Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

materiale. Competiţia este mai evidentă la fraţii apropiaţi ca vârstă. Această competiţie nueste negativă, este chiar de dorit, pentru că ea stimulează abilităţile de negociere şi de aface faţă societăţii unde copilul va întâlni foarte mulţi egali, nu doar unul. Contează şisexul copiilor în manifestarea afecţiunii, dar şi a conflictelor: dacă sunt de acelaşi sex,afecţiunea poate fi mai degrabă camaraderească, dar şi contribuie la formarea unortendinţe homosexuale; dacă sunt de sexe diferite, atunci uneori afecţiunea poate fiamestecată şi cu sentimente erotice, reprimate de tabu-ul incestului sau nu (depinde deatitudinea părinţilor). Apar des coaliţii, cele mai întâlnite fiind între mamă şi copii, saumama cu un copil şi tatăl cu celălalt.- familia cu trei sau mai mulţi copii; în aceste familii, fraţii au mari şanse să se formezeunul după celălalt, să se crească unul pe celălalt. Dacă resursele materiale ale familiei suntinsuficiente, de multe ori, mai ales în familiile tradiţionale, primul copil va avea sarcinisimilare cu cele ale părinţilor, adică de a ţine gospodăria, de a ajuta la creşterea celorlalţicopii, de a lucra atunci când creşte mai mare. Cu alte cuvinte, va deveni ceea ce senumeşte copil parental. Oricare dintre copiii din fratriile numeroase poate deveni parental,dar cele mai mari şanse le au primii. Acest rol de copil parental poate fi adaptativ – dacăapare în familiile numeroase şi duce la o mai bună funcţionare a familiei – sauneadaptativ, când părintele renunţă la rolul său şi copilul trebuie să îl preia. Cei care aufost copii parentali în familiile de origine păstrează acest pattern de îngrijire şi mai târziu,inclusiv faţă de proprii parteneri în familiile pe care le vor constitui. Un alt fenomendestul de des întâlnit este ca cel din mijlocul fratriei să se simtă ignorat emoţional,neglijat, să dezvolte sentimente de frustrare, neîncredere în sine, furie. Acest lucru poatedetermina tulburări de comportament şi alte simptome (inclusiv boli, insuccese şcolare şiprofesionale, dificultăţi de relaţionare).• criteriul orientării sexuale a celor doi parteneri:- familii heterosexuale - în care ambii parteneri sunt heterosexuali. Este familia cea maiîntâlnită în lume şi asupra ei ne centrăm dominant şi noi interesul;- familii homosexuale - în care cei doi parteneri sunt homosexuali sau lesbiene. Ei potavea sau nu copii, proveniţi din căsătorii anterioare cu parteneri heterosexuali, sau prinadopţie sau fertilizare in vitro. Este un tip de familie mai puţin întâlnit, nou apărut în ariatipologiilor familiale. Există doar câteva state europene care au acceptat căsătoriile dintrepartenerii homosexuali, dar începe să fie din ce în ce mai acceptat de către alte state.Deocamdată, sunt mai acceptate cuplurile homosexuale, fără a fi legalizate într-ocăsătorie. Relaxarea mentalităţii în ceea ce priveşte orientarea homosexuală a determinatapariţia acestui tip de familie. Totuşi, homesexualii şi lesbienele preferă încă să rămânăcupluri, şi mai puţin să întemeieze familii. Ei pun un accent foarte mare pe libertateapersonală şi a exprimării sexualităţii.• criteriul apartenenţei culturale al partenerilor:- familii în care partenerii aparţin aceleiaşi culturi; este tipul cel mai frecvent întâlnit.- familii mixte, în care partenerii aparţin unor culturi diferite. Este un tip de familie caredevine din ce în ce mai obişnuit o dată cu multiplele posibilităţi de călătorie dintr-o zonăîn alta a lumii, datorită dezvoltării tehnicii de comunicare prin telefon, fax, internet. Multecupluri din ziua de astăzi se formează în urma primelor contacte avute prin internet.22