ajunge şi la ceilalţi membrii ai familiei. La capătul opus, la polul graniţelor difuze, alsub<strong>si</strong>stemelor suprapuse, dimpotrivă, comportamentul unui membru îi afectează puternic şiimediat pe ceilalţi membrii, iar ten<strong>si</strong>unea p<strong>si</strong>hologică, stresul care acţionează asupra unui <strong>in</strong>divid,va reverbera puternic pr<strong>in</strong> graniţele difuze şi va afecta celelalte sub<strong>si</strong>steme.Una d<strong>in</strong>tre funcţiile familiei este de a-şi susţ<strong>in</strong>e membri. Atunci când unul d<strong>in</strong>tre ei esteten<strong>si</strong>onat, ceilalţi membrii <strong>si</strong>mt nevoia să se adapteze acestei schimbări, deoarece, ei urmărescpăstrarea <strong>in</strong>tegrităţii structurii sale, adică menţ<strong>in</strong>erea homeostaziei.Familia disfuncţională va fi familia care în urma stresului se va rigidiza. Fiecare membruva face acelaşi lucru ca în etapa anterioară, adică se va petrece un fenomen de regre<strong>si</strong>e.Walsh&McGrow (1996) vorbesc de patru elemente de patologie care pot afectafuncţionalitatea unei familii:1. Patologia graniţelor;2. Patologia alianţelor – relaţii <strong>in</strong>trafamiliare care pot să nu aibă un <strong>in</strong>teres comun; douătipuri de patologie a alianţelor:a) Deturnarea conflictului sau gă<strong>si</strong>rea “ţapului ispăşitor”;b) Coaliţiile transsgeneraţionale neadaptative.3. Patologia triadelor – aranjamentele <strong>in</strong>trafamiliare <strong>in</strong>stabile ce se pot forma între unmembru ce se coalizează cu un altul împotriva unui al treilea membru.4. Patologia ierarhiei – copiii au mai multă putere decizională decât păr<strong>in</strong>tele.Aceste tipuri le putem <strong>in</strong>tegra în şase arii:1. Structura familiei ca ansamblu – toate patternurile tranzacţionale alternative;2. Flexibilitatea <strong>si</strong>stemului familial;3. Rezonanţa <strong>si</strong>stemului familial care reflectă sen<strong>si</strong>bilitatea lui la nevoile fiecărui membru;4. Contextul vieţii familiei respective – factorii de stres care acţionează asupra familiei,suportul familial;5. Stadiul de dezvoltare în care se află familia respectivă şi cum face faţă provocărilor şistadiilor specifice fiecărei etape de dezvoltare;6. Apariţia <strong>si</strong>mptomului în familia respectivă şi modul în care este menţ<strong>in</strong>ut.D<strong>in</strong> punctul de vedere strategic al lui J. Haley, <strong>si</strong>mptomul are o funcţie care este aceea dea menţ<strong>in</strong>e echilibrul familiei. Simptomul este o reacţie la ceva. În cazul familiei disfuncţionale,<strong>si</strong>mptomul aparţ<strong>in</strong>e întregii familii.Astfel, familia funcţională ar fi familia caracterizată pr<strong>in</strong> deschidere, cea care are graniţeleb<strong>in</strong>e conturate, dar flexibile.Familia disfuncţională ar fi familia care neagă prezenţa vreunei probleme sau creeazăprobleme acolo unde nu există. Acest tip de familie dispune de o structură ierarhicănecorespunzătoare.Orice organizare umană va întâmp<strong>in</strong>a dificultăţi şi va fi disfuncţională dacă vor existacoaliţii între nivelurile ierarhiei. Dacă se cristalizează, ele generează disfuncţionalităţi.Pe de altă parte, orice familie are nevoie de reguli şi în orice familie există un <strong>si</strong>stem dereguli care o guvernează.Orientarea <strong>si</strong>stemică, reprezentată de p<strong>si</strong>hiatrii italieni Mara Selv<strong>in</strong>i-Palazzoli, LuigiBoscolo, Gianfranco Cecch<strong>in</strong> şi Guiliana Prata, con<strong>si</strong>deră că orice <strong>si</strong>stem are nevoie de o stare deechilibru. Când o familie nu mai este în echilibru, mecanismele de feedback vor t<strong>in</strong>de mereu săreaducă familia la echilibrul <strong>in</strong>iţial. Metodele pr<strong>in</strong> care se încearcă să se restabilească echilibrul62
pot deveni ele însele probleme. D<strong>in</strong> dor<strong>in</strong>ţa de a păstra echilibrul, membrii familiei ignoră faptulcă trebuie să se schimbe.Dacă avem în vedere jocurile d<strong>in</strong>tre membrii familiei, adică „un set de tranzacţiicomplementare ulterioare care îna<strong>in</strong>tează spre un deznodământ previzibil şi b<strong>in</strong>e def<strong>in</strong>it” (E.Berne, 2002, p. 38), o familie disfuncţională este cea care nu conştientizează şi nu modificăregulile jocurilor lor, adică când în <strong>in</strong>teriorul <strong>si</strong>stemului, al familiei există pattern-uritranzacţionale blocate, rigide, care aparţ<strong>in</strong> fie generaţiilor anterioare, fie familiei actuale. Analizatranzacţională este orientarea careTeoria boweniană – Murray Bowen – afirmă faptul că nivelul de diferenţiere a s<strong>in</strong>elui vadeterm<strong>in</strong>a gradul de funcţionalitate şi de disfuncţionalitate al familiei; în <strong>si</strong>stemele fuzionalediferenţierea este mică, ca urmare, familia are şanse mai mari să fie disfuncţională, iar în<strong>si</strong>stemele diferenţiate (separate) diferenţierea va fi mare, ceea ce va duce la funcţionarea normalăa familiei.Un alt element de apreciere a sănătăţii familiei este modalitatea ei de a face faţă stresului.Eforturile familiie de a se adapta <strong>si</strong>tuaţiei provocate de evenimentele stresante sau traumatizantepresupun două etape dist<strong>in</strong>cte, dar <strong>in</strong>terrelaţionate: reacţia la cer<strong>in</strong>ţele imediate şi practice ale<strong>si</strong>tuaţiei şi stăpânirea şi gestionarea emoţiilor generate de evenimentul stresant. P<strong>si</strong>hiatrul GeraldCaplan (1964) a identificat 7 caracteristici ale comportamentului de adaptare (apud McCubb<strong>in</strong>,Duhl, 1985, p. 385):1. Explorarea activă a problemei;2. Exprimarea deschisă şi liberă a sentimentelor pozitive şi negative;3. Căutarea activă (propriu-zisă) a ajutorului de la ceilalţi, <strong>in</strong>clu<strong>si</strong>v prieteni, rude şi cei dela serviciile sociale;4. Împărţirea problemei în mai multe aspecte şi analizarea şi rezolvarea lor pe rând, unacâte una; de exemplu, în cazul unui adolescent rebel, păr<strong>in</strong>ţii trebuie să aleagă să seconcentreze pe problemele majore ale vârstei, cum sunt drogurile, activitatea şcolară,decât să se centreze pe probleme m<strong>in</strong>ore, cum ar fi camera dezordonată.5. Conştientizarea stării de oboseală, a disconfortului emoţional şi a nevoii de a facepauze între eforturile cuiva. Astfel, o familie cu un copil cu multiple retarduri trebuiesă accepte faptul că este nevoie de o “pauză”, departe de cer<strong>in</strong>ţele copilului.6. Manifestarea flexibilităţii şi a dispoziţiei de a schimba comportamentul sau de a<strong>in</strong>versa rolurile în familie.7. Păstrarea unei încrederi de s<strong>in</strong>e, dar şi faţă de membrii familiei şi menţ<strong>in</strong>erea uneiatmosfere de optimism vizavi de eventualele obstacole şi crize.Eforturile de adaptare pot constitui ele însele surse de stres. „Violenţa familială, cum ar fiabuzul asupra copilului sau soţului/soţiei pot fi percepute atât ca sursă de stres, cât şi camodalitate de depăşire a problemelor. Cercetătorii sugerează că asemenea violenţă este de obiceiun răspuns învăţat (automatizat) la stres. Un om care se <strong>si</strong>mte „împ<strong>in</strong>s/călcat în picioare” laserviciu, poate fi învăţat, imitând comportamentul asemănător al propriului tată, că poate folo<strong>si</strong>violenţa împotriva soţiei sau copilului, pentru a demonstra că încă el este „şeful” acasă. Aceastărepetare a comportamentului violent de la o generaţie la alta este cunoscută sub denumirea de„ciclul abuzului” (McCubb<strong>in</strong>, Duhl, 1985, p. 385-386).Oricum, unele strategii de adaptare sunt mai funcţionale decât altele. Cel funcţionale suntacele seturi de acţiuni şi atitud<strong>in</strong>i care produc îmbunătăţiri în <strong>si</strong>tuaţia a familiei. Iată câteva d<strong>in</strong>trecele mai bune/pozitive strategii de adaptare (McCubb<strong>in</strong>, 1979):63
- Page 1 and 2:
DIANA LUCIA VASILEINTRODUCERE ÎN P
- Page 3 and 4:
seminariile mele pentru a beneficia
- Page 5 and 6:
Cuprins:Capitolul 1 Introducere1. C
- Page 7 and 8:
CAPITOLUL 1IntroducereEşti o perso
- Page 9 and 10:
Dacă aruncăm o scurtă privire la
- Page 11 and 12: • Psihologia vârstelor sau a dez
- Page 13 and 14: MITROFAN, I., Cuplul conjugal - arm
- Page 15 and 16: În cazul familiilor, mecanismele d
- Page 17: independenţă şi o interacţiune
- Page 20 and 21: importanţi, mai puţin doriţi sau
- Page 22 and 23: materiale. Competiţia este mai evi
- Page 24 and 25: • exacerbarea rolului, adică de
- Page 26 and 27: NICHOLS, M., SCHARTZ, R., Terapia d
- Page 28 and 29: În felul acesta, a apărut ideea c
- Page 30 and 31: vârstă, sprijinind generaţia mai
- Page 32 and 33: De asemenea, stilul şi modalităţ
- Page 34 and 35: Este definită şi ca o dragoste a
- Page 36 and 37: sexuale, dar nu e obligatoriu să s
- Page 38 and 39: Un alt termen-cheie de la începutu
- Page 40 and 41: unul dintre părinţi. Această sup
- Page 42 and 43: SeparareemoţionalăTransmiteretran
- Page 44 and 45: CAPITOLUL 4Stres şi traume familia
- Page 46 and 47: 2 uşor despărţirea de un prieten
- Page 48 and 49: De exemplu, divorţul părinţilor
- Page 50 and 51: Deşi există mitul conform abuzato
- Page 52 and 53: Dintre toate evenimentele cu care s
- Page 54 and 55: 5. Pierderea unei identităţi fami
- Page 56 and 57: dintre ei îl vor evita sau refuza
- Page 58 and 59: Aşa cum spuneam mai devreme, nu do
- Page 60 and 61: timp s-a îmbolnăvit grav şi cei
- Page 64 and 65: 1. Menţinerea unităţii familiei
- Page 66 and 67: Principalele repere de stabilire a
- Page 68 and 69: complet nici astăzi. Marele merit
- Page 70 and 71: sau restrictiv. Ele se pot menţine
- Page 72 and 73: HYDE, J.S., DELAMATER, J., Understa
- Page 74 and 75: nediferenţiat şi hermafrodit. În
- Page 76 and 77: 2. Caracteristicile dezvoltării se
- Page 78 and 79: Tipurile de relaţie părinte - cop
- Page 80 and 81: a adoptat caracteristicile asociate
- Page 82 and 83: animusul într-un bărbat concret;
- Page 84 and 85: cuplului. De asemenea, nici în per
- Page 86 and 87: sexuală în exces, ceea ce împing
- Page 88 and 89: CAPITOLUL 8Sănătatea vieţii sexu
- Page 90 and 91: • ejacularea întârziată - cauz
- Page 92 and 93: Activitatea sexuală a acestor pers
- Page 94 and 95: CAPITOLUL 9Metode de cercetare în
- Page 96 and 97: indicii de sexualitate (sâni). Lis
- Page 98 and 99: 2. informaţii de tip funcţional -
- Page 100 and 101: • Identificăm modalităţi repet
- Page 102 and 103: 3. Aminteşte-ţi o fotografie a fa
- Page 104 and 105: • Elevii care beneficiază de edu
- Page 106 and 107: Terapia de familie nu presupune nea
- Page 108 and 109: Centrată pesoluţie- rezolvă difi
- Page 110 and 111: MCDANIEL, S., HEPWORTH, J., MIHĂES
- Page 112 and 113:
27. MINULESCU, M., Introducere în