12.07.2015 Views

Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

SHOW MORE
SHOW LESS
  • No tags were found...

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

De asemenea, stilul şi modalităţile de comunicare se învaţă în primul rând în familie. Apoi elesunt modelate în grupuri şi societate. De aceea, <strong>in</strong>clu<strong>si</strong>v blocajele în comunicare vor fi preluated<strong>in</strong> familie şi folo<strong>si</strong>te în viitoarele relaţii de cuplu şi de familie ale copiilor.Elementele care facilitează o bună comunicare sunt:• Sentimentele de afecţiune autentică ale membrilor familiei;• Abilităţile de gestionare ale sentimentelor care se nasc în procesul comunicării;• Onestitatea şi promovarea adevărului în orice comunicare;• Deschiderea la şi preţuirea mesajelor (verbale şi nonverbale) care v<strong>in</strong> de la ceilalţimembrii, ca urmare a conştientizării faptului că acestea ajută la păstrarea echilibruluifamilial;• Oferirea unui timp şi spaţiu special pentru comunicare, mai ales a ceea ce este important,delicat, sen<strong>si</strong>bil;• Folo<strong>si</strong>rea unui stil adecvat partenerului de comunicare, tocmai pentru a te a<strong>si</strong>gura că ceeace ai transmis a şi fost recepţionat corect de către partener.Cele mai frecvente blocaje ale comunicării în cuplu şi familie sunt:• Depr<strong>in</strong>derile greşite de comunicare: lipsa ascultării, întreruperea discursului celuilalt,realizarea unor alte activităţi în timpul discuţiei cu partenerul, aşezarea pe o poziţiesuperioară cum ar fi: „ştiam asta”, „exact asta voiam să spun şi eu”, „eu ştiu mai b<strong>in</strong>e, nutrebuie să îmi spui tu”, ignorarea a ceea ce spune partenerul sau copilul, atitud<strong>in</strong>ile deautoritate de genul „eu ştiu cel mai b<strong>in</strong>e ce e b<strong>in</strong>e pentrun t<strong>in</strong>e” etc;• Timiditatea, jena de a spune, de a exprima propriile op<strong>in</strong>ii;• Teama de a se exprima, de reacţiile partenerului, păr<strong>in</strong>telui sau copilului;• Miturile – de exemplu „nu e frumos să vorbeşti despre sex/despre defectele celuilalt”, „nutrebuie să îţi spun asta; ar trebui să îţi dai s<strong>in</strong>gur(ă) seama dacă stai cu m<strong>in</strong>e şi spui cămă iubeşti”, „dacă ne <strong>si</strong>mţim b<strong>in</strong>e în pat nu mai trebuie să şi vorbim” etc.3. Dimen<strong>si</strong>unea afectivă a familieiFamilia şi relaţiile familiale reprez<strong>in</strong>tă pr<strong>in</strong>cipalul izvor al vieţii afetive a omului. Relaţiaafectivă a copilului cu mama şi tatăl său vor fi modelul de bază al dezvoltării sentimentelor faţăde s<strong>in</strong>e şi ceilalţi. Acest lucru este frumos şi foarte clar surpr<strong>in</strong>s de Dorothy Law Nolte în poemulsău „Copiii învaţă ceea ce trăiesc” (1954) pe care am să ţi-l ofer aici.Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne;Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agre<strong>si</strong>vi;Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi;Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea;Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi;Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să <strong>si</strong>mtă <strong>in</strong>vidia;Dacă trăiesc în ruş<strong>in</strong>e, copiii învaţă să se <strong>si</strong>mtă v<strong>in</strong>ovaţi;Dacă triesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători;Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea;Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea;Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubescă;32

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!