2007, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

ROCT are imporţanţă majoră pentru efectuarea diagnosticului diferenţial al TEAP cu maladiilesindromo-similare(pneumonie lobară, pneumotorax spontan, exsudaţie pleurală masivă, pericardităexsudativă).4. Determinarea D-dimerului sangvin cu metoda ELISAAceasta este o metodă diagnostică foarte sensibilă pentru diagnosticarea trombozei venoase(valorile normale ale acestui indice constituie mai puţin de 0,5 mcg/ml în sânge). Trombi venoaseconţin o cantitate considerabilă de fibrină, care se eliberează din fibrinogenă sub acţiunea fermentuluide bază al coagulării sangvine – trombinei. Eliminarea fibrinei se efectuează de către sistemulfibrinolitic, care îl descompune până la fragmente solubile(producte ale catabolismului fibrinei) cese elimină din organism prin organele sistemului reticulocitar. Plasmina descompune fibrina (fibrinogenă)într-o consecutivitate anumită. La început se obţin fragmente mari, care ulterior se descompunpână la fragmentele D şi E. În cazul descompunerii fibrinei stabilizate, unul din produsele finale dedegradare este D-Dimerul. Specificitatea înaltă a D-Dimerului, ca marcher al formării trombului estedeterminată de faptul că, spre deosebire de marcheri mai precoce, activarea coagulării sangvine areloc numai în cazul descompunerii fibrinei stabilizate. În acelaşi timp, trebuie subliniat faptul ca,deoarece D-Dimerul este format sub acţiunea plasminei, nivelul lui poate depinde nu numai de cantitateafibrinei, dar şi de la proporţia între viteza formării (fibrinolisei) şi viteza eliminării în organism[9, 11].Sensibilitatea metodelor de determinare a D-Dimerului atinge 99 % (!), specificitatea (comparativcu flebografia) - 53%. În cazul reacţiei negative la prezenţa D-Dimerului în sânge poate fi constatată cusiguranţă lipsa trombozei venoase, dar în cazul reacţiei pozitive la D-Dimer diagnosticul,,tromboză’’trebuie să fie confirmat cu aplicarea altor metode. Determinerea D-Dimerului sangvin – indice descrining cu scopul de a exclude TEAP nemasive chiar la primă etapă a investigaţiilior. Creşterea D-Dimerului măreşte probabilitatea diagnosticului TEAP.5. Scintigrafia ventilaţional-perfuzională pulmonară cu introducerea intravenos amacrosferilor, albuminei, marcate cu Te-99mPentru TEAP sunt tipice defectele marginale cuneoforme (segmentare şi lobare) - lipsă alimentăriicu sânge alături de ventilarea normală a plămânilor. Orice proces, care duce la majorareapresiunii în sistemul venelor pulmonare, determină redistribuirea circuitului sangvin pulmonar şimicşorează informativitatea metodei. Are importanţă semnificativă compararea datelor scintigrafieiventilaţional-perfuzionale cu rezultatele radiografiei cutiei toracice.Scintigrafia de perfuzieAceastă metodă este bazată pe vizualizarea patului vascular pulmonar periferic cu aplicarea macroagregatelorale albuminei umane, marcate cu Tc 99 sau I-125. Pentru defectele perfuzionale estecaracteristic conturarea clară, forma triunghiulară şi localizarea, care corespunde zonei vascularizăriivasului afectat (lobul, segmentul); deseori au loc defecte multiple de perfuzie. Metoda dată nu permitesă estimăm localizarea concretă a tromboemboliilor din cauza că scintigrafia de perfuzie face posibilănumai localizarea zonei, pe care alimentează vasul afectat, dar nu şi a vasului. Deci diagnosticul„TEAP” semnificativ corect poate fi stabilit numai în cazul afectării ramurilor principale ale artereipulmonare. Aşadar, ocluzia unei ramuri pulmonare principale se manifestă prin lipsa acumulării preparatuluiradiofarmacologic în plămânul respectiv. În caz de tromboembolie fără ocluzie se depisteazăscăderea difuză a radioactivităţii plămânului întreg, deformarea şi micşorarea câmpului pulmonar. Lipsadereglărilor perfuziei pulmonare permite sa refuzăm de la diagnosticul de TEAP [10].Gradul dereglărilor perfuziei pulmonare, după datele scintigrafiei, se determină în modul următor:Gradul 1(uşoare) - deficitul perfuzional constituie până la 29%, gradul II (mediu) - 30-44%, gradulIII (grave) – 45-59%, gradul IV (extremi de grave, dereglări perfuzionale) - 60% şi mai mult.Defectele acumulării izotopului în plămâni pot fi observate şi în alte maladii, care măresc vascularizareaplămânilor (pneumonie, atelectazie, tumori emfizem, policistoză, pneumoscleroză, bronşectazii,exsudat pleural, arteriită ş.a.).190