Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

De asemenea, stilul şi modalităţile de comunicare se învaţă în primul rând în familie. Apoi elesunt modelate în grupuri şi societate. De aceea, inclusiv blocajele în comunicare vor fi preluatedin familie şi folosite în viitoarele relaţii de cuplu şi de familie ale copiilor.Elementele care facilitează o bună comunicare sunt:• Sentimentele de afecţiune autentică ale membrilor familiei;• Abilităţile de gestionare ale sentimentelor care se nasc în procesul comunicării;• Onestitatea şi promovarea adevărului în orice comunicare;• Deschiderea la şi preţuirea mesajelor (verbale şi nonverbale) care vin de la ceilalţimembrii, ca urmare a conştientizării faptului că acestea ajută la păstrarea echilibruluifamilial;• Oferirea unui timp şi spaţiu special pentru comunicare, mai ales a ceea ce este important,delicat, sensibil;• Folosirea unui stil adecvat partenerului de comunicare, tocmai pentru a te asigura că ceeace ai transmis a şi fost recepţionat corect de către partener.Cele mai frecvente blocaje ale comunicării în cuplu şi familie sunt:• Deprinderile greşite de comunicare: lipsa ascultării, întreruperea discursului celuilalt,realizarea unor alte activităţi în timpul discuţiei cu partenerul, aşezarea pe o poziţiesuperioară cum ar fi: „ştiam asta”, „exact asta voiam să spun şi eu”, „eu ştiu mai bine, nutrebuie să îmi spui tu”, ignorarea a ceea ce spune partenerul sau copilul, atitudinile deautoritate de genul „eu ştiu cel mai bine ce e bine pentrun tine” etc;• Timiditatea, jena de a spune, de a exprima propriile opinii;• Teama de a se exprima, de reacţiile partenerului, părintelui sau copilului;• Miturile – de exemplu „nu e frumos să vorbeşti despre sex/despre defectele celuilalt”, „nutrebuie să îţi spun asta; ar trebui să îţi dai singur(ă) seama dacă stai cu mine şi spui cămă iubeşti”, „dacă ne simţim bine în pat nu mai trebuie să şi vorbim” etc.3. Dimensiunea afectivă a familieiFamilia şi relaţiile familiale reprezintă principalul izvor al vieţii afetive a omului. Relaţiaafectivă a copilului cu mama şi tatăl său vor fi modelul de bază al dezvoltării sentimentelor faţăde sine şi ceilalţi. Acest lucru este frumos şi foarte clar surprins de Dorothy Law Nolte în poemulsău „Copiii învaţă ceea ce trăiesc” (1954) pe care am să ţi-l ofer aici.Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne;Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi;Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi;Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea;Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi;Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia;Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi;Dacă triesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători;Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea;Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea;Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubescă;32