2007, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

- eliminări retronazale - 48,5%:- disfagie - 36,%%;- disfonie - 33,7%;- strănut - 21,4%.La aceşti bolnavi s-a diagnosticat: faringite, rinite, laringite etc., însă, aplicând un tratament- ţintă şi „etiopatogenic” empiric, rezultatul n-a fost cel dorit. La consultaţiile gastroenterologului,terapeutului, ftiziopulmonologului la majoritatea bolnavilor a fost depistată patologia respectivă sauchiar refluxul gastroesofagian.Patologia laringiană este legată cu RGE şi, după opinia autorilor H. Girschiq,E.N. Garabedion (1996), este următoarea:- manifestări laringiene acute;- manifestări laringiene cronice.Din numărul celor acute fac parte: spasmul laringian, care are la baza sa patfiziologică hipertoniavagală. Pentru a diagnostica acest spasm este necesar a efectua atât la nou – născuţi, cât şi la copiiimici investigaţii endoscopice şi funcţionale.Manifestările laringiene cronice curate sau asociate cu RGE sunt:- laringomalacia, ori stridorul laringian congenital;- dischinezia laringiană;- laringitele recidivante;- stenozele scheletare.Semnele clinice obişnuite în aceste cazuri se prezintă la examenul endoscopic ca o inflamaţie amucoasei laringelui în regiunea lui posterioară. De asemenea, sunt congestionate plicele ariepigloticeşi mucoasa de pe cartilajele aritenoidiene. La următorul stadiu se observă un edem al acestor părţianatomice ale laringelui. Inflamaţia poate să se extindă şi pe plicele vestibulare. Însă prima este afectatăpartea posterioară a laringelui.Uneori procesul inflamator poate să se extindă şi în partea posterioară a traheei. El poate cuprindeşi laringele în totalitate.Concluzii1. Refluxul gastroesofagian prezintă o patologie interdisciplinară care merită o atenţie mai serioasăfaţă de diagnosticarea şi tratamentul acestor manifestări condiţionate de maladie.2. Rolul principal în diagnosticarea timpurie şi corectă îl are anamneza, pH metria timp de 24 deore, endoscopia şi altele după necesitate.3. Tratamentul este complex: medical şi chirurgical. În aplicarea lui sunt antrenaţi specialiştii:ORL, gastroenterologul, stomatologul, pulmonologul ş.a.Bibliografie selectivă1. Mc. Nally P.K., Maydonovitch, C.L., Prosek R.A., Evaluation of gastroesophageal refl ux asa cause of idiopatic hoarseness. Dig Dis Sci, 1989, 34: 1900-1904.2. Richter J.E., Extraesophageal presentations of gastroesophageal refl ux disease: an overview.Am J Gastroenterol, 2000; 95 (8 Suppl): S1-3. Review.3. Koufman J.A., Wiener G.Y., Wallace C.W. et al., Refl ux laryngitis and its sequela: the diagnosticrole pH ambulatory 24 hours monitoring, J Voice, 1988; 2: 78-9.4. Toohill R.J., Mushtag E., Llhman R.H., Otolaryngologic manifestations of gastroesophagealrefl ux., Amsterdam, Kugler et Ghedini Publications, 1990, pp. 3005 -9.5. Koufman J.A., The otolarzngologic manifestations of gastroesophageal refl ux disease(GERD). A clinical investigation of 225 patients using ambulatorz 24 hours pH monitoring and anexperimental investigation of the role and acid and pepsin in the development of laryngeal injury,Laryngoscope, 1991;101: 1-78.6. Wong R.K.H., Hanson D.E., Waring P.J., Shawg G , RNT manifestations of gastroesophagealrefl ux. Am J Gastroenterol , 2000; 95 (suppl): S15-S22.7. Delahunty J., Acid laryngitis. J Laryngol Otol,1972; 86: 335 – 42.139