Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

importanţi, mai puţin doriţi sau iubiţi decât noul copil al cuplului. Sau se potconsidera dezavantajaţi sau mai pedepsiţi atunci când greşesc decât fratele sau soralor vitregă.- familii monoparentale, în care unul dintre părinţi nu există, copilul sau copiii fiindcrescuţi doar de un singur părinte. Lipsa unui părinte se poate datora decesului acestuia,divorţului, sau alegerii unei persoane de a deveni părinte unic, prin naşterea unui copilconceput prin fertilizare in vitro sau cu un partener care nu va lua parte la creştereacopilului, sau prin adopţia unui copil. Cele mai multe familii monoparentale se datoreazădivorţului părinţilor şi decesului unui partener. În plus, cele mai multe familiimonoparentale sunt cele formate din mamă şi copil (copii), atât din motive naturale, cât şidin raţiuni culturale (tribunalele încă consideră mamele părinţi mai potriviţi pentru copii,deşi nu întotdeauna este aşa). Dar în ultima vreme asistăm la tot mai multe femei care îşiasumă rolul de mamă singură, prin naşterea unui copil sau prin adopţie. Tocmai pentru cărolul de părinte singur nu este tocmai confortabil şi uşor de realizat financiar, persoanelecare îşi asumă această postură fac parte din cele cu venituri peste medie şi nivel crescut deeducaţie. De asemenea, acestea vor experimenta mai puţine dificultăţi comparativ cu celecu venituri mici şi nivel scăzut de educaţie. Părinţii singuri sunt puşi în situaţia de a educasinguri copilul, dar de regulă ei apelează şi la persoane din familia extinsă (bunici, alterude, bone etc.). Există însă o diferenţă între mamele singure şi taţii singuri. Mamelesingure tind să nu apeleze la fel de mult la alte persoane pentru ajutor, ajungând de aceeala suprasolicitare şi tensiuni interioare care se pot transforma în simptome, atât la ele, câtşi la copii. De asemenea, ele tind să preia şi rolul tatălui, ceea ce se întâmplă foarte rar încazul bărbaţilor părinţi singuri. În aceste familii este foarte evidentă: modificarea regulilor - de exemplu, mamele singure au uneori tendinţa de a devenimai autoritare, mai rigide în aplicarea regulilor, încercând să suplinească lipsatatălui; taţii, dimpotrivă, au unoeri tendinţa de a deveni mai delicaţi, mai afectuoşi,dar şi mai restrictivi în unele reguli (de exemplu, venirea acasă seara a fetelor); modificarea graniţelor dintre membrii şi subsisteme – de exemplu graniţele dintrepărinte şi copilul unic sau copilul cel mare tind să devină difuze, transformândrelaţia lor fie în una de prietenie exagerată, fie în una de parteneriat. Acest lucru vamodela atitudinea ulterioară a copilului devenit adult faţă de partener şi propriicopii. modificarea întregii structuri familiale – adică subsistemul adulţilor este redus laun singur adult. De aceea vor exista lacune în modelarea intimităţii eroticosexuale,ceea ce va determina dificultăţi în manifestarea intimităţii la copii atuncicând ei se vor implica într-o relaţiei de parteneriat şi în viitoarea lor familie. Pentrucopiii din aceste familii se pune problema: cum se formează identitatea lorsexuală? Cine reprezintă modelul feminin şi cine cel masculin? Cum vor introiectaei modelul mamei şi cel al tatălui? Iată de ce prezenţa ambelor modele, indiferentde gradul de rudenie, este foarte necesar, chiar dacă vor rămâne încă unele lacuneîn identitatea sexuală a copilului şi în abilităţile lui de manifestare a intimităţii.• criteriul numărului de copii:- familia fără copii, adică un cuplu căsătorit care nu are încă sau nu va avea niciodatăcopii. În zilele noastre sunt din ce în ce mai multe cupluri fără copii. Apare un fenomen dea întârzia momentul naşterii unui copil în cuplu din mai multe motive: partenerii doresc să20