Raport de evaluare - Institutul pentru Politici Publice
Raport de evaluare - Institutul pentru Politici Publice Raport de evaluare - Institutul pentru Politici Publice
5. România şi cerinţele Uniunii Europene în domeniul protecţiei persoanelor cu dizabilităţiPerspectiva internaţională asupra politicilor în domeniul dizabilităţii mentaleÎn ultimii 20 de ani, pe plan internaţional s-a produs o schimbare de paradigmă în raportarea faţă depersoanele cu dizabilităţi: de la o abordare bazată pe asistenţă, la o abordare bazată pe respectuldrepturilor omului şi tratarea persoanei cu dizabilităţi ca egală în sociteate. Dizabilitatea este astăziconsiderată ca o componentă inevitabilă şi universală a diversităţii umane. Această schimbare deparadigmă implică patru valori principale extrase din Carta Drepturilor Omului, relevante în domeniuldizabilităţii: demnitatea, adică respectarea integrităţii fizice şi morale a persoanei, autonomia: capacitatede decizie proprie şi acţiune, egalitatea: interzicerea discriminării şi solidaritatea socială.În domeniul conceptual, s-a trecut de la modelul individual, care considera dizabilitatea ca o patologieindividuală, la modelul social, care consideră dizabilitatea o patologie socială: Societatea este cea care neincapacitează, nu dizabilitatea noastră. Dizabilitatea rezultă din dificultăţile de organizare a societăţii şi dinconexiunea între societate şi individ.Tipul de servicii pe care societatea îl oferă persoanelor cu dizabilităţi este determinat de modul deabordare a problematicii dizabilităţii, de „filozofia ” care stă la baza dezvoltării politicilor sociale. Anii ‚90 auadus filozofia incluziunii sociale şi a vieţii în comunitate (community living). De fapt conceptul de protecţiesocială se schimbă, aceasta având „funcţia de a sprijini oamenii să ducă o viaţă independentă” (Behan,2002). Filozofia incluziunii sociale sau modelul social al dizabilităţii consideră persoana cu dizabilităţicetăţean cu drepturi depline şi îşi propune ca obiectiv accesibilizarea sistemelor societăţii pentru toţimembrii săi. Sistemele noastre - educaţional, , de transport, de sănătate, de locuit, ocupaţia şi angajarea înmuncă, posibilităţile de petrecere a timpului liber - sunt construite pentru a satisface nevoile a 90% dinpopulaţie. Restul - 10%, sunt cei pe care îi numim persoane cu dizabilităţi, care nu pot folosi fără ajutoraceste sisteme aşa cum sunt ele gândite şi construite astăzi. Perspectiva drepturilor omului în modelulsocial al dizabilităţii porneşte de la ideea că sistemele unei societăţi trebuie gândite şi construite de aşamanieră încât să nu excludă niciun membru al societăţii de la utilizarea lor. Responsabilitatea societăţii este— 25 —
educerea inegalităţilor în drepturi şi asigurarea accesului la drepturile cetăţeneşti depline prin reformarearegulilor politice, economice şi sociale.Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată de Adunarea Generală a ONU în 13decembrie 2006, este cea care legiferează schimbarea de paradigmă în domeniul dizabilităţii. Convenţia afost semnată de Uniunea Europeană şi de România în 2007.În cele ce urmează vom face referiri la legislaţia UE, România dobândind recent statutul de stat membru,prin urmare având obligaţii directe în ce priveşte asigurarea unor servicii de calitate pentru persoanele cudizabilităţi la standarde europene Pentru a dobândi şi a menţine acest statut, UE a stabilit condiţii clare întoate domeniile de intervenţie guvernamentală pe care statele trebuie să le îndeplinească. În aceastădirecţie, politica Uniunii Europene în domeniul protecţiei persoanelor cu dizabilităţi vizează, în primul rând,asigurarea egalităţii de şanse şi incluziunea socială. Persoanele cu dizabilităţi nu constituie o categoriedistinctă a societăţii, ci dimpotrivă, ele sunt văzute ca fiind parte a unei societăţi bazate pe diversitate şirespect între semeni.La nivel de legislatie a Uniunii Europeane, primul document relevant pentru domeniul dizabilităţii esteTratatul de la Amsterdam (1997) care, în Articolul 13, interzice discriminarea bazată pe sex, rasă, religie sauconvingeri, vârstă, orientare sexuală sau dizabilitate. Pe baza acestui articol, Consiliul Uniunii Europene aadoptat în 27 noiembrie 2000 un ansamblu de măsuri pentru combaterea discriminării, care includeDirectiva nr. 78/2000 pentru crearea unui cadru general în favoarea egalităţii tratamentului în domeniulangajării în muncă şi un program de acţiune comunitară de luptă contra discriminării (2001 - 2006). Încontinuarea Articolului 13 din Tratatul asupra UE, Carta Drepturilor Fundamentale proclamată cu ocaziaConsiliului European de la Nisa pe 7 decembrie 2000, include interzicerea oricărei forme de discriminare pemotive de dizabilitate (Articolul 21). Articolul 26 în special recunoaşte ca drept fundamental „dreptulpersoanelor cu dizabilităţi de a beneficia de măsuri create pentru a le asigura independenţa, integrareasocială şi ocupaţională şi participarea la viaţa comunităţii”.— 26 —
- Page 2 and 3: Pledoarie pentru transparenţă şi
- Page 4 and 5: CuprinsRezumat ………………
- Page 6 and 7: 1. RezumatEste cunoscut faptul că
- Page 8 and 9: clare, generează riscul perpetuăr
- Page 10 and 11: • Pentru a înregistra un progres
- Page 12 and 13: 2. Glosar de termeni utilizaţi în
- Page 14 and 15: 3. ArgumentPotrivit ultimului rapor
- Page 16 and 17: Pornind de la concluziile unui rapo
- Page 18 and 19: Prezentul studiu vine astfel pe fon
- Page 20 and 21: 4. MetodologieAvând în vedere o a
- Page 22 and 23: 2. Selecţia publică de proiecte p
- Page 24 and 25: ambursării împrumutului, achităr
- Page 28 and 29: Decizia luată la Consiliul Europea
- Page 30 and 31: Acţiuni de valorificare a drepturi
- Page 32 and 33: dizabilităţi, şi de a promova re
- Page 34 and 35: Vale (judeţul Giurgiu), unde peste
- Page 36 and 37: a. handicap înseamnă pierderea sa
- Page 38 and 39: serviciilor alternative de tip fami
- Page 40 and 41: Aceste probleme nu mai pot fi cunos
- Page 42 and 43: 6. Harta surselor de finanţare dis
- Page 44 and 45: procesului de deinstituţonalizare
- Page 46 and 47: ugetară acordată MMFPS pentru dom
- Page 48 and 49: persoanelor cu handicap se asigură
- Page 50 and 51: publice din România şi acest fapt
- Page 52 and 53: • Creşterea cu 2.350 a numărulu
- Page 54 and 55: Fig. 1: Distribuţia geografică a
- Page 56 and 57: Pe de altă parte, comparând valoa
- Page 58 and 59: aproape integral. Câştigătorii p
- Page 60 and 61: condiţiile legii, filiale şi sucu
- Page 62 and 63: În anul 2006, valoarea veniturilor
- Page 64 and 65: 2006, atingând valoarea de 970.449
- Page 66 and 67: 1.3. Bugetul local al comunei, ora
- Page 68 and 69: 2. Surse externeFondurile externe r
- Page 70 and 71: autorităţi/instituţii publice. P
- Page 72 and 73: Fig. 5: Distribuţia geografică a
- Page 74 and 75: Operaţional Regional (POR) care fi
5. România şi cerinţele Uniunii Europene în domeniul protecţiei persoanelor cu dizabilităţiPerspectiva internaţională asupra politicilor în domeniul dizabilităţii mentaleÎn ultimii 20 <strong>de</strong> ani, pe plan internaţional s-a produs o schimbare <strong>de</strong> paradigmă în raportarea faţă <strong>de</strong>persoanele cu dizabilităţi: <strong>de</strong> la o abordare bazată pe asistenţă, la o abordare bazată pe respectuldrepturilor omului şi tratarea persoanei cu dizabilităţi ca egală în sociteate. Dizabilitatea este astăziconsi<strong>de</strong>rată ca o componentă inevitabilă şi universală a diversităţii umane. Această schimbare <strong>de</strong>paradigmă implică patru valori principale extrase din Carta Drepturilor Omului, relevante în domeniuldizabilităţii: <strong>de</strong>mnitatea, adică respectarea integrităţii fizice şi morale a persoanei, autonomia: capacitate<strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie proprie şi acţiune, egalitatea: interzicerea discriminării şi solidaritatea socială.În domeniul conceptual, s-a trecut <strong>de</strong> la mo<strong>de</strong>lul individual, care consi<strong>de</strong>ra dizabilitatea ca o patologieindividuală, la mo<strong>de</strong>lul social, care consi<strong>de</strong>ră dizabilitatea o patologie socială: Societatea este cea care neincapacitează, nu dizabilitatea noastră. Dizabilitatea rezultă din dificultăţile <strong>de</strong> organizare a societăţii şi dinconexiunea între societate şi individ.Tipul <strong>de</strong> servicii pe care societatea îl oferă persoanelor cu dizabilităţi este <strong>de</strong>terminat <strong>de</strong> modul <strong>de</strong>abordare a problematicii dizabilităţii, <strong>de</strong> „filozofia ” care stă la baza <strong>de</strong>zvoltării politicilor sociale. Anii ‚90 auadus filozofia incluziunii sociale şi a vieţii în comunitate (community living). De fapt conceptul <strong>de</strong> protecţiesocială se schimbă, aceasta având „funcţia <strong>de</strong> a sprijini oamenii să ducă o viaţă in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă” (Behan,2002). Filozofia incluziunii sociale sau mo<strong>de</strong>lul social al dizabilităţii consi<strong>de</strong>ră persoana cu dizabilităţicetăţean cu drepturi <strong>de</strong>pline şi îşi propune ca obiectiv accesibilizarea sistemelor societăţii <strong>pentru</strong> toţimembrii săi. Sistemele noastre - educaţional, , <strong>de</strong> transport, <strong>de</strong> sănătate, <strong>de</strong> locuit, ocupaţia şi angajarea înmuncă, posibilităţile <strong>de</strong> petrecere a timpului liber - sunt construite <strong>pentru</strong> a satisface nevoile a 90% dinpopulaţie. Restul - 10%, sunt cei pe care îi numim persoane cu dizabilităţi, care nu pot folosi fără ajutoraceste sisteme aşa cum sunt ele gândite şi construite astăzi. Perspectiva drepturilor omului în mo<strong>de</strong>lulsocial al dizabilităţii porneşte <strong>de</strong> la i<strong>de</strong>ea că sistemele unei societăţi trebuie gândite şi construite <strong>de</strong> aşamanieră încât să nu excludă niciun membru al societăţii <strong>de</strong> la utilizarea lor. Responsabilitatea societăţii este— 25 —