2007, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

PNEUMONIA EXPERIMENTALĂ PRIN STREPTOCOCCUS PYOGENESREZISTENT LA PENICILINĂ: ASPECTE EVOLUTIVE, MORFOLOGICEŞI TRATAMENTUL ANTIBACTERIANTatiana Dumitraş 1 , asist. univ., Sergiu Matcovschi 1 , dr. h. în medicină, prof. univ.,Grigore Dumitraş 2 , dr. în medicină veterinară, conf. univ., Radu Cojocaru 3 , dr. înmedicină, Constantin Matcovschi 4 , dr. h. în medicină, prof. univ., Natalia Sainsus 1 , dr. înmedicină, conf. univ., Nicolae Josan 2 , dr. h. în medicină veterinară, prof. univ.,USMF ”Nicolae Testemiţanu” 1 , UASM 2 , CEBEPşiCB al CNŞPMP 3 ,Agenţia Medicamentului 4Pneumonia comunitară (PC) se atestă printre cele mai frecvente afecţiuni ale căilor respiratoriiinferioare. În Republica Moldova în perioada 1995-2005 anual s-au înregistrat de la 13562 până la23390 cazuri de PC, indicele morbidităţii variind de la 4,5‰ până la 5,4‰ [18].În prezent structura etiologică a PC este dominată de S.pneumoniae şi de microorganismele „atipice”(M.pneumoniae, C.pneumoniae). Datele din literatura de specialitate privind rolul S.pyogenesîn PC la adultul imunocompetent sunt sporadice, incidenţa fiind de 0,3%-1% [2, 5, 8]. În ultimii 10ani însă comunicările despre rolul etiologic al S. pyogenes sunt în continuă creştere. Astfel, în 2002 înCentrul Militar din San-Diego (SUA) au fost spitalizaţi 128 de soldaţi în termen cu diagnostic de PC,S.pyogenes fiind depistat în 24 % cazuri [3].Paralel cu creşterea ofertei de preparate antimicrobiene evoluează progresiv rezistenţa agenţilorcauzali ai pneumoniei comunitare la antibiotice. Datele referitoare la S.pyogenes reflectă o rezistenţă,în general, joasă la peniciline şi la alte preparate antimicrobiene, deşi într-un studiu finlandez s-araportat despre sensibilitatea scăzută a microorganismului la macrolide. R.S.Kozlov şi coaut. (2002)au demonstrat că şuşele S.pyogenes din diferite regiuni ale Federaţiei Ruse au fost absolut sensibile invitro la penicilină G şi levofloxacină şi înalt sensibile la macrolide şi clindamicină [12].Opiniile privind importanţa clinică a rezistenţei microbiene sunt controversate. În prezent secercetează intens impactul rezistenţei la peniciline, cefalosporine şi macrolide asupra severităţii PC,duratei tratamentului în staţionar, complicaţiilor şi mortalităţii [4, 7, 11, 19, 20]. Totodată, în literaturade specialitate a fost descris paradoxul in vitro/ ex vivo referitor la succesul clinic în pofida rezistenţeila beta-lactame şi macrolide [1, 4, 6].Studiile efectuate sunt, în mare măsură, heterogene după vârtsa pacienţilor, specimenele prelevate,comorbidităţi, stările imunosupresive. Pentru a evita acţiunea factorilor sus-numiţi s-au efectuatnumeroase încercări de a reproduce modele experimentale ale pneumoniei prin S.pneumoniaeantibiorezistent [13, 14, 16]. Asemenea studii referitoare la S.pyogenes până în prezent nu au fostefectuate.Scopul studiului a fost crearea modelului experimental de pneumonie prin Streptococcus pyogenesrezistent in vitro la penicilină şi tratamentul antibacterian al pneumoniei cu ceftriaxon şi azitromicină.Materiale şi metode. Experienţa a fost desfăşurată în blocul specializat al laboratorului Centruluide Epidemiologie a bolilor extrem de periculoase şi combatere a bioterorismului al CentruluiNaţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă în perioada 13.02.2007-21.02.2007.Au fost infectaţi 60 de şoricei albi de sex masculin cu vârstele cuprinse între 5-8 săptămâni şicu greutatea corporală de 20-22 g. Pentru inocularea animalelor s-au folosit culturi de Streptococcuspyogenes rezistent la penicilină şi Streptococcus pyogenes sensibil la penicilină, izolate de la pacienţiispitalizaţi cu pneumonie comunitară şi confirmate prin API.Partea experimentală a constat în supravegherea a două grupe de şoricei (trataţi şi netrataţi cuantibiotice). Infectatrea şoriceilor s-a efectuat intraperitoneal, doza de infectare a constituit 0,05145