Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

Un alt termen-cheie de la începutul muncii lui Bowen este masa de ego familialnediferenţiat. Acesta se referă la „unitatea emoţională intensă într-o familie care produceemoţionalitate ce interferează cu gândirea şi împiedică diferenţierea individului de familie”.(Bowen, 1978). Hall notează că Bowen nu mai utilizează această terminologie, termenul de„fuziune” fiind cel preferat în mod curent. Astfel, teoria boweniană face o distincţie întreindivizii care sunt fuzionaţi şi cei care sunt diferenţiaţi. Caracteristica preferată este cea dediferenţiere. Prezentăm mai jos cele opt concepte esenţiale ale teoriei boweniene, în carediferenţierea sinelui este considerată foarte importantă.1. Diferenţierea sinelui. În contextul unui sistem emoţional, diferenţierea sineluireprezintă gradul relativ de autonomie pe care un individ îl păstrează, în timp cerămâne în relaţie semnificativă cu ceilalţi. Aceşti indivizi pot transcede nu doarpropriile emoţii, ci şi cele ale sistemului lor familial. De asemenea, astfel depersoane diferenţiate sunt mai flexibile, adaptabile şi mai autonome. Ca urmare, eleîşi trăiesc propriile emoţii şi, deşi nu sunt lipsite de conştiinţa emoţiilor celor dinjurul lor, sunt capabile să menţină un grad de obiectivitate şi distanţă emoţională faţăde problemele emoţionale proprii sau ale altora. De aceea, se consideră că indiviziiînalt diferenţiaţi au un eu solid („solid self”), mai integrat. Acesta reprezintă pentruBowen conceptul de eu care este ghidat în principal de intelect, adică persoana poateacţiona sau lua decizii pe baza unor judecăţi raţionale.Indivizii cu nivele scăzute de diferenţiere tind să fie mult mai rigizi şi mai dependenţiemoţional de alţii, comportamentul fiind direcţionat mai degrabă de emoţii. Ei sunt ghidaţipreponderent de pseudo-eul („pseudo-self”) lor. Acesta este un concept de eu care estenegociabil cu alţii, sensibil la emoţii şi mai puţin la judecăţile raţionale. Astfel de persoanevor lua decizii bazate pe sentimente, nu pe principii logice, raţionale. De aceea, deciziileluate în momente diferite de timp vor fi inconsistente unele cu altele, dar indivizii cupseudo-eu nu sunt conştienţi de această inconsistenţă. Bowen (1976) descrie pseudo-eu-ulca un eu pretins, adică un eu fals, după cum ar spune Winnicott, pe care persoana îl poatesimţi ca fiind real, deşi nu este.În terapia de familie boweniană se urmăreşte gradul diferenţierii sinelui la fiecaremembru al familiei, şi în special al copiilor (mai ales dacă aceştia sunt adolescenţi sau chiarmaturi). Este mult mai probabil ca persoanele cu un grad mic de diferenţiere a sinelui faţăde membrii familiei care dezvoltă anumite simptome să prezinte şi ele, la rândul lor, alte,sau chiar aceleaşi, simptome, comparativ cu persoanele cu un grad mare de diferenţiere. Deaceea, unul dintre scopurile terapeutice va fi creşterea gradului de autonomie a membrilorfamiliei, unii faţă de alţii.Mai mult, conceptele de diferenţiere şi fuziune sunt foarte importante pentru Bowen (caşi pentru oricare alt terapeut) şi în ceea ce priveşte ipotezele intergeneraţionale sautransgeneraţionale. Bowen consideră că persoanele care părăsesc familia de origine cu unpseudo-eu sau cele care sunt fuzionate cu familiile lor de origine tind să se căsătorească cupersoane cu care vor putea, de asemenea, să fuzioneze. Astfel, două persoane nediferenţiatetind să se găsească unele pe altele. Rezultatul va fi separarea emoţională de familia deorigine şi fuzionarea soţilor. Asta presupune că pseudo-eul unuia dintre soţi se va baza pepseudo-eul celuilalt, adică se vor uita unul la celălalt pentru a detecta diferite indicii pentrua alege modul de reacţie emoţională şi de luare a deciziilor. În felul acesta, „procesele38