2007, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

endoscopice ale bronhiilor mici. În conformitate cu această concepţie în grupa I s-au inclus 5 simptomede inflamaţie a mucoasei bronhice, excluzând simptomele de altă origine: extazii capilare, înroşire,edem, tumefiere, protuberarea vaselor pulsatile. În grupa II s-au inclus 4 simptome, caracterizândconţinutul endobronşic: mucus staţionat, mucus ambundent, obturarea lumenului, endobronşită dedrenaj. Grupa III cuprinde 6 simptome specifice mai des întâlnite, cum ar fi: cicatriciile posttuberculoase,bronholiţi, ţesutul necrotizat cazeos, infiltraţia locală a mucoasei, formaţiunea tumorală,formaţiunea nodulară. În grupa IV s-au inclus 4 simptome de caractere degenerative ale pereteluibronşic: paliditate, atrofie, pigmentaţie, pierderea luciului. Grupa V include 6 simptome caracterizândstarea lumenului bronşic, legate de schimbări patologice peribronhice: îngustare, stenoză, delatare,deformaţie, obliterare, compresie. În grupa VI s-au inclus 3 simptome, acestea caracterizând cineticarespiratorie, de altfel, formând baza aerodinamicii bronhice: distonie, colaps expirator, spaţiu mort.Toate simptomele enumerate mai sus sunt reflectate în literatura de specialitate şi se vizualizeazăîn stările patologice pulmonare, uşurând, de altfel, interpretarea clinică a informaţiei endoscopice.Rezultatele cercetărilor prin metoda endoscopică cu fibronbronhoscopul subţire au arătat că latoţi bolnavii cu indicii normali ai mecanicii respiraţiei s-au constatat multiple leziuni morfologice alemucoasei enumerate mai sus. În medie la fiecare bolnav cercetat reveneau câte 7,4 caractere endoscopicede lezare a bronşiilor mici. Cota leziunilor inflamatorii a atins 47%, cota consecinţelor cronicedegenerative - 32%. Toate acestea mărturisesc că cu mult până la apariţia dereglărilor spirografice aleconductibilităţii bronşiilor mici, în ele deja se produc leziuni acute şi se formează cele vechi.Existenţa leziunilor în bronhiile mici întreţine leziunea parenchimatoasă, împedică vindecarea,favorizează apariţia de noi leziuni şi determină vindecări vicioase funcţionale. Lipsa unei dinamici reparaţionaleîn cadrul tratamentului medicamentos vorbeşte despre o lezare defectuoasă, ce are loc înbronhiile distale, în vecinătatea parechimului radiologic afectat. Circulaţia în arterele bronhiale, carealimentează parenchimul pulmonar, constituie doar 2% din minut – volumul circulant, prin urmare98% din preparatele antituberculoase administrate în organism circulă difuz, în special, în vasele ţesutuluicerebral – 15%, în ficat şi intestine – 25%, rinichi – 20%, în muşchi şi dermă – 26%, în vaselecoronariene – 5%, în oase şi articulaţii – 12%. Prin urmare pentru atingerea unei concentraţii sporitede preparate antituberculoase se cere un timp îndelungat şi doze sporite de preparate, multe din elefiind cu toxicitate înaltă.O metodă electivă de transportare a preparatelor spre focarele de tuberculoză localizată în stadiileincipiente de boală a spaţiului intertiţial pulmonar este calea endobronşică, care permite să ajungăîn plămâni concentraţii sporite de preparate antituberculoase de 10-20 ori mai mari, decât metodafolosită tradiţional.Toate chimiopreparatele solubile se asimilează rapid în mucoasă şi se repartizează în interstiţiulpulmonar cu retenţie de 48 de ore, pe când în sângele circulant se elimină timp de 3-4 ore.În cazurile de restabilire a permiabilităţii bronhiilor de drenaj prin intermediul intervenţiilor endoscopiceşi tratamentul local cu preparate antituberculoase şi nespecifice cavităţile distructive se închidtimp de 3-7 săptămâni, consecutiv se negativează secretul. Preparatele cel mai des folosite pentru instilaresunt Streptomicina, Izoniazida, soluţia de Dexamitazonă, tinctura de Gălbenele, Eufilina. În procesultratamentului s-a urmărit ca aceste medicamente să aibă un contact mai îndelungat cu bronhia lezată,folosind în cazul dat o metodă specială endobronşică. În medie după 2 proceduri se constată apariţiafuncţiei de drenaj al bronhiilor mici, care, în majoritatea cazurilor, lipseşte. După 5-6 proceduri dirijateprin intermediul fibrobronhoscopului efectuate de două ori pe săptămână, se constată o dinamică reparaţională,care este urmată de dispariţia proceselor infiltrative şi repermeabilizarea bronhiilor obturatede secreţii organizate cu stoparea evoluţiei stenozante canaliculare. Imaginea radiologică beneficiază deo rezorbţie a infiltraţiei perifocale şi a leziunilor nodulare la toţi bolnavii trataţi. La 9 din 25 de bolnavitrataţi prin metoda endotraheală este obţinută micşorarea leziunilor distructive, iar la 6 bolnavi rezoluţionareaei difinitivă. La 97% bolnavi s-a stabilit negativarea secreţiei bronşice.Analiza statistică aplicată pune în evidenţă un rezultat înalt semnificativ în favoarea concluzieiprecum că o condiţie obligatorie de rezorbţie a proceselor infiltrative, reducerea şi închiderea difinitivăa proceselor distructive pot duce la restabilirea drenajului bronşic al regiunilor lezate la nivelulbronşiilor mici, chiar din primele zile de tratament (p