Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

nediferenţiat şi hermafrodit. În timp, în el încep să se diferenţieze tendinţele masculine şifeminine. El vorbeşte de existenţa a două complexe: complexul eului şi complexulcontrasexual. Complexul eului se referă la eul feminin sau masculin, conform sexuluibiologic, în timp ce complexul contrasexual se formează prin activarea arhetipurilorfeminităţii, numit Anima, şi al masculinităţii, numit Animus, în timpul experienţelorcopilului cu părintele de sex opus. Astfel, fata va avea un complex contrasexual masculin,format în urma experienţelor sale cu tatăl, iar băiatul va avea un complex contrasexualfeminin, construit în urma experienţelor sale cu mama. Acest proces de formare acomplexelor contrasexuale rămâne în mare măsură inconştient.Influenţele psihologice în formarea identităţii sexuale în perioada copilăriei şi preadolescenţeise referă la:• Formarea ataşamentelor faţă de figurile materne şi paterne sau de substituteleparentale, aşa cum ne explică teoria ataşamentului a lui John Bowlby. Modul în care seformează acum ataşamentul – sigur sau anxios - va influenţa profund modul în carepersoana va construi intimitatea erotică şi psihologică cu partenerul de cuplu.• Modul în care se realizează atingerea fizică de către părinţi; aici o mare contribuţie arepsihanalistul englez D. Winnicott, care vorbeşte de trei roluri ale mamei: unul de desusţinere şi purtare fizică şi emoţională a bebeluşului care la început depinde defuncţionarea mamei; al doilea de manipulare a copilului, care se referă la toateacţiunile de îngrijire, îmbrăcare, mângâiere, şi toate tipurile de atingere – aici putemîntâlni mame care îşi suprasaturează copilul de atingeri sexuale, putându-se mergepână la abuzuri sexuale; în fine, cel de-al treilea rol este cel de prezentare a obiectelor,exact în momentul în care acesta are nevoie de el, pentru a evita lipsirea copilului deexperimentarea nevoii (dacă i se da prea repede) sau pentru a nu se simţi anihilat denevoia şi furia sa (determinarea suprimării dorinţei bebeluşului dacă obiectul i se dăprea târziu).• Primele manifestări ale copilului din stadiul oral (după Freud); acum, obiectulpulsiunii sexuale este sânul matern; există două tipuri de manifestări orale: tendinţa dea suge şi tendinţa de a muşca sânul. Ele se metamorfozează ulterior în manifestărilesexuale ale adultului în intimitatea actului sexual.• Manifestările din timpul stadiului anal şi reacţia părinţilor faţa de ele; există şi aicidouă faze (după K. Abraham): una în care plăcerea este obţinută prin expulziamateriilor fecale – faza sadic anală – şi cea în care plăcerea este provocată de reţinereamateriilor fecale – faza de retenţie. Această fază este începutul opoziţiei faţă dedorinţele parentale. Stadiul anal conduce treptat copilul către polarităţi precum:expulzare-retenţie, activism-pasivism, supunere-opoziţie. De aceea, aici îşi areoriginea manifestarea de tip sado-masochistă a unor persoane.• Manifestările copilului din perioada falică; acum sursa pulsiunii migrează spreorganele genitale. „Satisfacţia provine din erotismul uretral şi din masturbare.Erotismul uretral reprezintă investirea libidinală a funcţiei urinare, marcată iniţial de alăsa să curgă, iar apoi de cuplul retenţie-erecţie. Masturbarea, mai întâi legată directde excitaţia provocată de micţiune (masturbare primară), reprezintă ulterior o sursădirectă de satisfacţie (masturbare secundară)” (D. Marcelli, 2003, p. 43). Obiectulpulsiunii este penisul, la ambele sexe. „Nu este vorba despre penis în accepţiunea sade organ genital, ci despre penis ca organ al puterii, al împlinirii narcisice: de unde74