Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

celorlalţi (pentru el fiind adevărate legi), fie rebel, agresiv, mereu împotriva tuturor celor ceîncearcă să îi impună anumite norme sau reguli, inclusiv împotriva sa.Foarte des critca determină în persoana care o primeşte sentimentul că nu este acceptatăaşa cum este. Acest lucru este foarte aproape de respingere. Dar uneori se ajunge chiar până la arespinge propriul copil sau partener, cu replici de genul: „Mai bine nu te aveam/ai muri ca săscap de tine”, „De când te-am născut, ne-ai adus numai probleme”, „Tu ai stricat echilibrulfamiliei noastre”, „Mai bine te avortam/nu te adoptam”, „Acum înţeleg de ce te-a părăsit fostulpartener/mama ta”.Neglijenţa presupune a ignora necesităţile de zi cu zi ale persoanei (de regulă alecopiilor); ea poate fi mai degrabă fizică ccea ce înseamnă a nu-l hrăni, spăla, a-l priva de somnsau de libertate, sau mai degrabă emoţională: a nu-i vorbi, a nu-i oferi atenţie şi dragoste, a privacopilul de posibilitatea de a se juca de a explora lumea etc. Dar ele de regulă se combină, pentrucă neglijenţa fizică duce automat şi la un grad de neglijare emoţională, ţinând cont că atingereaeste calea prin care se manifestă grija, dragostea, tandreţea.În cazul abuzului sexual, lucrurile se complică; avem de a face aici cu agresarea celei maiintime părţii a persoanei, adică a zonelor sale genitale, anale sau orale, fără acordul prealabil alpersoanei, în scopul obţinerii plăcerii, sexuale sau de altă natură. Nu trebuie neapărat să fie vorbade un viol; acesta este doar un tip, foarte grav, de abuz sexual. Tot în categoria abuzurilor sexualeintră şi aşa numitele „jocurile sexuale” (atingerea în scopul satisfacerii curiozităţii sau al obţineriiplăcerii a zonelor sexuale - sâni, vulvă, penis) care se practică uneori între copii, sau între unadult şi copii. Unele pot fi inocente, dar atunci când se forţează, când se trece peste refuzulpersoanei de a participa sau când se apelează la mijloace de pedepsire dacă nu se participă laastfel de jocuri, putem vorbi de prezenţa unui abuz sexual.Printre cele mai grave forme de abuz sexual se află forţarea persoanei de a participa laactivităţi cu caracter sexual, cum ar fi pornografie, sex în grup, prostituţie.Cel mai grav tip de abuz sexual care poate apare în cadrul familiei este incestul, adicăpracticarea de relaţii sexuale între membrii unei familii. Şi incestul îmbracă mai multe forme, înfuncţie de ce relaţie de rudenie există între membrii implicaţi în relaţiile sexuale: tată-fiică,mamă-fiu, bunică-nepot, văr-verişoară, etc. Cel mai des întâlnit este incestul tată-fiică. Ar păreacă incestul se întâlneşte doar în mediile sociale caracterizate prin educaţie deficitară, imoralitate,condiţii socio-culturale defavorizate, dar lucrurile nu stau aşa. El apare în toate tipurile de mediişi sub diverse aspecte (tipuri de relaţii sexuale).Centrul Naţional pentru Abuz şi Neglijarea Copilului din SUA defineşte abuzul sexual careprezentând contacte şi interacţiuni între un copil şi o persoană adultă, în care copilul estefolosit pentru stimularea sexuală a acelui adult sau a altei persoane. Abuzul sexual poate ficomis şi de o persoană sub vârsta de 18 ani, dacă acea persoană este, fie semnificativ mai maredecât victima (cu cel puţin 5 ani), fie într-o poziţie care-i oferă putere şi control asupra copilului.Evident, abuzul sexual se asociază foarte frecvent cu abuzul emoţional şi fizic.Abuzul sexual lasă urme adânci în personalitatea victimei, deoarece se asociază cuprofunde sentimente de neputinţă (de a face faţă situaţiei), de vinovăţie (că nu a fost în stare sărefuze sau să fugă etc.), de murdărie, de respingere a propriei persoane şi mai ales a corpului, deteamă, mai ales că abuzatorii ştiu foarte bine să inducă în mod voit aceste stări. Deseori apargânduri şi tentative de sinucidere cu scopul de a scăpa de durerea psihică pricinuită şi de povarasecretului – cele mai multe victime ţin ascuns acest fapt de teamă că nu vor fi crezute, că vor fistigmatizate sau mai rău acuzate că ele au provocat în vreun fel actul respectiv. Alteori, efectelesunt atât de profunde şi stabilizate în personalitatea victimelor încât ele ajung „victime perpetue”sau agresori.49