Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

luciantrasa.ro
from luciantrasa.ro More from this publisher
12.07.2015 Views

CAPITOLUL 2Caracterizarea sistemului familialÎn acest capitol începem să sondăm profunzimile familiei. Vom vedea ce are de spus teoriagenerală a sistemelor despre familie, văzută ca sistem, după care vom studia structura familiei,aşa cum o concepe Salvador Minuchin. Vom trece în revistă funcţiile familiei, descrise de MariaVoinea şi vom descrie şi analiza principalele tipuri de familie existente. Nu uita că şi aiciexperienţa din propria ta familie va fi foarte bună pentru a înţelege materialul pe care l-am ales săţi-l prezint. La finalul parcurgerii acestui capitol, mă aştept de la tine:- să cunoşti caracteristicile sistemului familial;- să faci diferenţa între subsisteme;- să înţelegi funcţiile familiei şi să le aplici unui caz concret;- să poţi identifica tipurile de familie şi să le caracterizezi din punct de vedere psihologic.1. Familia ca sistem.În psihologia familiei, teoria generală a sistemelor şi cibernetica (prin Norbert Wiener,Ludwig von Bertalanffy) au avut un cuvânt important de spus, ca şi în alte domenii ştiinţifice.Astfel, a fost preluată ideea de sistem, definit ca ansamblu de elemente aflate într-o ordinenonîntâmplătoare, care funcţionează pe baza unor reguli şi dispune de homeostazie (echilibru).Bertalanffy a lansat ideea conform căreia un sistem este mai mult decât suma părţilor lui, deci, cualte cuvinte, aplicat la familie, familia este mai mult decăt suma membrilor ei componenţi. Adică,ceea ce contează în abordarea familiei este şi interacţiunea dintre aceşti membri, care serealizează după anumite reguli, având anumite funcţii şi căutând să îşi meţină un anumitechilibru.Există sisteme închise (care nu comunică cu mediul, nu fac schimb de resurse cu mediulînconjurător) şi sisteme deschise (care comunică cu mediul, fac schimb de resurse cu mediulînconjurător). După acest model, familiile pot avea grade diferite de deschidere către mediulînconjurător, alcătuit din prieteni, rude, vecini, şcoală, alte instituţii, etc. Astfel familiile pot fi:• mai închise, având puţine relaţii sau chiar deloc cu mediul, funcţionând după regulile şiprincipiile proprii, acestea având un mare grad de rigidizare şi fiind foarte rezistente laschimbare; de exemplu familii care au foarte puţini prieteni, la care nu vin în vizită rude,vecini, prieteni, care îşi educă copiii doar după propriile principii, nefiind prea disponibilila noi idei sau modalităţi de funcţionare;• mai deschise, cele cu multe relaţii de preietenie care presupun vizite reciproce, preocupăripentru modificarea regulilor şi a concepţiilor prin observarea altor familii.Pe de altă parte, cibernetica, ca ştiinţă care se ocupă de studiul mecanismelor de feedback alesistemelor cu autoreglare a contribuit la abordarea familiei prin conceptul de buclă de feedback –mecanism prin care sistemul preia informaţia pentru a-şi regla starea, scopul final fiind echilibrulşi stabilitatea lui. Familia foloseşte şi ea mecanisme de feedback prin care îşi menţine stabilitateaşi echilibrul dinamic. Feedback-ul poate fi de două feluri:• pozitiv – este mecanismul prin care informaţia semnalează nevoia de a modifica sistemul,pentru a-l face să evolueze.• negativ – informaţia semnalează nevoia de a reechilibra sistemul, datorită unei perturbări.14

În cazul familiilor, mecanismele de feedback pozitiv sunt reprezentate de acţiunile pe leîntreprind, de exemplu, când copilul merge la grădiniţă sau la şcoală. În funcţie de reacţiilecopilului şi caracteristicile grădiniţei sau şcolii, părinţii îşi vor reorganiza stilul de viaţă:programul zilnic de muncă, timp liber, timpul dedicat lecţiilor, tipurile de activităţi extraşcolareetc. Tot un exemplu de feedback pozitiv este şi fenomenul autoprofeţiei împlinite (pe care îlcunoaşteţi de la psihoterapie). Mecanismele de feedback negativ sunt pedepsirea, învinovăţirea,umilirea, cearta, simptomele, bătaia, folosite pentru a corecta comportamentele greşite alemembrilor.2. Structura sistemului familialCînd ne referim la structura sistemului familial, avem în vedere pe Salvador Minuchin.Salvador Minuchin este un psihiatru argentinian care a crescutîntr-o familie foarte numeroasă. Acest fapt a dus la o înţelegerefoarte bună a contextului social şi familial în care funcţioneazăoamenii. Gândirea şi stilul de muncă au fost foarte mult influenţatede lucrul său în Israel cu familiile minoritare, cu familiile avândvenituri reduse din New York şi cu familiile pacienţilorpsihosomatici. El a dezvoltat o abordare psihoterapeutică pentrufamilii extrem de cunoscută şi uzitată în toată lumea. Abordarea saa primit influenţe din partea concepţiilor lui Alfred Adler, GregoryBateson şi Ortega y Gasset.Salvador Minuchin defineşte structura familială ca fiind setul invizibil de cerinţefuncţionale ce organizează modurile în care membrii familiei interacţionează. O familie este unsistem ce operează prin intermediul pattern-urilor tranzacţionale. Tranzacţiile repetate stabilescpattern-urile legate de cum, când şi cine cu cine se relaţionează.Pattern-urile tranzacţionale pot fi verbale sau nonverbale, cunoscute sau necunoscute. Darfuncţia lor este de a regla comportamentul membrilor familiei. În felul acesta, unicitatea fiecăreifamilii este dată de tranzacţiile repetitive care construiesc pattern-uri de funcţionare a respectiveifamilii.Aceste pattern-uri sunt menţinute prin două tipuri de constrângeri:1. Unul generic, referitor la regulile universale care guvernează organizarea familiei. Deexemplu, există în cadrul familiei o ierarhie a puterii şi o complementaritate a funcţiilor(copii nu au aceleaşi niveluri de autoritate ca părinţii, iar aceştia din urmă au nevoie de ointerdependenţă pentru a acţiona ca o echipă).2. Unul idiosincratic, referitor la expectaţiile reciproce ale unor membrii particulari aifamiliei. Aceste expectaţii se construiesc în timpul numeroaselor negocieri, implicite sauexplicite, dintre membrii familiei şi de regulă apar în mici eveniemnte zilnice. Fiecaredintre membrii familiei contribuie la dezvoltarea şi întărirea acestor aşteptări.Minuchin consideră că structura familială are nevoie de flexibilitate, deoarece ea trebuie săreziste la schimbare (până la un anumit nivel), dar să se şi adapteze atunci când circumstanţele ocer, pentru a-şi putea menţine integralitatea şi funcţionalitatea. Acest lucru se realizează prinintermediul subsistemelor familiale.15

În cazul familiilor, mecanismele de feedback pozitiv sunt reprezentate de acţiunile pe leîntrepr<strong>in</strong>d, de exemplu, când copilul merge la grăd<strong>in</strong>iţă sau la şcoală. În funcţie de reacţiilecopilului şi caracteristicile grăd<strong>in</strong>iţei sau şcolii, păr<strong>in</strong>ţii îşi vor reorganiza stilul de viaţă:programul zilnic de muncă, timp liber, timpul dedicat lecţiilor, tipurile de activităţi extraşcolareetc. Tot un exemplu de feedback pozitiv este şi fenomenul autoprofeţiei împl<strong>in</strong>ite (pe care îlcunoaşteţi de la p<strong>si</strong>hoterapie). Mecanismele de feedback negativ sunt pedep<strong>si</strong>rea, înv<strong>in</strong>ovăţirea,umilirea, cearta, <strong>si</strong>mptomele, bătaia, folo<strong>si</strong>te pentru a corecta comportamentele greşite alemembrilor.2. Structura <strong>si</strong>stemului familialCînd ne referim la structura <strong>si</strong>stemului familial, avem în vedere pe Salvador M<strong>in</strong>uch<strong>in</strong>.Salvador M<strong>in</strong>uch<strong>in</strong> este un p<strong>si</strong>hiatru argent<strong>in</strong>ian care a crescutîntr-o familie foarte numeroasă. Acest fapt a dus la o înţelegerefoarte bună a contextului social şi familial în care funcţioneazăoamenii. Gândirea şi stilul de muncă au fost foarte mult <strong>in</strong>fluenţatede lucrul său în Israel cu familiile m<strong>in</strong>oritare, cu familiile avândvenituri reduse d<strong>in</strong> New York şi cu familiile pacienţilorp<strong>si</strong>hosomatici. El a dezvoltat o abordare p<strong>si</strong>hoterapeutică pentrufamilii extrem de cunoscută şi uzitată în toată lumea. Abordarea saa primit <strong>in</strong>fluenţe d<strong>in</strong> partea concepţiilor lui Alfred Adler, GregoryBateson şi Ortega y Gasset.Salvador M<strong>in</strong>uch<strong>in</strong> def<strong>in</strong>eşte structura familială ca fi<strong>in</strong>d setul <strong>in</strong>vizibil de cer<strong>in</strong>ţefuncţionale ce organizează modurile în care membrii familiei <strong>in</strong>teracţionează. O familie este un<strong>si</strong>stem ce operează pr<strong>in</strong> <strong>in</strong>termediul pattern-urilor tranzacţionale. Tranzacţiile repetate stabilescpattern-urile legate de cum, când şi c<strong>in</strong>e cu c<strong>in</strong>e se relaţionează.Pattern-urile tranzacţionale pot fi verbale sau nonverbale, cunoscute sau necunoscute. Darfuncţia lor este de a regla comportamentul membrilor familiei. În felul acesta, unicitatea fiecăreifamilii este dată de tranzacţiile repetitive care construiesc pattern-uri de funcţionare a respectiveifamilii.Aceste pattern-uri sunt menţ<strong>in</strong>ute pr<strong>in</strong> două tipuri de constrângeri:1. Unul generic, referitor la regulile universale care guvernează organizarea familiei. Deexemplu, există în cadrul familiei o ierarhie a puterii şi o complementaritate a funcţiilor(copii nu au aceleaşi niveluri de autoritate ca păr<strong>in</strong>ţii, iar aceştia d<strong>in</strong> urmă au nevoie de o<strong>in</strong>terdependenţă pentru a acţiona ca o echipă).2. Unul idios<strong>in</strong>cratic, referitor la expectaţiile reciproce ale unor membrii particulari aifamiliei. Aceste expectaţii se construiesc în timpul numeroaselor negocieri, implicite sauexplicite, d<strong>in</strong>tre membrii familiei şi de regulă apar în mici eveniemnte zilnice. Fiecared<strong>in</strong>tre membrii familiei contribuie la dezvoltarea şi întărirea acestor aşteptări.M<strong>in</strong>uch<strong>in</strong> con<strong>si</strong>deră că structura familială are nevoie de flexibilitate, deoarece ea trebuie săreziste la schimbare (până la un anumit nivel), dar să se şi adapteze atunci când circumstanţele ocer, pentru a-şi putea menţ<strong>in</strong>e <strong>in</strong>tegralitatea şi funcţionalitatea. Acest lucru se realizează pr<strong>in</strong><strong>in</strong>termediul sub<strong>si</strong>stemelor familiale.15

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!