Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

Aşa cum spuneam mai devreme, nu doar individul poate suferi o traumă, ci şi familia casistem poate fi rănită din punct de vedre psihologic. Iată care ar fi reacţiile cele mai des întâlniteale unei familii traumatizate:• Alterarea relaţiilor dintre membrii familiei. Acest lucru presupune modificareasemnificativă a calităţii relaţiilor dintre membrii. De exemplu, se poate trece de la relaţiide ajutor şi înţelegere la respingere, conflicte, izolare.• Alterarea ierarhiilor sistemului familial. De exemplu, în urma decesului unui membrucare ocupa o poziţie ierarhică superioară, un alt membru să fie nevoit să îi ia locul, deşi nuare (încă) abilităţile necesare. Acest lucru se întâlneşte frecvent în cazul deceselor taţilordin familiile tradiţionale, când mama este cea care rămâne singurul părinte şi devine capulfamiliei. În alte situaţii, fiul, de regulă cel mare, este cel care preia conducerea familiei.Această poziţie este însă necunoscută acestui membru al familiei şi de aceea agraveazămodificările relaţiilor intrafamiliale.• Patologizarea graniţelor familiale. În urma evenimentelor stresante sau traumatizante,graniţele familiale pot deveni fie prea rigide (subsisteme sau membrii separaţi, nu îşi maivorbesc, nu se mai întâlnesc), fie prea difuze (subsisteme sau membrii suprapuşi,fuzionali, de exemplu toţi suferă de depresie sau toţi membrii sunt neputincioşi în faţaunei mame dominatoare şi agresive), ceea ce perturbă transmisia adaptativă de informaţiiîntre subsisteme şi membrii familiei.• Patologizarea alianţelor dintre membrii familiei. Se referă la relaţiile intrafamiliale carepot să nu aibă un interes comun. Există două tipuri de patologie a alianţelor: deturnareaconflictului, sau “găsirea ţapului ispăşitor” (de exemplu, atunci când familia reducetensiunea prin acuzarea unui singur membru al familiei, cum este cazul tatălui alcoolic), şicoaliţiile cros-generaţionale neadaptative. De exemplu, mama se asociază cu mama ei,bunica, împotriva tatălui agresiv.• Blocarea procesului evolutiv al familiei. Acest lucru se poate observa foarte des în cazulîn care un membru al familiei decedează; unele familii rămân blocate în faza de evoluţieîn care se afla, deşi ar fi existat posibilitatea de a merge mai departe în acest proces; deexemplu, copilul nu se mai căsătoreşte pentru a nu îşi părăsi părintele văduv. Situaţiisimilare se pot întâlni şi în cazul divorţurilor şi al bolilor grave ale părinţilor.• Dezmembrarea sistemului familial. Uneori impactul evenimentului traumatizant poate fiatât de puternic încât determină pe unul sau mai mulţi membrii ai familiei să se desprindădin sistemul familial şi să se izoleze sau să creeze un alt sistem familial sau de substitut.Aşa apar cazurile persoanelor fără adăpost, a copiilor care pleacă de acasă şi se căsătorescdoar pentru a scăpa de suferinţa provocată de familial de origine, a celor care seadăpostesc pe lângă biserici şi mânăstiri pentru a-şi găsi un sens etc.• Perturbarea relaţiilor familiei cu mediul exterior. În cele mai multe cazuri, evenimentelestresante şi traumatizante prin care trece familia provoacă închiderea sau izolareasistemului familial de celelalte sisteme familiale (rude, prieteni sau vecini), ceea ce leopreşte accesul la posibile resurse de vindecare sau susţinere. Aşa se întâmplă în cazulviolenţei domestice când, de jenă sau teama că se va afla, membrii familiei nu vorbescmai cu nimeni, mint sau chiar întrerup relaţiile cu cei din jur.58