2007, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

gastroesofagian (înregistrarea continuă a pH-ului esofagian), care s-a dovedit ulterior a fi standardulde aur pentru diagnosticul acestei afecţiuni; a treia premieră vizează descrierea unei metode sigurede dilatare a stenozelor esofagiene prin folosirea dilatatoarelor în conexiune cu un fibroscop, metodăpracticată astăzi peste tot în lume. Prioritatea acestor cercetări este recunoscută în numeroase tratateşi cărţi de specialitate şi în peste 2000 de articole unde au fost citate.Urmare a acestor cercetări, Dl profesor Stanciu a fost invitat visiting- profesor la universităţide renume din Tokio, Japonia; Napoli, Italia; Curtiba, Brazilia etc. şi la congresele internaţionaleşi mondiale de gastroenterologie (Los Angeles, Viena, New Orleans, Orlando, Atlanta, Amsterdam,Bangkok, Roma etc.).Prof. dr. Carol Stanciu este preşedintele Societăţii Române de Gastroenterologie şi Hepatologieşi preşedintele Societăţii de Medici şi Naturalişti din laşi, cea mai veche societate medicală dinRomânia. Timp de 8 ani a făcut parte din conducerea Organizaţiei Mondiale de Gastroenterologie,probabil,cel mai important post deţinut de un medic român într-o organizaţie medicală mondială.Prof. Carol Stanciu este editor sau face parte din comitetul de redacţie la 6 reviste medicale din Româniaşi la 8 reviste medicale din străinătate.Menţionăm şi numeroasele distincţii şi titluri onorifice ale savantului român: Doctor honoriscausa al Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu” din Chişinău, al Universităţii„Ovidius” din Constanţa, Opera Omnia, University Medal-Freiburg, Germania, Fellow of Royal Collegeof Physicans, London. Pentru întreaga sa activitate ştiinţifică şi profesională a fost ales membrual Academiei de Ştiinţe Medicale din România, al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, iarîn 2004 – şi al Academiei Române.În scurta sa alocaţiune prof. Irinel Popescu a ţinut să-şi exprime părerea în calitatea sa de preşedinteal Societăţii Române de Chirurgie....Încet-încet, însă, pe măsură ce indicaţiile actului operator s-au extins, condiţiile create deanestezia generală şi instrumentarul chirurgical au progresat, iar rezultatele au devenit tot mai bune,o serie de specialităţi au căpătat statut separat: ortografia, neurochirurgia, urologia, chirurgia cardiovasculară.“Toate s-au desprins din trunchiul generos al celei ce s-a numit, şi încă se mai numeşte“chirurgie generală”, fie în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fie în prima jumătate asecolului XX.Aşa încât, în a doua jumătate a secolului trecut, chirurgia generală s-a identificat, mai mult saumai puţin, cu chirurgia digestivă.Iată însă, că pe măsură ce ne apropiam de secolul XXI şi cu atât mai mult de când acesta aînceput, asistăm la un fenomen interesant: chirurgia esofagului, chirurgia colo-rectală, chirurgia hepato-bilio-pancreatică,chirurgia oncologică digestivă, sunt doar câteva din ramurile care încep să secontureze ca posibile specialităţi de sine stătătoare. Argumentele sunt cât se poate de serioase: complexitateaprocedeelor chirurgicale, dotarea specifică a sălilor de operaţie şi, în final, responsabilitateafaţă de prognosticul bolnavului şi de rezultatul operator....Aşadar, pe de o parte, ne îndepărtăm de trunchiul chirurgiei generale, prin apariţia supraspecializărilor,pe de altă parte, însă, revenim la el, ori de câte ori este nevoie de rezolvări pluridisciplinareşi de o viziune integratoare.Se poate spune că, cel puţin în momentul de faţă, chirurgia generală, nu a dispărut în nici un caz.Cu toate progresele remarcabile în direcţia supraspecializării, clinicile şi secţiile de chirurgie generalănu au fost încă înlocuite, şi nici nu se întrevede în viitorul apropiat înlocuirea lor cu clinici de chirurgiea esofagului rectală, hepato-bilio-pnacreatică etc.Rezidenţiatul, atât în România şi în celelalte ţări europene, dar şi în Statele Unite, pregăteşte maiîntâi un chirurg de chirurgie generală, care, apoi, se supraspecialzează, eventual, într-una din noileramuri apărute.În continuare, în semn de profundă recunoştinţă prof. dr. Irinel Popescu a adus mulţumiri conduceriiA. Ş. a Moldovei, întregii comunităţi ştiinţifice medicale din republică pentru aprecierea înaltăa rezultatelor muncii sale, menţionând că alegerea în calitate de Membru de Onoare al Academiei deŞtiinţe a Moldovei este o mare cinste pentru dânsul. Dl Irinel Popescu a subliniat că de datoria fiecăruispecialist în medicină este să se angajeze plenar în soluţionarea problemelor cu care se confruntă213