Raport de evaluare - Institutul pentru Politici Publice

educerea inegalităţilor în drepturi şi asigurarea accesului la drepturile cetăţeneşti depline prin reformarearegulilor politice, economice şi sociale.Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată de Adunarea Generală a ONU în 13decembrie 2006, este cea care legiferează schimbarea de paradigmă în domeniul dizabilităţii. Convenţia afost semnată de Uniunea Europeană şi de România în 2007.În cele ce urmează vom face referiri la legislaţia UE, România dobândind recent statutul de stat membru,prin urmare având obligaţii directe în ce priveşte asigurarea unor servicii de calitate pentru persoanele cudizabilităţi la standarde europene Pentru a dobândi şi a menţine acest statut, UE a stabilit condiţii clare întoate domeniile de intervenţie guvernamentală pe care statele trebuie să le îndeplinească. În aceastădirecţie, politica Uniunii Europene în domeniul protecţiei persoanelor cu dizabilităţi vizează, în primul rând,asigurarea egalităţii de şanse şi incluziunea socială. Persoanele cu dizabilităţi nu constituie o categoriedistinctă a societăţii, ci dimpotrivă, ele sunt văzute ca fiind parte a unei societăţi bazate pe diversitate şirespect între semeni.La nivel de legislatie a Uniunii Europeane, primul document relevant pentru domeniul dizabilităţii esteTratatul de la Amsterdam (1997) care, în Articolul 13, interzice discriminarea bazată pe sex, rasă, religie sauconvingeri, vârstă, orientare sexuală sau dizabilitate. Pe baza acestui articol, Consiliul Uniunii Europene aadoptat în 27 noiembrie 2000 un ansamblu de măsuri pentru combaterea discriminării, care includeDirectiva nr. 78/2000 pentru crearea unui cadru general în favoarea egalităţii tratamentului în domeniulangajării în muncă şi un program de acţiune comunitară de luptă contra discriminării (2001 - 2006). Încontinuarea Articolului 13 din Tratatul asupra UE, Carta Drepturilor Fundamentale proclamată cu ocaziaConsiliului European de la Nisa pe 7 decembrie 2000, include interzicerea oricărei forme de discriminare pemotive de dizabilitate (Articolul 21). Articolul 26 în special recunoaşte ca drept fundamental „dreptulpersoanelor cu dizabilităţi de a beneficia de măsuri create pentru a le asigura independenţa, integrareasocială şi ocupaţională şi participarea la viaţa comunităţii”.— 26 —