2007, nr. 3 - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Evoluţia PC prin micoplasme şi clamidii, de regulă, nu este gravă: în studiul nostru în 71%(12/17) cazuri a fost cu PC de gravitate medie. Deseori s-a semnalat sindromul bronhoobstructiv(wheezing), obiectivizat şi prin scăderea valorilor VEMS (cuprinse între 40% şi 70% din prezis) laspirometrie.Au fost înregistrate deosebiri ale semnelor radiologice în PC prin micoplasme şi clamidii faţă dePC pneumococică: în PC cu atipici tabloul radiologic mai des este modest şi se prezintă ca opacitateinterstiţială polisegmentară (65% cazuri), în 29% cazuri – bilaterală. Modificările radiologice de tipopacităţi alveolare au fost observate mai rar, la 35% (6/17) pacienţi, prezentându-se ca pneumonii defocar sau pneumonii polisegmentare (2/17). Paternul radiologic de diseminaţie pulmonară bilaterală,descris anterior ca unul din atributele pneumoniei „atipice”, a fost prezent într-un caz de PC prin clamidie.Colecţia lichidiană s-a întâlnit la 30 % din pacienţi (5/17) cu PC prin agenţi atipici.Rezolvarea radiologică a PC prin micoplasme şi clamidii este lentă: astfel, după 14 zile de antibioterapie,doar 31% bolnavi cu PC prin micoplasme şi clamidii au radiograma normală (tab. 2), iardupă 4 săptămâni de la iniţierea antibioterapiei resorbţia infiltratului pulmonar survine la majoritatea,adică încă la 57% pacienţi. Schimbările reziduale (fibroză pulmonară, aderenţe pleurale) au fost observatela 30 % din aceşti pacienţi.Particularităţile PC prin Legionella pn. au fost analizate la 14 pacienţi, la 6 din ei fiind apreciatăasocierea legionelei cu alt agent atipic: cu micoplasma în 2/6 cazuri, cu clamidia în 3/6 cazuri sau cuambele în 1/6 cazuri. PC prin Legionella pn. au fost de o gravitate medie la 11/14 pacienţi şi severăla 3/14 pacienţi.Deşi PC prin Legionella pn. are manifestări clinice diferite, în majoritatea cazurilor aceasta seaseamănă cu cea pneumococică. Astfel, la 9/14 din pacienţii cu PC prin Legionella pn. debutul boliia fost acut, cu tuse seacă, cu manifestările sindromului de impregnare infecţioasă cu febra înaltă, cufrisoane (6/14), dispnee. La ceilalţi 5/12 pacienţi simptomele bolii s-au instalat treptat, timp de 7-14zile.Sindromul cataral la debutul bolii a fost menţionat de 5/14 bolnavi cu pneumonia legionelozică.Junghiul toracic era prezent la jumătate din pacienţi. Sindromul bronhoobstructiv, la fel ca în pneumoniileprin micoplasme şi clamidii, a fost decelat mai des decât în PC cu pneumococ. Din manifestărileextrapulmonare observate pot fi menţionate cele gastrointestinale în 14% (2/14) cazuri, hepatosplenomegalia14% (2/14), într-un caz cu majorarea de 3 ori a transaminazelor, disfuncţii renale în21%, cerebrale în 14% (2/14), cutanate în 7% (1/14) pacienţi. Printre complicaţiile acute observate laacest grup de pacienţi pot fi menţionate şi insuficienţa respiratorie acută (21%), şocul infecţios-toxic(7%), insuficienţa renală acută (7%).Examenul fizic în PC prin legionelă, de obicei, nu a furnizat date specifice: mult mai rar decâtîn pneumonia pneumococică au fost înregistrate semnele de condensare pulmonară. Epanşamentulpleural a fost evidenţiat mai rar (la 2 pacienţi) decât în PC cu pneumococ şi cele prin clamidii şi micoplasme(tab. 1).Radiologic PC prin legionelă se prezintă cu o afectare pulmonară mult mai întinsă decât s-arfi putut presupune din rezultatele examenului obiectiv (în 29% cazuri afectarea a fost bilaterală). Lajumătate din pacienţi au fost evidenţiate consolidări alveolare de focar, multisegmentare. În alte 50%cazuri opacitatea a fost de tip interstiţial. Însă la o pacientă (cu PC prin legionelă şi micoplasmă) cuun tablou radiologic de opacităţi interstiţiale, CT pulmonar petrecut în acelaşi timp a evidenţiat consolidărialveolare multisegmentare mult mai întinse decât la radiografia pulmonară (fi g. 1).100