2007, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

se pună accentul pe atingerea bronhiolară, care, spre deosebire de lezarea bronhiilor mari, mai multcondiţionează insuficienţa respiratorie.Propunerea, în anul 1968, de către Hogg şi coautorii a termenului de „boala căilor aerienemici” a permis a atrage atenţia asupra unui fapt cert că în bronhopneumopatiile cronice obstructiveobstrucţia îşi ia începutul în conductele aeriene cu diametrul mai mic de 2 mm. Căile aeriene micise mai numesc „zona silenţioasă a plămânului”, pentru că leziunile destul de întinse la acest nivel nuprovoacă timp îndelungat nici semne şi simptome clinice şi nici anomalii ale testelor de explorarefuncţională pulmonară. Însă odată cu apariţia primelor simptome de boală, se poate considera că eaa atins un stadiu avansat şi ireversibil. Testele funcţionale sensibile existente pot semnala doar disfuncţiasegmentului distal al aparatului respirator, dar nu diagnostighează boala căilor aeriene mici.Diagnosticul clinic al bolii în cauză rămâne rezervat şi numai compararea datelor clinico-radiologicecu cele bronhologice şi cu informaţii ample asupra funcţiei pulmonare permite să se precizeze sediulobstrucţiei.Studiul de faţă are ca obiectiv evaluarea unor posibilităţi noi de diagnostic şi tratament al leziunilorbronşice în baza unei sistematizări a informaţiei endoscopice.Materiale şi metode. Pentru realizarea celor trasate în lucrare s-au folosit tehnici de exploarareuzuale: examene endoscopice, spirometrice, citomorfologice, microbiologice, radiografice. Observăriles-au efectuat pe 153 de pacienţi cu tuberculoză pulmonară infiltrativă (inclusiv 91 de bărbaţi şi62 de femei cu limitele de vârstă cuprinse între 17-56 de ani), care au urmat tratament în staţionar însecţiile ftiziopneumologice ale Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”. Diagnosticulde bază în lotul de studiu a fost tuberculoza pulmonară infiltrativă cu distrucţie. Examenul arboreluibronşic a inclus vizualizarea prin intermediul fibrobronhoscopului cu d - 6 mm a traheei, bronhiilorprimare, lobare şi segmentare ale ambilor plămâni, iar tabloul endoscopic al bronhiilor mici cu d - 2mm a fost examinat cu fibrobronhoscopul subţire BF3C3. Pe parcursul acestor examinări s-a cercetatprezenţa sau lipsa secreţiilor în bronhii, starea mucoasei – hiperemie, congestie, infiltraţie, pentrubronhiile mici s-a cercetat, în special, forma şi volumul lumenului bronşic.Rezultate şi discuţii. Investigaţia bronhologică este un auxiliar indispensabil în precizarea diagnosticului,în indicarea tratamentului şi în studiul în dinamică al vindecării leziunilor bronhopulmonare.Introducerea în practica bronhologică a fibrobronhoscopului flexibil cu diametrul de 1,9-3 mmde către Ikeda în 1968 a deschis o nouă eră în diagnosticul leziunilor bronşice distale în tuberculozapulmonară cu vizualizarea unor teritorii, care în trecut nu era cu putinţă. Fibrobronhoscopia a lărgitvizualitatea aspectelor patologice la nivelul bronhiilor de gradele V-VIII în procesele specifice activeşi sechelare. Deci căile aeriene mici, fiind o zonă strategică particular vulnerabilă a aparatului respirator,prezintă în continuare ţinta unor cercetări serioase. La etapa actuală lărgirea şi aprofundareametodelor investigaţionale în domeniul dat devine o necesitate imperioasă a timpului.Practica de mai bine de 20 de ani de studiu al patologiei bronhiilor mici ne-a convins încă o datăcă metodele funcţionale, fie ele cele mai sensibile, diagnostichează stadiile deja avansate de patologiea bronşiilor mici. Era de aşteptat alte metode instrumentale mai avansate, cum ar fi fibrobronhoscopia,dar informaţii despre atare studii n-am avut la dispoziţie. Însă introducerea noilor aparate fibrobronhoscopicecu diametrul de 2-3 mm ne-a permis cercetarea bronhiilor cu diametrul sub 2 mm atât lapersoanele sănătoase, cât şi la cele cu leziuni bronhopulmonare, făcând posibilă în continuare sistematizarearezultatelor cercetate.Din mai multe variante de clasificare a simptomelor endoscopice ale căilor aeriene mici, una afost mai rezonabilă, cea propusă de autorii japonezi M.Tanaca, O.Kawanami, M.Satoh, K.Yamaguchi(1988). Clasificarea este constituită din 3 grupe de simptome endoscopice, în total 17. Autorii nominalizaţiîn prima grupă au inclus toate simptomele endoscopice, inflamatorii, degenerative şi formaţiunitumorale. În grupa 2 au fost introduse simptomele caracteristice lumenului bronhic – stenoze,obstrucţie, ectazii, compresii. Iar în grupa 3 s-au inclus caractere patologice, cum sunt secreţia şipigmentaţia. După părerea noastră, această clasificare are o reflectare pur endoscopică. În dezvăluireaclasificaţiei noastre ne-am condus, mai întâi de toate, de considerentele clinico-patofiziologice, morfofuncţionalede tratare a aspectelor endoscopice.Materialul obţinut în urma cercetărilor endoscopice a demonstrat că există 6 grupe de simptome68