Raport de evaluare - Institutul pentru Politici Publice

Adoptarea Convenţiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi va ridica o serie de noiprovocări şi eforturi pentru România. Evaluarea măsurilor pretinse că au fost luate până în prezent esteimperios necesară la acest nou început de drum, şi nu putem să nu constatăm cu mirare că până la acestmoment nu au existat iniţiative coerente şi consistente de evaluare a stadiului actual (legislativ, financiar,dar mai ales practic) în care ne aflăm.Unul din conceptele cheie introduse de Convenţie este acela al adaptării rezonabile, ceea ce înseamnă:”modificările necesare şi adecvate care nu impun o povară nejustificată, şi care sunt necesare în cazuriparticulare pentru ca persoanele cu dizabilităţi să îşi exercite drepturile şi libertăţile fundamentale, pe bazeegale cu ceilalţi”. Adaptarea rezonabilă reprezintă un instrument esenţial pentru implementareaprincipiului non - discriminării şi se aplică în toate domeniile vieţii cotidiene (educaţie, muncă, locuinţă,petrecerea timpului liber etc).Pe ansamblu, observăm că, la nivel normativ, România şi-a adoptat o legislaţie aproape de standardele dinUniunea Europeană, propunându-şi să continue acest demers prin ratificarea în viitor a ConvenţieiNaţiunilor Unite. Aşa cum suntem, din păcate, obişnuiţi, în ţara noastră crearea cadrului legal nu conduceautomat la implementarea de măsuri practice adecvate realităţilor sociale. Dată fiind această „tradiţie”nefericită este, aşadar, şi mai important de analizat care este stadiul evoluţiei serviciilor în plan concretpentru a vedea în ce măsură autorităţile responsabile de la toate nivelurile au capacitatea de a pune înaplicare aceste măsuri de aliniere la standardele prevăzute de Convenţie. În urmă cu câţiva ani, persoanelecu dizabilităţi din România aveau doar opţiunea să locuiască în centre rezidenţiale de capacitate mare încadrul cărora nu se făcea o distincţie între serviciile acordate persoanelor ce suferă de dizabilităţi diferite şiîngrijirea de către familie acasă, fără nici un sprijin specializat. De asemenea, alături de persoane cudizabilităţi de toate tipurile, în centrele rezidenţiale locuiau şi persoane vârstnice. Într-o măsurăsemnificativă, la momentul actual, studiile de cercetare întreprinse de organizaţii specializate în domeniuau relevat că acest sistem impropriu de îngrijire încă mai persistă, în ciuda prevederilor legislativenaţionale existente şi a diverselor documente internaţionale care reclamă necesitatea eliminării sale.— 38 —