Raport de evaluare - Institutul pentru Politici Publice

instituţie nu este dat neapărat de mărimea acesteia, ci de măsura în care principiile incluziunii şi drepturilede bază ale rezidenţilor sunt sau nu respectate. Segregarea persoanelor în instituţii rezidenţiale, indiferentcât de frumoase şi de spaţioase ar fi, are acelaşi efect negativ asupra demnităţii, autonomiei şi egalităţiişanselor persoanelor cu dizabilităţi. Atât timp cât se menţin instituţiile, fondurile de la stat li se vor adresaîn continuare, pentru repararea clădirilor, pentru a acoperi salarii sau chiar pentru a oferi personaluluicreşteri salariale, pentru ocuparea până la capacitate maximă a locurilor disponibile, la presiunea exercitatăde nevoia de servicii de locuire, generându-se astfel un cerc vicios care întreţine vechea structură asistemului de îngrijire.Crearea locuinţelor protejate este o condiţie necesară dar nu şi suficientă pentru ca aceste persoane săbeneficieze de un sistem nediscriminatoriu în ceea ce priveşte accesul în instituţii publice, pe piaţa muncii şiîn societate. Sistemul de servicii de calitate redusă, specific instituţiilor rezidenţiale, se poate reproducechiar şi la nivelul locuinţelor protejate sau a centrelor de zi fără un set de măsuri complementare care săasigure o bună funcţionare a acestor servicii în raport cu nevoile specifice ale beneficiarilor. Denumireaacestor noi locuinţe este mai puţin relevantă în raport cu necesitatea asigurării incluziunii sociale abeneficiarilor. Asfel, pregătirea şi recalificarea resursei umane în domeniu este esenţială asigurării unorservicii de calitate. Atât reprezentantul Băncii Mondiale, cât şi reprezentantul Ministerului Muncii, Familieişi Protecţiei Sociale consultaţi pe parcursul elaborării acestui studiu au afirmat faptul că formareaprofesională va costitui o componentă de finanţare distinctă, însă nu se cunosc încă la acest momentcondiţiile specifice în care va fi acordată această finanţare. Mai mult, este esenţial să se ţină cont şi derezultatele obţinute în urma implementării anumitor proiecte astfel încât, dacă acţiunile întreprinse pentruîmbunătăţirea situaţiei persoanelor cu dizabilităţi nu oferă un rezultat vizibil, atunci poate că ar trebuiadoptată o abordare diferită în alocarea fondurilor, în sensul introducerii unor indicatori specifici mult maiaplicaţi în ceea ce priveşte incluziunea socială a acestor persoane. În lipsa unor asemenea indicatori minimacceptaţi, orice demers de evaluare se va lovi de blocaje funcţionale sau va fi ocolit.— 79 —