Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

participă şi la formarea complexelor parentale. Un bunic afectuos poate compensa figura unui tatăinsensibil, reechilibrând astfel încărcătura emoţională a complexului patern. Important este săexiste cineva în preajma copilului. Drama multor copii contemporani de aici vine: sunt lipsiţi derepere. Când amândoi părinţii lucrează de dimineaţă până seara, nu mai au timp şi energianecesară să-şi petreacă ceva vreme cu copii lor. Aceştia cresc într-un fel de vid, iar imaginileparentale pozitive nici măcar nu au şansa să apară. Identitatea masculină sau feminină a copiluluirămâne nedefinită. Un aspect decisiv pentru formarea identităţii psihosexuale este climatul psihicpe care îl creează acasă ambii părinţi, „climat care condiţionează profund procesele arhetipaleconstelate şi complexele formate. Succesul sau eşecul individului în relaţionarea cu membriisexului opus este în mare parte determinat de experienţa extensivă trăită în copilărie prininteracţiunile repetate dintre tatăl şi mama sa şi, de asemenea, de relaţia individuală a părinţilor cucopilul lor. În acest context, valoarea personală atribuită de fiecare părinte celuilalt este în modspecial semnificativă pentru dezvoltarea sexuală a copilului.” (M. Minulescu, 2001, p. 177-178)„Formarea complexului contrasexual anima este prilejuită de existenţa în psihicul obiectiv aimaginii colective a femeii, imagine moştenită care există în interiorul bărbatului, cu ajutorulcăreia înţelege natura feminină. De-a lungul dezvoltării, băiatul îşi reprimă manifestarea unorcalităţi, trăsături feminine sau înclinaţii naturale, care sunt definite cultural ca inacceptabilepentru identitatea sexuală a eului. Toate aceste conţinuturi se grupează în jurul imaginiiarhetipale. La aceste faţete mai contribuie experienţele prilejuite de contactele reale pe carebărbatul le-a trăit cu feminitatea în toate ipostazele ei, în timpul vieţii sale. Dintre acestea dinurmă, desigur, semnificativă este relaţia subiectivă cu propria mamă. Acelaşi lucru este valabil şiîn ceea ce priveşte originea şi sursele complexului animus la femeie. Datele empiricedemonstrează că, în mare măsură, caracterul animei este determinat de natura subiectivă şiobiectivă a relaţiilor cu mama. În acest sens, dacă mama are o influenţă negativă asupra băiatului,anima se va exprima prin conduite irepresibile în care se manifestă iritabilitate, depresie,incertitudine, insecuritate, susceptibilitate. În aceeaşi ecuaţie intră şi conduite dominate de teamade boli, de accidente, de dispoziţii sumbre şi de idei suicidare. În situaţia unor influenţe pozitiveşi a unei relaţii pozitive băiat-mamă –de care însă acesta nu se poate elibera – anima astfelstructurată va influenţa prin sentimentalism, susceptibilitate şi vulnerabilităţi afective,hipersensibilitate”.Animus apare ca personificare masculină a inconştientului feminin şi este în modfundamental influenţat de relaţia reală, dar mai ales subiectivă a fetiţei cu tatăl ei. Caracteristicpentru o influenţă parentală negativă este rigiditatea opiniilor dublată de un comportament dur,implacabil, rece, încăpăţânat, insensibil. În stadiul de identificare influenţa animusului negativ evizibilă în pasivitatea şi paralizia tuturor sentimentelor.În faza de proiecţie, caracteristică pentru adolescenţă, dar nu numai, identificarea inconştientăa unei alte persoane cu imaginea animei/animusului este zdruncinată în primul rând deartificialitatea unor atribuiri care nu au consistenţă în personalitatea femeii/bărbatului respectiv.Pe măsură ce proiecţiile sunt retrase, prin procesul de conştientizare, relaţia tinde să capete din ceîn ce mai mult atributul de autenticitate. „În acest sens, anima pentru bărbat şi animusul pentrufemeie au funcţia de a lărgi sfera conştiinţei prin integrarea unor conţinuturi care permit euluischimbări de atitudini, noi perspective. Este posibilă, aşadar, prin conştientizarea unor elementeale animei / animusului extensia Eului, prin auto-înţelegere şi autocunoaştere.” (M. Minulescu,2001, p. 54- 55)77