Raport de evaluare - Institutul pentru Politici Publice

Pentru a înregistra un progres considerabil în ceea ce priveşte respectarea drepturilor persoanelor cudizabilităţi mentale şi incluziunea socială a acestora trebuie să existe permanent o corelare între nevoi şiresursele financiare gestionate la nivel naţional sau local. Criteriile de alocare a fondurilor trebuie să ţinăcont de priorităţile stabilite în Strategia Naţională pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială apersoanelor cu handicap, dar mai ales de rezultatele care au fost deja obţinute pentru a evita dublafinanţare a unor obiective şi/sau finanţarea insuficientă sau chiar inexistentă pentru alte priorităţi alegrupului - ţintă.Activitatea de monitorizare şi control asupra modalităţii de cheltuire a banilor publici constituie oresponsabilitate concretă a autorităţilor centrale ce activează în domeniu şi pe alocuri, a autorităţilorlocale. Mai ales în cazul alocării fondurilor externe pe care România le contractează - acestea fiind subformă de granturi nerambursabile (precum programele de pre - aderare sau cele finanţate din fonduristructurale) sau, şi mai important, sub formă de împumut precum finanţările susţinute de Banca Mondială -trebuie să existe o sincronizare cu standardele propuse spre îndeplinire dar şi cu nevoile constatate la nivelnaţional. Organizaţiile neguvernamentale trebuie să se implice la rândul lor în acest proces demonitorizare, atât la nivel central, cât şi local, cunoscut fiind rolul foarte important al societăţii civile înimpulsionarea reformei în majoritatea sectoarelor de activitate.Coordonarea sistemică şi cea inter-instituţională sunt condiţii esenţiale pentru succesul reformei îndomeniul incluziunii sociale.Coordonarea pe verticală - între instituţiile cu atribuţii directe în domeniul asistenţei sociale - dar şi ceainter - instituţională, sunt fundamentale în acest sens. Domeniul asistenţei sociale a cunoscut în istoriarecentă numeroase transformări la nivelul arhitecturii instituţionale, unele dintre măsurile adoptate fiindde natură să bulverseze relaţiile dintre structurile teritoriale şi administraţia centrală, date fiindnumeroasele structuri cu atribuţii în domeniul protecţiei sociale (Ministerul de resort, AutoritateaNaţională a Persoanelor cu Handicap, Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, ConsiliileJudeţene etc.). Cu siguranţă însă, activitatea de programare/finanţare a unor proiecte în zona asistenţeisociale fără o consultare prealabilă a potenţialilor beneficiari, respectiv fără a avea o „radiografie” exactă a— 113 —