai mult sau maipuţin normal. În acest cadru de idei vom remarcacă câştigurile acelora plecaţi la muncă neagră pestehotare sunt implementate în producţie în proporţiicu totul nesemnificative (în jurul la 1%).Prin urmare, avem la activ demolarea vechilorcondiţii de activitate, dar nu le avem în măsurasuficientă pe cele preconizate. Schimbareaparadigmelor de dezvoltare s-a împotmolit îndificultăţi anume din cauza că reformele au demaratacum 15-16 ani prin distrugeri din temelie şi nu prinmodernizări edificatoare. Sub aspect uman avem, caurmare, prea mulţi agenţi sociali care activează fărăniciun fel de scrupule, de simţ elementar al măsurii,lipsiţi totalmente de responsabilitate, de modestie,abuzând din plin de situaţii incerte, de posturi şifuncţii care le revin chiar şi în instituţiile de stat şide menire publică. Corupţia, degradarea morală,criminalitatea căpătase proporţii fără precedentchiar din pragul reformării. Acestea fusese efecteleperverse ale bunelor intenţii (dar rău realizate)de a liberaliza viaţa socială în scopul activizăriipotenţialului creator al omului. Am putea spune căXerţin avea multă dreptate când afirma că un popornu poate fi eliberat mai mult decât el este liber dininterior, decât el este în stare (adăugăm noi) săsuporte povara responsabilităţilor pentru libertăţileobţinute. În lipsa rigorilor juridice, criteriilor,normelor şi tradiţiilor civilizate prea mulţi s-audesfrânat şi au intrat în altă extremă, care sfideazăorice principii de convieţuire în societatea umană.Intrarea efectivă în normalitate presupunerealizarea mai multor schimbări sistemice, carenu se vor produce de la sine. Nu trebuie să credemcă mecanismele relaţiilor de piaţă vor transpunelucrurile pe o bază mai rezonabilă fără intervenţiastatului. Or, anume slăbiciunea statului, cauzatăde orientările prea liberaliste ale reformatorilordin prima tranşă, a zădărnicit crearea condiţiilorobiective necesare activizării factorului uman,lărgirii spaţiului şi posibilităţilor afirmării omului caagent al dezvoltării sociale. Reformele, conceputeca mijloc de propulsare a indivizilor spre noi orbiteale creativităţii, prin nişte manipulări ciudate şideturnări de sensuri au devenit scop în sine, iar omula fost aruncat peste bord şi lăsat exclusiv în pazacerului. Eliberarea omului de presiunea exercitatădin exterior nu trebuie să însemne excluderea lui dinsfera preocupărilor statului. Chiar şi în condiţiilerelaţiilor de piaţă avansate şi pe deplin matureomul rămâne un obiectiv primordial al politicilorşi acţiunilor sociale elaborate şi întreprinse de stat.Această ipostază a omului de obiectiv al dezvoltăriitrebuie ţinută în vizor mai ales în procesul tranziţiei,ceea ce la noi nu a avut loc în fazele incipiente aleperioadei de trecere.În legătură cu ipostaza omului ca obiectival politicilor sociale ar putea să apară reproşuridin partea unor oponenţi, adepţi efervescenţi ailiberalismului, cum că fiecare îşi croieşte destinulîn felul său, fără susţinere din partea statului. Însă,în aşa caz, cum rămâne cu dictonul că “nu individulexistă pentru stat, ci statul pentru individ”? Dacădăm crezare acestui dicton, atunci suntem în dreptnr.2-3 (7), septembrie 2007 - 43

Akademossă aşteptăm anumite implicaţii ale statului în viaţaindividului, acţiuni concrete în vederea protejării,asigurării securităţii sociale a acestuia. Prin aceastaeste catalogată calitatea omului de obiectiv major alpoliticilor sociale ale statului.Din cele expuse putem deduce că sporireapotenţialului creator al omului reprezintă undeziderat ce poate fi realizat nu numai prin eforturileindividuale ale fiecăruia, dar şi prin activităţi alesubiecţilor colectivi, cum sunt, în primul rând,organele conducerii statale de toate nivelurile. Înacest sens se va urmări atât evitarea practicilorde tutelare peste măsură a individului, ceea ceconducea odinioară la aşa-zisul “paternalismsocial” şi la pierderea persoanei orientate spre sine,cât şi stoparea strangulării insului prin circumstanţenocive pe care el nu le-a ales benevol. Omul nu poatesă se afirme plenar ca agent social fără a fi totodatăun obiectiv ferm al acţiunilor întreprinse de factoriişi structurile guvernamentale. Este inadmisibilăîncorporarea totală a individului în viaţa grupului,însă nu este mai acceptabilă nici lăsarea lui exclusivîn voia soartei.Chiar având la start şanse aproximativ egalede afirmare, indivizii umani nu le valorifică înaceeaşi măsură, cauzele fiind foarte diferite,inclusiv diferenţele înnăscute dintre oameni. Darcând la aceste diferenţe naturale se mai adaugăcele social-economice startuale, o anumită parte apopulaţiei devine marginalizată, este exclusă dincursa competitivă pentru un statut social pe potrivacapacităţilor de care dispune.Reformarea frauduloasă a societăţii moldavedin ultimul deceniu al secolului trecut a împinsspre periferiile societăţii categorii numeroase deoameni, care în trecut muncise fără preget, dar pecare “comuniştii” de odinioară, pervertiţi de urgenţăîn “democraţi”, i-au sacrificat unui “nou viitorluminos”, lipsindu-i de mijloace de existenţă câtde cât satisfăcătoare. Prin aceasta a fost încălcatîncă un principiu general recunoscut al dezvoltăriiumane: neadmiterea creării unor condiţii mai bunede viaţă pentru o generaţie din contul alteia.Am creionat în linii generale doar câtevamomente privind situaţia puţin agreabilă dindomeniul dezvoltării umane. Viziunea de sintezăasupra omului ca agent social şi ca obiectiv deprotecţie al politicilor guvernamentale pune înevidenţă afectarea ambelor ipostaze ale acestuia,fapt care rezultă nemijlocit din deficienţele pretinseimodernizări din primele etape ale perioadeide tranziţie. Conducerea Republicii Moldova,indiferent de coloratura sa politică, va trebui să44 - nr.2-3 (7), septembrie 2007schimbe lucrurile spre mai bine în această sferă,utilizând metodologii şi sisteme doctrinare adecvatemodelului social european, axat pe principiile,normele şi obiectivele statului bunăstării / statuluisocial. În repetate rânduri actualele oficialităţide cel mai înalt rang menţionează că una dinpriorităţile de bază ale guvernării este elaborarea şiimplementarea politicilor privind instituirea treptatăa statului social. Realizarea acestui scop presupune:asigurarea nu numai a drepturilor politice, dar şisociale ale omului; încadrarea maximal posibilă încâmpul muncii; depăşirea excluderii sociale; accesulliber la educaţie şi ocrotirea sănătăţii; asigurareasocială în caz de boală, invaliditate şi bătrâneţe etc.În fond este vorba, pe de o parte, despre stopareaşi chiar depăşirea degradării potenţialului uman,stimularea spiritului civic al fiecăruia, tendinţelorde agregare socială, iar pe de altă parte, despresporirea responsabilităţii ce îi revine statului faţă deprezentul şi viitorul acestui popor.Molenie Ioan Teologul (fragment din Rastignire).XVIII. Din colecţiile Muzeului Naţional de ArtePlastice

Conferinţa Academiilor Cercetare din sociologică Europa de Est şi Sud-EstREFORMAREAŞTIINŢEI – LANIVELUL CERINŢELORSOCIETĂŢIIAndrei Timuş,Membru corespondent al A.Ş.M.Ion Rusandu,Doctor habilitat în ştiinţe economiceRecent colaboratorii ştiinţifici ai Secţiei deSociologie a Institutului de Filosofie, Sociologieşi Ştiinţe Politice al A.Ş.M. au efectuat o cercetaresociologică privind mersul reformei ştiinţei încorespundere cu Codul ştiinţei şi inovării şi afirmareaacesteia ca bază a dezvoltării social-economice aRepublicii Moldova.Scopul cercetării: relevarea atitudinii savanţilor faţăde reformele care se înfăptuiesc în instituţiile ştiinţei;estimarea direcţiei în care evoluează reforma; în cemăsură aceasta contribuie la activizarea, stimulareamuncii creatoare a savanţilor; relevarea opiniilor,evaluărilor savanţilor privind direcţiile strategice,rezultatele investigaţiilor, corespunderea acestora dinurmă cerinţelor social-economice ale republicii.Eşantionul cercetării a fost elaborat prin metodade cote, alegerea proporţională în dependenţă dedomeniile ştiinţifice, serviciile, funcţiile şi titlurile,gradele ştiinţifice ale colaboratorilor ştiinţifici. Acesteşantion a constituit 639 respondenţi. Cercetareasociologică este reprezentativă în concordanţă cuvariabilele studiate.Din rezultatele cercetării sociologice rezultăcă în linii mari reformarea ştiinţei evolueazăîntr-o direcţie bună şi contribuie la creştereaeficienţei investigaţiilor şi inovării ştiinţei. 54 lasută consideră că direcţia reformelor în domeniulştiinţei şi inovării este corectă. Două treimi dinnumărul doctorilor habilitaţi, precum şi a savanţilorcare colaborează în domeniul ştiinţelor biologice,chimice şi ecologice au menţionat că direcţiarealizării reformelor este bună şi rezultativă. Oasemenea apreciere demonstrează aproape 78 lasută din numărul membrilor Asambleei Academieide Ştiinţe care au participat la cercetarea prezentă.În comparaţie cu rezultatele cercetării efectuate înanul 2006, aprecierile sunt într-o anumită creştere,mai ales din partea reprezentanţilor ştiinţelor exacte- chimice, biologice, matematice.La întrebarea: Cum credeţi, ce ar trebui deîntreprins pentru a îmbunătăţi mersul reformei înştiinţă? - 82 procente sunt de părere că e necesarde a asigura o finanţare satisfăcătoare a cercetărilorştiinţifice şi inovării la direcţiile prioritare, 28 la sutăse pronunţă pentru crearea posibilităţilor adecvateprivind aplicarea rezultatelor cercetărilor ştiinţificeîn practică, înfiinţarea în cadrul Academiei a unorsubdiviziuni care ar fi preocupate de aplicarearezultatelor ştiinţifice în toate sferele activităţii.Şi totuşi, peste 26 procente din numărul celorchestionaţi au declarat că le vine greu să apreciezereformele ştiinţei, întrucât nu sunt bine informaţi.Materialele cercetării atestă că peste 65 lasută consideră drept satisfăcătoare activitateaştiinţifică a instituţiilor în care lucrează, însă 33%,adică o treime, consideră activitatea ştiinţifică ainstituţiilor puţin sau chiar deloc satisfăcătoare.Cauzele principale sunt: lipsa finanţării adecvate acercetărilor, lipsa utilajului, instalaţiilor, reactivelornecesare, 9% afirmă că şi lipsa de iniţiativă aorganelor de conducere.Ţinem să remarcăm atitudinea critică asavanţilor. Circa 32% dintre ei consideră activitateasa ştiinţifică ca fiind puţin satisfăcătoare. Aproapefiecare al doilea din numărul celor chestionaţi aucaracterizat condiţiile lor de muncă drept puţinsau deloc satisfăcătoare, mai ales din cauza lipseifinanţării la timp a cercetărilor, precum şi lipsaformelor permanente de creştere a calificăriispecialiştilor (stagiere în centrele ştiinţifice deprestigiu, deplasări ştiinţifice).Analizând rezultatele investigaţiilor ştiinţifice, 63la sută din respondenţi sunt de părere că ele corespundintegral cerinţelor socio-economice a republicii,fiecare al treilea consideră că ele corespund doarparţial. Aşadar, din rezultatele cercetării sociologicereiese că principalele condiţii privind organizareaşi sporirea eficienţei rezultatelor ştiinţifice sunt:finanţarea adecvată a cercetărilor ştiinţifice (78%);ridicarea nivelului de trai al colaboratorilorştiinţifici (56%); accesul la utilajul necesar, reactive,computere performante etc. (48%); consolidareacolectivelor ştiinţifice, crearea motivaţiei adecvateîn mijlocul savanţilor (38%); perfecţionarea sistemeide informare tehnico-ştiinţifică (35%); comenzileconcrete ale ministerelor şi guvernului (28%);ameliorarea activităţii de editare a rezultatelorcercetărilor efectuate (24%).E de menţionat, că 67 la sută din savanţiianchetaţi au declarat că ei posedă rezultate ştiinţificede valoare care pot fi implementate în practică,conştientizând că actualmente Academia de Ştiinţea Moldovei a devenit prin Codul de ştiinţă şi inovarecel mai înalt for al ştiinţei şi inovării ţării.nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 45

AkademosACTIVITATEA SECŢIEIŞTIINŢE ECONOMICEŞI MATEMATICE ÎNPRIMA JUMĂTATE AANULUI 2007Gh. Mişcoi,Membru corespondent al A.Ş.M.Academician Coordonator al Secţiei ŞtiinţeEconomice şi MatematiceSecţia Ştiinţe Economice şi Matematicegestionează activitatea ştiinţifică în domeniileeconomie, matematică şi informatică a membrilorinstituţionali ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei:Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică (IEFS),Institutul de Matematică şi Informatică (IMI) şiCentrul de Resurse şi Reţele Informaţionale (CRRI),precum şi a membrilor de profil – Academia deStudii Economice din Moldova (ASEM), facultăţilecorespunzătoare ale Universităţii de Stat dinMoldova (USM), Universităţii Tehnice din Moldova(UTM) şi Universităţii de Stat din Tiraspol cusediul la Chişinău (UST). Sperăm să ni se alătureîn curând facultăţile respective ale Universităţii deStat „Al. Russo” şi Universităţii Pedagogice de Stat„I.Creangă”, precum şi, în calitate de membru afiliat,Universitatea Liberă Internaţională din Moldova.Cum din Secţia Ştiinţe Economice şiMatematice fac parte la ora actuală doar douăorganizaţii instituţionale – IMI şi IEFS, Institutulde Management şi Dezvoltare Rurală fiind, dinpăcate, recent desfiinţat, uneori se fac reproşuride genul „aveţi numai 2 (3) institute academice şivă plângeţi de probleme”. În opinia mea, SŞEM,potrivit cerinţelor actuale, ar trebui să cuprindă 4-5institute. În acest caz probleme ar fi mai puţine. Este,însă, bine ştiut, că pentru crearea de noi structurise cer anumite premise. Evenimentele din ultimultimp arată că există astfel de premise pentru creareaunui institut în domeniul informaticii. Într-adevăr,Moldova a păşit pe calea economiei inovaţionale,deci este absolut necesară susţinerea informatică şiinformaţională a proceselor economiei inovaţionale.Vectorul economiei inovaţionale este de lungă durată,de o importanţă majoră pentru economia naţională.De aceea este necesară o structură competitivă şiexperimentată pentru promovarea informaţională46 - nr.2-3 (7), septembrie 2007a economiei inovaţionale. Potenţialul Secţiei esteaxat pe 3 domenii largi: Matematică, Economie şiInformatică. Deci, şi din aceste considerente, creareaunui institut de informatică este justificată.În perioada activităţii mele în funcţie deCoordonator al SŞEM, din ianuarie 2005 până înprezent, am trecut împreună cu Secţia şi cu colegiidin alte secţii prin două evenimente de amploare:optimizarea structurală şi alegerile noilor membri aiA.Ş.M. Am avut destule şedinţe la Birou, în institute,în comisii, etc., cum am avut şi multe momente dedisconfort, neplăcute.Una din problemele care trezeşte îngrijorare şicare rămâne în vizorul Secţiei este interacţiuneadintre domeniile de cercetare matematică şieconomică. În această direcţie s-a acumulat oexperienţă bogată care pe parcursul anilor 1990– 2000, din nefericire, a fost pierdută. În IMIpână la 1990 au activat 2 laboratoare de modelarematematică a proceselor economice şi un sectorteoretico – aplicativ de Teorie a Probabilităţilorcare, în afară de cercetarea fundamentală îndomeniu, se ocupau şi cu realizări aplicative. Însă,în urma unor reorganizări în cadrul IMI, precum şi asalarizării insuficiente, aceste structuri au dispărut,persoanele cu experienţă şi titlu au plecat (care laUniversităţi, care peste hotare). Acum SŞEM depuneeforturi pentru a restabili experienţa pierdută. S-aîntocmit o listă a persoanelor cu experienţă înaplicarea metodelor matematice în economie. Aînceput activitatea un seminar ştiinţific republican“Probleme actuale ale economiei naţionale”, care apus în discuţie şi a aprobat metodologia de evaluarea proiectelor investiţionale în condiţii de certitudineşi incertitudine în cadrul unui proiect comun. Asta,însă, nu-i suficient.Am avut ocazia nu o dată să afirm că ştiinţamatematică dispune de resurse şi realizări destulde eficiente care pot fi aplicate în economie. Darmatematica are şi limbajul ei specific, de aceea multerezultate rămân necunoscute şi nevalorificate.În continuare o să mă refer la o problemăstringentă care permanent se află în vizorul conduceriiAcademiei. Ea poate fi formulată astfel: care esteimpactul procesului de cercetare şi inovare asupraeconomiei naţionale? Recent Preşedintele A.Ş.M.,acad. Gh. Duca a aprobat un proiect de cercetaredestinat IFES pentru elaborarea indicatorilorstatistici ce ar putea formaliza acest impact. Una dincăi în soluţionarea acestei probleme ar consta într-onouă modificare a cunoscutei formuleCobb–Douglas Q = A · L α K (1–α)În prezent sunt cunoscute mai multe modificări

Conferinţa Ştiinţe Academiilor economice din Europa şi matematice de Est şi Sud-Estale acestei funcţii, inclusiv modificarea propusă desavantul R. Solow, Laureat al Premiului Nobel, dea considera parametrul A funcţie dependentă detimp şi factorul de creştere. S-ar putea de analizatun caz mai general, considerând acest parametruA o variabilă aliatoare sau un proces stochastic, cene-ar permite să luăm în consideraţie şi influenţafactorilor aleatori.În domeniul ştiinţelor economice s-au făcutîncercări de a reconfigura şi reactualiza tematicade cercetare. Am avut şi şedinţe cu specialiştii dindomeniu, şi câteva mese rotunde. O masă rotundăa fost prezidată de prim-viceprim-ministru d-naZinaida Greceanâi. Cu toate acestea, cercetareaîn domeniul ştiinţelor economice rămâne a aveapredominant un caracter descriptiv, şi nu unul analiticdeductiv cum ar trebui să fie. Nu s-a încununat cusucces nici înaintarea unui nou Program de Stat, elnu a trecut nici măcar prima etapă a expertizei.Multă îngrijorare trezeşte Centrul de Statistică alIEFS. Este vorba despre lipsa specialiştilor calificaţi.Completarea centrului cu specialişti în domeniu esteo cerinţă pe care nu o putem ignora cel puţin dinurmătoarele considerente. Se ştie că astăzi se facdiferite sondaje, testări, în baza cărora se opereazăcu date statistice. Nimeni, însă, nu are grijă săverifice, dacă datele cu care se operează satisfac aşanumitul principiu al stabilităţii statistice. Daca datelenu îndestulează acest principiu, atunci nu poate figarantată veridicitatea concluziilor. Bănuiesc, însă, cămulţi specialişti din aşa numita „statistică economică”nici nu au auzit despre aşa ceva. Iată de unde şi frazabinecunoscută „statistica minte”.Tabelul 1Activitatea în prima jumătate a a.2007în raport cu a.2006Proiecte în cadrulProgramelor de StatIMI2007/2006IEFS2007/2006CRRI2007/20064 / 3 2 / - - / -Proiecte pentru tineret 2 / 2 3 / - - / -Proiecte internaţionale în 8/4 - /2 - / -derularePublicaţii 32/144 34/79 4/30Nr. de conferinţe la care 4 / 3 7 / 8 2/5s-a participatParticipări la seminare,mese rotunde- 8 11Cu toate acestea, putem menţiona şi unelerezultate îmbucurătoare. În anul curent se finiseazăcercetările pe 6 teme instituţionale din cadrul IEFSşi 5 în cadrul IMI. Numărul de proiecte noi câştigatede către colectivele de cercetare a suportat un saltcantitativ (tab.1). La IMI proiectele internaţionales-au dublat, IEFS s-a încadrat activ în procesul decercetare după perioada de reforme drastice princare a trecut.Direcţiile de cercetare în matematică şiinformatică cuprind cercetări fundamentale înalgebră, logica matematică, geometrie, topologie şiecuaţii diferenţiale, studierea problemelor actualeale matematicii aplicate, modelarea matematică şioptimizarea de cercetări în domeniul informaticii,tehnologiilor informaţionale.Cercetările economice sunt orientate spreinvestigarea şi implementarea modelelor şimecanismelor de creştere economică; perfecţionareasistemului informaţional statistic în vederea integrăriieuropene; economie agroalimentară şi dezvoltarerurală; perfecţionarea sistemului financiar-monetarşi orientarea lui spre economia reală; reformareasferei sociale: mecanismele realizării, consecinţeleeconomice, sociale, umanitare ale acesteia; impactulasupra populaţiei Republicii Moldova; integrareaRepublicii Moldova în circuitul economic mondial.S-au încadrat activ în cercetare şi membrii deprofil ai Secţiei (tab.2), cu toate că finanţarea nu asuportat modificări esenţiale faţă de anul precedent(tab.3).Tabelul 2Cercetări ştiinţifice ale membrilor de profilProiecteinstituţionaleProiectedin cadrulprogramului destatProiecteinternaţionalePublicaţii,monografiiParticipareala conferinţeinternaţionaleASEM USM UTMUSTiraspol1 7 5 11 2 - -1 3 1 -17 5 4 4- 9 13 -nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 47

AkademosTabelul 3Finanţarea cercetărilor ştiinţifice îndomeniile Economie, Matematică şi InformaticăInstituţiiFinanţaretotal,a.2006,mii leiFinanţaredinsursebugetare,a.2006,mii leiNr.proiecteinstituţionale/volumulde finanţare,a. 2007,mii lei48 - nr.2-3 (7), septembrie 2007Volumul definanţaredin mijloacespecialede la buget,a.2007, miileiMembri instituţionaliIMI 3060,6 2511,9 5 / 2115,6 550IEFS 7482,5 7062,1 11 / 6024 70IMDRP 889,1 806,4 2 / 1129,1 60CRRI 1446,9 1220,0 0/1670,9 260Total 14 420 12 813 18 / 10 939 940Membri de profilUTM 207,4 207,4 5 / 215 -USM 367,4 367,4 7 / 216,4 -UST 70 70 1 / 363,4 -ASEM 135 135 1 / 200 -Total 779,8 779,8 14 / 994,8TOTAL 13 753,2 12 373,4 10 263 940În anul 2007 structura cantitativă a proiectelordin cadrul SŞEM nu a suportat o modificareconsiderabilă, întâietatea fiind deţinută de proiecteleinstituţionale (diagramele 1 şi 2).Diagrama 1. Structura proiectelor încadrul SSEM pentru 2006847 35Proiecte instituionaleProiecte din cadrul programelor de statProiecte internationaleNanotehnologiiDiagrama 2. Structura proiectelor încadrul SSEM pentru 200748832Proiecte instituionaleProiecte din cadrul programelor de statProiecte internationaleNanotehnologiiÎn prima jumătate a anului 2007 cercetările dincadrul Institutului de Matematică şi Informaticăs-au soldat cu următoarele rezultate:Secţia Matematică Teoretică. Pentru sistemuln-dimensional diferenţial de tip Darboux cuneliniarităţi de gradul 2 au fost găsite formulelerecurente au GL(n,R) – integralele invarianteparticulare şi obţinute integralele prime de tipDarboux. Aceasta permite utilizarea mai eficientă ametodelor analitice în studiul complet al sistemelorexaminate (dr.h. M.Popa, O.Diaconescu).Secţia Matematică Aplicată. S-au elaborat şis-au argumentat algoritmi de aflare a strategiiloroptime în sensul Stackelberg pentru jocuri dinamiceierarhice. S-au elaborat algoritmi bazaţi pe metodareţelei extinse de aflare a fluxului de cost minimşi fluxului maximal în reţele dinamice (dr.hab.D.Lozovanu, M.Fonoberova).Secţia Informatică. Sunt cercetate P tissuesisteme (care se bazează pe grafuri de structurăaleatoare) cu reguli simport/antiport şi cooperareminimală, în care pot interacţiona numai douăobiecte. A fost demonstrat faptul că două celule suntsuficiente pentru a genera orice mulţime de numererecursiv enumerabilă. Mai mult ca atât, sistemeleconstruite emulează activitatea maşinilor cu registreşi au un comportament completamente determinist.De asemenea, sunt cercetate sistemele cu o singurăcelulă, pentru care s-a demonstrat că ele pot generanumai mulţimi finite de numere (dr.A.Alhazov,dr.h.Yu.Rogozhin, dr.S.Verlan).În cadrul Institutului de Economie, Finanţe şiStatistică vom menţiona:• elaborarea primei variante a unui nou modelde reformare a dezvoltării resurselor umane, care vacontribui la diminuarea sărăciei şi crearea unui nivel detrai decent (cond. dr. G. Savelieva);• elaborarea unei metode principial noi de calcularea două standarde a minimului de existenţă în sferabunăstării populaţiei – minimurilor de existenţă fiziologicşi social (cond. dr.conf. A. Rojco);• elaborarea prognozei volumelor de producţiepentru anii 2008-2010 atât pe teritoriul integru, cât şiexlusiv Transnistria (cond. dr.V. Ganciucov);• elaborarea pronosticului dezvoltării social -economice pe termen scurt 2008, mediu 2008-2009(parţial) (cond. dr. I. Maxim);• elaborarea modelului econometric de simulare adezvoltării economiei naţionale (parţial) şi altele (cond.dr. I. Maxim).În primul semestru al anului Centrul Resurseşi Reţele Informaţionale a proiectat reţelele decalculatoare în incinta a 8 blocuri academice la18 (din 21) institute. Se implementează sistemulcontabil în cadrul a 16 din institutele A.Ş.M. Se

Conferinţa Ştiinţe Academiilor economice din Europa şi matematice de Est şi Sud-Estelaborează sistemul informaţional de asistenţă aprocesului de expertizare on-line a proiectelor dinsfera ştiinţei, inovării şi transferului tehnologic.Membrii de profil de asemenea au încheiatprimul semestru cu rezultate semnificative. La USMa fost elaborat prototipul unui sistem informaticpentru automatizarea evaluării Produselor Software(PS) complex şi a Proiectelor PS. A fost elaboratăarhitectura unui sistem instrumental pentru automatizareaconstruirii algoritmilor structuraţi şi pentruconvertirea lor în schema de program într-unLimbaj Simbolic de Programare. Cercetătorii dela Universitatea de Stat din Tiraspol cu sediulla Chişinău au determinat diverse familii demulţimi metrizabile şi complet metrizabile în spaţiitopologice şi în spaţii topologice liniare; au definitprincipiul de reducţie în teoria selecţiilor aplicaţiilormultivoce; au definit nucleul non-zerodimensionalal spaţiului paracompact; au demonstrat uneleproprietăţi ale noţiunelor introduse; au cercetat claseconcrete de algebre universale cu topologii şi aucercetat clasa de compactificări perfecte ale spaţiilortopologice arbitrare. Cercetările efectuate în cadrulASEM s-au soldat cu propuneri concrete cu privirela următoarele probleme cercetate: rolul oraşelormici în dezvoltarea complexului agroindustrial şilocalităţilor rurale din Republica Moldova; viaţacotidiană la frontiera răsăriteană a Uniunii Europene;abordarea spaţiului de către populaţia din regiuneade graniţă România / Republica Moldova; situaţiapersoanelor defavorizate pe piaţa muncii; nivelulde dezvoltare a Republicii Moldova şi criteriilede aderare la Uniunea Europeană; dezvoltareasistemului trezorerial al RM etc.Cercetări importante se desfăşoară şi în cadrulprogramelor de stat care prevăd o perioadă derealizare de cinci ani 2006-2010. Programul de Stat:“Elaborarea suportului ştiinţific şi tehnologic înedificarea societăţii informaţionale în RM” estecondus de către m.c., prof.univ. Constantin Gaindricşi cuprinde următoarele proiecte:„Sistem informatic pentru diagnosticul ultrasonografic”(2006-2007), conducător m.c. C.Gaindric. În cadrul proiectului a fost elaboratăinterfaţa, generatorul de rapoarte, designul tuturorcomponentelor sistemului. A fost elaborat sistemulşi testate în complex interfaţa, generatorul derapoarte, bazele de imagini şi cunoştinţe. Cuajutorul prototipului creat au fost efectuate primeleexaminări medicale.„Aplicaţii ale Resurselor Reutilizabile pentruTehnologia Limbajului Natural” (2006-2007),conducător dr. C. Ciubotaru. S-au modernizat, testatşi plasat în Internet resursele lingvistice reutilizabile(RL). A fost elaborat un generator de dicţionarebazat pe RL. A fost elaborat un sistem de instruireasistată de calculator pentru studierea morfologiei.„Calcul celular – calcul Biomolecular la nivelulcelulelor vii” (2006-2007) dr.h. Iu. Rogojin. S-audemonstrat relaţii de echivalenţă, universalitate şieficacitate a modelelor formale de calcul cu operaţiisymport/antyport. Au fost descrise problemele lingvisticii mate matice care pot fi efectiv soluţionateutilizând tehnicile calculului celular.Programul de Stat “Elaborarea mecanismelorşi metodelor de stimulare a creşterii economice, dereducere a sărăciei şi de îmbunătăţire a calităţiivieţii în contextul SCERS, Programului Naţional”Satul Moldovenesc” şi Planului de Acţiuni„Republica Moldova – Uniunea Europeană”,conducător dr. Alexandru Muravschi, cuprindeproiectele: „Modernizarea sistemului de asistenţăsocială în conformitate cu principiile de stat socialde tip european” (2007), conducător dr.V. Fetiniuc;„Bazele metodologice ale reglementării stării deechilibru a economiei naţionale ca premise ale creşteriiei durabile” (2007), conducător dr.hab. Gh. Iliadi;„Elaborarea mecanismelor şi metodelor de stimularea creşterii economice, de reducere a sărăciei şi deîmbunătăţire a calităţii vieţii în contextul SCERS”,conducător dr.hab. A.Caraganciu; „Ridicarea roluluişi eficienţei investiţiilor de stat în creşterea economicădurabilă”, conducător dr. E.Naval.În cadrul acestora au fost studiate modelelepoliticii sociale din ţările europene şi elaboratăsinteza abordărilor sistemelor de asistenţă socială îndiferite ţări europene; a fost generalizată experienţaîn domeniul asistenţei sociale europene şi elaboratepropuneri de aplicare a ei în RM; s-a propusmodelul macroeconomic dinamic constituit dinsectoarele: de producere, monetar, extern şi de stat;s-a sistematizat clasificarea investiţiilor după clasede active şi multe alte criterii; s-a analizat modelulde creştere economică a lui Harrod, modelulneoclasic al lui Solow, modelul neokeynesist dela Cambridge, a fost analizat studiul corelaţieidintre investiţiile de stat şi creşterea economică;sunt formulate propuneri de aplicare a experienţeiinternaţionale în domeniul cercetat; va fi elaboratmodelul programării financiare şi modelul de controloptimal cu investiţii de stat în calitate de politicăinstrumentală; se va elabora metodologia aprecieriirolului investiţiilor de stat în creşterea economică;se vor elabora scenarii de simulare a politicilorguvernamentale în domeniul investiţiilor de stat.După cum putem observa, SŞEM se confruntă cudiverse probleme, însă putem menţiona şi realizărisemnificative. Sperăm spre finele anului să sporimrealizările şi să soluţionăm cele mai stringenteprobleme.nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 49

AkademosNANOTEHNOLOGII:DE LA CERCETĂRIŞTIINŢIFICE LAAFACERIIon Tighineanu,Membru corespondent al A.Ş.M.Deşi termenul “Nanotehnologii” a fost propusîncă în anul 1974 de către profesorul NorioTaniguchi de la Universitatea de Ştiinţe din Tokyopentru a descrie precizia creării materialelor cutoleranţă de nanometri (un nanometru echivaleazăcu o milionime de milimetru), o adevărată exploziea explorării şi utilizării nanotehnologiilor s-aprodus abia pe parcursul ultimului deceniu. Înprezent, nanotehnologiile sunt utilizate pentrufabricarea nanodotelor, nanofirelor, nanotuburilor,nanopeliculelor, nanopulberelor, nanocompoziţilorîn baza materialelor organice şi anorganice,precum şi a dispozitivelor electronice în bazalor. De menţionat, că majoritatea materialelor ladimensiuni de nanometri manifestă proprietăţi noifaţă de aceleaşi materiale în volum. În prezent,practic, nu există domeniu neacoperit de explorareananotehnologiilor, exemple fiind produselealimentare, medicina, echipamentul industrial,construcţiile, telecomunicaţiile, sursele regenerabilede energie etc.Actualmente, procesele nanotehnologicede asamblare a atomilor şi moleculelor dauposibilitatea de a crea dispozitive nanoelectronicecu dimensiuni mai mici de 100 nm. Ca rezultat,densităţi foarte mari de integrare ale componentelorelectronice în circuite pot fi atinse. Spre exemplu,de-a lungul diametrului unui fir de păr este posibilde plasat cca 1000 dispozitive nanoelectronice cudimensiuni de 80 nm. Nanotehnologiile permit aeconomisi considerabil materia primă, a majoradensitatea de înscriere a informaţiei, a soluţionaprobleme de protecţie ale mediului înconjurătoretc. SUA are meritul de a fi lansat, în ianuarie 2000,primul program de cercetare-dezvoltare în domeniulnanotehnologiilor, întitulat Iniţiativa Naţională înNanotehnologii (NNI). De menţionat, că NNI astimulat apariţia pe plan mondial a unor programeşi investiţii de miliarde de dolari SUA în domeniulnanotehnologiilor, care au fost ulterior anunţate deJaponia, Coreea, Uniunea Europeană, China, Rusiaetc. Un program impunător de cca 15 mlrd Euro esteîn curs de lansare în Germania.Potrivit strategiei europene pentru nanotehnologii (Spre o Strategie Europeană pentruNanotehnologii, Comunicare de la ComisiaEuropeana, 12 mai 2004), sunt preconizate aplicaţiiepocale în mai multe domenii, şi anume:• nanomagnetism: nanotranzistoare foarterapide, de foarte mică putere, bazate pe “electronicade spin”, pot fi sursa unor tehnologii noi de stocarede capacitate imensă;• biomimetica: structuri care imită natura prinreproducerea unor mecanisme precum motoarelemoleculare, maşini şi componente structurale;• afisaje: noi materiale semiconductoareorganice, emiţătoare de lumină, vor fi utilizatepentru a fabrica afisaje cu performanţe îmbunătăţite,foarte subţiri şi flexibile;• nanofotonica: va creşte în continuare vitezaşi va scădea preţul transmisiei de date; vor apăreaaplicaţii importante în domeniul senzorilor;• electronica moleculară: funcţii precum ceaa unui tranzistor vor putea fi încorporate într-omoleculă; va oferi noi posibilităţi pentru o tehnicăde calcul cu performanţe mult mai înalte;• instrumente nano-mecanice: sisteme pentrucontrolul nanofluidelor, nano filtre, nano bare, nanopensete, balanţe la scară moleculară;• nanosenzori şi nanoactuatori: senzori siactuatori mai sensibili şi mai selectivi vor reglavocea, vederea, simţul tactil şi stimularea; voroferi noi aplicaţii în biomăsurări şi monitorizareamediului.De mentionat, că deja sunt în curs de elaborareşi testare nanodispozitive compatibile cu ţesuturilecorpului uman. Un aşa nanodispozitiv va fi implantatsub piele, el urmând a veghea starea sănătăţiiindividului şi a transmite on-line datele necesareprintr-un receptor special medicului de familie carepoate să se găsească departe de pacient. În viitorvor fi elaboraţi nanoroboţi care se vor deplasa prinţesuturile corpului uman pentru a depista şi “repara”celulele afectate.Companiile NanoSolar şi Konarka au iniţiatelaborări de nano-celule solare flexibile pesubstraturi din polimeri. Se aşteaptă, că primauzină NanoSolar va produce anual cca 430 MWt deenergie electrică, ceea ce constituie aproximativ opătrime din capacitatea de producere a unei staţiiatomice obişnuite.Este elaborată nanotehnologia de autocurăţare aîmbrăcămintei care se bazează pe acoperirea firelorde ţesătură cu un strat ultrasubţire format din nano-50 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor Fizică din Europa de Est şi Sud-Estparticule de bioxid de titan. Sub acţiunea razelorsolare aceste nanoparticule discompun şi înlăturămurdăria şi microorganismele. Actualmente suntelaborate diverse costume sportive cu proprietateade autocurăţire.Datorită nanotehnologiilor, computerele vordeveni tot mai mici şi mai uşoare, iar performanţelelor vor creşte exponenţial. În curând, un PC se vaasemăna foarte mult cu o foaie de hârtie...Piaţa domeniilor nano a început să se dezvolterapid şi, după estimările experţilor, către anul 2015ea va atinge cifra de 350 mlrd USD.Reformele din sfera ştiinţei şi inovării au unimpact pozitiv asupra dezvoltării nanoştiinţei şinanotehnologiilor în Republica Moldova. În acestcontext, putem menţiona lansarea a trei programede stat cu tangenţe nanotehnologice, care înprezent sunt în curs de realizare sub conducereaacad. Valeriu Canţer, acad. Dumitru Ghiţu şisubsemnatului. Rezultate importante în domeniuau fost obţinute de colaboratorii Institutului deFizică Aplicată, Institutului de Inginerie Electronicăşi Tehnologii Industriale, Institutului de Chimie,Institutului ELIRI, Universităţii Tehnice a Moldovei,Universităţii de Stat din Moldova etc. O serie deproiecte legate de nanotehnologii sunt finanţatede CRDF, MRDA, INTAS, STCU, UE sau prinintermediul programelor bilaterale cu alte ţări.Actualmente, în legătură cu necesitateaimplementării tehnologiilor optice superioare celorelectronice, în lume se dezvoltă o direcţie nouăa nanotehnologiilor ce ţine de elaborarea aşanumitor cristale fotonice, formate din nanostructuriplasate periodic în spaţiu. Republica Moldova areo contribuţie importantă la dezvoltarea acesteidirecţii noi. În particular, colaboratorii CentruluiNaţional de Studiu şi Testare a Materialelor dincadrul UTM, în colaborare cu colegii lor de laInstitutul de Fizică Aplicată al A.Ş.M., au elaboratnanotehno logii pen tru structurarea spaţială acompuşilor semiconduc tori, au inventat sitelesemiconductoare şi au demonstrat eficienţa lor camateriale pentru optica neliniară şi emiţătoare deunde Terahertz. Sitele menţionate au fost folositeca matrice pentru fabricarea reţelelor ordonatede nanotuburi metalice pentru diverse aplicaţii.A fost realizată o nanotehnologie nouă şi anumeLitografia Sarcinii de Suprafaţă, menţionată cuMedalie de Aur la Expoziţia de Invenţii şi ProduseNoi din Pittsburg, SUA. Nanopiramidele din nitrurăde galiu, elaborate de colectivul susnumit, au fostColaboratorii Centrului Naţional de Studii şi Testare a Materialelor,dr. Veaceslav Popa şi Eduard Monaiconr.2-3 (7), septembrie 2007 - 51

Akademostestate la Centrul Unificat de Cercetări Nucleare dinDubna şi identificate ca nanostructuri cu o rezistenţărecord la radiaţie, ceea ce deschide oportunităţide a fi utilizate în cosmos, la centrale atomice,acceleratoare de particule etc. Succesul echipei decercetători a fost menţionat de site-ul internaţionalîn domeniul nanotehnologiilor Nanotechweb (http://nanotechweb.org/articles/news/6/5/19/1).În colaborare cu parteneri de la centre ştiinţifice şiuniversităţi din Germania şi SUA, echipa susnumităa elaborat lentile neobişnuite, create din materialenanostructurate cu indicele de refracţie negativ. Recent,revista ştiinţifică europeană “Physica Status Solidi”cu sediul la Berlin a evidenţiat rezultatele originaleale cercetătorilor din Republica Moldova, plasândîn scopuri publicitare pe prima pagină imagineace ilustrează focalizarea luminii de o lentilă platăformată din nanocoloane dielectrice cu un gradientbine determinat al indicelui de refracţie (Imaginea 1).Adoptarea de către Parlamentul RepubliciiMoldova a legii cu privire la parcurile ştiinţificotehnologiceşi incubatoarele de inovare deschideposibilităţi reale de a promova pe piaţă realizărileImaginea 1ştiinţifice în domeniul nanotehnologiilor. Avândîn vedere situaţia economică a ţării la moment,o schemă simplă, dar sper şi eficientă, ar fi careprezentanţii sferei ştiinţei şi inovării din Moldovasă vină cu elaborări noi, cu proprietatea intelectuală,iar partenerii străini cu investiţii financiare - pentrucrearea firmelor inovative mixte. Cooperareainternaţională ar fi benefică pentru ţara noastră,contribuind, prin exploatarea posibilităţilor şi chiara imaginii partenerilor străini, nu numai la atragereainvestiţiilor de peste hotare, ci şi la promovareaproduselor pe pieţe străine, exploatând posibilităţileşi chiar imaginea partenerilor străini.Iisus Pantocrator (Invatator). XIX. Din colecţiile Muzeului Naţional de Arte Plastice52 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor Ecologie din Europa de Est şi Sud-EstВЛИЯНИЕГИДРОСТРОИТЕЛЬСТВАНА ЭКОЛОГИЧЕСКОЕСОСТОЯНИЕ РЕКИДНЕСТРДоктор хабилитат биол. наукEлена ЗубковДнестр - основная водная артерия РеспубликиМолдова, более половины территориикоторой расположена в бассейне реки. Вопросырационального использования Днестра являютсяобщегосударственными и включают всебя законодательные, экономические и экологическиеаспекты. Все эти три направлениявзаимосвязаны и взаимообусловлены.В настоящее время антропогенноевоздействие на экосистему Днестра и, впервую очередь, гидростроительство на реке,может привести к необратимым процессам идеградации реки в целом. На первый взглядпроцессы, протекающие в реке, являются чистоэкологической проблемой, на самом же делепроблема имеет более глубокую значимость,так как включает в себя и экономические, иправовые нормы.Комплексные гидрохимические, гидробиологическиеи эко-токсикологические исследованияпоследних лет, в сопоставлении с нашимиматериалами более чем 30-летнего периодапозволяют дать детальную оценку современногосостояния реки Днестр.Общеизвестно, что состояние водныхэкосистем в целом и качества воды в частностизависит от комплекса природных (горныепороды, почвы, рельеф, климат, гидрология) иантропогенных (сброс сточных вод и отходов,гидростроительство, химизация и др.) факторов.Если с неким запасом оптимизма считать, чтосостав горных пород, почв, климат более илименее постоянны, то рельеф водосборнойплощади и гидрология реки уже далеко неприродные факторы - настолько они измененыпод воздействием деятельности человека.Сегодня на Днестре функционируют:Днестровский гидроузел ГЭС-1, с полнымобъемом водохранилища 3 км 3 , максимальнымнапором 54,0 м, мощностью в 702 тыс. кВт;Гидроузел ГЭС-2 (с. Наславчя), с полнымобъемом водохранилища 70,0 млн. м 3 ,максимальным напором 12,7 м, мощностью40,80 тыс. кВт (этот узел был предназначенвыполнять роль буфера, сглаживающего резкиеперепады уровня воды в нижнем бьефе реки, ноде-факто на нем получают лишь дополнительнуюэлектроэнергию);Дубоссарская ГЭС, с полным объемомводохранилища 254,80 млн.м 3 , максимальнымнапором 14,45 м, мощностью 48 тыс. кВт (водоемсильно заилен и практически все дно покрытомощным слоем водной растительности).Под влиянием эксплуатации Днестровскогокомплекса (ГЭС-1 и ГЭС-2) с одностороннимучетом лишь энергетических потребностей,без соблюдения надлежащего экологическиобоснованного попуска воды в нижний бьефреки, Днестр превращается в водоем озерноготипа со всеми вытекающими последствиями.Существенно уменьшился расход воды в периодпаводков и половодий, практически сгладилисьхарактерные для них пики. Изменилисьфизические свойства воды и особеннотермический, газовый режимы, прозрачностьводы, состав взвешенных веществ.Температура воды весной и осенью,как правило, на 5-6 градусов вышесреднемноголетней, а летом - наоборот ниже, всвязи с тем, что в нижний бьеф реки поступаетвода из придонных горизонтов водохранилища,глубина которого у плотины достигает 54 метров(рис.1). В последние годы на участке рекиНаславчя-Атаки температура воды практическиварьирует в интервале 11-14 о С и не превышает15 о С. К примеру, в июле 2007 года на этомучастке температура воды в Днестре составляла14,2 - 14.4 о С при температуре воздуха 36-37 о С.2 52 01 51 0501 2 3 4 5 6 7 8 9 1 0 1 1 1 2Рис. 1. Температурный режим воды реки Днестрдо и после ввода в эксплуатацию Днестровскогогидроузлаnr.2-3 (7), septembrie 2007 - 53

AkademosНеестественные колебания уровня водыв реке и температурный режим негативносказались на размножении рыб - практическиисчезли в уловах промыслово-ценные видырыб. Прослеживается вытеснение ценных видовихтиофауны Днестра так называемыми сорнымивидами рыб и тугорослыми формами карася иокуня.Русло реки и акватория Дубоссарскоговодохранилища в настоящее время интенсивнозарастают высшей водной растительностью.Поступление холодной воды в летнее времяи резкие перепады уровня воды приводятк усилению процессов гниения воднойрастительности и перифитона, что в конечномитоге ведет к вторичному загрязнению водыорганическими веществами и понижениюколичества в ней растворенного кислорода.Реофильные или типичные речные видыгидробионтов вытесняются типичнымилимнофильными (Cricotopus algarum, Cricotopussilvestris, Chaetogammarus warpachowskyi,Limnomysis benedeni, Physella integra, Lymnaeaperegra, Eudiaptomus gracilis and E.graciloides).Согласно многолетней динамике, в прошлыегоды уровень содержания растворенногокислорода не опускался ниже 78-80% насыщения,кроме отдельных зон непосредственного сбросасточных вод. В настоящее время в реке, где нетникаких сбросов, но есть интенсивное развитиемакрофитов (выше с. Волчинец), нами отмеченыслучаи понижения содержания кислорода до 56-64% насыщения в дневное время (11-14 часовдня), когда процессы фотосинтеза преобладаюти уровень растворенного кислорода в водедолжен быть высоким. В предутренние часыконцентрации растворенного кислорода здесьмогут быть критическими для развития водныхживотных и растений. Об этом свидетельствуети динамика продукционно - деструкционныхпроцессов в реке, которая показывает, чтовеличины деструкции органического веществазачастую преобладают над величиной первичнойпродукции фитопланктона.Эксплуатация Днестровской ГЭС-1 и ГЭС-2уже привели к нарушению разнообразия фито- зоопланктона и зообентоса. Достаточно отметить,что только за последние 5 лет биомассадонных беспозвоночных гидробионтов, служащихкормовой базой для рыб, снизилась в 5-6 раз.Днестр - это горно-равнинная река, иуровень содержания взвешенных веществ в нейдо гидростроительства составлял в среднемоколо 120 мг/л, с преобладанием минеральныхвзвесей над органическими формами. Послеввода в эксплуатацию Днестровского гидроузлаколичество взвешенных веществ уменьшилосьв десятки раз и на участке Наславчя-Атакине превышало в последние годы 3-8 мг/л, ана участке Сороки-Паланка – 28-36 мг/л.Прозрачность воды естественно повысилась.Природным взвешенным веществам в речныхводах принадлежит огромная роль в процессахсамоочищения водной толщи. Так, относительновысокая буферная емкость воды Днестра ктяжелым металлам во многом определяласьименно сорбцией их на взвешенных веществах.Ранее в воде реки преобладали взвешенныеформы миграции металлов, в настоящее время,наоборот - растворенные, что не характерно дляречных экосистем (рис.2.3).302520151050Cu -водаCu -взвешенные веществаАтаки Сорока Дубэсарь Ваду-луй-ВодаСуклеяМаякиРис.2. Динамика содержания меди (мкг/л) в воде ивзвешенных веществах Днестра 1981-1984 гг.181614121086420Cu -водаCu -взвешенные веществаАтаки Сорока Дубэсарь Ваду-луй-ВодаСуклеяМаякиРис.3. Динамика содержания меди (мкг/л) в воде ивзвешенных веществах Днестра в 2004-2007 гг.При этом во взвешенных веществахпреобладали поверхностно-сорбированныеформы миграции металлов, ныне – органноминеральные.Четно прослеживаетсянарушение динамики миграции химическихвеществ в системе «вода-взвешенные веществагидробионты-илы».Величина минерализации варьирует в болеечем 90 % случаев в интервале от 305 до 495 мг/л.Что касается динамики главных ионов, то можноконстатировать факт, что воды Днестра, как иранее, согласно классификации О.А. Алекина54 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor Ecologie din Europa de Est şi Sud-EstГенеральная схема ГАЕС(1970) относятся к гидрокарбонатному классугруппы кальция чаще II типа. Однако следуетотметить относительный рост концентрациисульфатных, хлоридных анионов и катионовмагния, натрия и калия по всей длине реки и вособенности в ее нижнем течение. Нарушенаклассическая для рек корреляция междудинамикой минерализации воды и величинойрасхода воды. В 80-е годы в Днестре наблюдаласьотрицательная линейная зависимость междувеличинами минерализации и расхода водыи коэффициент корреляции составлял - 0,96,в последние годы весной в период половодьянаблюдаются более высокие концентрацииглавных ионов, особенно сульфатных и натрийкалиевых.Негативные процессы могут усилитьсяв связи с новым строительством на реке.На территории Украины, в 10 км вышес. Наславчя, между ГЭС 1 и ГЭС 2, начинаяс 2005 г. идет интенсивное строительствоГидроаккумулирующей станции и комплексаГАЭС, работающие в турбинно-насосномрежиме с установкой самого мощного в мирегенератора - 973 МВт. Для функционированиястанции на правом берегу Днестра сооружаетсяаккумулирующий верхний водоем объемомоколо 40 млн.м 3 . Сооружение выполняетсяв карстовой зоне, поэтому водохранилищебудет выложено бетоном. Вода Днестра будетзакачиваться в этот водоем и сбрасываться изнего на подземные турбины по 7 трубопроводамс диаметром около 7,5 м. На левом берегупроводится «выравнивание» Днестра, для чегоДнестр, выше села Атаки, лето 2003, эти заросли - бывшее дно рекиnr.2-3 (7), septembrie 2007 - 55

Akademosделается расширение его русла в 4 раза, т.е.фактически строится еще одно водохранилище.Функционирование этого комплекса приведетк катастрофическим изменениям в экосистемереки. Достаточно отметить, что кроме измененийгидрологического режима реки, в процессезакачивания и сброса воды по трубопроводамболее 90% планктонных организмов погибнут.Общеизвестны и негативные последствия длябассейна реки в связи с «выравниванием» еерусла, которое неизбежно приведет к нарушениюбаланса между подземными грунтовыми иповерхностными водами.Украинские геофизики опасаются, чтостроящаяся ГАЭС находится в сейсмическойзоне, и она может усилить локальнуюсейсмическую активность от 6 до 7 баллов. Ониуказывают, что уже наблюдается напряженностьсклона в зоне трубопроводов и верхнеговодохранилища, а также усиление эрозионных иоползневых процессов. Они делают заключениео необходимости детального мониторингаи дополнительных изысканий для оценкиэкстремальных и аварийных ситуаций.Следовательно, водохранилища (а их строитсяде факто еще 2) усилят негативное воздействиепрактически на все составляющие литосферы,гидросферы и биосферы прилегающих территорий– на геодинамические условия и рельеф,режим подземных вод, климат, грунты, растительный,животный мир и ландшафт в целом(усиление сейсмичности, оползневых, эрозионно-суффузионныхпроцессов, затоплений территорий).Фактически Днестровская ГАЕС сооружаетсяс нарушением целого ряда международныхсоглашений и стандартов, таких как:• Конвенция по оценке воздействия наокружающую среду в трансграничномконтексте, принятой в Эспо, 25 февраля 1991года (п.3,6);• Межправительственное соглашение междуУкраиной и Молдовой о трансграничных водах(ст.2);• Конвенция Экономической Комиссии ООНоб охране и использовании трансграничныхводотоков и международных озер(Ст.2.6.10.14);• Рамсарская Конвенция;• Международная Комиссия по Дамбам;• Протокол «Вода и здоровье…» и др.Украина не уведомила Молдову о решениипо завершению строительства ГАЭС и неполучила согласия Молдовы до начала работ,не предоставила возможность населениюнашей республики, проживающему в районахвозможного негативного воздействия, принятьучастие в консультациях общественности попроекту.Укргидроэнерго отрицает возможностьтрансграничных воздействий на Молдову,несмотря на то, что ее граница проходитпо территории ГАЭС. Между тем, в 1997году Всемирный Банк пришел к выводу онеобходимости мер по снижению влияния ГАЭСна нижележащие экосистемы.Сегодня для сохранения и рациональногоиспользования бассейна реки Днестр актуальнои целесообразно:Вернуть процесс в правовое русло– предоставить молдавской Сторонеэкологическое обоснование строительства.Учитывая глубокое воздействиегидрокомплекса на нижележащие экосистемы,водно-болотные угодья и социальноэкономическиепоследствия, инициироватьЗарастание и обмеление реки, Днестр выше селаАтаки, летом56 - nr.2-3 (7), septembrie 2007«Выравнивание» Днестра

Conferinţa Academiilor Ecologie din Europa de Est şi Sud-Estмеждународную ОВОС с участием профильныхмеждународных организаций (секретариатыконвенций Эспо, Хельсинки, Рамсар).Очевидна необходимость разработки и внедрениямодели попусков воды в средний и нижнийДнестр для обеспечения нормального функционированиянижележащих экосистем, включая 4рамсарских сайта (водно-болотные угодья международногозначения) и сохранения реки;Учитывая, что между Республикой Молдоваи Украиной ведутся интенсивные переговорыпо разработке и заключению бассейновогосоглашения по Днестру в рамках ОБСЕ, следуетинтенсифицировать этот процесс, подписатьсоглашение как можно быстрее и ввести всевопросы, касающиеся Днестра, в рамки процедурэтого соглашения,Весь процесс должен быть транспарентнымс участием общественности.Таким образом, сегодня проблемы охраны ирационального использования водных и биологическихресурсов реки Днестр зависят в первуюочередь от согласованности природоохранныхдействий со стороны Молдовы и Украины.Список использованных источниковАлекин О.А. Основы гидрохимии. Ленинград,1970. 444с.Экосистема Нижнего Днестра в условияхусиленного антропогенного воздействия/ Отв. ред.И.М.Ганя. Кишинев, «Штиинца», 1990.- 260 с.Elena Zubcov. Monitoringul metalelor în ecosistemulfluviului Nistru. “Tiras-96”, Chişinău, 1996. P.100-108.Elena Zubcov. Legităţile migraţiei biogeochimice şirolul metalelor în funcţionarea ecosistemelor acvatice aleMoldovei. Autoreferat al tezei de doctor habilitat în ştiinţebiologice. Chisinău,1999.- 36 p.Днестровська ГАЕС. Проект – Оцiнка впливубудiвництва та експлуатацii ГАЕС на навколошнесередовище,7828-Т 128, Харькiв, 1996.В рамках АН Молдовы был организован круглый стол, посвещенный сложившейсяситуации, с участием ученых, представителей Парламента, Правительства РеспубликиМолдова, общественных организаций. Участники обратились с открытым письмом круководителям страны и международных организаций. Данный вопрос обсуждалсяв Парламентских комиссиях, на заседаниях комиссий Правительства Молдовы, вМинистерстве Иностранных Дел, Министерстве Экологии и Природных ресурсов;материалы были широко освещены в печати, на радио и телевидении. Нужно отметить,что Всемирный Банк приостановил финансирование строительства ДнестровскойГАЕС.Увы это тоже Днестр. Лето 2004 годаnr.2-3 (7), septembrie 2007 - 57

CUNOAŞTEREAŞI INOVAREA– CALEA SPRECOMPETITIVITATEGrigore Belostecinic,membu corespondent al A.Ş.M.AkademosEste evident că apariţia cărţii academicianuluiGheorghe Duca, preşedintele Academiei de Ştiinţea Moldovei, întitulată Contribuţii la societateabazată pe cunoaştere (Knowledge society),* nupoate să rămână în afara atenţiei mediului academicşi universitar din Republica Moldova. Or, chiardacă reprezintă o culegere de articole, rapoarte,comunicări, alocuţiuni, pe care Domnia sa le-arostit sau le-a publicat pe parcursul ultimilor ani,perioadă în care a deţinut înalte funcţii publice şide conducere în Parlament, Guvern, iar din 2004încoace a preluat conducerea Academiei de Ştiinţe,perioadă în care niciodată nu s-a îndepărtat decercetare, prin carte trece ca un fir roşu pledoariaautorului pentru societatea bazată pe cunoaştere şipromovarea ei în Republica Moldova, dezvoltareaştiinţei şi inovării, dezvoltarea durabilă a economieiţării, modernizarea învăţământului superior etc. Iarpentru noi, cei de la Academia de Studii Economice,este semnificativ faptul, că această lucrare începe cualocuţiunea Domniei sale, întitulată „Avem nevoiede o economie scientointensivă”, rostită în şedinţaSenatului ASEM cu prilejul acordării titlului onorificde Doctor Honoris Causa al instituţiei noastre.Este binecunoscut faptul că ştiinţa, tehnica,inovarea, utilizarea cunoştinţelor, şi până acum, de-alungul timpurilor, au avut un rol important şi şi-auadus contribuţia lor la dezvoltarea social-economică,în susţinerea progresului economic la general.Totodată, societatea contemporană devine tot maimult o societate bazată pe cunoaştere şi informaţie, osocietate a civilizaţiei globale, informaţia devenind,de fapt, o resursă strategică şi fundamentală,asemănător capitalului în societatea industrială,şi cu un impact hotărâtor asupra dezvoltării şiprosperităţii oricărei naţiuni. În societăţile cele maidezvoltate din punct de vedere economic folosirea______________* Gheorghe Duca. Contribuţii la societatea bazatăpe cunoaştere (knowledge society). Colecţia Strategiaschimbării. Chişinău, editura „Ştiinţa”, 200758 - nr.2-3 (7), septembrie 2007intensivă a cunoaşterii este apreciată ca principalulfactor de progres. Anume din aceste considerenteeconomia cunoaşterii se identifică cu un nou stadiude dezvoltare a economiei contemporane. În acestcontext, era şi firesc, ca Consiliile Europene de laLisabona (a.2000) şi Barcelona (a.2002) să fixeze,după cum se ştie, ca obiectiv ţintă, transformareaEuropei (Uniunii Europene) în cea mai competitivăşi dinamică economie bazată pe cunoaştere dinlume, capabilă să producă o creştere economicăsustenabilă şi o mai mare coeziune socială.La fel, producerea de cunoştinţe poate fi tratatăca un nou domeniu (subdomeniu) de activitate, or,fiind rezultatul unei activităţi umane, de cercetare şiinovare, şi având o valoare de piaţă, cunoştinţele, caorice bun economic, pot fi comercializate în cadrulpieţei. În calitate de cumpărători pot fi atât firmeleprivate, cât şi statul, ca reprezentant al intereselorşi necesităţilor sociale. Evident că acesta va abordaproblema accesului liber şi gratuit la cunoştinţe,va solicita elaborarea unor noi teorii economice,modificări substanţiale ale dreptului proprietăţiiintelectuale şi, posibil, modul de finanţare acercetării: de la finanţarea intenţiilor de cercetarespre procurarea (vânzarea) rezultatelor cercetării.În acest context, acad. Gheorghe Duca considerăcă promovarea unei societăţi bazate pe cunoaştere,

Conferinţa Academiilor Knowledge din Europa societydeEst şi Sud-Estde rând cu integrarea europeană şi reintegrareaţării prin dezvoltare durabilă, democratizarea ţăriişi dezvoltarea economiei inovaţionale bazate peimplementarea tehnologiilor avansate, a unuimanagement şi marketing performant, constituieun obiectiv prioritar pentru viitorul ţării noastre.Totodată, autorul menţionează că „orientareaRepublicii Moldova către „noua economie” şicătre „societatea cunoaşterii” va rămâne o dorinţănerealizată atâta timp, cât nu se iau măsuri hotărâtepentru promovarea unei politici de stat în domeniulştiinţei” (p.107), or, „domeniul ştiinţei şi tehnologieireprezintă sursa principală de progres în toatedomeniile de activitate umană” (p.91). Aceastaeste foarte important pentru Republica Moldova,sectorul industrial al ţării fiind caracterizat prin„orientarea spre modernizare tehnologică, bazată peimporturi de tehnologie, substituirea surselor internede tehnologii şi echipamente cu cele din import;reducerea numărului specialiştilor şi „învechirea”cunoştinţelor acestora” (p.92). În această ordinede idei, nu putem să nu fim de acord cu Domniasa referitor la problemele-cheie care se cer a fisoluţionate în vederea restructurării sistemuluinaţional de cercetare şi transfer tehnologic, acesteafiind (p.104-106):1. Valorificarea cercetării în economie.2. Integrarea efectivă a cercetării din RepublicaMoldova în cercetare pe plan internaţional.3. Menţinerea şi dezvoltarea resurselor umane.Trebuie să recunoaştem, că măsurile concretede rezolvare a acestor probleme, menţionate încăîn anul 2005, au constituit temelia programului vastde modernizare a sferei ştiinţei în ţara noastră înultimii ani, făcând ca ştiinţa să exercite funcţii multmai diverse şi ample în societatea noastră, precumcea cultural-socială (fiind parte integrantă a culturiisocietăţii), educaţională (influenţând decisiv nivelulde educaţie – de la cel superior la cel primar),economică (asigurând un nivel avansat al dezvoltăriieconomice) (p.84).Evoluţia Republicii Moldova spre societateainformaţională este tot mai mult însoţită depătrunderea virtualităţii în toate domeniile deactivitate umană şi în ţara noastră, inclusiv educaţieşi cercetare, apar şi noi forme de desfăşurare aafacerilor. Drept factor principal de stimularea utilizării noilor tehnologii informaţionale şicomunicaţionale poate fi considerată concurenţa totmai acerbă pe piaţă între întreprinderi şi statele lumii,situaţie în care informaţia devine o sursă importantăde avantaje concurenţiale. În acelaşi timp, lipsa unorresurse informaţionale adecvate, calitatea proastăa acestora pot avea un impact negativ direct asuprapoziţiei întreprinderilor pe piaţă şi competitivităţiiacestora.În acest context, acad. Gheorghe Ducaconsideră că obiectivul major al edificării societăţiiinformaţionale în ţara noastră pentru perioadaurmătoare constă în reducerea decalajului întrenivelul de informatizare în Moldova faţă denivelul ţărilor dezvoltate ale lumii şi asigurareadezvoltării durabile în contextul noii economii,a proceselor şi activităţilor intelectual intensive(p. 25). Drept soluţii mai importante sunt consideratecreşterea gradului de utilizare a tehnologiilor şiserviciilor informaţionale în economie, dezvoltareainfrastructurii de telecomunicaţii, realizareade investiţii în capitalul uman, în educaţie, îndezvoltarea abilităţilor de activitate a cetăţenilor încondiţiile economiei cunoaşterii şi a informaţiei etc.(p.25-26).Apreciind utilizarea cunoştinţelor ca mijloc deproducţie drept o trăsătură definitorie a societăţiiinformaţionale şi societăţii bazate pe cunoaştere(p.85), autorul menţionează că aceasta nu se vaputea realiza dacă nu se vor asigura resurse umanefoarte calificate. Investiţia în educaţie şi în formareaoamenilor este privită ca cea mai rentabilă pentrudezvoltarea unei societăţi pe termen lung. De aceea,instituţiile de învăţământ şi educaţie, precum şi celede cercetare ştiinţifică trebuie privite de guvernareaactuală ca instituţii strategice pentru destinulnaţional, ca „forţa motrice a societăţii cunoaşterii”(p.85).Trebuie să menţionăm aici, că noua economieacordă o importanţă deosebită lucrătorilorcompetitivi, iar educaţia şi instruirea devin o sursăcertă a avantajului competitiv pentru orice persoană.Iată de ce, constituirea unei societăţi bazate pecunoaştere impune formarea de noi aptitudini,competenţe, capacităţi.În acest sens, şi universităţile trebuie săconştientizeze, că studentul din secolul XXI estediferit de studentul din generaţiile anterioare.El solicită relaţii de parteneriat cu profesorii,metode interactive de instruire, sisteme on-linede comunicare student-profesor. El trebuie săşiformeze abilitatea de a înţelege şi de a acceptadiferenţele culturale, de a gândi critic, de a abordaproblemele dintr-o perspectivă globală, de a lucraîn cooperare, de a fi capabil să-şi schimbe stilul deviaţă şi obiceiurile de consum, astfel încât să asigureşi protecţia mediului ambiant etc.Universităţile trebuie să realizeze şi faptul,că educaţia nu mai are frontiere. Ea devine unanr.2-3 (7), septembrie 2007 - 59

Akademostransnaţională. Iată de ce, se impune necesitateapromovării unei universităţi inovative globale, acărei misiune să vizeze asigurarea calităţii educaţieişi numeroase oportunităţi pentru studenţi. În acestcontext, „învăţământul nu poate exista fără ştiinţă,iar ştiinţa nu are sorţi de izbândă fără învăţământ”,menţionează preşedintele Academiei (p.85).Considerând că integrarea europeană este oprioritate externă, dar mai cu seamă o strategie internăcare presupune modernizarea ţării în toate domeniile(p.33), autorul lucrării de referinţă menţionează, cădezvoltarea economiei inovaţionale trebuie să fiepartea dominantă a strategiei de integrare europeană.„O economie de piaţă funcţională – iată ce trebuiesă constituie scopul final al dezvoltării economice.Aceasta presupune, în primul rând, armonizarealegislaţiei naţionale cu cea europeană, liberalizareaeconomiei autohtone, diversificarea pieţelor dedesfacere, utilizarea realizărilor ştiinţifice alesavanţilor moldoveni în agricultură, în industriaalimentară, prelucrătoare şi uşoară, în industriafarmaceutică şi în sfera energetică”. În acest context,preşedintele A.Ş.M. consideră ca ceva axiomaticfaptul că „fără o dezvoltare economică durabilă nupoate fi vorba despre prosperarea societăţii” (p.74).În încheiere, doresc să constat următoarele: chiardacă obiectivele stabilite la Lisabona în anul 2000s-au dovedit a fi prea ambiţioase până şi pentru stateledezvoltate ale Uniunii Europene, este clar tuturor,că promovarea cercetării – dezvoltării – inovării şi afundamentelor unei societăţi informaţionale bazatepe cunoaştere, alături de educaţie, rămâne o condiţieobligatorie şi pentru Republica Moldova.Să-i dorim D-lui preşedinte Gheorghe Ducainspiraţie şi noi succese pe viitor, astfel caAcademia de Ştiinţe să devină cu adevărat acel„...arc în stare să ridice din genunchi economia ţăriişi să-i readucă populaţiei încredere într-un viitor maifericit”, precum a menţionat Domnia sa în unul dininterviurile inserate într-un capitol aparte în carte.Icoana Imparateasca Maica Domnului cu pruncul.1813. Din colecţiile Muzeului Naţionalde Arte PlasticeIcoana de Tampla. Arhanghelul Mihail călcânddiavolul în picioare. XVII. Din colecţiile MuzeuluiNaţional de Arte Plastice60 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor Carte din de vizită Europa de Est şi Sud-EstMembri titulari ai A.Ş.M.aleşi la 3 aprilie 2007VLADIMIR ARNAUTOVDoctor habilitat în ştiinţe matematice, profesoruniversitarData şi locul naşterii: 30 iulie 1939, or. Bolgrad,reg. OdesaFuncţia: Şeful secţiei matematică teoretică,Institutul de Matematică şi Informatică, A.Ş.M.Direcţia de cercetare: Algebra topologicăCercetări şi realizări ştiinţifice importante:Cercetările sale ţin de algebra topologică –ramură a matematicii teoretice, situată la confluenţaa două mari domenii ale matematicii contemporane,şi anume a topologiei set-teoretice şi a algebreimoderne.Astfel de obiecte ale algebrei topologice,precum grupurile abeliene local compacte (înparticular, grupurile Lie), corpurile local compacte(în particular, câmpul numerelor р-adice) îşi găsesco vastă aplicare nu numai în domenii adiacenteale matematicii (ecuaţii diferenţiale, geometrie,etc), dar şi în fizica teoretică. Inelele normate, pecare le-a studiat Vladimir Arnautov, fiind un cazparticular de inele topologice, se aplică pe larg înanaliza matematică şi analiza funcţională. În adoua jumătate a secolului trecut, pentru rezolvareaunor probleme ale fizicii teoretice (în particular, alemecanicii cuantice şi teoriei cuantice a câmpului)a apărut necesitatea folosirii în locul câmpuluinumerelor reale a câmpului numerelor р-adice.Aceasta a condus la crearea analizei р-adice,una dintre cele mai intensiv dezvoltate ramuri amatematicii moderne.VladimirArnautov a realizat cercetări valoroaseîn următoarele trei direcţii:1. Teoria radicalilor în inele topologice;2. Probleme privind prelungirea topologieiunui inel la unele suprainele ale sale (inele de câturi,inele semigrupale, etc.);3. Studiul proprietăţilor laticelor de topologiide grup şi de inel şi aplicarea acestor latici la studiulproprietăţilor grupurilor şi inelelor.Este unul din fondatorii şcolii autohtone ainelelor topologice.Autor a peste 150 de articole ştiinţifice şiteze la conferinţe ştiinţifice internaţionale. Autora 3 monografii. Unele dintre rezultatele sale aufost incluse în monografii despre inele şi câmpuritopologice N.Shel (SUA), S.Worner (SUA),W.Wieslaw (Polonia) etc.A pregătit 13 doctori în ştiinţe.MIHAIL DOLGANDoctor habilitat, profesor universitar, cercetătorştiinţific principalData şi locul naşterii: 5 februarie 1939, satulRediu Mare, r. DonduşeniFuncţia: Şeful sectorului literaturacontemporană, Institutul de filologie, A.Ş.M.;şeful Catedrei literatură română şi teorie literară,facultatea litere, USMDirecţia de cercetare: Tendinţele şi legităţile dedezvoltare ale literaturii contemporane şi ale criticiiliterarenr.2-3 (7), septembrie 2007 - 61

AkademosCercetări şi realizări ştiinţifice importante:A investigat orientările artistice şi stilistice aleprocesului literar contemporan. Studierea integralăa unor mari scriitori naţionali – Ion Druţă şi GrigoreVieru (Monografia colectivă Opera lui Ion Druţă:univers artistic, spiritual, fi lozofi c. MonografiaGrigore Vieru, adevăratul). Unul din autorii lucrăriiacademice fundamentale – Dicţionarul general alliteraturii române în 7 volume.In centrul preocupărilor sale după 1989 s-aaflat studierea literaturii postbelice din RepublicaMoldova şi din România din perspectiva integrării,valorificării şi reconsiderării. Prin contribuţia sanemijlocită, în circuitul valorilor naţionale dinrepublică, în şcoala universitară şi preuniversitară, aufost incluşi cei mai reprezentativi scriitori postbelicidin România şi Republica Moldova, precum şi o bunăparte din scriitorii aflaţi la indice sau marginalizaţi.Criteriul de bază a fost cel generaţionist: de lascriitorii-veterani până la postmodernişti inclusiv.Autor circa a 900 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 50monografii, culegeri, materiale didactice. Printreacestea, antologia în 2 volume Iubire de Metaforă(2001, 956p.) – o panoramă multilaterală a poezieimoldave postbelice. Pentru prima dată se încearcăo înglobare a tuturor generaţiilor de poeţi care s-auperindat prin aulele Universităţii de Stat din Moldova– adevărată forjerie de talente în domeniu.A ajuns la a şasea ediţie antologia de versuri alestudenţilor universitari de la toate facultăţile Nu eom să nu fi scris o poezie (2000-2006). Lansareaanuală a acestei cărţi, ce include versuri a 40-50 destudenţi, poze alese, note bibliografice şi indicareadascălilor de limbă şi literatură română ai autorilors-a transformat într-o adevărată sărbătoare /cinstirea Poeziei în rândul tineretului studios.Cartea de-o viaţă, monografia Polemici literaresau pledoarii întru apărarea poeziei autentice(2005), a luat Premiul Academiei la SalonulInternaţional de Carte Românească de la Iaşi, în2006.Timp de 30 de ani, începând cu 1966, MihailDolgan este coautor la mai multe manuale deliteratură pentru învăţământul preuniversitar, precumşi de materiale suplimentare – 9 micromonografii încolecţia „Scriitorii moldoveni în şcoală”.A pregătit 15 doctori în ştiinţe, inclusiv 6 doctorihabilitaţi.ANDREI EŞANUDoctor habilitat în istorie, profesor cercetătorFuncţia: Şeful secţiei Istoria Universală,Institutul de Istorie, Stat şi Drept, A.Ş.M.Data şi locul naşterii: 16 iulie 1948, satulSculeni, r. UngheniDirecţia de cercetare: Cultură şi civilizaţiemedievală şi modernă, inclusiv învăţământ şieducaţie în Moldova medievală; carte şi tipar(sec.XVII-XIX); cronici şi cronicari (sec.XV-XVIII); istorie ecleziastică şi monumente istorice,mănăstiri, cetăţi şi centre de cultură medievală; maripersonalităţi ale istoriei şi culturii naţionale (Bogdanal II-lea, Ştefan cel Mare, Dimitrie Cantemir ş.a.);ediţii academice de documente şi cronici istorice, deopere ale marilor gânditori moldoveni; genealogie;structuri militare şi administrative medievale ş.a.Cercetări şi realizări ştiinţifice importante:Autor al concepţiei privind Constituireaculturii şi civilizaţiei medievale ca sinteză a unorcivilizaţii de tip sedentare ancorată în substratulautohton geto-dac şi cel roman cu a celor de tipnomad, luând drept model cristalizarea culturii şicivilizaţiei medievale româneşti în arealul balcanocarpato-nord-pontic.Concepţia a fost formulată şipublicată sub formă de sinteză în lucrarea Eşanu A.,Cultură şi civilizaţie medievală românească. (Dinevul mediu timpuriu până în secolul al XVII-lea).Chişinău, Ed. ARC, 1996, 271 p.Autor al concepţiei de Studiu monograficmodel Istoria mănăstirilor ca centre de cultură şispiritualitate naţională aplicată în volumul AndreiEşanu, ş.a. Mănăstirea Căpriana (sec. XV-XX).Studiu istoric, documente, cărţi, inscripţii şi altemateriale. Coordonator Andrei Eşanu. Edit. Pontos,Chişinău, 2003, 564 p.A elaborat o nouă direcţie în istoriografia62 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor Carte din de vizită Europa de Est şi Sud-Estmoldavă - Istoria culturii scrise şi a spiritualităţiimedievale - formulată şi publicată în mai multelucrări.Autor a 250 de lucrări ştiinţifice: monografii,culegeri de studii, lucrări de sinteză, valorificări deizvoare istorice, articole şi compartimente în revisteşi lucrări colective.A pregătit 5 doctori şi un doctor habilitat înistorie.BORIS GAINADoctor habilitat în tehnică, profesor cercetătorData şi locul naşterii: 17 august 1947,s. Chiţcanii Vechi, raionul TeleneştiFuncţia: Secretar Ştiinţific General al A.Ş.M.(de bază); Colaborator ştiinţific principal OenologieInstitutul Naţional al Viei şi Vinului (cumul);profesor Biotehnologie alimentară UniversitateaTehnică a MoldoveiDirecţia de cercetare: Oenologie, uvologie şibiotehnologie vitivinicolă; tehnologia băuturiloralcoolice şi nealcooliceCercetări şi realizări ştiinţifice importante:A formulat şi promovat conceptul, conformcăruia asigurarea şi garantarea unei calităţi înalte,competitive a produselor viti-vinicole este posibilănu numai prin ameliorarea calităţii strugurilor deviţă de vie cu utilizarea eficientă a biopreparatelorbotriticide în lupta cu mucegaiul cenuşiu Botrytiscinerea, dar şi a levurilor, bacteriilor şi enzimilor înprocedeele de prelucrare a materiei prime viticolecu utilaj nou performant.Direcţia ştiinţifică în aspect fundamental,realizată în baza acestui Concept, ţine de imobilizareaproteinazelor şi pectinazelor în scopul degradăriibiopolimerilor din suc şi vinuri, precum şi de utilizarealevurilor Saccharomyces şi Schizosacckaramycespentru realizarea controlată şi dirijată a procesuluifermentării glucido-alcoolice a mustului.Pentru prima dată a fost formulat principiulfundamental al sinergizmului dintre enzimeleβ-glicozidazice cu produsele decuplării terpenolilordin precursorii de arome – glicozidelor şi a bacteriilormalo-lactice de transformare a acidului malic în cellactic.Investigaţiile sale au contribuit la includerea însortimentul de viţă de vie a ţării de noi clone europeneşi autohtone, de noi soiuri cu rezistenţă sporită lafactorii biotici şi abiotici a mediului; înfiinţarea denoi plantaţii înalt productive; organizarea produceriivinurilor de calitate superioară şi competitive înbaza varietăţilor Chardonnay, Muscat, Pinot noi ş.a., precum şi a vinurilor ecologice noi; excludereaimportului de vase şi materiale din stejar, relansareaexportului de materiale şi vase din Querqus crescutîn Moldova în ţările Uniunii Europene.Un loc deosebit în palmaresul realizăriloracademicianului Boris Gaina îl ocupă studiulcompuşilor biologici activi din struguri, suc şivinuri şi recomandările ştiinţific argumentate deutilizare a acestor produse curative în revoterapie şioenoterapie.Autor şi/sau coautor a 335 publicaţii ştiinţifice,dintre care 30 în Franţa, Italia, Cehia, Germania,România, Bulgaria etc. Autor a 9 monografii,coautor de lucrări didactice. Coautor a 33 brevetede invenţii, a 35 mărci de vin, a 11 acte normative, aLegii Viei şi Vinului nr. 57-XVI din 10.03.2006 dinRepublica Moldova.A pregătit 7 doctori în ştiinţe.EVA GUDUMACDoctor habilitat în ştiinţe medicale, profesoruniversitarData şi locul naşterii: 6 mai 1941, comunaTătărăuca Veche, judeţul SorocaFuncţia: Şefa Catedrei chirurgie, ortopedie,nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 63

Akademostraumatologie şi anestiziologie pediatrică aUniversităţii de Stat de Medicină şi Farmacie„N.Testemiţanu”Directia stiintifica: Chirurgie, ortopedie,traumatologie si anestiziologie pediatricăCercetări şi realizări ştiinţifice importante:Autoare a noi mijloace tehnice de diagnosticşi chirurgie, bazate pe mecanismele etative şifizio-patologice, care au contribuit substanţial ladezvoltarea chirurgiei pediatrice din tară. Pentruprima data, în baza investigaţiilor fizio-patologiceşi morfo-funcţionale a fost elaborat algoritmulde diagnostic strict diferenţiat în malformaţiilebronho-pulmonare, digestive, hepatice, renale,osteoarticulare, etc. la copii.A elaborat în premieră noi tehnici chirurgicale,eficacitatea cărora este confirmată de peste 5 000intervenţii chirurgicale – operaţii reconstructiveîn afecţiunile malformative, precum herniadiafragmatică, anomaliile intestinului, ficatului,căilor biliare, vasculare, mediastinale, a glandelorsuprarenale etc.Implementarea tehnicilor elaborate în practicachirurgiei pediatrice din ţară au redus esenţialnumărul de decese şi complicaţii. Tehnicilerespective se utilizează în Rusia, România,Ucraina.În elaborarea schemei de patogenie, înrezultatul studiului său personal a 25 000 de copiicu procese septice purulente au fost utilizate, derând cu evaluarea clinică, imagistică, şi studiilemediatorilor inflamatori, sistemelor umorale,cascada coagulării, enzimele protiolitice,citokinele, tumor necoizis factor.Împreună cu echipa sa a fondat şcoalaştiinţifică de chirurgie pediatrică din RepublicaMoldova. Este fondatoarea unei direcţii noi închirurgia pediatrică autohtonă – chirurgia etativăşi fiziologică.Autoare a peste 260 de articole ştiinţifice.A editat 2 manuale, 3 monografii, 12recomandări metodice. Coautor a unui Ghidpractic.A pregătit 24 de doctori şi 5 doctori habilitaţiîn medicină.JACOTĂ ANATOLDoctor habilitat în biologie, profesoruniversitarData şi locul naşterii: 21 iunie 1941, comunaBădrajii Noi, jud.EdineţFuncţia: Director, Institutul de genetică şifiziologie a plantelor, A.Ş.M.Direcţia de cercetare: Genetica şi fiziologiarezistenţei plantelorCercetări şi realizări ştiinţifice importante:Contribuţii valoroase la cercetarea mecanismelormoleculare, celulare şi organismice ale stresuluila plante; identificarea şi localizarea în genom аfactorilor genetici ce controlează rezistenţa plantelorla condiţii nefavorabile de mediu.A identificat markeri morfologici, biochimicişi moleculari ai caracterelor cantitative la culturiagricole.A elaborat biotehnologii vegetale avansate; aargumentat rolul bioreglatorilor naturali în reglajulexpresiei genelor şi-n agricultură.Autor şi coautor a circa 400 lucrări ştiinţifice îndiferite ţări, inclusiv 5 monografii (3 în colaborare)şi 6 lucrări metodice.Autor, împreună cu profesorul ieşean Ion Bâra,a unei lucrări în premieră – Dicţionar explicativ degenetică (2006).Autor а 24 brevete de invenţii, 4 recomandăripentru aplicare în Agricultură.Coautor а 20 soiuri de plante: triticale, grâu,arahide, tomate, plante aromatice, implementate peîntreg teriroriul Republicii Moldova.A fost menţionat cu circa 20 medalii de aur,argint, bronz pentru merite de inventică.A pregătit 16 doctori în ştiinţă.64 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor Carte din de vizită Europa de Est şi Sud-EstVICTOR LACUSTADoctor habilitat în ştiinţe medicale, profesoruniversitarData şi locul naşterii: 5 iunie 1951, or. BălţiFunctia: Şeful catedrei Medicină Tradiţională,Kinetoterapie şi Fizioterapie a USMF“N. Testemiţanu”Direcţia de cercetare: Fiziologia sistemuluisomato-visceral reglator-energeticCercetări şi realizări ştiinţifice importante:A elaborat o concepţie nouă: sistemul somatovisceralreglator-energetic, care reprezintă un sistemfiziologic de reglare a homeostaziei informaţionalenergeticea organismului uman.În baza acupuncturii tradiţionale şi asanocreatologiei în colaborare cu academicianulT. Furdui a fost fondată o nouă direcţie înbiomedicină: acupunctura sanocreatologică, careare ca scop menţinerea dirijată a sănătăţii prinacupunctură. În baza acestei concepţii au fostelaborate şi implementate metode noi de electroşitermodiagnostic, profilaxie şi tratament aleafecţiunilor sistemului nervos, organelor interne şiale aparatului locomotor.Fondator al şcolii ştiinţifice în domeniulfiziologiei clinice şi medicinei tradiţionale.Autor şi coautor a 371 publicaţii ştiinţifice,inclusiv 18 monografii şi 3 manuale, printre care“Чжень-цзютерапия болевых синдромов инеотложных состояний”, “Традиционныеосновы акупунктуры”, “Традиционнаяклиническая акупунктура”, “Анатомофизиологическиеи биоэнергетические основысанокреатологи ческой акупунктуры” , “Tratatde acupunctură clinică”.A pregatit 9 doctori şi 1 doctor habilitat în ştiinţemedicale şi biologice.MIHAIL POPOVICIDoctor habilitat, profesor universitarData şi locul naşterii: 29.10.1942, s. Podoima,r. CamencaFuncţia: Director al Instituţiei Medico-SanitarePublice Institutul de Cardiologie al MinisteruluiSănătăţii din Republica MoldovaDirecţia de cercetare: Studiul fundamentalal proceselor metabolice ce specifică miocardulafectat prin diferite tipuri de cardiomiopatii şimiocardite.Cercetări şi realizări ştiinţifice importante:Într-un termen relativ scurt Mihail Popoviciîmpreună cu echipa sa a constituit o Şcoalăştiinţifică care s-a impus prin investigaţii novatoare,unele din ele efectuate în colaborare cu maricentre europene şi americane, asupra diferitoraspecte de etiopatogenie, diagnostic şi tratament almiocarditelor şi cardiomiopatiilor.Printre elaborările ştiinţifice ale profesoruluiMihail Popovici şi Şcolii sale se pot cita:- conceptul instalării cardiomiopatieicare estimează alterarea primară a membranelormitocondriale cardiomiocitare drept un factorce determină afectarea sintezei compuşilorfosfatomacroergici şi funcţionarea pompelor decalciu, efecte ce vor conduce în timp la insuficienţăcardiacă;- conceptul propagării impulsului cardiacdependent de conexiune în miocardul normal, înmiocardite şi cardiomiopatii;- conceptul utilizării remediilor naturale(pectina de măr), cât şi a substanţelor biologic activede origine algică (BIOR) în calitate de antiaterogenepolifuncţionale;nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 65

Akademos- coautor al concepţiei de combatere amaladiilor cronice noncontagioase prin diminuareafactorilor de risc.Autor a 430 de lucrări ştiinţifice. Deţinător a 19brevete de autor. A pregătit 7 doctori în ştiinţe.POSTOLATI VITALIEDoctor habilitatData şi locul naşterii: 19 iulie 1937,s. Techinovca, r. Iampol, regiunea Viniţa, UcrainaFuncţia: Director al Institutului de Energetică,A.Ş.M.Direcţia de cercetare: EnergeticăCercetări şi realizări ştiinţifice importante:Autor al unui nou tip de linii de transport alenergiei electrice de curent alternativ (LEA).Acestea, în comparaţie cu tipul obişnuit delinii electrice, posedă capacitate de transmiteremai majorată cu 20-40%, parametri de regimîmbunătăţiţi, exercită un impact ecologic mai redusşi permit de a economisi cu 10-30% investiţiilecapitale în construcţie, reieşind din calcul pentru ounitate de putere indusă.A elaborat teoria unor astfel de linii electrice,creat modele matematice, executat modelarefizică, în baza cărora pentru prima dată au fostconstruite şi încercate LEA experimentale şiindustriale de 10-110 kW. A propus noi principiiale executării constructive şi în formă de schemea LEA, de asemenea şi procedee de reglare afazelor parametrilor regimurilor liniilor electrice şisistemelor care le conţin.A formulat concepţiile formării şi dezvoltăriisistemelor electroenergetice în baza liniilor electricede tip nou. Liniile electrice propuse, cercetate şielaborate prezintă o noutate în plan ştiinţific şi auvaloare practică.Este coautor al programului de dezvoltarea energeticii republicii pentru perioada până în2010 (materiale de bază), concepţiei de dezvoltarea energeticii pentru perioada de până în 2020,Strategiei şi Programului de valorificare a surselorregenerabile de energie până în 2010 şi pentruo perioadă mai îndelungată, în perspectivă, aProgramului de descentralizare a termoficăriiorganelor şi localităţilor RM şi concepţiei dedezvoltare a sistemului de termoficare a municipiuluiChişinău.Autor a 28 brevete de invenţii şi 21 patentede peste hotare (inclusiv din SUA, Anglia, Franţa,Canada, Germania, Suedia şi Japonia).Autor a 248 de publicaţii ştiinţifice. Redactorşefal revistei electronice “Problemele EnergeticiiRegionale”, Chişinău, Institutul de Energetică alA.Ş.M., din 2005. Membru al redacţiei revisteiinternaţionale “Economia regiunilor” (Rusia), din2004.A pregătit 6 doctori în ştiinţe.GHEORGHE RUSNACDoctor habilitat, profesor universitarData şi locul naşterii: 23 noiembrie 1942,s. Ocniţa, r. EdineţFunctia: Rector al Universităţii de Stat dinMoldova (din 1993 până în prezent)Directia de cercetare: Ştiinţe politice; formareapartidelor şi mişcărilor social-politice în RepublicaMoldova; mass-media şi politica; sistemul electoralîn Republica Moldova; evoluţia învăţământuluisuperior în Republica Moldova.66 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor Carte din de vizită Europa de Est şi Sud-EstCercetări şi realizări ştiinţifice importante:Este fondatorul şcolii de politologie în RepublicaMoldova, în cadrul căreia se efectuează cercetăriîn următoarele domenii: formarea partidelor şimişcărilor social-politice în Republica Moldova;mass-media şi politica; sistemul politic din RepublicaMoldova; alegeri prezidenţiale, parlamentare şilocale în Republica Moldova.Este fondator al Facultăţii de RelaţiiInternaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative aUniversităţii de Stat din Moldova.A elaborat conceptul ştiinţific de stasiologie –ştiinţa despre geneza şi activitatea partidelor politice,unitatea şi diversitatea programelor şi doctrineloracestora în societatea contemporană în RepublicaMoldova. Procesul de constituire a sistemuluipluripartidist în Moldova; comportamentul political electoratului; cultura şi conştiinţa clasei politice;relaţiile dintre securitatea ecologică, mass-media şipolitică, sistemele politice, migraţie.Autor şi coautor a peste 240 lucrări ştiinţifice,inclusiv 9 monografii, 10 manuale şi 2 dicţionare.Lucrările ştiinţifice, suporturile de curs, programeleanalitice şi alte lucrări metodico-didactice alelui Gheorghe Rusnac sunt utilizate în procesulinstructiv-didactic şi de cercetare ştiinţificăa studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilorUniversităţii (Gheorghe Rusnac ş.a. RepublicaMoldova: istoria politică.1989-2000. Chişinău,2000. 2 vol.; Gheorghe Rusnac ş.a. Globalistica.Globalizaţia i integraţia, globalinâe problemîsovremennosti, antiglobalism. Chişinău: CEPUSM,2006; Gheorghe Rusnac ş.a. Mî stroim Evropu.I ne tolico. Chişinău: CEP USM, 2005; GheorgheRusnac ş.a. Istoria Universităţii de Stat din Moldovaîn 2 volume. Chişinău: CEP USM, 2006; GheorgheRusnac. Trudovaia migraţia v liţah: liudi i sudibî.Chişinău, 2000; Stasiologia: Ghid metodic la cursuluniversitar. Chişinău, 2003 etc.)A pregătit 10 doctori habilitaţi şi 9 doctori înştiinţe politice.GHEORGHE ŢÎBÎRNĂDoctor habilitat în ştiinţe medicale, profesoruniversitarData şi locul naşterii: 16 februarie 1944,or. Sângerei, Republica MoldovaFuncţia: Şeful Departamentului de Chirurgieoncologică a tumorilor capului şi gâtului;vicedirector pe problemele ştiinţei al InstitutuluiOncologic din Moldova, Secretar ştiinţific al secţieimedicale a A.Ş.M.Direcţia de cercetare: Oncologia. Diagnosticul,tratamentul chirurgical şi reabilitarea bolnavilorcu tumori a regiunii capului şi gâtului. Profilaxiacancerului (stresul).Cercetări şi realizări ştiinţifice importante:Fondator al şcolii ştiinţifice de chirurgieOncologia capului şi gâtului. Autor al unor noitehnologii de diagnostic şi tratament chirurgicalal cancerului. Din cele mai importante se potmenţiona: suturarea mecanică a defectului faringeluidupă laringectomie; elaborarea noilor intervenţiichirurgicale în tratamentul tumorilor maligne localavansateîn regiunea capului şi gâtului; metoda nouăde criochirurgie în tratamentul formelor localizate alecancerului capului şi gâtului; elaborarea metodelorplastice cu lambourile pediculate (cervical, deltopectoral,toraco-dorzal, cervico-humural) întratamentul chirurgical al tumorilor capului şi gâtului;elaborarea metodei microchirurgicale în tratamentulşi reabilitarea bolnavilor oncologici; perfecţionareametodei combinate de tratament ale tumorilorregiunii capului şi gâtului cu aplicarea factorilorfizici (crioterapia, hipertermia, lazeroterapia);metoda nouă de tratament al cancerului laringian cuinsuficienţa respiratorie.Implementarea acestor noi metodici de tratamentau permis îmbunătăţirea rezultatelor de tratament cu15%.nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 67

AkademosAutor a 310 publicaţii (48 în reviste străine),11 monografii, 7 recomandări metodice. Autor a 11brevete de invenţie.Din 1995 până în prezent – Preşedinte, Societatea„Profilaxia Cancerului”.A pregătit 9 doctori şi doctori habilitaţi.ION TODERAŞDoctor habilitat, profesor universitarData şi locul naşterii: satul Logăneşti,jud. Hânceşti, 17 august 1948Funcţia: Academician coordonator al Secţiei deŞtiinţe Biologice, Chimice şi Ecologice a A.Ş.M.Direcţia de cercetare: Zoologie, Ecologiefuncţională, Ecofiziologie, Evoluţia, structura şifuncţionarea ecosistemelor naturale şi antropizate.Cercetări şi realizări ştiinţifice importante:Fondator al noii direcţii ştiinţifice –Biogeochimia Ecofiziologică a Animalelor carea deschis noi frontiere vizând fundamentareaunor principii necunoscute în cuantificareafuncţionării populaţiilor animalelor poichilotermeîn ecosistemele acvatice şi cele terestre.În cadrul acestei direcţii prioritare, pentru primadată a fost:demonstrată integritatea funcţională a tuturororganismelor coloniale unicelulare şi pluricelularepoichiloterme;neacceptată doctrina lui Dolnik privitor ladependenţa intensităţii metabolismului energetic denivelul de organizare biologică a animalelor;revizuită concepţia „adaptării metabolice”la diferite temperaturi, demonstrându-seuniversalismul valorii coeficientului Vant Hof(egală a 2,00-2,25) pentru metabolismul energeticşi plastic la animalele poichiloterme;elaborată baza metodologică de estimarea travaliului geochimic cuplat cu intensitateametabolismului energetic ş.a.;elaborat conceptul privind universalismulconexiunii fluxului de materie şi energie în formareaproductivităţii animalelor poichiloterme cu tipul decreştere exponenţial, parabolic şi sigmoidal.Validitatea şi probitatea noii direcţii ştiinţificeeste confirmată de şcoala ştiinţifică care a obţinutpe parcurs 15 brevete de invenţie, editat 14monografii, cărţi şi comunicări. Sunt recunoscutemonografiile Общие основы изучения водныхэкосистем, Мотыль Chironomus plumosus L.editată în cadrul programului UNESCO „Omul şiBiosfera”, Функциональное значение хирономид вбиологических процессах водных экосистем ş.a.În acest domeniu au fost susţinute 19 teze dedoctor şi 4 teze de doctor habilitat în ştiinţe.“Savanţii, boieri ai inteligenţei”(A. Camus)“Cine caută adevărulgăseşte pentru sine şibinele, şi frumosul”(M. Dolgan)68 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor Carte din de vizită Europa de Est şi Sud-EstMembri corespondenţi aiA.Ş.M. aleşi la 3 aprilie 2007şi interdependenţei „competitivitate naţională –investiţii străine directe.”Autor a peste 70 de lucrări ştiinţifice şi metodice,apărute în Republica Moldova, România, Bulgaria,Rusia, Ucraina şi alte state.A pregătit 8 doctori în ştiinţe economice laspecialitatea „Marketing şi logistică”.GRIGORE BELOSTECINICDoctor habilitat, profesor universitarAnul şi locul naşterii: 7 ianuarie, 1960,s. Voinova, raionul Străseni, Republica MoldovaFuncţia: Rector ASEMDirectia de cercetare: Marketing, logistică,competitivitate economicăCercetări şi realizări ştiinţifice importante:Fiind, din 1991 încoace, primul decan alprimei facultăţi de Marketing din RepublicaMoldova, profesor, iar ulterior şi şef al primeicatedre de Marketing, la care activează şi pânăîn prezent, prof. Gr. Belostecinic, şi-a dedicatîntreaga activitate, inclusiv cea de cercetare, acestuidomeniu. Cercetările efectuate au fost şi continuă săfie axate pe elaborarea şi fundamentarea teoreticăa conceptului de evaluare, asigurare şi dezvoltarea competitivităţii economice în baza conceptelormoderne de marketing şi logistică, şi în contextulproceselor de globalizare şi integrare, care au loc înprezent în Europa şi în lume.Având drept punct de pornire argumentareaconceptului de „piramidă a competitivităţii”, carepresupune o interdependenţă dintre competitivitateanaţională, cea a ramurii, a întreprinderii şi produselor,au fost elaborate un şir de demersuri metodologiceşi modele de evaluare a competitivităţii economicela nivel de bunuri economice şi întreprinderi, iarcu referinţă la competitivitatea naţională, până înprezent au fost efectuate unele investigaţii care ţin deanaliza comparativă şi poziţia Republicii Moldovaîn clasamentele internaţionale de competitivitate,abordarea categoriei de competitivitateeconomică prin prisma performanţelor la exportGHEORGHE CIMPOIEŞDoctor habilitat în ştiinţe, profesor universitarFuncţia: Rector al Universităţii Agrare de Statdin Moldova, profesor universitar la catedra dePomicultură (prin cumul)Data şi locul naşterii: 17 februarie 1950,s. Meneailovca, r-nul Sarata, regiunea OdesaDirecţia de cercetare: Optimizarea structuriiplantaţiilor pomicoleCercetări şi realizări ştiinţifice importante:A fondat concepţia despre structura plantaţiilorpomicole.A iniţiat cercetări ştiinţifice într-o direcţie deperspectivă – înfiinţarea plantaţiilor intensive de mărcu pomi de vigoare slabă fără sistem de susţinere.Pentru prima dată a formulat definiţia destructură a plantelor pomicole. A argumentat, căelementele principale, care caracterizează esenţastructurii plantaţiilor pomicole sunt modul deamplasare a rândurilor de pomi pe teritoriul livezii,forma de coroană şi felul de repartizare spaţială aei. A desăvârşit caracteristicile filometrice de bazăale structurii plantaţiei pomicole, introducând omodalitate nouă de exprimare a indicelui foliar,legată de particularităţile amplasării frunzişuluiîn plantaţia pomicolă. A fost desăvârşită metodaaprecierii plantaţiilor pomicole din punct de vedereenergetic care se foloseşte pe larg în cercetărileştiinţifice legate de detrminarea energiei solarenr.2-3 (7), septembrie 2007 - 69

Akademosacumulată în fitomasă. A fost argumentată oclasificare nouă a coroanelor pomilor fructiferi,ca unul din elementele principale ale structuriiplantelor pomicole, în baza proiecţiei coroanei pesol, prezenţa sau absenţa axului şi poziţia şerpantelorsau a axului (în lipsa lor) în spaţiu.A stabilit, că mai raţională din punct de vedereagrobiologic şi economic este structura solitară cucoronamentul într-un plan vertical şi în două planurioblice.Au fost elaborate 3 metode noi de formare acoroanei în primii ani după plantare, de întreţinere acoroanei şi de tăiere a pomilor.Autor a 150 lucrări ştiinţifice şi metodice,inclusiv a 2 monografii şi 9 brevete de invenţieA pregătit 5 doctori şi 1 doctor habilitat în ştiinţe.la intercalarea lor în structura cvasi-bidimensionalăa acestor materiale semiconductoare, actuale pentruaplicaţii fotovoltaice şi nanotehnologice (inorganicfullerene-like structures).Elaborarea de noi metode optic-neliniare decercetare şi caracterizare a suprafeţelor şi interfeţelormaterialelor şi structurilor semiconductoare, inclusivcelor cu destinaţie industrială.A elaborat cursurile speciale “Opticasemiconductorilor”, “Fizica laserelor şi Opticaneliniară” ţinute la Universitatea de Stat din Moldovaşi la Universitatea de Vest din Timişoara. În calitatede cercetător şi profesor invitat a ţinut prelegerişi a efectuat cercetări în centre ştiinţifice de pestehotarele ţării: Institutul Naţional de Ştiinţe Aplicatedin Toulouse, Universităţile din Lyon, Strasbourg(Franţa), Institutul de Fizică al Universităţii dinOttawa, Centrul de Lasere al Universităţii dinToronto, Universitatea din Sherbrook (Canada),Institutul de Spectroscopie Ultrarapidă şi Laseredin New York (SUA), Universităţile din Konstanzşi Goetingen (Germania), Universitatea din Saitama(Japonia).Autor şi coautor a peste 200 de publicaţiiştiinţifice, dintre care circa 100 articole în revisteinternaţionale de specialitate recenzate.A pregătit 8 doctori în ştiinţe.LEONID CULIUCDoctor habilitat, profesor universitarData şi locul naşterii: 11 august a.1950,s. Drăgăneşti, r. SângereiFuncţia: Directorul Institutului de FizicăAplicată al A.Ş.M.Direcţia de cercetare: Spectroscopia laser şioptica neliniară a materialelor semiconductoare şidielectriceCercetări şi realizări ştiinţifice importante:Rezultate originale în domeniul spectroscopieilaser a semiconductorilor binari de tip II-V şi acompuşilor calcogenici de tip spinel, dopaţi cu ioniai metalelor de tranziţie. Elaboraea de noi mediiactive laser cu bandă de amplificare optică largă îndomeniul IR în baza acestor materiale.Descoperirea capacitatăţii moleculelor dehalogeni de a atribui proprietăţi radiative cristalelorlamelare de dicalcogenizi ai metalelor de tranziţie,70 - nr.2-3 (7), septembrie 2007ALEXANDR DIKUSARDoctor habilitat, profesor universitarData şi locul naşterii: 28 august 1942, s.VerhneeAbleazovo, r.Kuzneţk, reg. Penza, RusiaFuncţia: Şeful Laboratorului de prelucrareelectrochimică a materialelorDirecţia de cercetare: Electrochimia aplicatăCercetări şi realizări ştiinţifice importante:Contribuţii valoroase la dezvoltarea şcolii deelectrochimie din Republica Moldova. Lucrările

Conferinţa Academiilor Carte din de vizită Europa de Est şi Sud-Estprincipale sunt consacrate cercetării proceselorelectrochimice intensive ce se produc la depăşireaconsiderabilă a stării de echilibru electrodinamic,precum şi a proceselor de prelucrare electrochimicădimensională a materialelor, inclusiv a micro- şinano- prelucrării electrochimice. Aceste cercetăripermit obţinerea unor materiale principial noi prinmetode de nano-electrochimie.Împreună cu membrii echipei sale a realizatlucrări de pionierat în domeniul teoriei şi aplicrăriiefectelor influenţei reciproce a proceselor detransfer pentru reacţii electrochimice cu vitezăînaltă (fenomene termochinetice).Autor a 3 monografii şi a peste 250 de lucrăriştiinţifice şi patente. Cunoscut autor de lucrăriîn domeniul scienticii, scientometriei şi a roluluiştiinţei şi a gândirii ştiinţifice în societate.Redactor-şef adjunct al revistei ştiinţificePrelucrarea electronică a materialelor (SurfaceEngineering and Applied Electrochemistry, USA).Din 2007 varianta engleză a acestei reviste estelansată pe Internet.A pregătit 12 doctori în ştiinţe.Cercetări şi realizări ştiinţifice importante:Cercetările sistemului ASC-Rf la floareasoarelui,efectuate pe parcursul a mai bine de 25 ani,s-au axat pe trei aspecte de bază:• relevarea mecanismelor de inducere şiexteriorizare a genelor citoplasmatice (orf H522);• constatarea conexiunii dintre factorii ereditarinucleari (Rf);• expresia ambelor tipuri de gene la diverseniveluri, precum şi elucidarea bazelor moleculare alefenomenului de heterozis în scopul evidenţierii unormarcheri asociaţi cu indicii economici valoroşi.Studiile realizate aduc o contribuţie importantăîn explicarea mecanismelor care stau la bazagametogenezei şi deschid posibilităţi de dirijare aproceselor de dezvoltare la plante.Rezultatele obţinute au contribuit la creareaunei noi direcţii de cercetare care ţine de studiulfundamental şi aplicativ al Mecanismelor geneticomoleculareşi fi ziologo-biochimice ale sistemuluiASC-Rf, cercetări ce îmbogăţesc substanţialdomeniul Genetica fiziologică.Autoare a peste 180 de lucrări ştiinţifice, inclusiv3 monografii, 2 manuale, peste 20 lucrări metodiceetc.A fondat Laboratorul de Securitate Biologicăcare este parte componentă a Centrului de Cercetare„Ştiinţe ale Vieţii”. A elaborat şi a fondat conceptulinstruirii prin masterat la specialitatea „Biologiamoleculară”. Este autor a 8 brevete de invenţiişi patru hibrizi de floarea-soarelui, omologaţi înRepublica Moldova, Ucraina, Rusia şi Belarusi.A pregătit 5 doctori în ştiinţe.MARIA DUCADoctor habilitat, profesor universitarData şi locul naşterii: 19 iunie 1956,or. SângereiFuncţia: Decan, facultatea Biologie şiPedologie, USMDirecţia de cercetare:• Interacţiunea sistemului genetic şifitohormonal în expresia genelor şi transgenelor şitestarea organismelor modificate genetic.• Reglarea şi autoreglarea creşterii şi dezvoltăriiplantelor in vitro şi in vivo şi cercetarea mecanismelorfiziologice ale rezistenţei plantelor la factorii destres – pesticide, nitrozocompuşi, saraturare.CONSTANTIN GAINDRICDoctor habilitat în informatică, profesoruniversitarData şi locul naşterii: 11 septembrie 1941,s. Zăicani, r. Râşcaninr.2-3 (7), septembrie 2007 - 71

AkademosFunctia: Preşedinte al Consiliului Naţionalpentru Acreditare şi Atestare, Cercetător ştiinţificprincipal la Institutul de Matematică şi Informatică,A.Ş.M.Direcţia de cercetare: Sisteme suport pentrudecizii; edificarea Societăţii InformaţionaleCercetări şi realizări ştiinţifice importante:A efectuat cercetări în domeniul modelăriimatematice a proceselor economice (în speciala transportului auto), elaborând algoritmi desoluţionare a unor probleme cu aplicaţii practice.A promovat în Republica Moldova conceptulde sisteme suport pentru decizii (SSD). A propuso structură a SSD ce permite o abordare unică,indiferent de domeniu şi de natura problemei.A promovat în Republica Moldova conceptulde Societate Informaţională. Rezultatul studiilorefectuate în acest domeniu au contribuit la elaborareaStrategiei Naţionale de edificare a SocietăţiiInformaţionale în Moldova.A promovat includerea în Nomenclatorulspecialităţilor ştiinţifice a domeniului Informatica.A elaborat şi implementat un şir de proiectenaţionale şi internaţionale privind edificareaSocietăţii Informaţionale.Autor a 102 de lucrări, inclusiv 2 monografii.Coeditor al culegerii de articole Symposium onIntelligent Systems and applications, 2003, Iaşi,România, CD, ISBN 973-97737-2-9. Autor a 2capitole din monografia Information communicationand technologies human development: Opportunitiesand challenges, Idea Group Inc., Hershey, London,Melbourne, Singapore, 2006. A editat, în RepublicaMoldova, monografiile: Luarea deciziilor. Metode şitehnologii, Chişinău, “Ştiinţa”. 1998; Considerenteasupra edifi cării societăţii informaţionale înMoldova, Institutul de Matematică şi Informatică,Chişinău, 2003, (coautor S.Cojocaru). Coautor aunui capitol în Развитие науки в МолдавскойССР, Chişinău, Ştiinţa , 1984, 27 pag. (coautoriV.Andrunachievici, C.Sibirschi, B.Şcerbacov).A fondat, fiind şi redactor şef, seria de broşuri depopularizare a ştiinţei Mica bibliotecă a elevului.Matematică. Informatică, în cadrul căreia au fosteditate 15 volume.Este membru al colegiilor de redacţie a multorreviste ştiinţifice din Moldova, Ucraina, Bulgaria,Romania, Rusia,A pregătit 5 doctori în ştiinţe.STANISLAV GROPPAProfesor, doctor habilitat în ştiinţe medicaleAnul şi locul naşterii: 15 mai 1956,s. Verejeni, r.OcniţaFuncţia: Şeful Catedrei de Neurologie,Facultatea de Perfecţionare a medicilor, USMF„N. Testemiţanu” Şef al Laboratorului deNeurobiologie şi Genetică Medicală, Decan alFacultăţii de Perfecţionare Continuă a Medicilor,USMF „N. Testemiţanu”; Cercetător ştiinţificprincipal la Centrul Naţional de ReproducereUmană şi Genetică MedicalăDirecţia de cercetare: Biomedicina,Farmaceutica, Menţinerea şi Fortificarea Sănătăţii.Cercetări şi realizări ştiinţifice importante:Cercetările sale sunt axate pe o nouă direcţieştiinţifică consacrată studiului factorilor cedetermină apariţia degenerescenţelor cerebrale şimecanismelor patogenice de neurocitoprotecţieşi plasticitate cerebrală, elaborarea metodelor detratament şi profilaxie.Activitatea de cercetare a avut ca bază conceptul,conform căruia degenerescenţele cerebrale în maremăsură sunt determinate de dereglările bariereihematoencefalice şi iniţierii proceselor autoimunede neurocitotoxicitate.Prof. Stanislav Groppa propune un concept noude abordare terapeutică în corecţia medicamentoasă abolii Alzheimer cu utilizarea Sol. Dimethyl sulfoxide(invenţie AC Nr.4950438), concept recunoscutinternaţional şi apreciat ca o direcţie extrem depromiţătoare în procesele de neurocitoprotecţie şiplasticitate cerebrală.A lansat o ipoteză nouă privind procesulmiodistrofic în Distrofia Musculară ProgresivăDuchenne. Cercetările sale au contribuit la creareaRegistrului Naţional şi a băncii cu mostre ADN adistrofiilor musculare progresive, fenilcetonurie,72 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor Carte din de vizită Europa de Est şi Sud-Estepilepsie, Accidentului Vascular Cerebral (AVC);la implementarea în Republica Moldova a strategieimoderne şi conceptului nou de diagnostic preclinicşi prenatal al Distrofiilor Musculare Progresive,fenilcetonuriei, bolilor degenerative ale sistemuluinervos, cu importanţă majoră în strategiile deprofilaxie şi sanocreatologie.Abordarea interdisciplinară a AVC a permisde a implementa noul concept de asistenţă deurgenţă a AVC, inclusiv crearea unităţii unice destroke. Pentru prima dată, a fost evidenţiată paletafactorilor majori de risc a AVC la populaţia RM,inclusiv a hiperhomocisteinemiei, direcţie prioritarăa cercetărilor internaţionale. S-a implementat,în colaborare cu specialiştii din Germania, înpractica stărilor de urgenţă, conceptul tratamentuluitrombolitic – nouă eră de asistenţă a AVC acut.Rezultatele cercetărilor efectuate suntimplementate în practica medicală a instituţiilormedico-sanitare din republică şi de peste hotare, înprocesul didactic al rezidenţilor, medicilor.Cercetările efectuate de comun acord cu ungrup de medici pe parcursul anilor a permis prof.S. Groppa să fondeze şcoala ştiinţifică: Neurologiastărilor acute şi Neurogenetică.Fondator şi Preşedinte al Ligii de Combatere aEpilepsiei din Republica Moldova.Autor a 310 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 5monografii, 5 manuale, 19 elaborări metodice.Deţinător a 17 brevete de inovaţie, 1 brevet deinvenţie.A pregătit 10 doctori în ştiinţe.AURELIAN GULEAProfesor universitar, doctor habilitat în chimieData şi locul naşterii: 28 mai 1946, s.Baraboi,r. DonduşeniFuncţia: Şeful Catedrei Chimie Anorganicăşi Fizică a Universităţii de Stat din Moldova;vice-academician coordonator al secţiei de ŞtiinţeBiologice, Chimice şi Ecologice, A.Ş.M.Direcţia de cercetare: Stereochimia şistereodinamica reacţiilor de asamblare acombinaţiilor coordinative cu proprietăţiperformante utile în biotehnologie, medicină şitehnicăCercetări şi realizări ştiinţifice importante:A dezvoltat şi îmbogăţit conceptul de asamblarea speciilor labile paramagnetice şi studiul lorstructural în soluţii, important îndeosebi însistemele biomedicale şi biotehnologice.Soluţionarea problemelor legate de studiulstereochimic şi stereodinamic al complecşilorparamagnetici labili s-a realizat în corespundere cuconceptul, conform căruia cercetarea şi aplicareaspectrelor RMN transformate în prezenţa speciilorparamagnetice în condiţiile de schimb rapid, lentşi intermediar inter şi intra-molecular s-a efectuatîn baza mecanismului transformărilor izomericeşi conformaţionale în complecşii octaedrici aicobaltului şi a capacităţii de reactivitate a liganzilor(dinamica conformaţională, transformări tautomere,localizarea centrelor active).În baza conceptului susmenţionat au fostdemarate investigaţii experimentale care auextins posibilităţile de cercetare ale sistemelorparamagnetice labile în soluţii deschizând posibilităţide a descrie noi legităţi şi de a crea noi substanţe cuproprietăţi specifice.Cercetările au rezultat cu elaborarea înpremieră:‣ A noi metode de obţinere a informaţieiadecvate despre structura şi labilitatea complecşilorde cobalt cu ajutorul spectroscopiei RMN acobaltului-59 şi a spectrelor transformate aligandului coordinat în sistemele paramagnetice şi aunei noi direcţii de cercetare spectrală situată întreSpectroscopia de rezonanţă magnetică nucleară şiSpectroscopia de rezonanţă paramagnetică clasică.‣ A metodelor de sinteză orientată şi deasamblare a noilor clase de substanţe cu proprietăţiperformante cu aplicări în calitate de:• substanţe biologic active utilizate înbiotehnologia creşterii cianobacteriilor;• biostimulatori pentru sporirea cantităţii şicalităţii cărnii şi ouălelor la păsări;• inhibitori de proliferare a celulelorcanceroase;• catalizatori de descompunere radiolitică aapei şi obţinerea combustibilului ecologic;• senzori de temperatură.‣ Concomitent au fost evidenţiate mecanismede reacţie ce determină influenţa mediului dereacţie, capacităţii de coordonare a liganzilornr.2-3 (7), septembrie 2007 - 73

Akademosşi stereoactivitatea lor asupra proceselor detransformare cis-trans, fac-mer şi abilitatea deformare a izomerilor de legătură N,O; N,S; O,S;N,C, în combinaţiile coordinative octaedrice.Fondarea şi dezvoltarea acestei direcţii,viabilitatea ei se reflectă în susţinerea a 7 teze dedoctor, 15 teze de magistru, obţinerea a 75 brevetede invenţie, publicarea unei monografii, a 12manuale şi a 122 articole în reviste prestigioase depeste hotare.Efectul economic al implementărilor constituiecirca 3 mln. dolari SUA.globalizării şi tranziţiei şi trei manuale universitare:Doctrine economice, care a cunoscut din anul 1992până în 2003 mai multe ediţii, atât în limba română,cât şi în rusă, Economia politică (a. 2001), Cursde teorie economică (a.2006). Prin lucrările saleprofesorul Dumitru Moldovan a trasat o nouă direcţiede cercetare în ştiinţa economică moldovenească –analiza relaţiilor economice externe ale unei ţări îninterdependenţa acestora cu dezvoltarea economieinaţionale. În lucrările sale a demonstrat că politicacomercială şi investiţiile străine directe pot fi folositeca instrumente de trecere a economiei moldoveneştila o treaptă superioară a specializării internaţionale.Cu lucrarea „Economia Moldovei în capcanaglobalizării şi tranziţiei” profesorul DumitruMoldovan devine în anul 2006 Laureat al premiului„Petre S. Aurelian” al Academiei Române.A pregătit 5 doctori şi doctori habilitaţi în ştiinţeeconomice.DUMITRU MOLDOVANDoctor habilitat, profesor universitarData şi locul naşterii: 2 noiembrie 1946,s. Piatra, r. OrheiFuncţia: Decanul facultăţii Relaţii EconomiceInternaţionale, ASEM (din 1994)Cercetări şi realizări ştiinţifice importante:Aria preocupărilor ştiinţifice ale profesoruluiDumitru Moldovan (problemele teoretice aletranziţiei la economia de piaţă, integrarea economieiRepublicii Moldova în economia mondială,comerţul exterior, investiţiile străine directe,specializarea economiei moldoveneşti) se plaseazăla frontiera între „Economia politică” şi „Economiamondială”.Profesorul Dumitru Moldovan a publicat peste120 lucrări ştiinţifice şi didactice, în Moldova,Franţa, România, Rusia, Grecia, dintre carepatru monografii: Relaţiile economice externeale Republicii Moldova: afi rmare şi perspective;Tranziţia: interdependenţa transformărilor sistemiceşi a integrării în economia mondială; Economiarelaţiilor externe; Economia Moldovei în capcanaGHEORGHE MUSTEAArtist al Poporului din Republica Moldova,profesor universitarData şi locul naşterii: 1 mai 1951, s.Mândreşti,r. TeleneştiFuncţia: Director artistic şi Prim-dirijor alOrchestrei Naţionale Simfonice a CompanieiPublice Teleradio-MoldovaDirecţia de activitate: Artă dirijorala,compoziţie, activitate didacticăRealizări importante:Aflat pe parcursul a mai bine de două deceniiîn fruntea Orchestrei Simfonice Naţionale aCompaniei Teleradio-Moldova, Gheorghe Musteaa contribuit la constituirea unui colectiv performantde o autentică valoare artistică, remarcabil prin74 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor Carte din de vizită Europa de Est şi Sud-Estpregătirea sa academică, repertoriul vast şi variatsub aspect stilistic, maniera interpretativă selectă.Numeroasele imprimări realizate de aceastăOrchestră au îmbogăţit Fondul de Aur al Companiei,făcând parte din patrimoniul muzical naţional.Compozitor prolific şi polivalent. Autor de:- Muzică simfonică; operă; muzică pentru solist,cor şi orchestră; muzică instrumentală de cameră;muzică vocală de cameră; muzică corală; muzică înstil popular (pentru orchestră de muzică populară;voce şi orchestră de instrumente populare);transcripţii; muzică de estradă; muzică pentrucopii (instrumentală, vocală şi corală); prelucrări;romanţe; muzică de film; muzică de teatru.Un şir de creaţii ale sale abordează aprofundatşi complex materialul folcloric ca pe unul careexprimă esenţa spirituală a poporului. Printre celemai reprezentative lucrări sunt opera AlexandruLăpuşneanu, Concertul nr.1 şi nr.2 pentru orchestră,poemul simfonic Evocare etc.Ampla activitate didactică desfăşurată laAcademia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, undepredă cursurile de compoziţie, aranjament, lecturapartiturilor şi dirijarea, s-a soldat cu instruirea uneipleade de valoroşi dirijori şi compozitori.Cercetări şi realizări ştiinţifice importante:A dezvoltat concepţia cu privire la imensadiversitate genetică a speciei Zea mays, care oferămari posibilităţi de a găsi valoroase surse geneticeşi noi combinaţii de gene în vederea îmbunătăţiriicalităţii bobului.Pentru prima dată:• A fost pusă în evidenţă o genă nouă cfl 2(complementary fl oury – 2), au fost depistate 5 sursegenetice ce cuprind mutaţia o2 şi 2 surse mutaţiafl 2;• A fost creată o colecţie ce cuprinde 270 linii– analogi în baza mutaţiilor endospermului (o2,fl 2,wx,su2 şi a.);• A fost creată o serie de hibrizi cu un conţinutsporit de proteină, lizină, amilopectină în bob.A contribuit substanţial la dezvoltareaascendentă a şcolii de Ameliorare şi Geneticaplantelor fondată de Academicianul A. E. Kovarski.Prin utilizarea metodelor tradiţionale şi elaborareaunor metode noi a fost fondată şi dezvoltată onouă direcţie de cercetare în domeniul geneticii şiameliorării porumbului pentru calitatea bobului.Rezultatele cercetărilor individuale şi înechipă au fost publicate în 180 lucrări ştiinţifice,inclusiv o monografie. Este coautor a 4 hibrizi deporumb cu un conţinut înalt de lizină, proteină şiamilopectină, a 2 soiuri de grâu durum de toamnăşi 2 soiuri de soia, omologate în republică.A editat în anul 1998 primul manual de Genetică,în limba română, pentru studenţii facultăţilor debiologie din Republica Moldova.A pregătit 9 doctori şi 2 doctori habilitaţi înştiinţe.ANDREI PALIIDoctor habilitat în biologie, profesoruniversitarData şi locul naşterii: 1 mai 1940, comunaScorţeni, judeţul Orhei, actualmente raionulTeleneştiFuncţia: Şef al catedrei de Ameliorare, Geneticăşi Biotehnologie a culturilor agricole a UniversităţiiAgrare de Stat din Moldova (1989-2000, 2006- pânăîn prezent)Direcţia de cercetare: Genetica şi ameliorareaplantelorION TIGHINEANUProfesor universitar, doctor habilitat în ştiinţefizico-matematiceData şi locul naşterii: 22 martie 1955,com. Sofia, r. Drochianr.2-3 (7), septembrie 2007 - 75

AkademosFuncţia: Vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţea Moldovei; Director al Centrului Naţional de Studiuşi Testare a Materialelor din cadrul UniversităţiiTehnice a MoldoveiDirecţia de cercetare: NanotehnologiinelitograficeCercetări şi realizări ştiinţifice importante:Investigaţiile sale în domeniul nanotehnologiilors-au bazat pe conceptul conform căruiananostructurarea dirijată a compuşilor semiconductorieste posibilă prin tratarea electrochimică amaterialelor preliminar iradiate cu ioni care modificălocalizat proprietăţile lor, şi prin crearea condiţiilorde autoorganizare a nanostructurilor.În urma acestor cercetări au fost elaboratemetode noi de nanostructurare spaţială a materialelorsemiconductoare, în particular:• Metoda nanostructurării bidimensionaleuniforme prin implantarea ionilor grei la energiimari în materiale semiconductoare în scopul creăriiunor nanocanale cu o dezordine pronunţată a reţeleicristaline; dizolvarea selectivă a acestor regiuni prinmetode electrochimice;• Metoda nanostructurării tridimensionalea compuşilor semiconductori prin utilizareaanizotropiei reţelei cristaline şi fenomenului deintersecţie spaţială a porilor;• Metoda nanostructurării ordonate acompuşilor semiconductori prin crearea condiţiilorde auto-organizare spaţială a nanoporilor;• Metoda litografiei sarcinii de suprafaţă,realizată prin inducerea cu ajutorul razei focalizatede ioni la energii mici a unei sarcini negative lasuprafaţa semiconductorului care îl protejează decorodare electrochimică;• Metoda creării metamaterialelor în bazananocompoziţilor semiconductor-metal cu reţeleordonate de nanotuburi metalice.Utilizarea acestor metode a dat posibilitateade a dezvălui şi explica procesele de formare şiinteracţiune a porilor în compuşi semiconductori,de a elabora nanomateriale noi, elemente fotonice şioptoelectronice originale pentru diverse aplicaţii şide a studia proprietăţile lor fizice.Fondator al direcţiei şi al şcolii ştiinţificeNanotehnologii nelitografice în baza tratării cu ionişi creării condiţiilor de auto-organizare.Este autor a cca 450 lucrări ştiinţifice şi a 40brevete de invenţie.A pregătit 10 doctori in ştiinţe, inclusiv 1 doctorhabilitat.76 - nr.2-3 (7), septembrie 2007Noi membri titulari şi membri corespondenţi ai A.Ş.M., 3 aprilie 2007

Conferinţa Academiilor Comemorări din Europa de Est şi Sud-EstION VATAMANU,NECUNOSCUTULDoctor habilitat în chimie,profesor universitar,Dumitru BATÎRAm scris în câteva rânduri despre poetul şi omulde ştiinţă Ion Vatamanu şi trebuie să recunosc căatunci când am încercat să aştern pe hârtie gândurileşi sentimentele mele, am făcut-o fiind dominat dedurere, mereu aflându-mă sub semnul acesteia. Cândam încercat să-i rechem imaginea, un sentimentneobişnuit m-a cutremurat şi m-a străluminat: IonVatamanu nu este o amintire propriu-zisă, o simplăşi ordinară amintire, ci o prezenţă permanentă,spirituală şi morală, alături de noi. Mi-am zis înfioratcă nimic nu umbreşte fiinţa luminoasă a celui drag şipreţuit, nici chiar întunecimea morţii. Bucuria meaar fi acum să pot face ca acest sentiment, scump şinetrecător, să respire în rândurile noastre, răzleţite şiîmpuţinate, cât mai din plin. Acesta e motivul pentrucare nu pot vorbi la trecut despre Ion Vatamanu.Ion Vatamanu face parte din familia de spiriterare, care a fost mereu pasionată profund şi marcatăde întrebările fundamentale ale existenţei omeneşti,pe care a încercat să le rezolve, dominat fiindnecruţător de ele. Îmi iau îndrăzneala să afirm cutoată certitudinea că dispariţia lui nedreaptă face cazeci de generaţii de tineri să piardă în persoana-iun exemplu imens şi irecuperabil; acela că oriceai face în viaţa aceasta, fie poezie, fie chimie, fiedeputăţie etc., la toate se asociază demnitatea deom şi bun patriot. Ion Vatamanu a pus preţ supremîn viaţă pe talent, inspiraţie şi adevăr – dimensiunidefinitorii ale existenţei omeneşti. El era pe deplinconvins că „dintre multele nedreptăţi cele mai greleşi nejustificate le îndură talentul”. De aici porneşteblestemul său pentru acei care au dăunat creaţiei,substituind valorile cu nonvalorile, dezorientândomul, decretând limbi, cuvinte şi dictând teme.Poetul şi savantul era conştient de necesitatearuperii măştilor de tot felul de pe faţă pentru ca„să ne cunoaştem rănile din casă şi din lume” şi neîndemna „să nu tăinuim durerile şi cauza durerilor,greşeala şi cauza greşelii, destinul şi albia lui pentrua revendica demnitatea de om”, toate trecându-leprin lumina şi „măsura adevărului”.Superioritatea răbdării şi a forţei de convingere,care s-au manifestat din plin în situaţiile de criză, însituaţiile-limită, admirabila lui capacitate de a facelumină în orice problemă abordată, îndrăzneala luineogoită de a interveni cu orice preţ în discuţiile pecele mai diverse teme, poate chiar într-un climatostil majorităţii, fac din figura lui Ion Vatamanuexemplul unei personalităţi ieşite din comun, careavea privirea aţintită departe, dincolo de mizeriileexistenţiale comune, şi forţa de a-i îndemna sămeargă într-acolo pe cei mulţi, adeseori rătăciţi şiobidiţi. Întotdeauna am avut sentimentul că în cazullui Ion Vatamanu şi cutezanţa e mai cutezătoare,şi emotivitatea mai emotivă, şi profunzimea maiprofundă, şi patima mai pătimaşă, şi nobleţea mainobilă, şi sacrificiul mai sacramental, şi disperareamai disperată, şi exagerarea mai exagerată, şiblestemul mai blestem. Alături de Ion Vatamanusimţeai cu adevărat umărul de frate, nu în zadarcea mai îndrăgită adresare către el a colegilor săi,şi nu numai, era „frate Ioane” etc. Lumea nicicândn-a întârziat să-şi manifeste ataşamentul faţă devalorile promovate de el în viaţă, în preocupărilesale ştiinţifice şi în poezie.Şi dacă ar fi să surprindem figura lui IonVatamanu, aşa cum apare ea azi la 70 de ani de lanaştere şi la 14 ani de la trecerea în nemurire (ce-apierdut şi ce-a câştigat opera sa), apoi ar trebui săspunem că ne frapează în primul rând Ion Vatamanuinepuizabilul, prin tot ceea ce a fost el, prin totceea ce a făcut, prin tot ceea ce a lăsat în urmasa. Când însăilasem un prim eseu despre poetulşi chimistul Ion Vatamanu, aveam certitudinea căam spus tot ce se putea spune, însă pe parcurs aurmat cel de-al doilea, de-al treilea, apoi altele şi,pare-mi-se, descoperirea noului şi ineditului vacreşte, şi această creştere va spori, sunt sigur, maiales când prestigioasa sa operă va cuceri spiritelecelor ce vor urma după noi. Căci Ion Vatamanuinepuizabilul, în scara anilor, devine şi Ion Vatamanucel de nepătruns, viaţa-i trecând în legendă, iarlegenda înseamnă istorie a vieţii, curăţire de toatecele mărunte până la suprema puritate, până lasupremul adevăr.Într-o perioadă când viaţa noastră culturală şiartistică era prinsă în meandrele dogmatismului,a minciunii, nedreptăţii şi ignoranţei, confrateleIon Vatamanu a făcut dovada unui creator flexibil,asemenea argintului viu, căutând căi şi mijloacede manifestare şi afirmare a adevăratelor calităţiomeneşti. Când scrierile lui, manuscrisele lui, eraupândite de cuţitul ghilotinei, a trecut la mult preadificila trudă şi osândă de traducător. Grea i-a fostşi truda lui Ion Vatamanu de chimist analist, maiexact de chimist instrumentalist. Parcă-l văd lamasa de laborator cu privirile aţintite spre ecranulnr.2-3 (7), septembrie 2007 - 77

AkademosIon Vatamanu, “atât de mult al pământului...”oscilopolarografului, savurând scăpărările produsede reacţiile chimice rapide de pe picăturile demercur din soluţia de analizat, scăpărări care auimprimat specificul sclipitorului lui vers.Ion Vatamanu a demonstrat pe viu că numaipoezia îi poate da chimiei analitice o extraordinarăsupleţe, condiţionându-i şi asigurându-i trecereala metode noi de investigare, extrem de sensibile,precise şi rapide, ajungându-se la detectareainfinitezimalelor urme de pesticide în produseletratate (sol, apă, frunze, fructe, legume). Dintreelaborările protejate de brevete de invenţie vommenţiona un nou aliaj pe bază de nichel, a uneisoluţii pentru cuprarea dielectricilor, a unorprocedee de determinare a ionilor de halogenuri,de determinarea indirectă a calciului şi magneziuluiconcomitent prezenţi în proba de analizat, dedeterminare a indiului în semiconductoare. Apublicat studii înalt apreciate precum „Cineticaşi mecanismul proceselor chimice eterogene şiomogene” şi „Termodinamica hidrolizei ionilormetalici” pentru studenţi şi cercetători, cărţile„Aventurile lui Atomică” şi „O sută de problemede chimie” pentru copii şi adolescenţi. Orice amzice, totuşi, pe Ion Vatamanu nu-l satisfăcea stareade lucruri în chimia analitică, şi, de ar fi avut ani şibani, adică echipament performant, ar fi schimbatfaţa chimiei analitice.Intersectarea preocupărilor sale de cercetătorchimist cu starea lui permanentă de poezie, i-arăscolit mereu mintea şi inspiraţia, predispunându-lla profunde meditaţii cu scânteieri neordinare deprecursor în ambele domenii. Astfel, a fost să se78 - nr.2-3 (7), septembrie 2007întâmple ca într-o scrisoare adresată distinsei salesoţii, când se afla într-o Casă de Creaţie la Suzdal,poetul mărturiseşte prin anii ‘90 că a avut revelaţiadescoperirii unei noi ramuri a chimiei zisă Ecometrieşi, dacă ar şti câţi ani mai are, s-ar consacra totalmenteacestei ştiinţe care ar fi în stare să-i potoleascăsetea de chimie şi poezie, de cognitiv şi emotiv,de obiectiv şi subiectiv. Dar puţini i-au fost aniişi mult prea complicată era problema. ObiectiveleEcometriei au rămas neidentificate. Sunt tentat săcred că Ion Vatamanu chimistul vroia să pătrundăîn designul molecular al substanţelor utilizândultrasunetele spre a pronostica starea mediului şi arestabili echilibrul ecologic dacă acesta este afectat,tot aşa precum medicii cu ajutorul ecoscopuluidetermină poziţia copilului, sexul şi sănătatealui înainte de naştere prin imaginea obţinută prinutilizarea ultrasunetelor. Adică Ion Vatamanu intuiatrecerea de la nivelul celular la cel molecular, de laecoscopie la ecometrie.Acesta-i chimistul şi poetul (dacă vreţi poetulşi chimistul) Ion Vatamanu: polivalent, purtător alvalorilor universalităţii, un vulcan de idei pentru ceidin jur, atribute fără de care Ion Vatamanu n-ar fifost Ion Vatamanu.Tu – o frunză / Eu – o frunză / Două frunze împreună, /Când se adună, / Ştii ce fac? / – Un copac. / Ţie ţi-i drag, /Mie mi-i drag (I. Vatamanu)

Conferinţa Academiilor Comemorări din Europa de Est şi Sud-EstION VATAMANUCHIMIST DE CERTĂVALOAREDr. habilitat, prof., Tudor Lupaşcu,Director, Institutul de Chimie, A.Ş.M.Ion Vatamanu a început a „intra” în taineleştiinţei chimice prin anii 50, pe când Domnia Sa erastudent la Facultatea de chimie a Universităţii de Statdin RSS Moldovenească. Cercetările ştiinţifice auluat amploare după anul 1960, când Ion Vatamanu,absolvind facultatea, este repartizat la Institutul deChimie al A.Ş.M. şi angajat în calitate de laborantîn laboratorul Chimie Analitică prin ordinul nr. 40din 12.IX.1960, semnat de reputatul savant AntonieAblov. Sub conducerea academicianului IurieLealicov, pe atunci şeful laboratorului de ChimieAnalitică, tânărul laborant Ion Vatamanu începecercetările în domeniul evidenţierii proceselor şi amecanismelor de formare a compuşilor complecşiîn soluţie şi pe suprafaţa electrodului picurătorde mercur prin metoda polarografică. Rezultateleştiinţifice au permis elaborarea a noi metodeelectrochimice de detectare a unui şir de ioni cuvalenţă mixtă în diverse obiecte ale mediuluiambiant.Utilizarea efectelor de cataliză şi de absorbţie,care se produceau în soluţii şi pe electrod, au permismărirea de 200 – 300 ori a sensibilităţii metodelorpropuse. In calitate de liganzi în aceste procese aufost utilizaţi diverşi compuşi bidentaţi care conţingrupări O, O- şi N, O-.Rezultatele cercetărilor vizând procesele deformare a compuşilor complecşi au demonstratcă reacţiile chimice care decurg sunt complexe şidepind de mulţi factori. Pentru elucidarea acestorfenomene au fost deduse formulele matematicecare descriu relaţiile dintre curentul de schimb şipotenţialul de echilibru în procesele de oxidarereducerecare se realizează în soluţie şi pe suprafaţaelectrodului.Studiile privind influenţa substanţelortensioactive asupra proceselor de oxidare-reducerea complecşilor ionilor metalelor cu valenţă mixtăau permis de a stabili posibilitatea deplasăriipotenţialelor redox în sistemul ion/metal. Acestfenomen a permis elaborarea metodelor de detectarea ionilor metalelor care au potenţiale redox apropiatedin amestecul acestora.Rezultatele pe care le obţinea tânărul laborantn-a lăsat indiferentă conducerea institutului. Astfel,în 1964, prin ordinul directorului Institutului deChimia, mereu în reacţie cu poezianr.2-3 (7), septembrie 2007 - 79

AkademosChimie, Ion Vatamanu este transferat în funcţie decercetător ştiinţific inferior.În anul 1971 Ion Vatamanu susţine cu succesteza de doctor în chimie la Consiliul Specializat depe lângă Universitatea „Ivan Franco” din Lvov cutema „Studiul oscilopolarografic al complecşilor debismut(III), zinc(II) şi stibiu(III) cu liganzi adecvaţişi aplicarea acestor complecşi în analiză”.În 1973 este ales prin concurs şef al laboratoruluide Metode Electrochimice de cercetare. În calitate deşef de laborator Ion Vatamanu a depus multe eforturipentru a lărgi domeniul de cercetare. Astfel, auînceput cercetări în domeniul elaborării metodelorde determinare a pesticidelor în apele naturale,produsele alimentare etc. Cercetările realizate aupermis elaborarea unor metode performante dedeterminare a poluanţilor de natură organică şianorganică în diverse componente ale mediuluiambiant.Pe parcursul activităţii sale ştiinţifice IonVatamanu a publicat mai mult de 100 lucrări ştiinţificeîn reviste prestigioase din ţară şi străinătate, printrecare trei monografii, a obţinut trei brevete de autor.În timpul activităţii sale în cadrul Institutuluide Chimie al A.Ş.M. Ion Vatamanu, când oboseade chimie, se ocupa de poezie. Astfel, în pereţiilaboratorului de Metode Electrochimice de analizăal Institutului de Chimie au fost scrise, cred, sute, darpoate şi mii de poezii. Se întâmpla că seara târziu,după orele de program, Ion Vatamanu ne invita înbiroul său şi noi, chimiştii, eram primii ascultătorişi cititori ai poeziilor Domniei sale, de pe care încăcerneala nu reuşea să se usuce.Pe timpul când Ion Vatamanu era şef de laborator,orice activitate ştiinţifică era planificată. Eraplanificată şi susţinerea tezelor de doctor habilitat.În această listă figura şi numele dlui Ion Vatamanu.Ţin minte, la o şedinţă a Consiliului ştiinţific alInstitutului de Chimie Ion Vatamanu făcea bancurizicând că el este de acord să susţină teza de doctorhabilitat, dar cu o singură condiţie – să fie într-o zide joi, iar regretatul Valeriu Ropot să susţină vinereaimediată, ca să se organizeze un singur banchet. Autrecut anii dar, din păcate, nu am avut norocul săapucăm acele joi şi vineri pentru că prea tânăr aplecat dintre noi în lumea celor drepţi.Lucrările ştiinţifice ale dlui Ion Vatamanusunt şi astăzi opere de certă valoare în domeniulelectrochimiei şi fac parte din patrimoniul ştiinţificinternaţional.80 - nr.2-3 (7), septembrie 2007Ion Vatamanu, cel care a turnat poezia în chimie

Conferinţa Academiilor In memoriam din Europa de Est şi Sud-EstCRISTOFOR SIMIONESCU(17. 07.1920 – 06. 08. 2007)Comunitatea ştiinţificădin Republica Moldovaa aflat cu adâncă îndureraredespre trecerea în eternitatela 6 august curent a academicianuluiCristofor Simionescu,figură proeminentă alumii ştiinţifice şi culturaleromâneşti din ultimii 60 deani, ctitorul şcolii modernede chimia polimerilor naturalişi sintetici, conducătorexcepţional de instituţiiacademice, creator de asemenea instituţii. Profesorul dechimie organică şi macromoleculară Cristofor Simionescueste membru corespondent (din 1955), titular (din1963) al Academiei Române şi membru de onoare almultor Academii şi Societăţi ştiinţifice de pe mapamond,inclusiv al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (din 1991),a condus Filiala din Iaşi a Academiei Române (din 1963)şi Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”(din 1970). Este unul din pilonii chimiei româneşti şi acelei universale.Academicianul Cristofor Simionescu este ultimamare personalitate a unei generaţii care a cunoscutilustra pleiadă de profesori chimişti, ctitori de catedre,laboratoare, direcţii de cercetare, şcoli de chimie etc.Fără îndoială, de la ei a preluat profesorul CristoforSimionescu marea pasiune a cercetării, excelentul spiritde organizare a vieţii ştiinţifice, optimismul sănătos şipermanenta încredere în forţa binelui, conştiinţa mereutrează şi tendinţa de a descoperi şi a pune în adevărata luivaloare talentul, înzestrarea deosebită, spiritul tânăr etc.Cristofor Simionescu a trăit vremuri dificile, izbutind săadune o operă impresionantă prin dimensiuni, polivalentăprin preocupările sale şi să-şi manifeste rarele calităţi deorganizator şi diriguitor al complexei vieţi ştiinţifice.Printre multiplele şi febrilele pasiuni ale acestui om deun uimitor dinamism şi neobişnuită voinţă şi-au găsit locistoria chimiei şi munca de propagare şi popularizare aştiinţei. Diferite aspecte ale activităţii acestui savant denotorietate mondială confirmă încă odată cât de multe sepot face totuşi într-o singură viaţă de om.Născut pe 17 iulie 1920 la Dumbrăveni judeţulSuceava, a avut parte de o temeinică pregătire, fiindu-iprimă învăţătoare mama sa. După absolvirea LiceuluiNaţional din Iaşi, urmează studiile universitare laFacultatea de Chimie Industrială de la Şcoala Politehnică(azi Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”) din Iaşi, pe careo absolveşte în 1944 cu menţiunea „magna cum laudae”.După susţinerea strălucită a tezei de doctorat (1948), seîncadrează în învăţământul tehnic superior, ajungând înscurt timp profesor şi şef al Catedrei de Celuloză şi Hârtie(1949), prorector (1951) şi rector (1954) al prestigiosuluiInstitut Politehnic din Iaşi. Din acest moment începeascensiunea unei strălucite cariere de profesor, angajatcu dăruire şi pasiune în dificila muncă de sporire aprestigiului şcolii româneşti în general, modernizând-o,adăugându-i noi nume de savanţi-cercetători şi profesori,pregătiţi de el.Una dintre cele mai importante lucrări ale sale, Tratatde chimie a compuşilor macromoleculari (în 4 volume)reuneşte într-un tot întreg problemele de fizică, fizicochimiapolimerilor cu cele de sinteză şi cu proprietăţilecompuşilor macromoleculari. Cristofor Simionescu esteautorul a aproape o mie de lucrări ştiinţifice originale,publicate în reviste de prestigiu din ţară şi de pestehotare, pe lângă altele peste o mie de articole şi eseuridespre învăţământ, ştiinţă, filozofie, istoriografie, risipiteîn diverse periodice ale timpului respectiv etc. A mai scrispeste 30 de cărţi de factură didactică sau monografică.Activitatea multiplă a profesorului CristoforSimionescu se axează pe cele trei componente definitoriiale unei cercetări ştiinţifice angajate plenar în opera deprosperare a societăţii româneşti: cercetarea fundamentală-cercetareaaplicativă-inovarea şi dez vol tareatehnologică. În cadrul Şcolii de Chimie Macromoleculară,ilustrată de Cristofor Simionescu, cercetarea fundamen talăşi cercetarea aplicativă se află într-un echilibru dinamiccu oscilaţii spre dreapta sau stânga în funcţie de vârstaciclului de lucrări în domeniul fundamental sau aplicativ,exigenţele strategice ale statului, comenzile socialeetc. Înalta competenţă ştiinţifică şi profesionalismulperformant al liderului păstrează neafectat echilibrul întrecomponen tele principale din sfera cercetare-dezvoltareşi inovare. Având anvergura imaginaţiei adevăratuluicreator în ştiinţă, precum şi o solidă predispoziţie pentrufilozofie, Cristofor Simionescu a formulat şi fundamentato nouă concepţie despre originea vieţii pe pământ,înscriindu-şi astfel numele în rândul enciclopediştilorlumii.Cristofor Simionescu a fost un bun cunoscătorşi susţinător al cercetărilor academice de la noi,întreţinând relaţii de prietenie şi colaborare cu savanţiide la Chişinău. Toţi cei care l-au cunoscut personal sauopera şi activitatea sa de nepreţuit, au ţinut să constatecă academicianul Cristofor Simionescu a fost un om cuchip frumos, un adevărat mag al ştiinţei, un spirit vizionaruniversal, un exemplu de personalitate, care s-a risipit cudăruire într-o muncă dificilă de cercetare şi organizare aştiinţei, manifestându-şi din plin calităţile deosebite deom de cultură, tactul nobil, predispoziţia pentru un dialogconstructiv, atrăgând prin toate aceste calităţi generoasesimpatia şi adeziunea tuturor celor din jur.Dumnezeu să-l ierte şi să-l aşeze la locul ce i secuvine pe bună dreptate în împărăţia Sa. Sufletele noastreîndurerate îi vor păstra mereu memoria.Acad. Gheorghe DUCA, preşedintele A.Ş.M., acad.Pavel VLAD, m.c. Aurelian GULEA, m.c. ConstantinTURTĂ, dr.hab., Dumitru BATÎR, dr.hab. TudorLUPAŞCU, dr.hab. Mihai REVENCOnr.2-3 (7), septembrie 2007 - 81

AkademosGHEORGHE ŞISCANUla 75 DE ANIBiolog, domeniul ştiinţific: fiziologia plantelor,fotosinteza. Doctor habilitat în ştiinţe biologice(1974), profesor universitar (1983). Membrucorespondent (1989) şi membru titular (1992) alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Născut la 5 iulie 1932 în s. Măcăreştir. Ungheni.În anul 1952 a absolvit Şcoala Pedagogică dinCălăraşi, iar în 1957 Facultatea de biologie şi chimiea Institutului Pedagogic din Tiraspol. În perioada1958–1961 face studii la doctorantură în A.Ş.M. Din1961 activează la Institutul de Fiziologie a Planteloral A.Ş.M.: cercetător ştiinţific (1961–1965), fondatorşi şef al Laboratorului de fotosinteză (din 1975până în prezent), director adjunct (1988–1990). Înperioada 1990–2000 a fost secretar ştiinţific generalal A.Ş.M.Acad. Gh.Şişcanu este fondatorul unei direcţiinoi în fotosinteză: studierea activităţii fotosinteticela plantele pomicole. Cercetează particularităţilefuncţionării aparatului fotosintetic la planteleagricole. Este preocupat de evidenţierea legităţilorrelaţiei donator–acceptor ca bază de reglare aprocesului de productivitate a plantelor, de stabilirea căilor de sporire a productivităţii plantaţiilorprin dirijarea reacţiilor de adaptare şi optimizareacondiţiilor de creştere. A determinat posibilitateapronosticării şi evaluării combinaţiilor de altoiportaltoiconform indicilor fiziologici şi biochimici.În cercetările sale un loc aparte îi revine studieriicoroanei pomului fructifer, care este comparată cuun sistem optic complicat. Evidenţierea legităţilor82 - nr.2-3 (7), septembrie 2007de activitate fotosintetică a frunzelor în funcţie depoziţia lor în coroană şi de constituţia acesteia,precum şi a legităţilor de influenţă a speciei şiportaltoiului asupra intensităţii proceselor privindschimbarea lor sub acţiunea factorilor exogeni şiendogeni. O parte din investigaţii ţin de studiereaparticularităţilor de interconexiune a activităţiifotosintetice a aparatului de asimilare şi a funcţieimetabolice a sistemului radicular al plantelorfructifere. Cercetările efectuate şi-au găsit aplicarepractică în pomicultură. Astfel, s-a elaborat ometodă de îmbunătăţire a calităţii butaşilor de speciifructifere în baza reglării condiţiilor de nutriţieminerală, a fost propusă o metodă de selectare acelor mai bune forme de portaltoi şi a combinaţiilorde altoi-portaltoi cu o capacitate mai mare deproductivitate la piersic. Este autorul a peste 200de publicaţii ştiinţifice, inclusiv 7 monografii. Apregătit 15 doctori în ştiinţe biologice. A participatla diferite expoziţii naţionale şi internaţionale, fiindmenţionat cu o medalie de aur şi cu 2 de bronz,cu diplome şi premii. Este membru al FederaţieiEuropene a Societăţilor de Fiziologie a Plantelor.A fost decorat cu „Ordinul Republicii”, MedaliaA.Ş.M. „D.Cantemir”. I s-a conferit titlul onorificde „Om Emerit“.ANDREI NEGRUla 70 DE ANIBiolog, domeniul ştiinţific: flora actuală şifosilă. Doctor habilitat în ştiinţe biologice (1986),profesor universitar (1996). Membru corespondent(1988) şi membru titular (1992) al A.Ş.M.Născut la 28 iulie 1937 în s. Stoicani, azi

Conferinţa Academiilor Carte Aniversări din de vizită Europa de Est şi Sud-Estr. Soroca. A absolvit Facultatea de biologie şichimie a Institutului Pedagogic din Tiraspol (1960),după care activează ca profesor de biologie la şcoalamedie din s. Pragila, r-nul Floreşti (1960–1961),apoi asistent la Catedra de botanică a InstitutuluiPedagogic din Tiraspol (1963–1966). Face studiila doctorantură la Institutul de Botanică „V. L.Komarov” (Sankt-Petersburg, 1966–1969), fiinddiscipol al ilustrului paleobotanist P. Dorofeev.Deţine funcţiile de cercetător ştiinţific inferiorîn Laboratorul de Floră şi Geobotanică al GrădiniiBotanice a A.Ş.M. (1969–1974), cercetător ştiinţificsuperior (1974–1976), şef de laborator (1976–1981), director adjunct pentru problemele de ştiinţă(1981–1987), director al Institutului de Botanicăal A.Ş.M. (1988–1996). Între 1996 şi 2003 a fostprofesor universitar la Catedra de ecologie şi ştiinţeale solului a Universităţii de Stat din Moldova. Din2003 este şef al Catedrei silvicultură şi a GrădiniiPublice a Universităţii Agrare de Stat din Moldova.Este fondator al şcolii paleobotaniştilor dinRepublica Moldova. A descoperit peste 120 de taxonifosili noi pentru ştiinţă, evidenţiind etapele şi fazeleevolutive ale regnului vegetal pe parcursul ultimilor13 mil. de ani, a elaborat concepţia „Cronoflora-Cleome” şi a argumentat-o ştiinţific ca geotipfloristic nou în evoluţia lumii vege tale a Eurasiei,a elucidat documentar procesul de florogeneză aflorei şi vegetaţiei actuale europene. A contribuitla organizarea cercetărilor ce ţin de domeniulconservării biodiversităţii forestiere, de elaborareaşi implementarea Strategiei dezvoltării durabile afondului forestier naţional. În calitate de organizatorşi conducător al Institutului de Botanică al A.Ş.M.,a creat Laboratoarele de Biotehnologie, Arhitecturăpeisageră, Protecţia plantelor, de asemenea, un şir desectoare expoziţionale din cadrul Grădinii Botanice(Alpinariu, Iridariu, Peonariu, Pinariu, Siringariu,Sectorul ornamental, Grădina de Iarnă etc.).A publicat peste 200 de articole ştiinţifice şi10 monografii ce abordează domeniul floristiciievolutive, ecologiei, biodiversităţii şi protecţieilumii vegetale: Раннесарматская флора северовостокаМолдавии (1973); Понтическаяфлора Днестровско-Прутского Междуречья(1982); Меотическая флора Северо-ЗападногоПричерноморья (1986); Растения лесных полян иопушек (1986); Растения луговые, прибрежныеи водные (1988, în colab.); Plante rare din fl oraspontană a Republicii Moldova (2002); Taxoni raridin fl ora Republicii Moldova (2002); Lumea vegetalăa Republicii Moldova (vol. 2, 2005; vol. 3, 2006,în colab.). Deţine 1 brevet de invenţie. Rezultatelecercetărilor cu caracter teoretic sunt recunoscuteşi frecvent citate de savanţi cu renume din SUA,Marea Britanie, Japonia, Polonia, Cehia, Germania,Finlanda, Danemarca, Bulgaria, România, Ungaria,Franţa, Rusia, Belarus etc.A fost preşedinte al Consiliului ştiinţificspecializat pentru susţinerea tezelor de doctorşi de doctor habilitat în biologie la specialitatea„Botanică” (1988–1996). Sub conducerea lui au fostsusţinute 2 teze de doctor habilitat, 7 teze de doctorîn biologie la specialitatea „Botanica” şi 1 tezăde doctor la specialitatea „Ecologie”. Desfăşoarădiverse activităţi în calitate de membru al ColegiuluiAgenţiei pentru Silvicultură „Moldsilva”. Esteredactor ştiinţific coordonator şi coa utor al ediţiilorCartea Roşie a Republicii Moldova (2001);Biodiversitatea vegetală a Republicii Moldova(2002); al seriei Lumea vegetală a RepubliciiMoldova (în 4 vol., 2004–2006), coautor al ediţiilorcolective „Primul Raport Naţional cu privire laDiversitatea Biologică” (2000, în limbile română şiengleză) şi „Strategia naţională şi Pla nul de Acţiuneîn domeniul Diversităţii Biologice” (2001, în limbileromână şi engleză), redactor-şef al seriei „Cercetăribotanice”, preşedinte al Societăţii de Botanică dinRepublica Moldova (din 1992).Este decorat cu Medalia „Meritul civic”.SILVIU BEREJANla 80 DE ANILingvist, domeniul ştiinţific: lingvisticăromanică (în special română) şi slavă (în specialrusă). Doctor habilitat în filologie (1972), profesoruniversitar (1979). Membru corespondent (1989)şi membru titular (1992) al A.Ş.M..nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 83

AkademosNăscut 30 iulie 1927 în satul Bălăbăneşti, azir-nul Criuleni. A studiat la Liceul „B. P. Hasdeu” dinChişinău (1938–1944), la Liceul „C. D. Loga” dinTimişoara (1944–1945), la şcoala rusă din Comrat(1945–1946), la şcoala nr. 4 din Chişinău (1946–1947) şi la Facultatea de Filologie a Universităţiide Stat din Moldova (1947–1952), după care auurmat studiile de doctorat la aceeaşi universitate(1952–1955). A activat în calitate de lector laInstitutul Pedagogic din Tiraspol (1954–1955) şila Universitatea de Stat din Moldova (1955–1956),cercetător ştiinţific superior la Institutul de Istorie,Limbă şi Literatură al Filialei Moldoveneşti a A.Ş.a U.R.S.S. (1956–1958), secretar ştiinţific (1958–1961), şef de sector (1961–1978), şef de secţie(1978–1987), director al Institutului de Limbă şiLiteratură al A.Ş.M. (1987–1991), academiciancoordonator al Secţiei de Ştiinţe Socioumane(1991–1995), director (1995–2000) al Institutuluide Lingvistică al A.Ş.M. Din 2000 este cercetătorştiinţific principal la Institutul de Filologie. A ţinutprelegeri la Institutul Pedagogic din Bălţi (1973–1983).Este fondator al şcolii naţionale de lexicologie şisemantică lingvistică. Aria preocupărilor ştiinţificeo constituie gramatica, lexicologia, lexicografia,stilistica, istoria limbii, cultura vorbirii limbiiromâne, semantica generală, lingvistica teoretică,romanistica, slavistica, lingvistica comparată,sociolingvistica. A contribuit la dezvoltarea teorieilexicografice în direcţia implementării noţiunii desistem lexico-semantic şi a aplicării unor metodenoi de cercetare în studiul lexicului. A elaboratteoria echivalenţei semantice a cuvintelor.Este autor a peste 400 de lucrări ştiinţifice şiştiinţifico-didactice publicate atât în ţară, cât şiîn străinătate, inclusiv 3 monografii, între care:Contribuţii la studiul infi nitivului moldovenesc(1962); Семантическая эквивалентностьлексических единиц (1973); autor şi redactor a 4dicţionare, inclusiv Dicţionar explicativ şcolar(1960, 1969, 1976, 1979, 1984, în colab.); Dicţionarexplicativ al limbii moldoveneşti (în 2 vol., 1977;1985); Dicţionar explicativ uzual al limbii române(1999, coord. al lucrării) etc.; 6 manuale: Limbamoldovenească literară contemporană. Morfologia(1983, în colab.); Lingvistica generală (1985, încolab.); Curs de gramatică istorică a limbii române(1991, în colab.) ş.a. Este redactor ştiinţific a cca40 de cărţi de lingvistică; traducător, redactor şieditor al operelor unor somităţi ale lingvisticii caV. F. Şişmariov (Limbile romanice din sud-estulEuropei şi limba naţională a R.S.S.M., 1960); IorguIordan (Романское языкознание: Историческоеразвитие, течения, методы. Moscova, 1971, încolab.); Eugeniu Coşeriu (Structurile lexematice //Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară, 1992, nr. 5;Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică:Trei studii / Cu o prefaţă de Silviu Berejan şi unpunct de vedere editorial de Stelian Dumistrăcel,1994); Raymund Piotrowski (Sinergetica şiocrotirea limbii române în Republica Moldova //Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară, 1997, nr. 3);coordonator al volumului Limba română este Patriamea. Studii. Comunicări. Documente (1996). Înperioada 1988–2006 semnează cca 100 de articolede publicistică lingvistică privind statutul limbiiromâne din Republica Moldova.Este preşedinte al Consiliului ştiinţificspecializat pentru conferirea gradelor ştiinţifice dedoctor şi doctor habilitat în filologie (1988–1991),preşedinte al Comisiei de Expertiză a ConsiliuluiNaţional de Acreditare şi Atestare al RepubliciiMoldova (din 1992). A pregătit 16 doctori şi 5doctori habilitaţi în ştiinţe filologice. A participatcu rapoarte şi comunicări la cca 200 de conferinţeşi simpozioane ştiinţifice naţionale şi internaţionale(în Rusia, România, Ucraina, Georgia, Germania,Ungaria, Franţa, Italia, Spania, Polonia, Cehia,Slovacia, Austria, Canada ş.a.). A exercitatfuncţiile de secretar de redacţie (1958–1988) şi deredactor-şef (din 1989) al Revistei de lingvistică şiştiinţă literară, membru (din 1992) al ComitetuluiInternaţional de patronaj al Atlasului LingvisticRomanic (ALir) (Grenoble, Franţa), membru alComitetului Internaţional al Slaviştilor, membru alComisiei Interdepartamentale pentru limba de statşi grafia latină.Doctor Honoris Causa al Universităţii deStat „Alecu Russo” din Bălţi, membru de onoareal Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan” alAcademiei Române. A fost distins cu titlurile delaureat al Premiului de Stat, laureat al PremiuluiPrezidiului A.Ş.M., „Eminent al ÎnvăţământuluiPublic”, premiant al Academiei Româno-Americane. A fost decorat cu „Ordinul Republicii”şi cu Medalia A.Ş.M. „D. Cantemir”.84 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor Carte Aniversări din de vizită Europa de Est şi Sud-EstBORIS GAINAla 60 DE ANIOenolog, domeniul ştiinţific: biotehnologiaalimentară şi tehnologia viti-vinicolă. Doctorhabilitat în ştiinţe tehnice (1992). Membrucorespondent (1995) şi membru titular (2007) alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Nascut la 17 august 1947 în s. Chiţcanii Vechi,r. Teleneşti. A absolvit Universitatea Tehnică aMoldovei (1965–1970), doctorantura la InstitutulUnional de Cercetări Ştiinţifice în domeniulVinificaţiei şi Viticulturii „Magaraci” (IUCŞVV)din or. Yalta (Crimeea) (1973–1975), stagiere laInstitutul de Oenologie din or. Bordeaux (Franţa)(1981–1982). Este asistent la Universitatea Tehnică aMoldovei (1970–1972), cercetător ştiinţific superiorşi şef adjunct al Secţiei Vinuri Speciale la IUCŞVV„Magaraci” (1973–1979), şef al Secţiei Oenologie aInstitutului Moldovenesc de Cercetări Ştiinţifice înViticultură şi Vinificaţie al A.Ş.P. „Vierul” (1979–1990), director ştiinţific Oenologie al InstitutuluiNaţional al Viei şi Vinului (1990–2004), secretarştiinţific general al A.Ş.M. (din 2004).A elaborat noi metode de imobilizare aproteinazelor şi pectinazelor, de determinare aactivităţii p-difenoloxidazei în oenologie, a creatprimele bioreactoare în flux continuu pentrustabilizarea proteolitică a sucurilor şi vinurilor, aaplicat în practică tehnologia complexă de culesmecanizat a strugurilor şi de procesare a materieiprime la vinuri tari şi distilate. În colaborarecu savanţii francezi a studiat şi a recomandatproducerea sucurilor, concentratelor şi vinurilorecologice/biologice în baza substituirii pesticidelorsistematice cu biopreparate inofensive. Conlucrareacu toxicologii din Franţa şi Rusia s-a încununat cuelaborarea unor metode noi de detoxicare a mustuluişi vinurilor de patulină, de amini biogenetici, demetale toxice. Studiile biochimice ale soiurilor noicu rezistenţă sporită la factorii biotici şi abiotici aucontribuit la explicarea rolului compuşilor cu C6în catenă (hexenal, hexanal, cis- şi transderivate)la formarea amelor erbacee ale sucului şi vinurilor.Rezultatul studiului comun cu oenologii din Franţaasupra stejarului din speciile Quercus robur şiQuercus petrae cultivat în Moldova au demonstratperspectiva utilizării lui în industria vinurilor şidistilatelor (coniac, calvados, brandy etc.). Unstudiu aparte al soiurilor apirene din selecţia nouăintraspecifică a permis obţinerea vinurilor originaleşi a produselor curative: stafide, gem, confituri,marinate, bobiţe în suc, bobiţe în alcool pentrubomboane, suc omogenizat etc., care prezintă oreală perspectivă în alimentarea şi tratarea copiilor,bătrânilor, bolnavilor, a persoanelor cu regimalimentar special. A fost selectată suşa de levuriSchizosaccharomyces acidodevoratus „VierulY-282” şi elaborată instalaţia de dezacidulare avinurilor. Rezultatul colaborării cu savanţii de laInstitutul de Biochimie „A. Bach” din Moscovas-a soldat cu elaborarea unei metode originale dedeterminare spectrofotometrică a gradului de atac albobiţelor de către Bafritys cinerea (nobil şi vulgar).Studiul comparativ al utilajului tehnologic vinicolprodus în ţările Uniunii Europene şi ale CSI a facilitatargumentarea ştiinţifică a renovării fabricilor devinificaţie primară din Moldova pentru perioada2000–2020. În baza hidrolazelor β-glicozidazice afost implementat procesul de amplificare a aromelorîn vinurile seci „Muscat” şi „Traminer”.A publicat peste 350 de lucrări ştiinţifice, inclusiv11 monografii, 3 manuale, coautor a 31 de brevetede invenţie, 35 de mărci de vinuri şi 11 documentenormative în tehnologia vitivinicolă. Este preşedinteal Consiliului ştiinţific specializat pentru susţinereatezelor de doctor şi doctor habilitat în ştiinţe tehnice(specialitatea „oenologie”) la Institutul Naţionalpentru Viticultură şi Vinificaţie. A pregătit 6 doctoriîn ştiinţe tehnice. Este membru al Consiliului tehnicoştiinţifical Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”, membru al Consiliului Alianţei Francofonedin Republica Moldova, membru al consiliilorinternaţionale de degustaţii ale produselor vitivinicole(Bordeaux, Paris, Verona, Miculov, Yalta,Chişinău). A reprezentat Moldova în Organizaţianr.2-3 (7), septembrie 2007 - 85

AkademosInternaţională a Viei şi Vinului (1988–2002) încalitate de expert oenolog, a prezentat rapoarteştiinţifice la UNESCO, în Franţa, Germania,Bulgaria, Luxemburg, China etc.A fost desemnat „Personalitate a Anului 1993în domeniul oenologiei” – distincţie internaţionalăa Marelui Juriu din Paris; este Cavaler al UniuniiRabelais a Vinificatorilor din Chinon, Franţa, deţineDiploma de Onoare a Asociaţiei Viticultorilor şiVinificatorilor din Dijon, Franţa, Diploma de Onoarea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentareal Republicii Moldova.GHEORGHE COZUBla 70 DE ANIInginer, domeniul ştiinţific: oenologie. Doctorhabilitat în ştiinţe tehnice (1989). Membrucorespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei(1993).Născut la 30 august 1937 în satul Cuhureştii deSus, azi r. Floreşti. A absolvit Şcoala de Vinificaţie şiViticultură din Chişinău (1956), Institutul IndustrieiAlimentare din or. Odesa, Ucraina (1961) şidoctorantura la aceeaşi instituţie (1970). A activat încalita te de inginer-tehnolog la fabrica de vinuri dins. Cazaclia, r-nul Cea dâr-Lunga (1961–1963), şefadjunct al secţiei de producere a Direc ţiei generalepentru viticultură şi vinificaţie a Ministerului IndustrieiAlimentare a Moldovei (1963–1966), director alFabricii ex perimentale de producere a vinului de tip„Heres”, director adjunct pentru probleme de ştiinţăal Asociaţiei de Producere „Ialoveni” (1973–1978),vicepreşedinte al Asociaţiei „Moldvinprom” (1978–1983), viceministru al viticulturii şi vinificaţiei(1983–1986). Este conferenţiar la UniversitateaTehnică din Moldova (1986–1989). În anul 1997 aurmat un curs de stagiere la Universitatea CaliforniaDe vis, SUA, preşedinte al Filialei Germane „GiultingKorken” în Mol dova (specializată în producerea şirealizarea dopurilor de plută) (1998–2001), directorgeneral al Fabricii de Vinuri S.A. „Imperial Vin”din r-nul Cantemir (din 2001), preşedinte al UniuniiProducă torilor şi Exportatorilor de Vinuri dinMoldova (din 2004).Efectuează cercetări ştiinţifice în domeniultehnologiei şi uti lajului pentru industria vinului.Este fondator al tehnologiei com plexe de producerea vinului de tip „Heres”, implementată în Moldova,Ucraina, Rusia şi Bulgaria, autor al tehnologieide pro ducere a 50 de vinuri şi coniacuri, inclusivvinurile „Heres” (sec, tare şi desert), „Nobil”,„Dionis”, „Struguraş”, „Sănătate” (unicul care estedestinat pentru consum în spaţiul cosmic şi încel submarin), co niacul „Belîi aist”, coautor alconiacului „Ambasador” ş.a. Este au torul Legii vieişi vinului, adoptată de Parlamentul Republicii Moldovaîn 1994. Sub conducerea sa a fost elaboratăConcepţia dezvoltă rii complexului vitivinicol alMoldova până în anul 2020. Autor a peste 200 delucrări ştiinţifice, inclusiv 12 monografii, întrecare: Мускатные вина (1967); Вина Молдаvии(1978); Новое в технологии производства винаХереса (1980); Марочные и иг ристые винаМолдавии (1983); Винодельческая Молдова(2005). Deţinător a 70 de brevete de invenţie. A fostpreşedinte al Consiliu lui ştiinţific specializat de pelângă Institutul Naţional al Viei şi Vinu lui pentruconferirea gradelor ştiinţifice de doctor şi doctorhabilitat la specialitatea „Tehnologia produseloralimentare, alcoolice şi neal coolice” (2000–2005).Participant la numeroase conferinţe, simpo zioane şiexpoziţii republicane şi internaţionale organizate înMol dova, Ucraina, Rusia, România, Franţa, Italia,SUA, Germania, Me xic, Portugalia, Bulgaria,Polonia. Este membru al colegiilor de re dacţie alerevistelor Виноделие и виноградарство СССР(1980–1986), Pomicultura, viticultura şi vinifi caţiaMoldovei (1981–1986) şi Viticultura şi vinifi caţia înMoldova (2006), al Enciclopediei Виноградарство(vol. 1, 1986).Este inginer emerit al Republicii Moldova,vinificator emerit al Franţei, de 2 ori laureat alPremiului de Stat, decorat cu ordinele „Insignade Onoare”, „Drapelul Roşu de Muncă”, „GloriaMuncii”, cu Medalia „60 de ani ai RepubliciiPopulare Mongole”.86 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor Carte Aniversări din de vizită Europa de Est şi Sud-EstEВГЕНИЙ ПОКАТИЛОВ,80 ЛЕТСЛОВО ОБ УЧИТЕЛЕС профессором Евгением ПетровичемПокатиловым мне посчастливилосьпознакомиться в 1973 году, будучи студентом,и эта встреча стала для меня судьбоносной.Евгений Петрович, как научный руководительмоих курсовой и дипломной работ, ввелменя в прекрасный и полный тайн миртеоретической физики твердого тела и сыгралрешающую роль в формировании моих научныхинтересов. Хорошо помню первую тему,предложенную мне Евгением Петровичем, −расчет нелинейного коэффициента поглощенияэлектроном, взаимодействующим с фононами ипримесями, с помощью метода интегрированияпо траекториям. Эта задача, относящаясяк передовому рубежу нелинейной оптики,переросла в тему одной из глав кандидатскойдиссертации, над которой я работал под научнымруководством Евгения Петровича. В этотпериод становления я отчетливо и с искреннейблагодарностью осознал его благотворноевлияние − как выдающегося фи зика, вдохновенногопедагога, мудрого наставника ипрекрасного человека.После защиты кандидатской диссертациия включился в начатые Евгением Петровичемисследования колебательных возбуждений,поляронов и экситонов в многослойныхструктурах и сверхрешетках, которыеознаменовали расширение тематики его школыв новую область, только возникшую в тот период− нанофизику. В этом выборе, успех которогобыл увенчан признанием в 1999 году научнымоткрытием цикла работ Евгения Петровича,проф. С. И. Берила и автора этих строк, яркопроявился незаурядный дар провидения ЕвгенияПетровича.Евгений Петрович пользуется заслуженнымвысоким авторитетом и признанием вмеждународных научных кругах. В частности,ему принадлежит принципиальный творческийвклад в становлении нового направленияв современной физике полупроводников− неадиабатической теории оптическихэффектов с участием фононов в квантовыхточках, развиваемой в рамках творческогосотрудничества с проф. Й. Т. Деврейзе иего лабораторией TFVS в УниверситетеАнтверпена, Бельгия, где Евгений Петровичнеоднократно бывал с рабочими визитами.Эта теория позволила объяснить с единыхпозиций аномально высокую интенсивностьдвухфононных процессов в квантовых точкахразного типа, наблюдавшуюся в ряде ведущихэкспериментальных лабораторий мира. И сейчас,перешагнув 80-летний рубеж, Евгений Петровичработает над проблемами оптического отклика ипереноса энергии между квантовыми точкамив рамках международного INTAS-проекта створческим задором и горячим энтузиазмом,которому могут и должны учиться молодые! Навсем 33-летнем протяжении нашего знакомства инаучного сотрудничества, которые превратилисьв крепкую дружбу, меня притягивает к себеуникальная личность Евгения Петровича,в которой сочетаются глубокая физическаяинтуиция, широчайшая эрудиция, филиграннаяматематическая техника, безукоризненнаялогика с неповторимой харизмой, искреннейдоброжелательностью, заботой об учениках инеисчерпаемой душевной щедростью.Передаю глубокую благодарностьсупруге юбиляра Ларисе Владимировне, чьянеоценимая и неустанная поддержка, а такжетепло и внимание дочерей Иры и Наташи и,конечно, внуков Игоря и Дмитрия, играютисключительно важную роль в творческихуспехах Евгения Петровича. От всего сердцажелаю Евгению Петровичу в связи с 80-летиемдоброго здоровья, новых блестящих творческихдостижений, плодотворных проектов и научныхконтактов, семейного благополучия и счастья!В. М. Фомин, доктор хабилитат,профессор, Почетный академик АН Молдовыnr.2-3 (7), septembrie 2007 - 87

AkademosACADEMIA DE ŞTIINŢEA MOLDOVEI A DEVENITMEMBRU CORESPONDENT ALUNIUNII INTERNAŢIONALE AACADEMIILORDespre acest lucru s-a anunţat la cea de-a 81-asesiune a Uniunii Internaţionale a Academiilor,întrunită la Oslo în prima decadă a lunii iunie2007. A.Ş.M. a fost reprezentată la sesiune devicepreşedintele Academiei Mariana Şlapac carea identificat cu această ocazie noi oportunităţi decolaborare dintre savanţii moldoveni şi cei afiliaţiUIA.Uniunea Internaţională a Academiilor a fostfondată în 1919, având drept scop realizareaproiectelor comune în domeniul ştiinţelorumanistice cu participarea celor mai prestigioaseforuri ştiinţifice europene. Calitatea de membrucorespondent al UIA presupune atât oportunităţi,cât şi responsabilităţi. Astfel, în următorii 4 aniAcademia de Ştiinţe a Moldovei va trebui sădemonstreze înaltului for ştiinţific internaţional cămerită să devină membru cu drepturi depline.În mesajul său de felicitare, adresat preşedinteluiA.Ş.M, academicianului Gheorghe Duca, secretarulgeneral adjunct al UIA, Jean Luc De Paepe,şi-a exprimat speranţa că Academia de Ştiinţe aMoldovei va participa la acţiunile desfăşurate subegida acestei organizaţii şi va lansa noi proiecteinter-academice.ALEXEI CAŞU, CEL DE-AL8-lea LAUREAT AL PREMIULUI„ACADEMICIANULC. SIBIRSCHI”Premiul „Academicianul C. Sibirschi” - ceamai înaltă distincţie pentru cercetările ştiinţifice dindomeniul matematicii în Republica Moldova – afost decernat pentru anul de activitate 2007 (ediţia aVIII-a) profesorului universitar, doctorului habilitatAlexei Caşu, cercetător ştiinţific principal alInstitutului de Matematică şi Informatică, A.Ş.M.,pentru ciclul de lucrări „Radicali şi torsiuni încategoria modulelor”, connstituit din 3 cărţi şi 11articole ştiinţifice.Ciclul de lucrări se referă la teoria radicalilorşi a torsiunilor în categoria de module, o direcţiede cercetare foarte actuală în algebra modernă,cu multiple aplicaţii în diverse domenii (inele decâturi, localizări, echivalenţe etc.). Rezultateleprincipale pot fi formulate astfel: descrierea unortipuri de preradicali prin diverse metode (clase demodule, filtre de ideale etc.); clarificarea comportăriiradicalilor şi a torsiunilor la aplicarea functorilorprincipali; acţiunea unor functori asupra laticelorde submodule; radicali şi torsiuni în construcţiispeciale (situaţia de adjuncţie, Morita contexteetc.); obţinerea unor echivalenţe de subcategoriicu ajutorul torsiunilor; aplicarea teoriei radicalilorla studierea unor clase remarcabile de module.Aceste rezultate au fost comunicate la diverse foruriştiinţifice internaţionale de specialitate şi incluse înunele monografii importante din domeniu. Toatelucrările acestui ciclu poartă semnătura unui singurautor - Alexei Caşu.Premiul „Academicianul C. Sibirschi”, învaloare de 1000 de dolari SUA, a fost instituitîn 1999 de Organizaţia nonguvernamentală cuacelaşi nume, condusă de nepotul mult regretatuluisavant matematician, Val Sibirsky, fizician despecialitate, în prezent om de afaceri şi cetăţean alSUA. Organizaţia „Academicianul C. Sibirschi”şi-a propus drept scop de a stimula cercetările îndomeniul matematicii şi de a încuraja tineretulstudios şi cercetătorii prin acordarea unor burse şistagii. În acest sens este de menţionat şi olimpiadala matematică pentru elevi ce se organizează anualîn incinta Liceului „C. Sibirschi” din capitală.Anterior laureaţi ai premiului „AcademicianulC. Sibirschi” au devenit matematicienii – profesoriiBoris Şcerbacov, Nicolae Vulpe, Nicolae Jităraşu,academicianul Vladimir Arnautov, membrulcorespondent Mefodie Raţă, profesorii DumitruLozovanu, Mihai Popa, actualul director alInstitutului de Matematică şi Informatică alA.Ş.M., academicianul Mitrofan Ciobanu, rectorulUniversităţii de Stat din Tiraspol cu sediul laChişinău.Premiul „Academicianul C. Sibirschi” i-afost înmânat lui Alexei Caşu de către sponsorulpermanent al tuturor acţiunilor nominalizate, dl ValSibirsky care vine special în acest scop din SUA laChişinău.Val Sibirschi a organizat în SUA FundaţiaInternaţională „Sybirsky Brothers” („FraţiiSibirschi”).88 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor Kronos Carte din Akademosvizită Europa de Est şi Sud-EstCENTRUL ŞTIINŢIFICO-TEHNOLOGIC DIN UCRAINADESCHIDE UŞILE PENTRUŞTIINŢA DIN REPUBLICAMOLDOVAÎn cadrul Săptămânii cu acest generic (28 mai –2 iunie 2007) ce-a avut loc la Chişinău, Consiliulde administrare al STCU (Science and TechnologyCenter in Ucraine – STCU) a anunţat primii treicâştigători ai concursului de proiecte, la care au fostinvitaţi să participe cercetătorii din Moldova:Proiectul 4032 “Puterea şi eficienţa calcululuinatural: P sisteme (cu membrane) de tipneuronal”, în sumă de 193 699 Euro, pentru 36luni, finanţat de către UE. Autorul proiectului Dr.hab. Iurie Rogojin, Instututul de Matematică şiInformatică al A.Ş.M. În cadrul acestui proiect vorfi analizate aspectele calculului natural, evoluţionistsau genetic, precum şi cel biomolecular - calcululcu molecule biologice. Aceste abordări neordinarepromit atingerea unor perspective de performanţă îndomeniul evaluării şi soluţionării în viitorul apropiata problemelor dificile în aspect computaţional.Proiectul întruneşte cercetători din diferite domeniiale ştiinţei: informatica teoretică, matematica,biologia. Majoritatea modelelor matematice,elaborate în cadrul proiectului, sunt preconizatede a fi realizate şi prin modele computaţionale.Rezultatele obţinute vor putea fi implementate înteoria calculului paralel, algebra computaţională,lingvistică, sisteme biologice etc.Proiectul 4066 ”Elaborarea unui aparatmedical multifuncţional şi a metodelor noi deelectroterapie cu utilizare în diverse domeniiale medicinii”, în valoare de 142 627 Euro, esteplanificat pentru 36 luni, finanţat de către UE. Autorde proiect Dr. Oleg Rejep, Întreprinderea ŞtiinţificăCentrul de Elaborare a Sistemelor Industriale deDirijare (Î.Ş. CESID), în comun cu Universitatea deMedicină şi Farmacie “N. Testemiţanu”. Conformacestui proiect va fi elaborat un aparat medicalmultifuncţional în baza unui prototip existent şia metodelor noi de electroterapie cu utilizare îndiverse domenii ale medicinii. În cadrul lucrării vorfi efectuate cercetări clinice şi paraclinice pentruevaluarea eficienţei tratamentului, vor fi elaboratemetode concrete în acest sens. Aplicarea aparatuluipropus va permite de a ameliora esenţial calitateatratamentului în cazul diferitelor patologii şi anume:sindromul algic; diverse afecţiuni neurologice;etilism cronic şi narcomanii; corecţia sistemuluiimun.Proiectul mixt 3745 Republica Moldova. –Ucraina, întitulat „Modificări structurale posttehnologicea semiconductorilor calcogenicivitroşi pentru aplicaţii în dispozitivemultifuncţionale”, în sumă de 199 867 USD, pentru36 luni, finanţat de Canada. Costul investigaţiilor,programate în Republica Moldova, constituie 61185 USD. Autori de proiect Prof. Oleg Shpotyuk,Întreprinderea Ştiinţifică de Cercetare „CARAT”din Lvov, Ucraina, dr. hab. Mihail Iovu, Centrul deOptoelectronică al Institutului de Fizică Aplicată alA.Ş.M., şi membrul corespondent Ivan Blonskyy,Institutul de Fizică al Academiei Naţionale de Ştiinţedin Ucraina, Kiev. Proiectul îşi propune creareacu eforturi comune de materiale noi prin metodemoderne netradiţionale şi elaborarea în baza lor adispozitivelor optoelectronice multifuncţionale.Aceasta înseamnă, că unul şi acelaşi aparat va fiutilizat pentru a detecta şi măsura câţiva parametrifizici: temperatura, umiditatea, prezenţa gazelortoxice etc. Pentru îndeplinirea obiectivelorproiectului vor fi utilizate potenţialul ştiinţific şibazele tehnico-materiale ale trei colective ştiinţificenominalizate, recunoscute pe larg nu numai în spaţiulex-sovietic, dar şi în plan mondial. Realizarea acestuiproiect, finanţat de Canada, prezintă un mare interespentru 30 de universităţi, 16 instituţii de cercetare şi9 întreprinderi industriale din Canada, SUA, Franţa,Germania, Japonia, Polonia, România ş.a., care vorputea beneficia de aceste rezultate.Amintim, că Centrul Ştiinţifico-Tehnologic dinUcraina (Science and Technology Center in Ucraine– STCU) este o organizaţie interguvernamentală,creată de către ţările Uniunii Europene, SUA,Canada şi Ucraina la 25 octombrie 1993. În anul2003 Republica Moldova a aderat la Acordul deConstituire a acestui Centru, fiind a cincea lanumăr, după Azerbaigean, Georgia, Ucraina şiUzbekistan. Activitatea STCU este orientată spresusţinerea cercetătorilor, în special, a celor careau efectuat investigaţii cu tangenţă în problemelecomplexului militar sovietic, la redirecţionareaşi valorificarea potenţialului ştiinţific în scopuripaşnice, la dezvoltarea durabilă a economiei.Cooperarea cu STCU oferă cercetătorilor autohtonio nouă posibilitate de extindere a finanţării sfereiştiinţei şi inovării din Republica Moldova.nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 89

AkademosSIMPOZIONINTERNAŢIONAL„NANO – 2007”Între 20-22 septembrie curent, în incintaAcademiei de Ştiinţe a Moldovei şi-a desfăşuratlucrările Simpozionul internaţional cu genericul„Fenomene la scară nanometrică – aspectefundamentale şi aplicative”. Manifestarea a întrunitpersonalităţi notorii din Germania, Rusia, Italia,Australia, Ucraina, Belarusi, România, Slovenia şiRepublica Moldova.În cuvântul de salut adresat participanţilor laSimpozion acad. Gheorghe Duca, preşedinteleAcademiei de Ştiinţe a Moldovei, a subliniatimportanţa evenimentului pentru cooperareaştiinţifică internaţională în domeniul nominalizat.„Nanotehnologiile în prezent, - a menţionatvorbitorul, - uneşte savanţi din diferite domenii alefizicii, chimiei, biologiei, matematicii, medicinii,creând condiţii de soluţionare în comun aproblemelor ştiinţifice de importanţă majoră pentruviitorul umanităţii”.Preşedintele A.Ş.M. a specificat că în prezentnanotehnologiile, create în laboratoarele ştiinţifice,sunt tot mai solicitate. Actualmente volumulproduselor nano se evaluează la circa 10 mln. dolariSUA. Conform pronosticurilor experţilor, în timpulapropiat se va produce o explozie adevărată în cepriveşte implementarea nanotehnologiilor, astfelîncât către anul 2015 volumul produselor nano de pepiaţă se va cifra la circa 350 mln. dolari. „Este foarteimportant să menţinem un nivel înalt al cercetărilorîn domeniul nanotehnologiilor, integrându-necu mai multă fermitate în cooperarea ştiinţificăinternaţională” - a conchis acad. Gheorghe Duca.Prezent la şedinţa plenară dl Nikolaus von derWenge Graf Lambsdorf, Ambasador Extraordinar şiPlenipotenţiar al Germaniei în Republica Moldova,a salutat înaltul for ştiinţific, menţionând că ţaragazdă a acestui Simpozion dispune de un potenţialştiinţific valoros şi că e important să se ştie în lumedespre existenţa în Republica Moldova a unorsavanţi de bună calitateÎn continuarea şedinţei plenare membrulcorespondent Ion Tighineanu, vicepreşedinte alA.Ş.M., codirector al Comitetului de organizare alSimpozionului nominalizat, a prezentat un raport cuprivire la reforma ştiinţei şi inovării în RepublicaMoldova. El s-a referit la etapele realizării reformei,rezultatele obţinute, la problemele cu care seconfruntă comunitatea ştiinţifică din ţară şi soluţiilepentru depăşirea acestora.Oaspetele de onoare al Simpozionului, acad.Alexei Sissakian, director al Institutului Unificat deCercetări Nucleare din Dubna, Rusia, personalitateştiinţifică de primă mărime în lume, a prezentatraportul „Nanotehnologii în zona economică liberăde la Dubna”. La cercetările desfăşurate de acestinstitut cu statut european participă în prezent 18state membre, inclusiv Republica Moldova, şi 5membri asociaţi. Activitatea ştiinţifică se axeazăpe trei direcţii: studii fundamentale, inovaţiitehnologice şi programe educaţionale.Acad. Alexei Sissakian a informat asistenţadespre cercetările de performanţă care se realizeazăîn institut. Bunăoară, cel de-al 105-lea element dinTabelul lui Mendeleev a fost numit Dubnium, înonoarea oraşului în care a fost descoperit. De altfel,cu sprijinul specialiştilor de la Dubna, vor fi deschisecentre aplicative cu accelerator în statele membre lasolicitarea acestora.Acad. Alexei Sissakian s-a referit şi la extindereaprogramelor educaţionale, dat fiind faptul căpregătirea cadrelor ştiinţifice cu profil real rămâne afi o problemă foarte acută în mai multe ţări, inclusivîn Republica Moldova. Mulţi fizicieni moldoveni aufăcut şcoala ştiinţifică de la Dubna, renumită prinbaza-i experimentală excelentă, acolo aflându-sepermanent 4-6 cercetători din republica noastră.De studii alese, de aparatele şi utilajul modern alacestui centru remarcabil ar putea beneficia maimulţi tineri din Moldova, precum o fac, bunăoară,cei din Georgia şi Armenia. La noi în ţară, însă, dinpăcate, interesul faţă de fizică şi alte domenii aleştiinţelor reale rămâne redus.Tot în prima zi de lucru a Simpozionului,reprezentanţi ai Consiliului de Cercetare dinGermania au informat despre programele de proiecteştiinţifice în domeniul nanotehnologiilor, oferite deţara lor.90 - nr.2-3 (7), septembrie 2007

Conferinţa Academiilor din Europa de Est şi Sud-EstBun de tipar 26.09.2007Format 60x84/8Coli de tipar 11,5Comanda nr. 66Tiraj 500Tipografia Academiei de Ştiinţe a Moldovei,mun. Chişinău, str. Petru Movilă, 8nr.2-3 (7), septembrie 2007 - 91