EUROPA CULTURAL| - Centrul de Studii Europene

Universitatea “Al. I. Cuza” IaşiCentrul de Studii EuropeneMETAMORFOZELE EUROPEI DE ESTSUPORT CURS IDMasterProf.univ.dr. Florin Cîntic

I. INTRODUCERE1. Obiectiv strategic.Această disciplină propune masteranzilor în “Studii europene” informaţii, teme dedezbatere, bibliografie şi proiecte de cercetare referitoare la fundamentele culturale aleidentităţii europene precum şi la provocările istorice şi culturale cărora trebuie să le facăfaţă noile membre ale Uniunii Europene care au traversat experienţa istporică acomunismului impus de Armata Roşie..2. Obiective operaţionale.În urma absolvirii acestei discipline masteranzii vor beneficia de cunoştinţe şiinstrumentele de cercetare şi evaluare pentru:• identificarea temeiului cultural comun pe care identitatea europeană se fondează• nuanţarea specificităţii fiecărei culturi naţionale din Europa şi a rolului modelator alacestor culturi în construcţia unei identităţi europene “plurale”• sesizarea elementelor constitutive comune ale legislaţiei europene din domeniulculturii şi armonizarea acestor legi cu obiectivele specifice fiecărei ţări• analiza comparată a politicilor publice din domeniul culturii a diferitelor ţări europeneprecum şi a metodelor de evaluare a acestor politici• cunoaşterea organizaţiilor publice şi neguvernamentale care activează în acestdomeniu şi căutarea site-urilor specifice de pe internet• descoperirea şi folosirea adecvată a programelor europene destinate culturii şieducaţiei astfel încât să fie operaţionale şi pentru realităţile româneşti• identificarea specificităţii româneşti, a locului şi a rolului jucat de ţara noastră înconcertul european• obţinerea unui grad ridicat de competenţă în evaluarea şi implementarea strategiilorpe termen lung şi a obiectivelor tactice necesare unei politici culturale europene înRomânia3. Organizare şi evaluare“Metamorfozele Europei de Est” este o disciplină opţională ce cuprinde 20 de ore deworkshop pentru masteranzii la zi şi 6 pentru cei de la ID (învăţământ la distanţă) în caretransmiterea cunoştinţelor se va face prin intermediul unui curs interactiv.Dintre disciplinele anterioare este obligatorie absolvirea cursului de “Istoria ideii deEuropa” şi e recomandată frecventarea cursului “Regionalizare şi globalizare”.2

Conţinutul disciplinei. Organizarea cursului este următoarea:I. INTRODUCERE. 1. Obiectiv strategic; 2. Obiective operaţionale; 3. Organizare şievaluare.II. FUNDAMENTELE CULTURALE ALE IDENTITĂŢII EUROPENEIII. SPECIFICUL CELORLALTE ŢĂRI DIN EUROPA DE ESTIV. ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE ŢĂRILE EUROPEI DE ESTV. STUDIU DE CAZBibliografia minimală, textele de comentat şi temele de reflecţie vor fi la finalul fiecăreisecţiuni.Evaluarea masteranzilor de la ID va cuprinde: un eseu scris de 10 p. (corp 12 la 1,5rânduri, cu note de subsol şi bibliografie) care este obligatoriu (80%) şi susţinerea orală aacestuia în cadrul unui colocviu final (20%).3

II. FUNDAMENTELE CULTURALE ALE IDENTITĂŢIIEUROPENE1. Europa ca realitate geografică şi istoricăPragul minimal de identificare pe care orice construcţie instituţională îl reclamăeste, bineînţeles, delimitarea spaţio-temporală şi organizarea internă. Uniunea Europeană,care este un exemplu ilustrativ de construcţie instituţională realizată prin asociere şinegociere a unor baze legale comune, implică, din capul locului, problema delimităriiacelei realităţi pe care vrea să o pună în evidenţă atunci când ridică chestiunea existenţeiEuropei care să presupună altceva decât numele generic purtat de un continent. Altfelspus, înfăptuirea Europei unite presupune existenţa unor elemente care să se unească şi aunei baze comune care să legitimeze o astfel de uniune, dincolo de voinţa politică aguvernelor care hotărăsc acest act. Practic, problema preliminară care apare atunci cândvorbim de Europa face, în mod inevitabil, trimitere la geografie.Încă de la primele încercări de coagulare ideologică a unui concept de spaţiucomun numit Europa, a survenit, firesc, întrebarea referitoare la limitele teritoriale aleacestui spaţiu şi la încadrarea lui în geografia lumii. Definiţia cea mai cuprinzătoare şiplastică din acest punct de vedere îi aparţine generalului Charles de Gaulle care vedeaEuropa ca fiind spaţiul “de la Atlantic la Urali”.Această definiţie geografică însă, se observă imediat, ridică o serie de probleme,greu surmontabile la nivel politic şi instituţional pentru Uniunea Europeană care pun îndiscuţie eficienţa criteriului geografic atunci când încercăm să definim Europa. În primulrând, ea ocultează ruptura profundă produsă după cel de-al doilea război mondial, cândStalin şi Armata Roşie au ocupat militar şi ideologic mai bine de jumătate din acestspaţiu, fapt ce a condus la scindarea ideologică, economică şi de civilizaţie a Europei înVest şi Est. “Cortina de fier” a impus o despărţire şi geografică ale cărei urme încă nusunt cu totul şterse nici astăzi. De aceea, putem spune că perspectiva geografică pur şisimplu nu este decât un argument în vederea “lărgirii Europei” de la graniţele ei actualecătre cele ideale cu atât mai mult cu cât este luată în calcul şi integrarea unei ţări precumTurcia în scenariul viitor de extindere a Uniunii europene. În acest context al dezbateriipur geografice şi al legitimităţii acestui tip de argument, previziunea lucidă din Regards4

sur le monde actuel (1919) a lui Paul Valéry ar merita, poate, a fi pusă în discuţie: “Vadeveni oare Europa ceea ce este în realitate, adică vârful neînsemnat al continentuluiasiatic?”. Din punct de vedere geografic putem identifica o serie de subdiviziuni aleEuropei care au fiecare întemeierea lor istorică, dar şi elemente de specificitate caremerită a fi discutate. Putem astfel vorbi de:• Europa occidentală de nord, dezvoltată (din Scandinavia până la jumătatea Italiei)• Europa occidentală de sud (din Portugalia până în Grecia)• Europa centrală (Polonia şi fostele componente ale Imperiului habsburgic) – un fel de“nord” al fostei Europe de est• Europa de sud-est (ţările din fosta Iugoslavie, România, Bulgaria, Albania)• Comunitatea statelor independente (şţrile din partea europeană a fostului imperiusovietic)Geografia istorică a Europei are, spre deosebire de cea strict teritorială, o întemeieremult mai apropiată în timp având în vedere faptul că statele europene s-au coagulat doarde vreo câteva secole, deşi s-ar putea spune că rădăcinile ei istorice coboară peste douămilenii. Marea majoritate a specialiştilot identifică aceste rădăcini istorice ale spaţiuluieuropean prin evidenţierea rolului formator îndeplinit de Grecia antică, de Imperiulroman şi de Imperiul carolingian în configurarea istoriei europene. De altfel, istoriculbritanic (stabilit la New York) Tony Judt observa pertinent că “imperiul carolingian dinsec. al IX-lea corespundea, cu o precizie ciudat de timpurie, «Europei celor şase» de laînceput, imediat după război” subliniind că centrul de comandă al fostului imperiu era înzona în care astăzi găsim oraşul Bruxelles. Dincolo însă de aceste elemente de geometrieistorică spaţiul european este confruntat cu apariţia extensia şi dizolvarea imperiilor(ţarist, habsburgic, englez, spaniol, etc.) precum şi apariţia statelor naţionale consolidateîn epoca modernă care au determinat o continuă divizare internă şi un proces demodificare permanentă a graniţelor interne ale continentului european. Din Evul mediu şipână astăzi doar graniţa de vest a Europei a rămas stabilă, cea răsăriteană fiind omoştenire asemănătoare vechiului limes roman care stabilea o zonă tampon, mereumişcătoare, cu “barbarii”. Acesta este unul din cele mai evidente paradoxuri ale“geografiei” Europei care a rămas, în datele sale esenţiale, valabil şi astăzi.5

Dincolo însă de graniţele sale labile, atât la limitele sale esterioare, cât, mai ales, înconfiguraţiile sale interne, care s-au modificat mereu în ultimele două secole, în funcţiede conjuncturi istorice bine definite şi de creşterea şi descreşterea puterii diferiţilor actoride anvergură (imperiile) pe scena politică continentală, Europa a reuşit totuşi să conserveşi să facă să dureze un tip de identitate specifică în numele căreia revendică astăzilegitimitatea unui proiect comun de asociere. Acest element catalizator îl constituie, fărăîndoială, cultura europeană care pune în mişcare un resort identitar de sine stătător pecare îl denumim în mod tradiţional ca fiind patrimoniul comun european.2. Europa ca patrimoniu comunDefinirea culturii europene presupune, din capul locului, o operaţie de diseminareîntre elementele cantitative, din însumarea cărora rezultă diversitatea culturală europeană- reprezentată prin limbi şi culturi diferite, cu grade specifice de influenţă şi difuzare -, şiperspectiva esenţială, calitativă, care presupune, pe de o parte, tradiţia spiritualăprofundă, multimilenară, a Europei şi capacitatea de sinteză şi de inovaţie pe care aceastăcultură o probează cu succes în universalitate. Întemeiera istorică şi, pe cale deconsecinţă, legitimarea profundă pe care o aduce ea culturii europene presupuneidentificarea şi descrierea sumară a acelor straturi distincte care dau consistenţăansamblului complex al tradiţiei şi identităţii europene pe care ne propunem să oanalizăm aici. Delimitând plastic straturile care alcătuiesc configuraţia culturalăeuropeană, aşa cum ni se prezintă aceasta acum, la început de mileniu, Adrian Marinocita o definiţie celebră asupra subiectului în cauză: “Europa – aşa cum se impuneaconştiinţei noastre culturale actuale – reprezintă rezultatul unei tradiţii şi al unuipatrimoniu de valori spirituale comune milenare. Unii l-a definit printr-o imaginetridimensională: Europa este elină în adâncime, latină în extensiune, creştină în înălţime”(s.n.). In sens larg putem spune că structura de adâncime a “patrimoniului comun” aleuropenilor este ilustrată de aceste coordonate: reflecţia şi mitologia greacă, combinate cuspiritul de organizare, adminstraţia şi configuraţia juridică romană - cei care desenează oprimă hartă a viitoarei extensii „europene‟ -, combinate cu forţa transfiguratoare a trăiriispirituale, a moralei şi a construcţiei artistice creştine. nu încape nici o îndoială că aceastăperspectivă defineşte, in nuce, forţa şi profunzimea valorilor general-europene care6

justifică, esenţial şi convingător, necesitatea structurării unei comunităţi europene care săse regăsească în şi care să împărtăşească împreună din acest patrimoniu. Tradiţia şiconservarea ei sunt misiuni de prim rang pe care europenii le asumă cu atât mai mult cucât vechimea şi prestigiul valorilor europene sunt elemente de consolidare a autorităţiituturor celor care se revendică de la spiritualitatea europeană şi, în consecinţă,legitimează o acţiune şi o poziţie comună. De altfel, aşa cum poate fi observat dinanaliza tratatelor “fondatoare” (Paris – 1951; Roma-1957, etc.) care au stat la bazadiferitelor configurări economice şi politice care au premers Tratatului de la Maastricht(1991) asupra Uniunii Europene, elementul cultural şi existenţa “patrimoniului comun”sunt, de la bun început, invocate ca temeiuri ale uniunii şi ca domeniile cele mai laîndemână în vederea cooperării. Ceea cu nu înseamnă însă că nu există dispute şi opiniidivergente şi în acest domeniu.Dacă perspectiva “calitativă” asupra patrimoniului comun european este clară şifără deosebiri notabile, toţi partenerii europeni recunoscând valorile spirituale comune,cealaltă dimensiune, “cantitativă”, care dă seama de diversitatea limbilor şi culturilornaţionale care alcătuiesc familia şi, într-un anumit sens, “patrimoniul” comun european,lucrurile nu mai sunt la fel de simple. De la bun început, trebuie să identificăm aicipricipalele elemente care generează opinii contrare, dispute şi care grevează asupraedificării unor politici publice europene coerente în domeniul culturii:• tensiunea dintre culturile “dominatoare” şi cele mici• identificarea europenismului, în ţările est-europene, cu ideologia“internaţionalismului comunist” şi reacţiile de respingere rezultate de aici• spaima de regionalizareIdentificarea culturii europene doar cu cele cinci mari culturi occidentale (franceză,germană, engleză, spaniolă şi italiană) nu este o invenţie recentă, încă din secolul XIXfiind afirmată superioritatea limbii şi literaturii franceze iar la 1900, într-un celebruarticol, F. Brunetière dînţelegea prin “literatură europeană” doar pe cele cinci enumeratemai sus. Poziţia domintoare şi modelatoare a acestora asupra colorlalte culturi mai puţininfluente este şi astăzi un motiv de tensiune şi dispută care afectează coerenţa procesuluide integrare. Atât revendicările de natură lingvistică (traducerile simultane în limbilenaţionale ale tuturor membrilor Consiliului Europei) care afectează dramatic bugetul7

Comisiei europene, cât, mai ales poziţiile protecţioniste ale noilor intrate şi ale ţărilor încurs de aderare, dau multă bătaie de cap funcţionarilor europeni responsabili cuintegrarea. Dincolo de dimensiunea “cantitativă”, dincolo de totalitatea formelor specificeale culturilor naţionale, de sporul de diversitate pe care acestea îl aduc zestrei culturaleeuropene este la fel de adevărat că “patrimoniul comun” este constituit, la nivelul său devârf, de realizările culturale de excepţie ale acestor culturi “dominatoare”, modelatoarecare au făcut ca prin reuşitele lor să crească şi prestigiul culturii europene în ansamblu.De aici şi prezumţia superiorităţii lor care a generat o foarte persistentă afirmarea, directăsau implicită, a poziţiei eurocentriste, potrivit căreia culturile mari – adică cele care prinmijloacele de difuzare eficientă a valorilor proprii reuşesc să depăşească bariereleteritoriale şi lingvistice – singurile care contează şi care justifică astfel, o plasaredecizională superioară a statelor lor în concertul european. Fireşte că această poziţie astârnit nemulţumire şi a generat nevoia atenuării discrepanţelor dintre culturile “mari” şi“mici” prin asumarea unui program susţinut de schimburi culturalre şi prin promovareaunui autentic dialog al tuturor culturilor care alcătuiesc familia europeană. Acest dosarînsă este departe de a fi soluţionat şi el constituie o temă de reflecţie pentru ajustăriviitoare ale politicilor publice europene în doemniul cultural.Căderea zidului Berlinului, în 1989, a ridicat o serie de probleme neaşteptatepentru Europa occidentală. Dacă acceptăm opinia comună potrivit căreia ţările europeneau fost obligate să adopte o poziţie comună din punct de vedere economic şi politic, înperioada de după încheierea celui de-al doilea război mondial, în condiţiile izbucniriiRăzboiului rece (1947) ca urmare a ajutorului financiar american (Planul Marshall) şi agaranţiilor de securitate oferite de Statele Unite împotriva ameninţării sovietice, ar trebuiesă observăm, în aceste condiţii, că divizarea arbitrară a Europei a fost beneficăoccidentalilor şi dezastruasă pentru ţările central şi sud-est europene căzute sub dominaţiasovietică. De aceea, 1989, nu a reprezentat pentru vest europeni (preşedintele Franţei,François Mitterand, desfăşurând atunci o intensă campanie pentru a preveni unificareagermană şi prăbuşirea imperiului sovietic) un motiv de prea mare bucurie. Vest-europeniis-au văzut obligaţi acum să conştientizeze răspunderile uriaşe din punct de vedere politicşi sacrificiile mari, din punct de vedere economic, pe care trebuiau să le asume dacărămâneau credincioşi proiectului de unire a Europei, a întregii Europe, acum când se8

confruntau cu spectrul unei jumătăţi de continent decimate de comunism, cu o populaţiemare şi cu economii în ruină pentru reconstrucţia cărora trebuiau făcute eforturi uriaşe.Mai mult, toate aceste ţări , după o jumătate de socol de opresiune ideologică sovietică,era refractare oricărei construcţii “supranaţionale” şi priveau cu oarecare suspiciune ideearelativizării funcţiilor statelor suverane în contextul în care, în disperare de cauză, înîncercarea de a mai salva ceva din imperiul sovietic, Gorbaciov lansase tema “caseicomune” drept posibil suport pentru continuarea unei coabitări la care ţările est-europenefuseseră forţate să adere. Dacă nu ar fi fost la mijloc forţa de seducţie a valorilorcivilizaţiei şi bunăstării liberale pe care ţările dezvoltate din occidentul european leprobau, e sigur că est-europenii nici nu ar fi discutat despre o integrarea în Europa lărgită.Reticenţa la orice fel de construct ideologic care pune în discuţie – prin intermediul unorstructuri şi organizaţii supra-statale – temeiul statului modern (suvernaitatea naţională)precum şi experienţa dezastruoasă a integrarii economice socialiste (C.A.E.R.) au făcut caideea unităţii europene, cu dezvoltările ei politice, economice şi culturale să fie privite cudestule rezerve în ţările din est. Resurecţia naţionalismului, care a colonizat în loculrămas liber după prăbuşirea comunismului în imaginarul colectiv, a făcut ca procesul deprimire de lărgire a Uniunii Europene să fie mult mai dificil decât părea cu atât mai multcu cât cetăţenii din ţările dezvoltate nu erau prea dornici să-şi diminueze standardulridicat de viaţă pentru a acoperi costurile integrării. Oricât de paradoxal ar părea, aceastăreacţie la europeism nu e determinată atât economic, cât cultural.După cum observa acelaşi Adrian Marino: “principiul european contrazice în modradical principiul naţional, fecund în secolul trecut, în perioada de formare a statelornaţionale, devenit însă tot mai anacronic azi. Conflictul izbucneşte cu violenţă mai alescând el se prezintă sub forma noiler organizări statale europene: federalizarea şicomunitatea europeană, cu pierderea inevitabilă a unor atribute ale suveranităţii naţionale,sau ale statului naţional închis, centralizat. Drept urmare: conflictulnaţionalism/europeism se dublează (şi de fapt el se confundă) cu conflictul:democraţie/totalitarism, liberate/opresiune, federalizare/suveranitate naţională. Tot ce este„european‟ devine deci şi transnaţional, antitotalitar, antinaţionalist, antişovin, antirasist,împotriva antisemitismului şi a oricăror alte discriminări.”. Rezultă de aici că valorile decivilizaţie şi cultură politică europeană, implicate în construcţia şi lărgirea uniunii, sunt în9

conflict cu mentalitatea supravieţuitorilor comunismului care păstrează încă reticenţele şiinerţiile stârnite de “internaţionalismul proletar”, doctrina care fusese suportul ideological ocupaţiei şi represiunii comuniste în aceste ţări. Din această situaţie derivă şiconflictele şi neînţelegerile provocate de tema regionalizării.Regionalizarea nu reprezintă, în limbajul integrării, decât aplicarea înadministraţie a principiului european al subsidiarităţii care ar putea fi rezumat astfel:fiecare autoritate publică (europeană, naţională, regională sau locală) rezolvă doarproblemele care ţine de nivelul lor de competenţă. Acest principiu determină o slăbire acompetenţelor centrului (care este degrevat de o serie de chestiuni de importanţă locală)în paralel cu o sporire a autorităţii şi a puterii locale. Din punct de vedere funcţional acestprincipiu este perfect adaptabil în materie de politici publice şi administraţie, dar elcrează tensiuni acolo unde fundamentul cultural al comunităţilor este diferit faţă de cel alregiunii sau ţării, fapt ce provoacă o serie de conflicte de tipul cultură dominatoareaculturămică. Aceste conflicte s-au dovedit a fi extrem de greu de stăpânit acolo undetensiunile de ordin naţional sau confesional erau mari ele glisând, de regulă, înjustificarea “spirituală” a unor acţiuni violente. De aceea, suportul cultural ar trebui să fieun element de identitate şi coeziune regională şi nu factor perturbator însă aplicarea unuiastfel de principiu se dovedeşte a fi mai dificilă acolo unde nivelul de cultură încă nu seridică la standardele europene. Astfel încât cred că putem sublinia faptul că patrimoniuleuropean include atât moştenirea spirituală şi artistică, tradiţiile şi valorile înalt europeneale culturilor “mari”, dar şi chipul diferit, specific al fiecărei culturi naţionale cu valorileşi frustările sale, cu tradiţiile şi cutumele locale, cu sporul lor de originalitate şidiversitate care sporeşte valoarea culturii liberale (adică prosperă, democrată şi tolerantă)europene.3. Cultură şi civilizaţie europeanăFără a insista asupra falsei dihotomii dintre cultură şi civilizaţie care, de laOswald Spengler (cel care vedea civilizaţia drept stadiul ultim, sclerozat, al unei culturi)încoace, provoacă nenumărate dispute printre filosofi, antropologi sau istorici, trebuie săsubliniem faptul că relaţia specială a acestor termeni nu este nicăieri mai reprezentativădecât în Europa. Reacţiile declarate împotriva civilizaţiei – văzută mai curând ca un10

declanşator de distrugere a ceea ce este natural, deci valoros în sine – cărora Spengler ledădea o anumită prestanţă conceptuală, nu făceau decât să întărească specificitateaculturii europene care este esenţialmente urbană. Atât valorile culturale ca atare(monumente de arhitectură sau creaţii artistice), cât şi valorile morale şi teoretice asociatelor (curente de idei, credinţe, ideologii, etc.) au fost indisolubil legate în spaţiul europeande oraşe. Negarea civilizaţiei – cu retorica păşunistă şi cu idealul “bunului sălbatic”,subsecvente – a dat naştere unui spirit tradiţionalist îngust care nu avea nimic de-a face cutradiţia europeană întemeiată pe înalte valori morale şi spirituale. Raporturile între tradiţiaautentică şi tradiţia “inventată” (în sensul în care intelectualii au “inventat” folclorulpentru a sistematiza în scris elementele disparate specifice unei culturi eminamente oraleşi întâmplătoare), cultură înaltă şi cultură populară sau civilizaţie versus barbarie suntcuprinse în viziunea europeană asupra culturii şi în modelul european de civilizaţie careconstituie, după cum am mai spus, temeiul identităţii şi continuităţii europene. “Limba şiproza latină, limba şi proza franceză, totodată şi codul Napoleon, constituie laolaltă ocontinuitate esenţială a spiritului european, o tradiţie a cărei părăsire nimic nu o poatecompensa. Antipatia barbarilor faţă de această tradiţie e firească şi neabătută”, scrie Al.Paleologu subliniind necesitatea acţiunii hotărâte pentru afirmarea civilizaţiei europenedrept o valoare care înglobează şi cultura propriu zisă. Europa, prin realizările saleartistice de excepţie, precum şi prin promovarea programatică a culturii înalte, “de elită”,propune un tip superior de afirmare a civilizaţiei moderne întemeiată pe valorile liberaleclasice, pe prosperitate şi competiţie. Trebuie spus, înainte de orice, că valorile acesteiculturi nu pot fi comparate şi, implicit, nu au cum să fie evaluate ierarhic, faţă de valorileculturilor orientale, ne-liberale. Această distincţie este cu atât mai importantă cu cât, ammai arătat, valorile artistice europene se configurează în interiorul mai larg, maicuprinzător al valorilor de civilizaţie pe care Europa le propune. De aceea, nu este inutilde subliniat faptul că, în ciuda aparenţelor şi a orgoliilor locale, ţările care fac parte dinEuropa geografică dacă vor saă fie acceptate în uniunea europeană trebuie să facă dovadacă acceptă şi promovează principiile civilizaţiei europene. Aici este cheia integrării!Mai mult, raportul cultură-civilizaţie în spaţiul european are nişte trăsăturispecifice pe care Al Paleologu le surprinde adecvat: “nu există nici o antinomie, nici oantiteză între cultură şi civilizaţie; sunt, în esenţă, unul şi acelaşi lucru – civilizaţia fiind11

stadiul diferenţial, plural, articulat al culturii. Cu alte vorbe, civilizaţia este cultura aflatăîn stadiul societăţii civile şi nu în cel al comunităţii gregare”. Oricât de importante ar ficredinţele, miturile, ierarhiile sau valorile asociate acestor comunităţi primitive sau, cu untermen mai adecvat, necivilizate, ele nu pot fi parte componentă a identităţii europeneatâta timp cât nu se integrează în procesul construcţiei societăţii civile şi nu se adapteazăla rigorile civilizaţiei urbane. Paradoxal, tot civilizaţia europeană le oferă mijloacele de a-şi prezerva unicitatea prin integrarea lor în programe de salvare şi punere în valoare. Aicieste evident o altă temă sensibilă pe care integrarea, cu principiile şi calendarul săunivelator, riscă să le ridice. De aceea, e obligatorie nuanţarea raportului dintre cultură şisocietate civilă. Determinările civile, civice pe care civilizaţia le incumbă sunt extrem deimportante ele fac parte din setul de valori fundamentale pe care spiritul, tradiţia şiidentitatea europeană le presupun.Dacă acceptăm această relaţie dintre cultură şi civilizaţie atunci va trebuie saacceptăm că scopul final al integrării europene îl constituie construcţia civilizaţiei în toateţările care aderă. “Noţiunea de civilizaţie se leagă, crede acelaşi autor, în mod esenţial şidefinitoriu de noţiunea de societate civilă, adică de relaţiile civile dintre indivizi, adică decivilitate, deci de existenţa cetăţii. Mai precis, civilizaţia nu poate fi definită decât deprincipiul fundamental al dreptului civil: distincţia dintre bunuri şi persoane (s.n.). Cândpersoanele sunt tratate ca bunuri sau invers, când se ajunge la un fetişism al bunurilor,civilizaţia e, în cel mai bun caz, împuţinată. Când, aşa cum se vede în ceea ce numim azi„societate de consum‟, persoanele ajung să fie aservite bunurilor şi determinate de ele,civilizaţia e îngrijorător periclitată, dacă nu cumva barbaria deja instaurată. {i nu mai evorba de barbaria începutului, care permite perspectiva unei evoluţii, ci de o barbariefinală, cu atât mai devastatoare, cu cât e mai tehnicizată, mai confortabilă şi mai sigură desuperioritatea ei”. Această stranie situaţie în care civilizaţia poartă în ea şi germenulpericulos al autodistrugerii este cât se poate de spectaculos ilustrată de ravagiile făcute înmentalul colectiv al ţărilor dezvoltate din europa occidentală de lipsa de cultură. Astfelîncât, ca o concluzie provizorie, putem spune că raportul cultură-civilizaţie este unuldinamic şi că intercondiţionarea reciprocă este garanţia supravieţuirii amândurora.Identitatea europeană şi temeiul ei mai rămân încă de definit satisfăcător.12

4. Europa – identitate pluralăÎn discursul de deschidere a lucrărilor colocviului european Europe-identitéplurielle , desfăşurat la Paris, în mai 2000, Catherine Tasca, ministra franceză a culturiiobserva: “astăzi, Europa europenilor vestici, a celor 15, se regăseşte, potrivit sociologilor,pe următoarele axe ale identităţii sale: individualism, ideea de naţiune, capitalism şidemocraţie”. Această autodefinire, făcută cu scopul de a desemna poziţia actuală aeuropenilor astfel încât să poată deschide posibilitatea dialogului “îmbogăţitor” cucelelate culturi pe care urmează să le întâlnească odată cu deschiderea graniţelor către Esta Uniunii Europene, are o valoare simbolică. Pentru că, dincolo de agenda provocatoaresau de tematica interesantă a discuţiilor pe care astfel de întruniri le provoacă (de lamituri şi poveşti la tradiţii culinare, de la memorie la monumente, de la lectură la lecturăşi teatru la animatori culturali de cartier), rămâne deschisă interogaţia asupra temeiurilorculturale ale identităţii europene. Prin temeiuri culturale însă nu trebuie să înţelegem doarproducţiile artistice, ci, mul mai important pentru definirea procesului integrării europene,a scopurilor şi a obiectivelor sale, şi valorile în numele cărora asocierea este posibilă. Iarenumerarea axelor civice care configurează identitatea europeană, facută de CatherineTasca în numele Franţei, este revelatoare cu atât mai mult cu cât “Declaraţia universală adrepturilor omului” reprezintă, alături de Codul lui Napoleon, una din pieselefundamentale ale construcţiei europene realizate de francezi. La finalul colocviului,Pierre Moscovici, ministrul delegat pentru afaceri europen sublinia: “crearea unui spaţiupublic european, dominat de factorii culturali va facilita reunirea identităţilor regionale şinaţionale într-o identitate europeană plurală. Din momentul în care admitem acest modelal identităţii europen plurale, existenţa unui astfel de identităţi, într-o anumită măsurămatricială, chestiunea care se ridică imediat este de a afla cum ar putea construcţiaeuropeană favoriza, prin mecanismele sale, realizarea unui astfel de loc social, cum arputea valoriza această specificitate formidabilă astfel încât să-i întărească legitimitatea înfaţa a ceea ce numim, impropriu, „oameni obişnuiţi‟. Această sarcină îi revine politiciicare trebuie să vorbească limpede tuturor astfel încât iubita noastră Europă să devinăpopulară, adică îndrăgită şi de alţii”.Iată, deci, că Europa culturală este de fapt întâi o problemă a politicienilor şi abiadupă aceea a administratorilor şi a creatorilor. Analizând rolul culturii în scenariile de13

integrare europeană trebuie de aceea să punem în discuţie nu atât valorile culturale alefiecărei ţări, cât mecanismele legislative, administrative şi de conducere care trebuieactivate astfel încât ţările invitate să poată intra în familia europeană. De aceea, vomanaliza elementele constitutive ale politicilor publice în domeniul culturii sşa cum suntele configurate în ţările europene dezvoltate stabilind metodele de evaluare şi construcţiaplanurilor naţionale în domeniul culturii după metodologia Consiliului Europei. Dincolode elementele teoretice care identifică şi nuanţează problematica identităţii europene, dereliefarea rolului major al culturii ca temei al acestei identităţi şi de necesitateaconstrucţiei civilizaţiei europene, construcţia unei politici culturale adecvate rămâneprioritatea reflecţiei noastre în domeniul integrarii europene a României din perspectivadesăvărşirii unei Europe culturale.TEMA DE REFERAT:Construiţi (max. 5 pagini) o analiză a situaţiei actuale din România, utilizând date şisituaţii cunoscute, pornind de la următorul text:“În aceste condiţii nu e deloc uşor să fii „european‟ în Europa de Est. În modtipic, eşti obiectul unor excluderi multiple: populiştii te acuză de lipsa sentimentului localşi naţional; poţi fi detestat pentru că te-ai opus vechiului regim comunist într-o vremecând majoritatea oamenilor făceau compromisuri mai mari sau mai mici – pe scurt, eştiîntruparea nedorită a amintirii trecutului recent, prin urmare o sursă permanentă deinconfort. pe când, pentru vest-europenii cu care de altfel ai dori să te identifici, rămâicel mult o admirabilă „excepţie‟, cel puţin o antichitate exotică. La urma urmei, cu aşazişii politicieni realişti de după 1989 Vestul încheie afaceri; dintre aceştia, cei mai mulţi(vezi cazul cehului Vaclav Klaus) au luat parte în mică măsură sau chiar deloc laopoziţia de dinainte de ‟89. Aceşti noi „europeni‟ cu spirit practic ai Europei de Est îşinegociază cât pot de bine intrarea lor în „club‟. Dar, în mâinile lor, Europa imaginată şiidealizată de Adam Michnik în Polonia sau de Janos Kis în Ungaria – studenţii radicaliai anilor ‟60 care au devenit curajoşi disidenţi publici în decadele următoare – numai14

invizibilă nu e. Europa culturii, a libertăţilor, a circulaţiei cosmopolite a cunoştinţelor şivalorilor valorilor, Europa care, se temea Milan Kundera, îşi pierduse inima din pricinăcă Cehoslovacia şi celelalte ţări erau târâte pe orbita rusească – această Europă are azipuţini avocaţi pledanţi în Est”.(Tony Judt – Europa iluziilor, Iaşi, Polirom, 2000, pp. 190-191)15

III. SPECIFICUL CELORLALTE ŢĂRI DIN EUROPA DE ESTPentru a putea sesiza care sunt direcţiile de acţiune ce urmează a fi folosite pentruarticularea unor politici publice în domeniul culturii în ţara noastră este necesar săstabilim, de la bun început, trăsăturile specifice acestui domeniu în ţările europene.Analiza detaliată a tuturor strategiilor şi a mijloacelor folosite de ţările europene pentrudezvoltarea sectorului cultural presupune, drept pas preliminar, evidenţierea uneiproblematici şi a unor caracteristici comune ale activităţii din acest domeniu în ţările careformează deja Uniunea Europeană, astfel încât aderarea ţărilor candidate să poată ficonstruită pe coordonate asemănătoare. Consiliul Europei, prin organismele sale abilitatede evaluare şi prognoză (direcţia generaţă educaţie, cultură şi sport – divizia politici şiacţiuni culturale) a organizat informaţiile despre mediul cultural, instituţiile şi programeledin fiecare ţară prin intermediul următoarelor instrumente:• raportul de ţară• raportul grupului de experţi europeniAcţiunea de construcţie a unei baze de date detaliate asupra sectorului cultural, publical fiecărei ţări a început în 1987 cu Franţa şi Suedia, a continuat cu Austria (1992),Olanda şi Finlanda (1993), Italia (1994), Estonia (1995) şi Rusia (1997) pentru a seextinde apoi şi în celelalte ţări candidate. România a beneficiat de un raport al experţilorîn anul 1999 şi de un raport naţional în 2000. Această evaluare de anvergură a fost efectul“Declaraţiei de la Florenţa” (1987) care propunea o acţiune concertată a ţărilor din vestulEuropei de realizare a unor centre specializate pentru formarea specialişrilor dindomeniul administraţiei culturale şi de construcţie a unei strategii comune în domeniulartelor şi patrimoniului. Ca urmare a acestor acţiuni, Consiliul Europei a pus la dispoziţiasectorului cultural o serie de instrumente specifice în vederea creării unei reţele despecialişti şi de instituţii specializate în pregătirea administratorilor culturali europenei. Orapidă trecere în revistă a acestor mijloace ar trebui să cuprindă:• sistemul de burse care permite mobilitatea studenţilor şi administratorilor culturalieuropeni (peste 200 pe an)16

• crearea Reţelei Europene a Centrelor de Formare a Administratorilor Culturali care afost lansată începând cu 1992 (116 centre de formare, din care 23 în ţările aflate “întranziţie”, cf. Inventarului centrelor de formare a administraţiei culturale în Europa,1994)• Certificatul european de administrare a proiectelor culturale sub egida ConsiliuluiEuropei permite profesioniştilor aflaţi în posturi de administartori culturali (la nivelregional sau naţional) să-şi desăvârşească specializarea• un bogat spectru de colocvii, seminarii şi conferinţe dedicate sectorului culturalorganizat în parteneriat cu autorităţi locale şi cu diferite universitaţi europene a făcutca acest domeniu nou să capete greutate academicăPrivită astfel, activitatea de elaborare a strategiilor culturale şi de administrare ainstituţiilor şi a programelor din acest domeniu a devenit un domeniu de sine stătător, cuprofesionişti şi cu un public interesat în obţinerea unui astfel de specializări,confirmându-se astfel faptul că exista o reală cerere şi un orizont de aşteptare consistentcare să justifice interesul şi investiţiile organismelor comunitare europene în vedereacreării infrastructurii şi a specialiştilor în domeniul politicilor culturale.1. Conceptele cheie ale politicilor culturaleProfesionalizarea accentuată a lumii culturale, din perspectivă internă (sectoare şidomenii), externă (cooperare şi dialog cultural) şi funcţională (organizare şi gestiune), pecare ultimele decenii a relevat-o, a impus necesitatea structurării unor viziuni critice(evaluarea stării de fapt) şi prospective (strategii pe termen mediu şi lung) care săidentifice liniile de acţiune ale operatorilor politici de la nivel local, regional, naţional saueuropean. Pentru ca elaborarea şi punerea în practică a acestor politici publice să fie câtmai riguros aplicată asupra realităţii şi să ofere soluţii viabile, pe măsura aşteptăriicetăţenilor, operaţiunea preliminară a constat în delimitarea unor concepte centrale înfuncţie de care să se construiască eşafodajul acţiunilor guvernelor în domeniul cultural.Din reţeaua conceptuală largă pe care politicile publice în domeniul cultural o folosesc, seimpune definirea preliminară a câmpului cultural asupra căruia acţionează aceste politici.17

a. Câmpul cultural reprezintă, într-o definţie minimalistă, care nu poate să ignorevarietatea extraordinară a semnificaţiilor atribuite acestui concept în fiecare ţară,delimitarea teritoriului de acţiune al instituţiilor publice de cultură (autorităţi publicenaţionale sau locale împreună cu instituţiile culturale propriu zise). Structurareaactivităţilor din interiorul acestui teritoriu de acţiune este rodul interacţiunilor dintreactorii culturali (fie ei autorităţi, profesionişti sau asociaţii şi organizaţiineguvernamentale) şi obiectivele asumate pentru dezvoltarea acestui sector public. Pentrucă există o gamă largă de combinaţii şi pentru că delimitările conceptuale în acestdomeniu nu sunt definitive, ţările europene şi, pe cale de consecinţă, şi noi acceptăm caun punct comun asupra definirii câmpului cultural enumerarea activităţilor stabilite deUNESCO. Potrivit acestuia, câmpul cultural este alcătuit din:• patrimoniu cultural• presă şi literatură• muzică• artele spectacolului• artele plastice• cinema şi fotografie• radio şi televiziune• activităţi socio-culturale• sport şi timp liber• natură şi mediu• administraţie culturalăPoliticile culturale trebuie să vizeze tot acest sector larg, alcătuit din activitaţileenumerate, rămânând la latitudinea fiecărei ţări sau, după caz, regiuni, să stabileascăpriorităţile şi cuantumurile din bugetele pe care le administrează, pe care le alocă, înfuncţie de obiectivele sale, acestui sector.b. Politicile culturale europene trebuie analizate din perspectiva următoarelorcriterii, în ciuda existenţei şi în acest domeniu a unor puncte de vedere diferite:• obiectivele explicite ale puterilor naţionale trebuie să se armonizeze şi săinteracţioneze cu cele regionale şi cu interesele tuturor actorilor din câmpul cultural18

• obiectivele implicite presupun reglarea a posteriori a acţiunilor publice în domeniulcultural în funcţie de deciziile luate pe loc în timpul desfăşurării lor şi se referă laconceperea unui cadru elastic în interiorul căruia actorii culturali să-şi poată ajusta , înfuncţie de cerinţe, intervenţiile• să acţioneze asupra ofertei culturale fie că se referă la echipamente, programare saucreaţii• mijloacele puse în mişcare sunt: financiare, administrative, structurale, umane şicreative• planificarea trebuie să se refere atât la momentul intervenţiei, cât şi la mijloacelefolositePoliticile culturale sunt stabilite de guverne, acţionează la nivel naţional sau local şisunt principalele mijloace de intervenţie, de dezvoltare şi de prospectare a comunităţilorîn domeniul dat. Ele nu pot avea caracter normativ decât pentru instituţiile aflate însubordinea financiară şi administrativă a respectivelor autorităţi, dar pot crea o anumitătendinţă în interiorul câmpului cultural în care acţionează.Odată cu căderea zidului Berlinului, realitatea existentă în ţările europene fostecomuniste a demonstrat că politicile europene trebuiesc nuanţate şi că e necesar ajustareamijloacelor pentru a face faţă unui set de probleme neobişnuite pentru ţările vesteuropene.Instituţiile culturale nefuncţionale şi rigide, etatismul şi subordonareaideologică sunt probleme greu rezolvabile în timp scurt, astfel încât expertiza asupraculturii din aceste ţări şi asupra mijloacelor necesare pentru alinierea lor la standardeleeuropene suscită încă numeroase controverse. Acţiunea comună europeană vizeazădomeniile considerate prioritare ale câmpului cultural şi este astfel articulată încât sărăspundă cerinţelor formulte de cele trei obiective strategice pe care le presupune:• construcţia unei Europe bazate pe valori comune: democraţie, creativitate, memoriecolectivă• promovarea culturii ca mijloc de dezvoltare regională şi naţională şi ca instrument alcooperării europene• democratizarea culturii şi extinderea publicului cultural19

Vom detalia politicile publice europene în domeniul cultural analizând temelepredilecte pe care se bazează construcţia lor. Acestea sunt: organizarea puterii publice,sursele de finanţare, evoluţia câmpului cultural, publicul şi practicile culturale.2. Organizarea puterilor publice în domeniul culturiiCentralizare, descentralizare. Orice fel de acţiune publică cu efect normativ,indiferent de natura activităţii pe care o reglementează, pleacă de la asumarea iniţială aunui mod specific de organizare a puterii. În sens larg, orice politică publică asumată deautorităţi este determinată de opţiunea preliminară a organizării politice a respectivuluistat; mai exact spus, de strategia exercitării conducerii, a modului de colectare şi dedistribuire a veniturilor statului provenite din taxe şi impozite şi de natura puteriiexecutive, adică de raportul existent între centralizare şi descentralizare. O analizăsuccintă a stării de fapt în ţările membre ale Uniunii Europene arată diferenţe notabileîntre ele din acest punct de vedere. De la formulele puternic centralizate (Franţa), la celedescentralizate (ţările nordice) sau cu o perspectivă federeală (Germania) este acoperitpractic întreg spectrul de manifestare şi de combinaţii posibile între cele două principii:unul (centralizarea) care mizează pe acţiune comună, integrată, de esenţă centripetă, cuun rol “tare” asumat de conducerea centrală (şi, de regulă, de capitala ţării) faţă de celălalt(descentralizarea) care valorizează identitatea şi libertatea regională, mai flexibil şicentrifug, interesat în “atenuarea” puterii centrale şi a miodificării raportului de forţedintre “centru” şi “periferie”.{i în cazul politicilor publice în domeniul culturii există o structurare preliminară aputerii şi instituţiilor determinată de raportarea la aceste două principii. Vom avea astfelpatru feluri de organizare în funcţie de organizarea puterii şi de competenţele financiare şiexecutive: stat centralizat, stat federal, stat descentralizat şi stat deconcentrat.a. Centralizare. Prin preluarea funcţiilor publice educaţionale care fuseseră specificeBisericii, statul modern a creat coeziunea simbolică a cetăţenilor de aceeaşi limbă şi peteritoriul unui spaţiu comun care să genereze identitate naţională şi culturală. Aceastăidentitate a fost temeiul pe care s-a putut construi acţiunea politică a realizării statelornaţiunieuropene. Din această perspectivă, Franţa a constituit un model de organizare şide structurare a acţiunii simbolice prin intermediul căreia a fost desăvîrşită unitatea20

naţională a ţărilor mici, din centrul şi sud-estul Europei, după prăbuşirea imperiilor încare fuseseră asimilate. Centralizarea, motivată tactic de necesitatea unor programepolitice şi simbolice care să întărească identitatea, a permis afirmarea nestingherită a unuiaparat central, birocratic şi discreţionar cu modul în care sunt alocate resursele statului,constituite din contribuţia tuturor. Acest tip de stat centralizat cu o birocraţie centralăatotputernică a privilegiat, de regulă, capitală ţării, devenită cheia de boltă a programelorşi instituţiilor “naţionale”. Exemplul clasic în această direcţie îl constituie Franţa, alecărei instituţii naţionale sunt toate, cu excepţia Teatrului naţional din Strasbourg, la Parisşi unde Ministerul culturii administrează partea din buget alocată culturii după obiectiveşi interese “naţionale”. Un alt caz interesant îl reprezintă Italia care a avut un tip deorganizare hipercentralizat în timpul lui Mussolini, cînd a fost instituit conceptul de“cultură de stat”, dar care a separat apoi, pînă în 1995, monumentele şi bunurile culturalede instituţiile de spectacole (incluse în schema ministerială a turismului) tocmai pentru auita de moştenirea centralizării din acest domeniu. Ţările foste comuniste moştenesc unaparat de conducere hipercentralizat ca urmare a concentrării puterii specifice statelortotalitare astfel încît ele reproduc astăzi, de regulă, structurile de organizare publică dindomeniul culturii specifice statului centralizat.b. Federalizare. Statele de tip federal constituie un exemplu de regîndire acompetenţelor în domeniul cultural. Ele sunt constituite dintr-o asociere de state sau deţinuturi cu o largă autonomie, cu guvern propriu, care delegă în mod liber unei structurifederale anumite competenţe (armata, politica externă, programele de criminalitate, etc.).Austria, Germania sau CSI constituie astfel de exemple. Cultura este în aceste state decompetenţa fiecăui stat sau land. Spre deosebire de statul centralizat, unde politica îndomeniul culturii este stabilită de un organism central (Ministerul de resort) şi are valoarenormativă şi obligatorie, în statele federale este aplicat principiul subsidiarităţii, conformcăruia “fiecare autoritate publică intervine şi rezolvă problemele specifice nivelului săude competenţă” autoritatea federală neamestecîndu-se în domeniile de acţiune specificestatelor sau landurilor decît în măsura în care sprijină, la cerere şi dacă are la îndemînămijloacele necesare, anumite programe. Acest principiu, care a fost extins de la cartastatelor federale şi la nivelul strategiei de formare a Uniunii Europene este prevăzut şi în21

Tratatul de la Maastricht unde este prevăzut că uniunea “acţionează doar în limitacompetenţelor care-i sunt conferite şi a obiectivelor care-i sunt prevăzute de tratat.În domeniile care nu sunt de competenţa sa exclusivă comunitatea europeană nuintervine, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, decît dacă obiectivele acţiuniiurmărite nu pot fi duse la îndeplinire de respectivul stat membru şi deci, pot fi mai binerealizate la nivel comunitar”.Această perspectivă, care lasă iniţiativa acţiunii publice la nivelul comunitar esteextrem de importantă pentru stabilirea mecanismelor de punere în aplicare a direcţiilor deacţiune pe care şi le propune autoritatea publică din domeniul culturii. În statelefedereale, la nivelul inferior de organizare (sat, land, etc.) este stabilită politica îndomeniul culturii şi tot astfel se întîmplă şi la nivelul Uniunii Europene, unde statelemembre au deplina libertate de a-şi articula politici proprii în domeniu comunităţiirevenindu-i doar rolul de a reglementa unele chestiuni de interes comun (norme pentrupiaţa audio-vizualului, de exemplu) sau de a interveni, prin programe şi finanţări proprii(“Cultura 2000”, de exemplu). Tot această perspectivă este aceea care a modificatraporturile de putere dintre centru şi periferie în statele membre detrminînddescentralizarea sau, după caz, deconcentrarea puterii.c. Descentralizare. Odată cu impunerea principiului subsidiarităţii drept conceptcentral în strategia comunităţii europene, raporturile dintre puterea centrală şi puterilelocale să se schimbe chiar dacă, în plan ultim, puţine ţări vor fi tentate să renunţe lacaracterul naţional al organizării statului pentru a trece la o soluţie federală. De aceea,este probabil să crească puterile şi competenţele aleşilor locali şi să fie limitateintervenţiile şi puterea organismelor centrale în domeniul cultural, cel puţin, în viitor.Deocamdată descentralizarea constituie una din cheile realizării integrării europene atît înţările membre, cît şi în ţările candidate.Studiind situaţia existentă în Europa în acest moment realizăm o multitudine deaccepţii acordate descentralizării şi, în sens mai concret, o organizare teritorială diversă aţărilor membre. Comune, municipalităţi, departamente, regiuni sunt tot atîtea forme dedescentralizare şi de putere locală. În marea majoritate a cazurilor se observă că regiuneaeste structura administrativă care funcţionează în calitate de curea de transmisie întreautorităţile centrale şi cele locale. Dintr-o astfel de perspectivă, apare posibilă o22

structurare a competenţelor culturale la nivel auotrităţilor publice regionale care să poatăasuma atît mai buna cunoaştere şi reprezentare a nevoilor locale, cît şi o repartizare maiechilibrată a resurselor necesare acoperirii nevoilor specifice fiecărei regiuni.Descentralizarea în domeniul acţiunii culturale presupune, de aceea, o creştere aresponsabilităţilor aleşilor locali şi, pe cale de consecinţă, o redimensionare a bugeteloracestor autorităţi.Din această perspectivă, descentralizarea ar trebui să desvîrşească transferulcompetenţelor din domeniul culturii de la nivel central, naţional, către cel regional şilocal. Există un model tare al acestui tip de organizare regională, cel al ţărilor nordice.Suedia, în două etape, 1974 şi în 1988 a conferit autorităţilor locale puteri şiresponsabilităţi mult mai mari în doemniul culturii, lăsînd statului doar posibilitateafinanţării unor programe naţionale (consacrate lecturii sau educaţiei muzicale, spreexemplu) finanţate din alocarea unor sume forfetare din bugetul de stat precum şiposibilitatea de a interveni, cu sume forfetare, în derularea unor acţiuni culturale precise.La cealaltă extremă, Franţa a lăsat drept de legiferare şi de construcţie a strategiilorculturale statului, prin ministerul specializat, limitînd competenţele şi, fireşte,intervenţiile financiare, ale autorităţilor regionale. Modelul francez pune în evidenţă căacolo unde descentralizarea este greu de înfăptuit pasul preliminar trebuie să-l constituierealizarea unei reale deconcentrări.d. Deconcentrare. Spre deosebire de descentralizarea, care reprezintă atribuirea decompetenţe sporite în domeniul financiar şi legislativ pentru autorităţile locale, îndetrimentul statului, deconcentrarea reprezintă doar un transfer de competenţe financiareşi executive, în interiorul structurii puterii de stat, de la nivel central, la nivel regional. ÎnFranţa, Ministerul culturii este reprezentat la nivel regional, cu competenţe financiare şinormative în domeniu, de către Direcţiile regionale de cultură care administrează fonduriprimite din bugetul central şi de la autorităţile regionale şi locale (consiliile regionale,departamente, municipalităţi). Deconcentrarea permite atît un transfer al puterii de lanivel central spre cel regional – cu posibilitatea articulării unor politici mai adecvate şimai eficiente -, cît şi temperarea relaţiilor şi intereselor clientelare pe care, de regulă,autorităţile locale se simt îndreptăţite să le pună în mişcare atunci cînd devin finanţatori.În plus, ea deschide calea spre o posibilă descentralizare punînd însă în faţa principalilor23

actori culturali problema eficienţei schimbului şi, mai ales, nevoia de cooperare. Trecereade la activitatea centralizată către acţiunea descentralizată nu poate fi însă imaginată fărăconstruirea unor reţele de cooperare şi colaborare care să suplinească, misiuneaintegratoare, normativă pe care o asumă de regulă statul. Aceste reţele de cooperare şisprijin sunt, din punct de vedere democratic, superioare pentru că ele se bazează peliberea iniţiatiivă şi pe dorinţa neîngrădită de dialog şi nu pe acţiunea obligatorie pe careo realizează statul. Raportul dintre rolul statului şi al autorităţilor locale, descentralizate,în finanţarea culturii reprezintă cheia dezvoltării acestui domeniu în fiecrae ţară şi, peansamblu, în comunitatea europeană.Chiar dacă este de prevăzut o diminuare a rolului statului în activitatea publică dindomeniul cultural asta nu înseamnă că el va dispărea cu totul din acest sector esenţial alafirmării creativităţii şi identităţii fiecărei ţări sau regiuni. Statul va continua săarmonizeze legislaţia fiecărei ţări în acord, cel puţin, cu direcţiile asumate de UniuneaEuropeană în următoarele sectoare:• legislaţia în domeniul proprietăţii intelectuale• legislaţia în domeniul protecţiei monumentelor• legislaţie în domeniul audiovizualului• învăţămîntul artistic şi formarea administratorilor culturaliNu în ultimul rînd, statele membre împreună cu cele candidate vor trebui să se punăde acord în privinţa unui cadru legislativ asemănător în domeniul fiscalităţii, sponsorizăriişi a mecenatului în domeniul culturii (inclusiv în ceea ce priveşte finanţareacinematografiei) pentru că identificarea resurselor este o preocupare vitală pentruimplementarea politicilor publice în domeniul culturii indiferent dacă de aplicarea lor seocupă ministere specializate, autorităţi locale sau organizaţii neguvernamentale.3. Finanţarea culturiiRealitatea economiei de piaţă şi insuficienţa cronică a bugetelor publice în ceea cepriveşte acoperirea nevoilor minimale ale sectorului public consacrat culturii au făcut caproblema identificării surselor de finanţare ale acestui domeniu să fie una stringentă.Practic, întrega sfera a acţiunilor publice consacrate acestui sector este dependentă, în celmai înalt grad, de mijloacele financiare care pot fi puse în mişcare pentru derularea unor24

proiecte artistice sau cu impact cultural pentru cetăţeni. În acest context, se dovedeşteesenţial rolul managerilor culturali chemaţi nu umai să asigure o prezentare coerentă şiconvingătoare pentru autorităţile locale care sun chemate sa finanţeze programeleculturale, cât, mai ales, să fie capabili sa identifice şi să obţină fonduri din sursealternative. În orice caz, asemeni oricărei activitaţi publice sau comerciale, un programsau o manifestare culturale utilizează ca instrument fundamental din punct de vederefinanciar bugetul.Bugetul este un instrument financiar care estimează cheltuielile şi veniturile necesarebunei desfăşurări a unei acţiuni sau a unui program cultural astfel încât să poată fi realizatun echilibru între cele două componente. Prin intermediul estimării bugetare pot fiprevizionate anvergura cheltuielilor şi rimea veniturilor care urmea a fi obţinute. Înansamblul său, bugetul este instrumentul vital pentru ca un proiect să poată să sematerializeze, trecând de la stadiul de intenţie şi construcţie teoretică, la cel efectiv, derealitate. Bugetul poate fi atât anual (de regulă în cazul instituţiilor care sunt obligate delegislaţia în vigoare să elaboreze şi să analizeze anual raportul dintre venituri şicheltuieli), cât şi pe o altă durată definită de timp (scurtă, în cazul unor manifestări cu uncalendar precis sau lungă în cazul unor programe multianuale).Sursele de alimentare ale unui buget cultural sunt:• bani publici proveniţi din fiscalitate (bugetul naţional, bugetele locale)• finanţări parţiale sau totale din fonduri internaţionale• sprijin financiar oferit de fundaţii sau organizaţii neguvernamentale naţionale sauinternaţionale• contracte de asociere şi publicitate• sponsorizări, mecenat, donaţii• împrumuturi bancareOdată constituit orice buget cultural trebuie acopere următoarele tipuri de cheltuieli:• cheltuieli de organizare şi funcţionare (locaţii, echipamente, salarii etc.)• cheltuieli de drepturi de autor• publicitate şi tipărituri (inclusiv campanii de identitate vizuală şi de promovare a uneimărci culturale)• difuzare şi marketing a produselor culturale rezultate25

Nu în ultimul rând, un buget trebuie preva în detaliu măsurile pentru realizarea devenituri astfel încât balanţa finală să nu fie dezechilibrată. Principalele tipuri de venituricare pot fi anticipate în cazul culturii sunt:• fonduri atrase din vânzarea drepturilor de mediatizare şi licenţe• vânzarea de bilete sau de produse culturale rezultate• fonduri provenite din licitaţii sau donaţiiÎn ansamblul său, bugetul este instrumentul vital pentru realizarea oricărui proiect sauacţiuni culturale, iar capacitatea de a obţine fondurile necesare este cel mai important atupentru selectarea unui manager cultural şi pentru aprobarea finanţării unui program. Pestetot în lume există personal specializat în obţinerea de fonduri (fund raiser) şi oricemanager trebuie să ia în calcul necesitatea de a-şi desăvârşi abilităţile în acest domeniusau de a prinde în buget cheltuielile necesare pentru consultanţă sau acţiune în acestdomeniu.Sursa principală de finanţare a bugetelor culturale o constituie în toate ţările europenebugetul de stat. Din acesta sunt repartizate sumele necesare acoperirii cheltuielilor pentrufuncţionarea instituţiilor publice precum şi pentru sprijinirea acelor programe culturalecare pun în aplicare principiile şi obiectivele politicilor publice în domeniu specificefiecărei tări sau care sunt parte a unor convenţii internaţionale în doemniu (spre exemplureglementările privitoare la restaurarea şi conservarea monumentelor istorice stabilite prinConvenţia de la Veneţia). Gradul de finanţare a culturii, exprimat prin nivelulcheltuielilor publice pentru cultură pe cap de locuitor exprimă calitatea vieţii culturale (caofertă de servicii culturale şi ca orizont de interes). În cazul ţărilor europene dezvoltate, lanivelul anului 1993, aceste cheltuieli pe cap de locuitori atingeau următoarele valori (înDM): Germania – 131; Austria – 153; Franţa – 190; Italia – 85; Olanda – 118,5; Suedia –200; Comparativ, o ţară din fosta Europă de Est care a facut obiectul unui raport în 194,Estonia avea chetuieli culturale pe cap de locuitor de doar 11,5 DM.Una din problemele cele mai importante la acest capitol este colaborarea dintrediferiţi actori capabili sa finanţeze. Statul, principalul administratot al fondurilor publicetrebuie saă lanseze programe de cooperare, în acord cu ţintele urmărite pentru realizareapoliticilor sale publice în domeniu, care să mobilizeze şi autorităţile locale sau partenerii26

străini. Datorită lipsei fondurilor necesare pentru finanţarea culturii, conceptul centralcare s-a impus pentru acest domeniu în analizele prospective şi în mecanismele deimplementare a politicilor publice în cultură, este cofinanţarea. Aceasta este vitală încondiţiile în care statul alocă un cuantum din ce în ce mai mic pentru cheltuielile de acesttip prevăzute în totalul bugetului său exprimând astfel interesul şi respectul pe carefiecare guvern îl poartă faţă de valorile spirituale şi faţă de cultura naţională şi europeanţ.O scurtă, şi edificatoare trecere în revis a procentului alocat culturii în bugetul de stat adiferitelor ţări europene este mai mult decât edificatoare pentru necesitatea găsirii defonduri alternative astfel încât viaţa culturală se poată desfăşura în condiţii optime. Iatăcifrele: Austria alocă pentru cultură 1,3 % din buget; Finlanda – 0,8; Franţa – 1; Italia –0,6; Olanda – 1; Suedia – 0,7; In ceea ce priveşte ţările din osta eEuropă de Est: Ungariaalocă 1 % din buget; Rusia – 1,8 (inclusiv pentru mass media); Estonia – 2,5 iar România0,3.4. Evoluţia câmpului culturalProblema definitorie pentru cei care construiesc astăzi politici publce în domeniulcultural este chiar delimitarea câmpului de acţiune. Practic, de mai bine de un secol existăo profundă dezbatere asupra teritoriului culturii şi, mai ales, asupra difernţelor dintrecultura de ma, populară, şi cultura de performanţă, elitară. Teoreticienii culturii nu aucontenit să polemizeze asupra teritoriilor şi asupra graniţelor în continuă mişcare cesepară aceste două forme majorer de expresie culturală. Cultura europeană este, prinexcelenţă, considerată o cultură bazată pe valori şi înaltte standarde exiologice.Performanţele culturale de vârf precum şi capacitatea inovatoare şi generatoare de curenteşi direcţii culturale a fost, dintotdeauna, considerată principala calitate a culturiieuropene. Aici au luat naştere formele majore, influente care au modelat standardeleculturale universale.Sub presiunea a ceea ce antropologii şi istoricii artei au numit “pop culture” s-aimpus, în ultimele decenii, cel puţin, o dezbatere foarte apriga asupra teritoriului pe careîl subscriem atunci când ne referim la acţiunea publică, din banii proveniţi de la cetăţeni,pusă în mişcare de politicile culturale. Câmpul cultural asupra căruia urmează a seinterveni prin intermediul acestor politici s-a extins şi diversificat spectaculos în ultima27

parte a secolului XX. Fazele succesive de evoluţie ale conceptului de câmp cultural facreferire la următoarele cercuri concentrice care pleacă de la nucleul dur al culturii pentrua ajunge, astăzi, în teritorii dintre cele mai diverse şi neaşteptate. O configuraţieschematică ar putea fi ilustrată astfel:• cultura legitimă care cuprinde artele majore şi patrimoniul. Prin arte înţelegândliteratura, artele plastice, opera, teatru, dans etc. iar patrimoniul cuprinzândmonumentele şi operele de artă religioasă precum şi monumentele de arhitectură saude organizare urbană• artele de mai mică importanţă (jazz, operetă, circ etc.)• noile expresii ale culturii populare (muzică rock, pop, rap etc, cinematografia, benziledesenate etc.)Dincolo de faptul că acest câmp cultursal este într-o continuă expansiune şidiversificare, ceea ce generează eforturi teroetice şi conceptualizante care încearcă sedefinească acest orizont ca fiind unul al post-modernităţii, mai trebuie subliniatăprofesionalizarea lui şi accentuarea caracterului de arfă” pe care produsul cultural ocapătă nu atât din cauza vreunui reviriment al perspectivei marxiste care vedea marfa cape un simbol al exploatării, ca pe o “incarnare” a plusprodusului, ci din perspectivafaptului că produsele culturale intră într-o competiţie acerbă pe piaţă şi că ele au, pe calede consecinţă, nevoie de a fi susţinute publicitar, de a fi impuse pe piaţă ca şi orice altprodus. Aceasta face ca rolul statului să fie din ce în ce mai mic şi sţ conteze, pe de altăparte, din ce în ce mai mult, rolul companiilor multinaţionale care lansează industriileculturale. Asupra acestei chestiuni, anume a tensiunii dintre interesele publice (care artrebui reprezentate de politici sectoriale) şi private (care sunt mediate de structuri depersuasiune şi de distribuţie bine puse la punct de companiile multinaţionale) în câmpulcultural, exis dispute ideologice şi mediatice aprinse. În cazul Uniunii Europene, esteeviden încercarea de a contrabalansa, prin politici comune în domeniul culturii, influenţacrescân a giganţilor din industriile culturale.Industriile culturale (care permit reproducerea şi difuzarea pe scară largă a unorproduse culturale fixate pe un suport) nu sînt, totuşi o descoperire recentă. Cartea,multiplicată şi difuzată pe o scară largă în ultimii trei sute de ani a fost un astfel de produscare a făcut şi mai face încă obiectul unui activităţi de producţie şi difuzare pe scară largă.28

Spre deosebire de spectacole – supuse legii efemeruli – aceste produse înfruntă timpul şisuscită un interes de consum cu mult mai mare. Principala ameninţare care este resimţitădin perspectiva extinderii zonei de influenţă a industriilor culturale, uniformizatoare şi cuimpact “de masă”, este tocmai sufocarea diversităţii şi a caracterului “gratuit” pe care artaîl presupune. Poziţia publică şi măsurile adoptate de ţările membre ale Uniunii Europenevizează tocmai blocarea extinderii influenţei acestor industrii, în special din zona audiovizualului(cinema, TV) care tind să generalizeze consumul de subproduse culturalediscreditând astfel partea de unicitate şi originalitate a culturii de vârf. Industriileculturale rămân totuşi o provocare pentru managerii culturali actuali care sunt obligaţi săîşi însuşească tehnicile de marketing precum şi metodele de maximizare a profitului pecare le presupune orice activcitate comercială, în condiţiile în care fondurile alocateprogramelor culturale nu mai sunt disponibile decât în urma unui proiect construit dupăregulile unui adevărat plan de afaceri (public estimat, impact, venituri etc.).Politica protecţionistă a Uniunii Europene în domeniul industriilor culturale trebuie săconstituie un subiect foarte serios de mediatţie pentru ţările în curs de aderare care,subdezvoltate fiind şi cu un public dornic de divertisment, după decenii de opresiune apropagandei comuniste, este cel mai expus la invazia subculturii promovate de acesteindustrii fie în zona tipăriturilor, a spectacolului sau, precădere, a audio-vizualului.Categoriile defavorizate. Câmpul de acţiune al politicilor culturale s-a diversificat şidin perspectiva publicului ţintă sub presiunea misiunii sociale pe care guverneleeuropene, cu precădere cele social-democrate, au ataşat-o culturii. Grupurile marginale,fie din perspectivă etnică, a rasei, a religiei sau a situaţiei sociale, au devenit “ţinte”pentru diverse strategii de reinserţie socială sau de respectare a specificităţii promovatede unele guverne europene. Cultura ca mediator de conflicte sau animaţia culturală caproiect de mediere socială au arătat cât de larg este spectrul de acţiune al acestui domeniuesenţial. Periferia, marginalii, defavorizaţii au fost tot atâtea subiecte de politici publice îndomeniul cultural care au diversificat şi îmbogăţit câmpul de acţiune şi publicul către carese îndreaptă acest gen politici. Această perspectivă asupra câmpului cultural este într-ostrân letu cu reconsiderarea şi lărgirea noţiunii de public cultural care a fost operată înultimele decenii.29

5. Publicul culturiiIntegrarea unui număr cât mai mare de cetţeni în sfera acţiunii sociale, prinparticiparea la activitaţi culturale şi artistice a fost una dintre cele mai importante ţinte alepoliticilor publice din statele europene. Democratizarea culturii a însemnat, cu precădere,extinderea numărului de participanţi la viaţa culturală a unei ţări. Este interesant deremarcat că această viziune a fost asumate, de asemena, de propaganda comunistă care sefolosea de cultură pentru a-şi transmite cât mai eficient mesajul său politic. Accesul lacultură în ţările foste-comuniste era însă strict controlat de aparatul de represiune şi depropagandă în sensul că nu puteau fi active pe scena ofertei culturale decât produselestrict controlate de cenzură şi care nu contraveneau intereselor ideologice comuniste. Deaceea, deşi larg, accesul la cultură în aceste ţări nu era liber iar cultura ca atare nu eraautentică şi de valoare fiind doar un subprodus viciat ideologic.În cazul strategiilor specifice ţărilor vest-europene s-a încercat ca actul de cultură săpoată fi înţeles şi difuzat unui public mai larg decât cel care în mod tradiţional eracultivat. Această dimensiune educativă a culturii a fost şi rămâne o ţintă a politiciloreuropene în domeniu care îi vizează, cu precădere, pe cei care sunt în mod obişnuitexcluşi (social sau economic) de la viaţa culturală propriu-zisă, mulţumindu-se, de regulă,cu produsele de serie difuzate de industriile culturale multinaţionale din zona audiovideo.Din această perspectivă, situaţia în ţările candidate este extrem de gravă,înregistrându-se serioase scăderi ale indicelui de frecventare a spaţiilor culturale,specifice “practicilor culturale active”. Pentru mai eficienta cartar a publicului culturalteoreticienii europeni introduc următoarele diferenţieri:• practicile culturale de la domiciliu şi cele care presupun frecventarea locurilorculturale (săli de spectacole, muzee, expoziţii etc.)• practicile culturale de consum (pasive) şi creative (active, care presupun implicarea“consumatorului” cultural)• practicile culturale care sunt individuale faţă de cele care sunt realizate în colectiv• În funcţie de toate aceste elemente se configurează profilul publicului pentru care esteimaginată actvitaea artistică astfel încât să fie atinse obiectivele propuse în domeniude fiecare ţară. De aceea, construcţia şi aplicarea unor politici publice în domeniupleacă de la aceste perspective general-europene, trebuie să ţină cont de nuanţele şi30

distincţiile specifice şi are obligaţia de a identifica profilul publicului căruia i seadresează.În cazul României, sechelele propagandei comuniste, înnapoierea economică şicomoditatea ofertei industriei culturale mediatice fac ca situaţia publicului cultural să fieîntr-o continuă degradare calitativă şi într-o descreştere dramatică. Un posibil punct deplecare ar fi evaluarea caracteristicilor acestui public şi ea trebuie realizată plecându-sede la specificitatea regională şi de la trasăturile specifice unui grup recognoscibil. Iattă,spre exemşplu, un prim efort de analiză îndreptat de noi, în 199, asupra publicului ieşean:”Caracteristicile publicului ieşean consumator de cultură sînt destul de greu deorganizat într-o categorie. Oraş cu o veche tradiţie culturală, Iaşul beneficiază de unpublic larg, divers structurat şi destul de neomogen. Există, în primul rînd, ointelectualitate umanistă, relativ numeroasă dublată de o categorie destul de largă destudenţi ai universităţilor de pe raza municipiului. Alături de aceştia putem plasa şi foartemulţi jurnalişti din presa scrisă sau audio-vizuală. Acesta este, în marea sa măsură,publicul ţintă, căruia i se adresează programele culturale ale Inspectoratului pentrucultură. O categorie distinctă, cu anumite zone de interes cultural o constituie liceenii,grup destul de numeros, dar şi destul de eterogen. Din acest punct de vedere ceea ce neampropus pentru acest public sînt programe formative care trebuie derulate împreună cuInspectoratul şcolar şi cu Direcţia judeţeană pentru tineret şi sport. In fine, există o foartelargă reprezentare a publicului mediu (provenită din populaţia rurală proletarizată forţatde comunism) precum şi din zonele marginale ale vieţii sociale care se alăturăsegmentului muncitoresc puternic reprezentat într-un centru industrial de taliamunicipiului Iaşi.Privit în ansamblul său, acest public divers are cîteva coordonate care-lindividualizează şi de la care trebuie pornit atunci cînd este articulată o ofertă culturalăsau cînd sunt imaginate strategii formative.• publicul ieşean are o dominantă conservatoare care-l face receptiv mai curînd laformele clasice, tradiţionale de expresie artistică• nu s-a format încă, din punct de vedere economic, o clasă de proaspăt îmbogăţiţi caresă alimenteze suficient crearea unui public constant, motivat de mode saureprezentare socială, pentru a participa la manifestările artistice ieşene31

• receptivitatea faţă de inovaţia artistică sau faţă de ceea ce este nou, up to date, îndomeniul exprimării artistice este scăzută• deprovincializarea nu s-a putut închega într-un curent sau într-o mişcarereprezentativă, datorită subiectivităţilor, orgoliilor şi suficienţei astfel încît realizărilereprezentative în domeniul artistic ieşean sînt, mai degrabă, efectul unor eforturiindividuale iar tonul general este , de cele mai multe ori, dezamăgirea travestită,cîteodată, în complex de superioritate.• publicul este decimat, la fel ca oriunde în ţară, de efectele răvăşitoare ale subculturiipromovate de televiziunile comerciale, inclusiv cea naţională, şi de lipsa unei oferteculturale de calitate care să fie lansată pe piaţă ca un model alternativ de gust şi deformare a receptorilor culturali.”Caracteristicile publicului către care este îndreptată orice politică publică suntesenţiale pentru analiza punctului de pornire şi a stării de fapt care există în fiecare ţarăsau în fiecare zonă unde sunt urmărite obiective specifice în orizontul acţiunii culturale.Trebuie evaluat cu fineţe specificul şi gradul de instrucţie al acestui public precum şiorizontul de aşteptare pe care îl crează astfel încât oferta culturală să fie cât mai eficientconstruită. De asemenea, numai o bună cunoaştere a specificităţii publicului poate ofericheia construcţiei unei politici eficiente, care să permită atingerea obiectivelor asumate şia efectelor sociale şi educative presumate. Fără o atentă evaluare a publicului, programeleculturale rămân fără efect, iar politicile publice eşuează ratându-se astfel comunicareasocială şi efectul pozitiv implicat în ele. Cultivarea publicului, smulgerea sa dinamorţeală mediocră a consumului individual, necritic şi casnic sunt, fără nici o îndoială,obiective majore ale politicilor publice europene de care şi ţările candidate trebuie să ţinăseama. Raportul dintre obiectivele politicilor culturale, structura organizării instituţiilorculturale, evaluarea atentă a câmpului cultural şi a publicului precum şi construcţia unuibuget realist, cu identificarea surselor de finanţare sunt, pe scurt, condiţiile necesarepentru a realiza un program cultural eficient şi de calitate.6. Evaluarea politicilor culturale naţionale şi regionale.32

Interacţiunea dintre obiectivele generale ale politicilor europene şi politicilenaţionale, precum şi articularea politicilor regionale în acord cu obiectivele naţionale şicu cadrul european sunt, evident, condiţionările minimale pentru realizarea unui proiectregional de succes. În conformitate cu recomandările grupului de experţi europeni dincadrul Proiectului 10 (1985) un proiect regional este microstructura în funcţie de care seajustează proiectele naţionale. Pentru evaluarea oricărui proiect naţional, astfel încâtevaluarea comparativă a politicilor culturale europene să fie posibilă, e necesar, în primulrând, ca analiza să acopere următoarele etape în care să fie studiate:• varietatea politicilor culturale regionale• tipurile de administraţie culturală existente• specificitatea şi varietatea lor în ansamblul Europei occidentale• rolul jucat de aceste politici culturale în dezvoltarea locală şi regională• actorii acestor politici culturale• consecinţele activităţii lor pentru dinamica culturală a regiunii• resursele folosite• planificarea culturală folosită• acţiunile comune la nivel inter-regional şi dacă exstă o politică realizată î comunpentru mai multe zone• ce tip de evaluare au utilizatAceastă grilă de evaluare a plecat de la politicile regionale din Franţa, Italia şiSuedia, concluziile fiind prezentate în cadrul Conferinţei de la Florenţa (mai 1985). Pebaza lor a fost apoi stabilit un plan general de evaluare a fiecărei ţări europene, extinsacum şi la ţările candidate, astfel încât să poată fi realizat un cadru european care săfixeze analiza comparată a politicilor culturale regionale şi să creeze condiţiile necesarecooperării inter-regionale în acest domeniu.Dacă decizia politică exprimă capacitatea de a alege acele lucruri capabile a fipuse în practi spre binele public atunci cei care evaluea aceste politici trebuie identificeresorturile ascunse care au generat respectivele alegeri şi care au dat coerenţă, pertinenţăşi continuitae diferitelor proiecte puse în mişcare de fiecare politică publică. Evaluareatrebuie deci să urmeze nişte etape în analiza fiecărei politici.33

Primul pas îl constituie identificarea obiectivelor explicite şi implicite pe care lepresupune o decizie politică în domeniul culturii. În general, este acceptată următoareagrilă de obiective generale, comune tuturor politicilor europene din domeniul culturii:• democratizarea culturii / accesul larg la produsele culturale• salvarea şi conservarea patrimoniului• susţinerea creaţiei şi a inovaţiei culturale• garantarea libertăţii de expresieAcestora li se adaugă şi unele obiective specifice, care nu sunt împărtţşite de toate ţărileeuropene, cum ar fi:• afirmarea identităţii culturale naţionale• promovarea culturilor populare (cultură tradiţională, cultură de masă, cultura tinerilor)• deschiderea către multiculturalism• susţinerea acordată “contra-culturii”(cultura neoficială)În concluzie, obiectivele permit evaluarea critică a intenţiilor precum şi a rezultatelorfiecărei politici, dar, mai ales, permit aplicarea celei mai importante grile de analiză şianume a raportului dintre obiective şi măsurile luate pentru punerea lor în practicăprecum şi etapele te termen scurt, mediu şi lung de aplicare a lor. Această perspectipermis crearea unui cadru comun de evaluare a politicilor culturale din ţările europene şiea stă la baza analizei fiecărui grup de experţi care vizitează astăzi ţările candidate şi înfuncţie de care aceştia îşi redactează concluziile raportului lor. Raportul de ţară, împreunăcu concluziile experţilor sun instrumentele fundamenatle utilizate de Consiliul Europei înevaluarea activităţii culturale şi în elaborarea unui program cadru, pe termen lung, care săpermita armonizarea politicilor regionale şi naţionale cu obiectivele comune europeneprezentate şi adoptate în comun.În cazul României, raportul grupului de experţi condus de Terry Sandell (VisitingArts, U.K.) a fos terminat în octombrie 1999 iar Raportul de ţară, care finaliza Strategiaculturală a României, încheia, în februarie 2000, proiectul PHARE RO 9709-01 deconsolidare instituţională în domeniul culturii. Aceste evaluari au fost cuprinse în sinteza“Politica culturală în România” publicată în compediul “Politici culturale în Europa”editat de Consiliul Europei în septembrie 1999.34

IV. STUDIU DE CAZ: PROGRAMUL “CULTURA 2000”Lansat în anul 2000 şi prelungit deja ca proiect cadru până în 2006, Programul“Cultura 2000” este principalul instrument de finanţare folosit de Uniunea Europeanăpentru domeniul cultural. El reuneşte, într-o formă flexibilă, fostele programe sectorialefolosite de UE între 1991 şi 1999 (“Raphael” pentru monumente, “Ariane” pentru carte şilectură, “Mosaic” pentru cooperare culturală etc.). Cunoaşterea şi punerea în mişcare ainstrumentelor financiare pe care acest program le propune este o obligaţie pentrumanagerii culturali care vor să-şi lărgească aria de competenţă. Pentru ţările candidate,cum e cazul României, crearea de specialişti care să cunoască programul, care să ştie cumse completează o cerere de finanţare şi care să fie capabili să articuleze o reţea europeanăde cooperare în cadrul acestui program, este o urgenţă, iar studenţii de la specializărileStudii europene, management cultural sau administraţie publică trebuie să înceapă săcunoască şi să lucreze cu acest instrument. Pentru a putea dezbate specificitateaprogramului şi pentru ca studenţii, în echipe de 4-6 să poată începe studierea unui astfelde studiu de caz (un proiect virtual bazat pe metodologia implicată de “Cultura 2000”)inserăm, cu titlu de exemplu, schiţa acestui program cadru, aşa cum este ea elaborată,unitar pe teritoriul european, de către Punctul de Contact Cultural al României, care esteasigurat de Ministerul culturii şi cultelor. Iată această prezentare, în formă de redactarepreliminară (draft) pentru anul 2004:PROGRAMUL-CADRU „CULTURA 2000“Sumarul obiectivelor, temelor, criteriilor1. IntroducereProgramul cadru „Cultura 2000” este principalul mecanism de sprijinire a sectorului cultural lansatde Uniunea Europeană.Prin intermediul acestui program comunitar, Uniunea Europeană implementează o nouă abordareîn politica culturală, încercând să încurajeze creaţia culturală specifică spaţiului european şi să promovezecooperarea între operatorii culturali din acest spaţiu. Programul are o durată de cinci ani (2000 - 2004) şi unbuget total de 167 milioane de Euro.Deşi considerăm că această prezentare conţine toate informaţiile relevante privind licitaţia pentru2004, recomandăm, înainte de preg'tirea şi trimiterea propunerilor, citirea documentului oficial al licitaţiei.Acesta se află disponibil pe pagina Internet a Comisiei Europene (CE), care conţine de asemenea şiformularul de cerere.Adresa este:http://europa.eu.int/comm/culture/c2000condition_en.htmlDe asemenea, informaăii se pot obţine şi de pe site-ul Punctului de Contact Cultural al României:35

http://www.eurocult.ro/cultura2000/index_cultura.htmÎn sprijinul operatorilor culturali din Europa, au fost iniăiate mecanisme de căutare a partenerilorcare se găsescla adresele:http://agora.mcu.es/pcc/index.htmhttp://www.euclid.co.uk/fr2_eng.html2. Obiective generaleProgramul „Cultura 2000” urmăreşte să contribuie la promovarea unui spaţiu cultural european. Înacest context, programul sprijină cooperarea între artişti, operatori culturali, promotori publici şi privaţi,activităţile reţelelor culturale şi ale altor parteneriate, ca şi instituţiile culturale din statele membre şi statelecandidate (v. mai jos lista completă) pentru a concretiza următoarele obiective:• promovarea dialogului cultural şi a cunoaşterii reciproce a culturii şi istoriei popoarelor europene;• promovarea creativităţii şi a diseminării transnaţionale a culturii şi a mobilităţii artiştilor,creatorilor şi a altor operatori şi profesionişti culturali şi a muncii lor, cu atenţie specială pentrutineri şi persoanele dezavantajate social şi pentru diversitatea culturală;• punerea în valoare a diversităţii culturale şi dezvoltarea unor noi forme de expresie culturală;• folosirea şi punerea în valoare, la nivel european, a moştenirii culturale comune semnificativepentru Europa;• diseminarea know-how-ului şi promovarea practicilor / metodelor pozitive de conservare şiprezervare;• recunoaşterea rolului culturii în dezvoltarea socio–economică;• găzduirea dialogului cultural şi a schimburilor culturale între culturile europene şi cele din afaraEuropei;• recunoaşterea explicită a culturii ca factor economic şi ca factor al integrării sociale şi al atitudiniicivice; îmbunătăţirea accesului la şi în cultură în cadrul Uniunii Europene a cât mai multorcetăţeni.3. Ţările partenerePartenerii de proiect trebuie să fie organizaţii înregistrate sau care îşi desfăşoară activitatea principalăîn una din următoarele ţări participante la program:• statele membre ale UE (Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Germania, Grecia, Franţa, Irlanda,Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia);• ţările EEA / EFTA (Islanda, Liechtenstein, Norvegia);• ţările candidate: Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România,Republica Slovacă, Slovenia şi Ungaria;• ţări în negociere: Cipru şi Malta.Notă:• proiectele pot fi conduse fie de către un operator cultural dintr-un stat membru sau din ăărileEEA/EFTA, fie de către un operator din cele 12 ăări candidate;• proiectele conduse de către un operator din cele 12 ţări candidate trebuie să aibă cel puţin un coorganizatordin statele membre sau din ţările EEA/EFTA.4. TerminologieOrganizator / Conducător de proiect• este co-semnatar legal al contractului oferit de CE• are rol de coordonare în concepţia şi în implementarea proiectului• trebuie să contribuie cu cel puţin 5% din bugetul total, sumă provenită din fonduri proprii sau dinalte surse de finanţare• are o implicare directă în concepţia ăi în implementarea proiectuluiCo-organizator• are o implicare directă în concepţia şi în implementarea proiectului• trebuie să contribuie cu cel puţin 5% din bugetul total, sumă provenită din fonduri proprii sau dinalte surse de finanţarePartener36

• participă la activităţile proiectului, dar nu este de aşteptat să aibă o implicare majoră în concepăiaşi în implementarea proiectului, nici să contribuie cu fonduri5. Teme principale / Prioritate sectorialăTeme generale• orientare către cetăţean• creativitate asociată cu noua tehnologie şi media• tradiţie şi inovaţie / legătura între trecut şi viitorconsiderându-se că aceste teme vor putea sprijini îndeplinirea obiectivelor generale ale programului„Cultura 2000”care sunt următoarele:• să finanăeze proiecte de calitate• să încurajeze inovaăia ăi a creativitatea• să asigure valoare europeană• să reflecte principalele preocupări ăi interese ale operatorilor din domeniul culturalPrioritatea sectorială anuală2003 – Arte ale spectacolului: teatrul, dansul, muzica, opera, artele lirice şi circul (licitaţie încheiată la 31oct.2002)2004 – Patrimoniu cultural: patrimoniu mobil şi imobil, patrimoniu imaterial, arhive istorice şi biblioteci,patrimoniu arheologic, patrimoniu subacvatic, situri culturale şi peisaje cu semnificaţii culturale, cuexcepţia patrimoniului cultural din perioada modernă. (licitaţia se va lansa în mai sau iunie 2003)Această abordare urmăreşte ca:• operatorii culturali care doresc să propună proiecte beneficiind de sprijinul comunitar să poată fiinformaţi din timp despre sectorul principal care va fi sprijinit în fiecare an. Se speră că acest lucrule va permite să-şi planifice mai bine activităţile şi să avanseze propuneri care să demonstreze oabordare imaginativă şi creatoare şi care să reprezinte o valoare europeană reală;• toţi operatorii culturali să fie asiguraţi că se va acorda atenţia cuvenită ariei lor specifice deactivitate.6. Termene limită pentru depunerea la Bruxelles a cererilor de finanţareProiecte anuale de cooperare: 2003Proiectele multianuale de cooperare: 20037. Criterii generaleSe acordă prioritate următoarelor criterii:• proiecte de calitate• proiecte care implică participarea unui număr cât mai mare de operatori culturali din cadrul ţărilorparticipante• proiecte care asigură cea mai largă diseminare a activităţilor către public, folosind cele maiadecvate căi, în special, cele mai noi mijloace de comunicareSe stipulează de asemenea că se va acorda o atenţie deosebită proiectelor care implică asociereaoperatorilor culturali din ţările membre şi EEA şi a celor din ţările candidate (v. lista de mai sus)Aceste criterii reprezintă baza criteriilor standard acceptate şi folosite de către juriile formate dinexperţii independenţi care evaluează aplicaţiile. Aceste criterii se concentrează asupra acelor elemente dinpropunere care sunt privite ca fiind parte integrantă pentru dezvoltarea şi implementarea unui proiect decalitate, care oferă valoare europeană şi care se adresează obiectivelor programului (prezentate mai sus).Secţiunea următoare descrie modul în care CE a definit aceste criterii.Valoare europeanăSe recomandă ca proiectele să conţină acele obiective, metodologii şi abordări de cooperare care sădepăşească nivelul de interes local, regional sau naăional ăi să promoveze o viziune europeană.Valoarea europeană va putea fi demonstrată prin:• numărul ţărilor participante – de observat că atunci când anumite proiecte sunt considerate de cătrejuriu ca fiind de valoare egală, vor fi preferate acele proiecte care implică cel mai mare număr deco-organizatori sau de parteneri din diferite ăări participante.• reprezentativitatea organizaţiilor implicate în cadrul sectorului abordat, activităţile propuse şirelevanţa lor pentru publicul ţintă / beneficiari.37

• expertiza / experienţa celor implicaţi în managementul şi în implementarea proiectului, încategoria / domeniul activităăilor propuse.• provenienţa europeană a audienţei ţintă şi a beneficiarilor activităţilor propuse• dimensiunea audienţei ţintă / numărul beneficiarilor activităţilor propuse (valabil mai ales în cazulactivităăilor implicând turnee şi reprezentanţii).• relevanţa audienţei ţintă / beneficiarilor activităţilor propuse în raport cu obiectivele programului(v. mai sus), precum şi cu cele referitoare la obiectivele licitaţiei de proiecte.• posibilitatea continuării cooperării, alte activităăi sau beneficii ulterioare la nivel europeanrezultând din activităţile propuse.CalitateProiectele trebuie să demonstreze efectiv, prin nivelul de cooperare dintre parteneri şi gradul dedetaliere al aplicaţiei şi al metodologiei, claritatea bugetului, managementul şi originalitatea abordăriiproiectului propus, nu doar faptul că propunerea se adresează criteriilor şi obiectivelor programului, ci şi căpoate fi aplicată cu succes.Factorii relevanţi pentru evaluarea calităţii proiectului sunt:• gradul de implicare al fiecăruia dintre co-organizatori în concepţia, implementarea şi finanţareaproiectului• relevanţa acţiunilor propuse faţă de obiectivele programului (v. mai sus) şi faţă de obiectivelespecifice ale licitaţiei de proiecte• relevanţa acţiunilor propuse pentru audienţa ţintă / beneficiari• relaţia dintre acţiunile propuse, bugetul alocat ăi echipa disponibilă pentru implementareapropunerii• claritatea distribuţiei bugetului şi raportul dintre sumele destinate activităţilor, natura activităţilorşi metodologia de implementareInovaţie şi creativitatePrin abordare, perspectivă, metodologie sau tipul cooperării, proiectele trebuie să demonstreze inovaţieşi creativitate.8. Criterii specificeProiectele sunt de două mari categorii:• Proiecte de cooperare anuale – proiecte care durează 12 luni şi implică participarea a minimum 3ţări participante la program• Proiecte de cooperare multianuale – proiecte care durează între 24 şi 36 luni şi pentru care existăun acord specific semnat între partenerii angajaţi (din minimum 5 ţări) la îndeplinirea obiectivelorşi a acţiunilor proiectului9. Criterii generaleAplicanţii (liderii de proiect) şi co-organizatorii trebuie:• să fie instituţii sau organizaţii culturale publice sau private cu statut legal, a căror activitateprincipală trebuie să fie în domeniul culturii;• să fie implicate atât în concepţia, cât şi în implementarea proiectului;• să aibă o contribuţie reală şi semnificativă la bugetul proiectului (cel puţin 5% din bugetul total alproiectului);• să aibă capacitatea operaţională de a desfăşura şi de a încheia cu succes şi la timp proiectul înformatul prezentat în propunere;• să ofere garanţii şi bonitate financiară (conturile aprobate din ultimii trei ani fiscali) şi standardeprofesionale (statutele organizaăiilor conducătoare şi a co-organizatorilor, precum şi CV-ulpersoanei responsabile pentru proiect);• să respecte programul „Cultura 2000“ şi ghidul Comisiei Europene privind sprijinul financiar.Cererile de finan,are trebuie săconţină:• 2 copii ale formularului de cerere completat, semnat şi datat (Acesta TREBUIE să includă şideclaraţiile semnateşi ştampilate ale liderului de proiect şi ale co-organizatorilor);• formularul de confirmare a primirii, conţinând şi adresa organizaţiei conducătoare a proiectului;• copie legalizată a statutului organizaţiei conducătoare a proiectului sau un document echivalent,precum şi statutul co-organizatorilor (cu excepţia instituţiilor publice);38

• CV-urile persoanelor însărcinate cu coordonarea programului de lucru (de ex. persoanaresponsabilă de proiect), alături de CV-urile persoanelor din partea co-organizatorilor responsabilede proiect;• ultimul raport de activitate al organizaţiei conducătoare a proiectului şi al co-organizatorilor (cuexcepţia instituăiilor publice);• ultimul bilanţ contabil anual aprobat al organizaţiei conducătoare a proiectului şi al coorganizatorilor(cu excepţia instituţiilor publice);şi, în plus, doar în cazul proiectelor de traducere:- copie a cărţii originale;- copie a drepturilor de traducere;- copie a contractului dintre editor şi traducător(i);- situaţie privind totalul costurilor de publicare, incluzând costurile referitoare la traducere.- CV-ul traducătorului(ilor);- declaraţie din partea editorului potrivit căreia numele traducătorului, precum şi faptul că a fost acordat unajutor financiar din partea Comunităăii Europene vor fi menţionate clar în lucrarea tradusă;şi, în plus, doar pentru proiectele acordurilor de cooperare:- textul acordului de cooperare (conţinând acţiunile ce urmează a fi întreprinse de către fiecare coorganizatorşi semnat de fiecare dintre aceştia) într-o formă legală recunoscută de una dintre ţărileparticipante la program.şi, în plus, doar pentru proiectele din domeniul patrimoniului cultural:- un document relevant de aprobare din partea autorităăii naăionale în domeniu care să permită experţilorproiectului acăiunile de conservare, restaurare sau valorificare ale siturilor sau monumentelor listate sauclasificate.Cheltuieli eligibilePentru proiectele anuale şi proiectele de cooperare culturală în ţări care nu participă la program,sunt luate în considerare cheltuielile legate de activităţi care se desfăşoară începând cu cel mai devreme15/04/2004.Pentru proiectele de cooperare multianuală sunt luate în considerare cheltuielile legate de activităţicare se desfăşoară începând cu cel mai devreme 15/04/2004.Sunt eligibile doar categoriile de cheltuieli prezentate mai jos, în cazul în care acestea suntînregistrate ca atare şi sunt evaluate ca fiind în concordanţă cu condiţiile pieţei, sunt identificabile şiverificabile. Ele trebuie să reprezinte costuri directe (adică să fie generate în mod direct de către proiect şisă fie indispensabile implementării acestuia, avându-se în vedereprincipiului relaţiei cost/beneficiu):• costurile de personal rezultate direct din implementarea proiectului sunt eligibile doar în cazul încare sistemele de înregistrare ale co-organizatorilor pot izola şi demonstra în mod clar procentul detimp alocat de echipă pentru implementarea proiectului în perioada eligibilităăii cheltuielilor ăiastfel numai procentul costurilor de personal poate fi adăugat la costurile proiectului.• costurile de călătorie / cazare / diurnă asociate implementării activităţilor proiectului (de ex.întâlniri, reuniuni la nivel european, călătorii în scopul instruirii);• costuri legate de organizarea conferinţelor (de ex. Închirierea sălilor, traducători);• costuri de publicare şi de diseminare a informaţiei;• costuri legate de echipamente (pentru echipamentele de lungă durată sunt luate în considerare doarelementele depreciabile ale acestora);• costurile pentru consumabile şi aprovizionare;• costurile legate de telecomunicaţii;• costurile legate de asigurare, închirierea de sedii şi echipamente, drepturi de autor, studii defezabilitate, management tehnic şi de coordonare, remuneraţiile artiştilor.10. Prevederi referitoare la plăţiFinanţarea solicitată pentru proiectele anuale trebuie să varieze între 50.000 şi 150.000 euro şi să nudepăşească 50% din bugetul total. Pentru proiectele multianuale finanăarea nu trebuie să depăăească300.000 euro pe an ăi 60% din bugetul total.Finanţarea se va plăti în două tranşe (cu excepţia plăţilor pentru proiectele de traducere, care vor fiplătite într-o singură tranşă, la sfârşitul proiectului). Prima plată va avea loc în maximum două luni de la39

semnarea acordului de finanţare. Plata celei de-a doua tranşe depinde de aprobarea de către Comisie arapoartelor de activitate şi financiare.Pentru acordurile de cooperare multianuale, plata se face de asemenea în tranşe; tranşa de avans, tranşaintermediară şi tranşa finală.11. PUNCTUL DE CONTACT CULTURAL AL ROMANIEIDecizia Nr. 6/2001 a Consiliului de Asociere Uniunea Europeană – România, privind adoptareatermenilor şi condiăiilor de participare a României la programul cadru „Cultura 2000”, a fost în publicată înMonitorul Oficial al Comisiei Europene din data de 21 noiembrie 2001.În structura implementării programului cadru „Cultura 2000”, cele 30 de state participante la programîşi asumă crearea unui Punct de Contact Cultural, în baza condiţiilor specificate în contractul semnat cuComisia Europeană, Direcţia Generalăpentru Educaţie şi Cultură.Obiectivul principal al Punctului de Contact Cultural, considerat drept birou european, este facilitareaschimbului de informaăii referitoare la implementarea programului-cadru „Cultura 2000“.Ministerul Culturii şi Cultelor din România a înfiinţat un astfel de birou, în cadrul Direcţiei IntegrareEuropeană, Relaţii Internaţionale, începând cu februarie 2001. Contractul cu Comisia Europeană a fostsemnat în iunie 2002.În conformitate cu termenii contractuali, Punctul de Contact Cultural are următoarele funcţii:– asigură promovarea programului cadru „Cultura 2000”– înlesneşte participarea la program a unui număr cât mai mare de operatori culturali– diseminează informaţii privind licitaţiile programului– informează operatorii culturali asupra instituţiilor europene şi naţionale care sprijină prin diferite acăiunisectorul cultural– asigură comunicarea şi interacţiunea la nivel naţional şi regional dintre operatorii culturali care participăla acest program şi cei care sunt implicaţi în proiecte culturale finanţate de ale programe ale ComunităţiiEuropene– oferă informaţii celor interesaţi de mecanismele de finanţare ale Comunităţii Europene în domeniulcultural:• răspunzând cererilor de informare ale publicului;• oferind informaţii în format tipărit, şi creând şi menţinând la zi un web-site despre activitateaculturală a Comunităăii Europene;• organizând întâlniri cu posibili candidaţi / operatori culturali, în scopul informării acestora asupraprocedurilor de finanţare, a modalităăii de prezentare a proiectelor şi acordând asistenţă tehnică înaceastă privinţă– asigură o largă vizibilitate, la nivel naţional, a mecanismelor comunitare de sprijinire a culturii;– stabileşte legătura cu celelalte birouri de informare din Statele Membre, pentru a oferi posibilitateacandidaţilor de a cunoaşte programele comunitare cele mai adaptate nevoilor lor;– construieşte o bază de date a operatorilor culturali din ţară, pentru a ajuta posibilii candidaţi să stabileascăparteneriate pentru proiecte de co-operare;– face publice licitaţiile de proiecte ale programului, precum şi orice alt document destinat sectoruluicultural care provine de la Directoratul General pentru Educaţie şi Cultură al Comisiei Europene;– la cerere, asigură asistenţă tehnică candidaţilor în prezentarea cererilor de finanţare ale programului„Cultura 2000” sau îi îndrumă către orice alt mecanism mai adaptat sprijinirii proiectului lor.12. Cererile se finanţare se expediază la adresa:European CommissionPolicy development in the cultural sphere - Culture 2000 Framework ProgrammeB-100 - Bureau 6/41B - 1049 BrusselsPunctul de Contact Cultural al României face parte din reăeaua birourilor europenePersoane de contact:Director Vladimir SIMON (e-mail: simon@eurocult.ro),Coordonator program Mioara LUJANSCHI (e-mail: mioara@eurocult.ro),Expert Alexandru OPREA (e-mail: alex@eurocult.ro),Expert Luminiăa MAXINEANU (e-mail: luminita@eurocult.ro)40

Tel: 021 / 222.58.50 ăi Tel-Fax: 021/223.37.25,www.eurocult.ro;www.cultura2000.roMinisterul Culturii şi Cultelor, Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 7 1341, etaj 5, camerele 549 şi 55541

METAMORFOZELE EUROPEI DE EST- bibliografie minimală -Archimbaud, Aline; Damette Felix; Rocard, Michel• La Nation, l‟Europe, le monde, Paris, Les Editions de l‟Atelier, 1995D‟Angelo, Mario; Vesperini, Paul• Politiques culturelles en Europe; Une approche comparative, Strasbourg, Ed. duConseil de l‟Europe, 1998• Politiques culturelles en Europe; méthode et pratique de l‟évaluation, Strasbourg, Ed.du Conseil de l‟Europe, 1999Dollot, Louis• Culture individuelle et culture de masse, Paris, PUF, “Que sais-je?”, 1974Dvoracek, Aura• Europa în cuvinte cheie, vol.I, Iaşi, Vasiliana‟98, 2002***• Europe, identité plurielle, actes du colloque tenu le 15 mai 2000 à l'AssembléeNationale, Paris, Autrement, 2000Gauthey, Franck; Xardel, Dominique• Le management interculturel, Paris, PUF, “Que sais-je?”, 1990Judt, Tony• Europa iluziilor, Iaşi, Polirom, 2000Karnoouh, Claude• Românii. Tipologie şi mentalităţi, Bucureşti, Humanitas, 1994Le Débat• Culture et politique, Paris, Gallimard, nr. 70, mai-août, 1992Le Rider, Jacques• Mitteleuropa, Iaşi, Polirom, 1997Marino, Adrian• Pentru Europa. Integrarea României. Aspecte ideologice şi culturale, Iaşi, Polirom,199542

• Politică şi cultură. Pentru o nouă cultură română, Iaşi, Polirom, 1996• Al treilea discurs. Cultură, ideologie şi politică în România. Adrian Marino în dialogcu Sorin Antohi, Iaşi, Polirom, 2001Paleologu, Alexandru• Alchimia existenţei, Bucureşti, Cartea Românească, 1983, pp.7-15• Bunul simţ ca paradox, ed. II-a revăzută, Bucureşti, Vitruviu, 1997, pp. 190-196Petit, Michel (et colab.)• L‟Europe interculturelle. Mythe ou réalité, Paris, Les Ed. de l‟Organisation, 1991Preda, Cristian• Occidentul nostru, Bucureşti, Nemira, 1999Urwin, Derek• Dicţionar de istorie şi politică europeană, Iaşi, Institutul European, 200043

Florin CINTIC, Ph.Dflorincintic@yahoo.com0744/624300Curs ID / STE “Metamorfozele Europei de Est in postcomunism”Examen scris:Alcătuiţi un eseu scris în care să faceţi o analiză a relaţiei dintre România şi UniuneaEuropeană pornind de la afirmaţia lui Adrian Marino potrivit căruia “Mioriţa nu faceparte din zoologia europeană”.Condiţii de redactare: eseul trebuie scris în word, respectând cerinţele standardacademice (corp 12, 1.5 spaţiere) şi nu va depăşi 5 pagini. Minimul de pagini admis: 4Termen limită de predare: 15 mai 2011, ora 23.59Modalitate de predare: pe email, la adresa de mai sus, menţionându-se în debutul lucrăriinumele complet din catalog al autorului, grupa şi anul.Plagiatul va genera descalificare perpetuă la această disciplină.Notarea: 1 punct din oficiu1 punct bonus ID1 punct pentru depunerea lucrării la timp2 puncte pentru respectarea condiţiilor de redactare1 punct pentru citarea cel putin a unei lucrari din bibliografie în sprijinul ideilorprorii1 punct pentru folosirea a minimum două lucrări din bibliografia online1 punct pentru coerenţa argumentaţiei (structură, relaţiile dintre părţile eseului)1 punct pentru susţinerea ideilor proprii (concizie, raporturi logice întreargumente)1 punct pentru originalitate şi viziune inovativă asupra temeiBiblioteca on line Polirom Pentru Europa. Integrarea Romaniei. Aspecte ideologice si culturale (Editia a II-a)AUTOR: Adrian Marino Romania: la fundul grameziiAUTOR: Tony Judt Vecinii lui Franz Kafka. Romanul unei nevroze/ The Neighbors of Franz Kafka.The Novel of a NeurosisAUTOR: Vladimir Tismaneanu, Mircea Mihaies Locurile unde se construieste Europa. Adrian Severin in dialog cu GabrielAndreescu44

AUTOR: Gabriel Andreescu, Adrian Severin Un Babel fericitAUTOR: Michael Heim Europa iluziilorAUTOR: Tony Judt Europa Centrala sau paradoxul fragilitatiiAUTOR: Jacques Le Rider Absurdistan. O tragedie cu iesire la mareAUTOR: Dorin Tudoran Al treilea discurs: cultura, ideologie si politica in Romania.AUTOR: Adrian Marino Europa Centrala. Memorie, paradis, apocalipsaAUTOR: Adriana Babeti, Cornel Ungureanu Europa Centrala. Nevroze, dileme, utopiiAUTOR: Adriana Babeti, Cornel UngureanuComentarii evaluator: Pe viitor, citiţi cu mare atenţie în ce fel este formulat subiectul. Aşa descoperiţicheia de interpretare. Aici tema era “cum influenţează structura noastră arhaică,premodernă, integrarea în UE a României” şi nu analize literare despre Mioriţasau texte de Wikipedia despre Adrian Marino ori istoria UE.Respectarea condiţiilor de redactare (font, spaţiere, lungime text, citare,bibliografie) este obligatorie. (De ex. spatierea de 1.5 nu e totuna cu cea de 1.15,iar capacitatea de a te înscrie în limitările de spaţiu verifică puterea de sinteză)Structura de redactare (introducere, dezvoltare temă, concluzii), stilul sobru – fărădeliruri personale sau pulsiuni poetice - , exprimarea la persoana a treia,înlănţuirea logică şi coerentă a argumentaţiei sunt elemente necesare deprofesionalism (la fel ca şi toaletarea textului de erori de dactilografie sau deexprimare!). În absenţa lor, în tr-o universitate occidentală, nu treceţi examenul.Inadecvarea la subiect (formulare politicoasă pentru lucrare de la altă materiecăruia i s-au schimbat două trei paragrafe ca să sune oarecum în acord cu tema)sau plagiatul ca atare (două lucrari identice cu semnături diferită) vă descalificăpentru totdeaunaDeşi pare simplu, eseul este un bun indicator pentru capacitatea masterandului dea înţelege tema, de a selecta bibliografia, de a-şi construi un punct de vedreargumentat şi de a se încadra în rigorile de redactare. M-aş bucura să reţineţiaceste lucruri!45