Raport de evaluare - Institutul pentru Politici Publice

Din păcate, în cele mai multe cazuri, finanţările din domeniu au vizat îmbunătăţirea spaţiilor fizice în caretrăiesc persoanele cu dizabilităţi şi nu creşterea gradului de incluziune socială a acestora. Calitatea vieţiipersoanelor cu dizabilităţi mentale nu a cunoscut neapărat o îmbunătăţire semnificativă, sub toateaspectele implicate. Ce este şi mai grav însă este că în continuare există discrepanţe majore între condiţiilede furnizare a serviciilor pentru persoanele cu dizabilităţi de la un judeţ la altul, reflectate mai cu seamă încosturile acestor servicii. Principala problemă pe care am constatat-o însă analizând alocările financiare şigradul de absorbţie al fondurilor disponibile în România de către autorităţile responsabile - în principal,Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de la nivel judeţean, în calitate de principalifurnizori publici de servicii sociale pentru persoanele cu dizabilităţi mentale - a fost aceea că, din păcate,autorităţile însărcinate cu managementul reformei în domeniu nu au o viziune coerentă asupra acestuiproces, pe care l-am cataloga mai degrabă ca fiind unul conjnuctural, dictat de anumite oportunităţi definanţare existente la un moment dat pe piaţă şi segmentat, fără să fie neapărat în acord cu principiilestipulate de Strategia naţională pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cuhandicap. În subsidiar, din păcate, pentru nici unul dintre programele de finanţare supuse analizei, nu amreuşit să identificăm documente/informaţii care să dovedească o reală preocupare în studierea impactuluipe care aceste investiţii l-au avut, pe termen mediu, şi în ce măsură banii au fost utilizaţi eficient pentruîmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi mentale. Asemenea diferenţe care, cu siguranţă auexplicaţiile lor, trebuie aduse în dezbaterea publică din România, raţiune pentru care autorii studiului auavansat şi o serie de recomandări în această direcţie:• Procesul de implementare a prevederilor europene privind sprijinirea şi incluziunea socială apersoanelor cu dizabilităţi mentale trebuie să fie corelat cu realităţile şi necesităţile existente la nivelnaţional. În acest sens, studiile de monitorizare şi evaluare a proiectelor implementate sunt extremde utile pentru a stabili direcţiile de acţiune prioritare pe viitor. La fel, schemele de finanţareîncheiate trebuie evaluate în detaliu pentru a se determina în ce măsură au fost atinse rezultatelepropuse şi care sunt zonele prioritare/vulnerabile care necesită în continuare sprijin financiar.— 8 —