Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

• Manifestă reţinere, jenă, ruşine de teamă să nu îşi pierdă autoritatea sau imaginea înfaţa copilului, sau pentru a nu greşi;• Manifestă temeri că ar putea provoca şoc sau spaimă copilului;• Alţi părinţi, dimpotrivă au un exces de zel, dând copilului prea multe detalii şiexpunând-ul la multe imagini şi situaţii cu caracter sexual, făcând astfel un abuz .Pe lângă părinţi, alţi posibili educatori sunt profesorii, cadrele medicale (medici şiasistente), psihologi, pedagogi, diferite organizaţii care au astfel de preocupări. La noi au devenitbinecunoscute în special două fundaţii care promovează educaţia sexuală: „Tineri pentru Tineri”şi „SECS”. Totuşi fiecare dintre noi putem contribui, în felul nostru, la locul nostru, la educaţiapentru viaţa de familie şi viaţa sexuală, dacă devenim conştienţi că în acest fel ne protejămprietenii, colegii, copiii.2. Consilierea şi terapia de cuplu şi familieConsilierea şi terapia de cuplu şi de familie fac parte din acele tipuri de intervenţii cu scop deasistare psihologică a cuplurilor şi familiilor aflate în impas, care îmbină o anumită orientareteoretică, cu un set de metode şi tehnici specifice de intervenţie. Diferenţa dintre ele, deşi nu toţiautorii consideră acest lucru, constă în formularea scopului, durata, efectele lor:• Consilierea are un scop limitat la o singură problemă. Această problemă poate fi: 1. acuplului, cum ar fi relaţiile cu familiile de origine ale partenerilor, sau comunicareaemoţiilor negative; si 2. a familiei, cum ar fi înţelegerea reacţiilor copilului la intrarea înpubertate. În consecinţă, consilierea durează mai puţin, iar efectele sunt de cele mai multeori la acea problemă.• Terapia are ca scop restructurarea interacţiunii psihologice dintre membrii cuplului saufamiliei cu scopul funcţionării mai bune a relaţiilor dintre ei. De aceea, de regulă dureazămai mult ca timp, iar efectele sunt pe multiple planuri, dată fiind restructurarea cupluluisau familiei.Merită menţionat că, deşi multă lume consideră altfel, nici consilierea şi nici terapia de cuplunu presupun ca cei doi parteneri să rămână împreună sau, dimpotrivă, să se despartă. Scopul estede cele mai multe ori clarificarea relaţiei, a resurselor şi barajelor relaţionale, şi va continua atâtavreme cât cei doi parteneri doresc acest lucru. Unul din scopurile consilierii şi terapiei maritaleeste modelarea stilurilor nepotrivite de comunicare şi relaţionare dintre cei doi parteneri şiobţinerea unor stiluri noi şi eficiente. Acest lucru se obţine prin clarificarea şi înţelegerea de cătrecei doi a propriului comportament. Inevitabil, când intrăm într-o relaţie intimă, ne sunt puse laîncercare vechile modalităţi de comportament pe care le foloseam zi de zi. Acum însă, ele nu nemai sunt de folos, deoarece ele erau eficiente doar pentru noi şi eventual pentru familia din careprovenim. Când doi oameni trăiesc împreună, se îmbină de fapt două tipuri de concepţii despreviaţa de cuplu şi familie, fapt care, de cele mai multe ori, dă naştere la tensiuni şi conflicte,fiecare crezând că modul său de acţiune este cel potrivit. Astfel, consilierul are rolul de ghid şi înacelaşi timp de oglindă neutră a ceea ce se întâmplă între parteneri. Consilierul va ajuta cuplul săîşi mobilizeze resursele, calităţile pentru a stimula punctele lor tari, astfel încât să găseascăîmpreună cât mai multe soluţii reale şi posibile la dificultăţile cu care se confruntă.105