Akademos 4 2010. pentru PDF indd.indd - Akademos - Academia de ...

akademosRevistă de Ştiinţă,Inovare, Cultură şi ArtăÎnregistrată la Ministerul Justiţiei la25.05.2005, nr. 189.Fondator:Academia de Ştiinţe a MoldoveiColegiu de redacţie:Acad. Gheorghe DUCAAcad. Teodor FURDUIAcad. Ion BOSTANAcad. Valeriu CANŢERAcad. Boris GAINAAcad. Andrei EŞANUM.cor. Ion TIGHINEANUM.cor. Dumitru MOLDOVANM.cor. Stanislav GROPPADr. hab. Mariana ŞLAPACDr. hab. Ion GUCEACDr. hab. Vasile MARINADr. Ghenadie CERNEIRedactor-şef:Viorica CUCEREANUFoto:Vladimir ColosIurie FocaRomeo Şveţ***Acest număr este ilustrat cu lucrări de PavelŞillingovski (1881–1942), din colecţiileMuzeului Naţional de Artă; Albumul PavelŞillingovski. Maeştri basarabeni din secolul XX,editura "Arc"Adresa Redacţiei:MD 2001mun. Chişinău,bd. Ştefan cel Mare 1et. 4, birou 432Tel.: (+373 22) 212381www.akademos.asm.mde-mail: akademos@asm.mdvcucereanu@yahoo.frISSN 1857-0461Editat la Tipografia AŞMRedacţia nu-şi asumă răspunderea pentruopiniile exprimate de autoriDistribuire gratuităCUPRINSProf. Leszek Balcerowicz. Criza financiară şi scenarii post criză ........................................... 3Renumitul economist, Leszek Balcerowicz, la Chişinău ........................................................... 5M. cor. Dumitru Moldovan. Leszek Balcerowicz – un Columb al tranziţiei .......................... 6Viorel Gîrbu. Economia Republicii Moldova în lumina recentei crize economice mondiale . 8Acad. Gheorghe Duca. Revitalizarea economiei, imperativul naţional ce ne uneşte .............. 10Dr. hab. Alexandru Stratan. Reflecţii asupra problemelor atragerii investiţiilor străine înRepublica Moldova ................................................................................................................... 13Dr. Ghenadie Cernei. Vom avea sau nu o economie inovaţională? ........................................ 15Sergiu Porcescu, Dan Grosu. Fundamentarea exerciţiului de foresight .................................. 17Noi membri titulari ai AŞM ....................................................................................................... 25Concurs Naţional de susţinere a ştiinţei Savantul anului 2010 ................................................ 27Premiile AŞM pentru 2010 ........................................................................................................ 28Dr. Mihai Taşcă. Accesul la arhive în Republica Moldova, cu referire la depozitele specialede stat din cadrul SIS şi MAI .................................................................................................... 29Dr. hab. Nicolae Enciu. Consideraţii privind particularităţile regimului totalitar comunistdin Moldova sovietică (1924-1991) .......................................................................................... 35Doctorand Vitalie Munteanu. Mănăstirile basarabene sub comunism. Mărturisiri ................ 47Dr. Ion Xenofontov. Dimensiuni ale paralimbajului în discursul istoriei verbale .................... 53Dr. hab. Constantin I. Ciobanu. Simetria „ascunsă” a Acatistului de la Arbore .................... 55Dr. Elena Ungureanu. Biblia, biblioteca şi „biblio”-netul ca hipertext ................................... 66M. cor. Maria Duca, rector UnAŞM. Instruire prin cercetare. ................................................. 71Dr. Violeta Tipa. Ecranul: cultura audiovizuală ....................................................................... 74Dr. hab. Ion Guceac. Dreptul la viaţă şi fenomenul morţii cerebrale ...................................... 78Dr. hab. Vladimir Hotineanu. Realizările sistemului ocrotirii sănătăţii şi perspectivele dedezvoltare ................................................................................................................................... 86Acad. Ernest Aruşanov, m. cor. Leonid Culiuc, prof. Petru Gaşin, acad. AlexeiSimaşchevici, prof. Dormidont Şerban. Noi materiale semiconductoare şi structuri pentruconversiunea fotovoltaică a energiei solare ............................................................................... 91PhD Dmitrii Lozovanu. Markov decision processes and determining nash equilibria forstochastic positional games ........................................................................................................ 98Acad. Constantin Turtă. Magneţii moleculari, una din direcţiile prioritare moderne alecercetării ..................................................................................................................................... 106Natalia Secara, doctorandă, acad. Gheorghe Duca. Radicalii liberi în sistemele biologice:mecanisme de formare şi de protecţie a celulelor ...................................................................... 115Dr. hab.Valentin Focşa. Aplicarea markerilor genetici la crearea tipului de taurinemoldovenesc al rasei Bălţata cu negru ..................................................................................... 119Olga Ioniţă, doctorandă, acad. Andrei Negru. Specii noi de Pilosella Hill. (AsteraceaeDumort.) din flora Basarabiei .................................................................................................... 124Dr. hab. Zina Şofransky. Cromatica tradiţională din arealul carpato-danubiano-pontic încontext mondial .......................................................................................................................... 128Dr. Diana Porubin. Apă: istorie, resurse, perspective .............................................................. 137Valentina Iarovoi. Apa în alimentaţie, obiceiuri şi tradiţii ....................................................... 139Dr. hab. Anatol Eremia. Reglementarea onomasticii naţionale .............................................. 143Dr. Nina Corcinschi. Paul Goma – 75 ...................................................................................... 148Acad. Mihai Cimpoi. Paul Goma: întoarcere în Ithaka ............................................................ 150Dr. conf. univ. Aliona Grati. Paul Goma cu altă imagine artistică a basarabeanului .............. 151Dr. Valentin Constantinov. Ţara Moldovei în timpul domniei lui Constantin Cantemir.Documente interne (1685-1693)................................................................................................157Dr. hab. Tudor Stavilă. Pavel Şillingovski, basarabeanul din inima Rusiei ............................ 160Dr. Mihai Coşcodan. Prima femeie academician din Republica Moldova .............................. 165Acad. Gheorghe Ţîbîrnă. Sub steaua fratelui mai mare .......................................................... 166Dr. Svetlana Procop. Cavaler al ştiinţei moldave .................................................................... 167Dr. hab. Pavel Parasca, dr. hab. Valentin Tomuleţ. Cele trei secole ale Mănăstirii Hâncu .. 168M. cor. Demir Dragnev. Identitatea internaţională a Principatului Moldovenesc ................... 172Dr. hab. Ion Eremia. Evoluţia educaţiei istorice ...................................................................... 175Conf. Univ. Dr. Carmen Cornelia Balan. O mărturie de trăire în istorie .............................. 177Ion Şpac. Repere cantemireşti ................................................................................................... 178Dr. hab. Victor Moraru. Resursele comunicaţionale ale acţiunii politice ............................... 180Acad. Gheorghe Duca. Academicianul Ion Popuşoi – un destin asumat ................................. 181M. cor. Mefodie Raţă la 75 de ani .............................................................................................. 184Dr. hab. Vladimir Hotineanu la 60 de ani .................................................................................. 185Dr. hab. Petru Buiucli la 80 de ani ............................................................................................. 186Dr. hab. Nicanor Babără la 70 de ani ......................................................................................... 187Dr. hab. Vladimir Axionov la 60 de ani ..................................................................................... 188Acad. Nicolae Andronati la 75 de ani ........................................................................................ 189Dr. hab. Anatolie Casian la 75 de ani ......................................................................................... 190Acad. Constantin Turtă la 70 de ani ........................................................................................... 191Dr. Valeriu Bujoreanu la 70 de ani .............................................................................................nr. 4(19), decembrie 2010 - 1192

AkademosProf. Leszek BALCEROWICZ la A.Ş.M.…Procesul de tranziţie, odată început, trebuie finalizat. Este ca şi în medicină,când începi un tratament şi nu-l duci până la sfârşit, nu poţi avea un rezultat.Iar în democraţie oamenii aleg doctorul. De aceea consider că savanţii trebuiesă ajute societatea să aleagă doctorul bun, potrivit, ca să fie finalizat tratamentuliniţiat.Leszek Balcerowicz2 - nr. 4(19), decembrie 2010

EconomieCRIZA FINANCIARĂŞI SCENARIIPOST CRIZĂProf. Leszek BALCEROWICZOn November 6th - 7th, 2010, the well-knownPolish economist, Leszek Balcerowicz, made a fi rstvisit to Moldova. He carried out a public lectureentitled “THE FINANCIAL CRISIS AND POST-CRISIS SCENARIOS” within the Academy ofSciences of Moldova.Subiectul prelegerii mele este criza financiarăglobală şi consecinţele acesteia. În primul rând, aşvrea să explic de ce numim această criză globală.Pentru că a început în vest, în SUA, iar deocamdatăeconomia SUA este cea mai mare în lume şi încazul în care în SUA intervine o criză, consecinţeleacesteia se resimt în toată lumea.Toată lumea este afectată. Dar în diferită măsură.În Ţările Baltice PIB-ul a scăzut cu 15 la sută, înUcraina cu mai mult de 10 la sută. În Moldova crizanu a fost atât de pronunţată ca în alte ţări şi, ceea ceîncurajează, în baza rapoartelor pe care le-am citit,deja a început o creştere economică. Însă după cumam arătat, lumea a fost afectată de criză. De ce onumim criză financiară? Pentru că ea este centratăîn sectorul financiar. Iar sectorul financiar constădin bănci şi alţi actori financiari. Aceasta este oparte destul de importantă a economiei, astfel încâtîn cazul în care apare o criză în sectorul financiar,această criză afectează întreg sistemul.Înainte de a veni cu mai multe detalii, aş vrea sămenţionez că lumea percepe crizele financiare ca odeficienţă sau o slăbiciune capitală. Însă se uită căcele mai dure crize au avut loc în regimuri politiceunde există o concentraţie a puterii politice. Şi celemai grave crize au avut loc în sistemele socialiste.Unele din ele au devenit catastrofe umanitare, cuma fost colectivizarea în anii 1930 sub regimul luiStalin, sau cea din China sub Mao, nemaivorbind deceea ce s-a întâmplat în Cambodja.La fel şi criza care a avut loc în Polonia, România,Ungaria şi Bulgaria, când s-au împrumutat dinexterior sume foarte mari. Însă aceste fonduri nu aufost folosite în mod eficient. Este vorba de pericolulesenţial pe care îl comportă concentraţia puteriipolitice. Efectul cel mai complicat al concentraţieiputerii politice este că nu există pieţe, iar lipsa depieţe duce la stagnare. Nemaivorbind de existenţacomunismului.Aş vrea să menţionez că tranziţia de la putereapolitică care domină asupra indivizilor şi limiteazăpieţele este un proces temporar. Dar acest proces detranziţie, odată început, trebuie finalizat. Este ca şiîn medicină, când începi un tratament şi nu-l ducila sfârşit, nu poţi avea un rezultat. Iar în democraţieoamenii aleg doctorul. De aceea consider că savanţiitrebuie să ajute societatea să aleagă doctorul bun,potrivit, ca să fie finalizat tratamentul iniţiat.Şi acum revenim la criza financiară. Sunt 2întrebări principale, pe care le ridică recesiunea.Prima se referă la cauzele acesteia. De ce crizafinanciară afectează economiile? Şi a doua este dece unele recesiuni durează mult, nu doar 2-3 ani, darpână la 10 uneori?Cu referire la prima întrebare am putea spunecare sunt cauzele aproximative. O cauză ar ficreşterea excesivă a împrumuturilor. Volumul,rata creditelor creşte rapid. Bineînţeles că ele suntnecesare pentru dezvoltarea economiei, dar în cazulîn care acest proces se dezvoltă prea rapid, au locnişte explozii, boom-uri. Iar boom-urile fac să sealeagă praf după ce explodează. E la fel ca şi cumconducem un automobil: există o limită de viteză şiîn cazul în care depăşim viteza, riscăm să producemun accident.Praful de pe urma boom-urilor creează recesiuni,cauzele cărora le voi explica puţin mai târziu. Voiilustra prin exemplul Spaniei şi Mexicului. În 1960,PIB-ul pe cap de locuitor era la acelaşi nivel înaceste ţări. Însă Spania este astăzi mult mai bogatădecât Mexicul şi ne întrebăm de ce? Acest lucru seîntâmplă pentru că Mexicul a trecut prin 3 crize, iarSpania a reuşit să le evite. Excesele de împrumuturi,împrumuturile excesive trebuie limitate, asemeneapractici urmând să fie prevenite, aceasta este sarcinaBăncilor Centrale.Principala întrebare este de ce apar boom-urilede împrumuturi. Mulţi economişti consideră căaceasta este o slăbiciune, un punct slab al noilorsisteme economice. Crizele financiare apar pefundalul unor afaceri optimiste, după care intervineşi situaţia de pesimism.În primul rând, aceste boom-uri eronate deîmprumuturi sunt cauzate de nişte intervenţiipublice greşite. Şi în situaţia crizei financiareactuale este foarte greu de evidenţiat care anumedintre intervenţiile publice au fost greşite. În SUAratele dobânzilor erau excesiv reduse. În 2004acestea au fost reduse până la 1%. Iar atunci cândratele dobânzilor sunt foarte mici, rata dobânzilorfiind preţul unui împrumut, volumul împrumuturilorcresc foarte mult. Tot în SUA existau presiuninr. 4(19), decembrie 2010 - 3

Akademospolitice asupra instituţiilor financiare ca acestea dinurmă să ofere împrumuturi oamenilor. Guverneleşi băncile centrale interveneau timp de zeci de anipentru a scoate din dificultăţi financiare diferiteinstituţii. De aceea, ambianţa financiară şi în genereoperatorii de ambianţă financiară considerau căinstituţiile financiare mari nu pot să se dezvolte.Dar consecinţa unei astfel de gândiri este foarteimportantă. Pieţele financiare oferă împrumuturiieftine instituţiilor financiare care pot să se dezvolteşi să crească chiar şi mai mult. Consider că astfelde situaţie este ceva natural pentru că nu s-au făcutintervenţii publice greşite nici în cazul acesteicrize, nici în cazul crizelor anterioare. Principalamea ipoteză la momentul actual este că ar fi greşitsă dăm vina doar pe pieţele financiare. Astfel,introducem şi mai multe reglementări juridice, darele nu vor cuprinde cele mai importante cauze alecrizei. Trebuie să reducem riscul politicilor greşite.Acest lucru necesită un efort considerabil din parteasocietăţii civile, ca de obicei.Acum aş vrea să răspund la a doua întrebare.De ce crizele financiare afectează economiile?Aici nu exzistă secrete. După cum am spus, crizelefinanciare sunt cauzate de creşterea excesivă aîmprumuturilor. Dacă creditele cresc prea repede,şi procentul deciziilor greşite este în permanentăcreştere. Cu alte cuvinte, şi controlul calităţii arede suferit. După boom băncile au în portofoliulsău credite mari care nu pot fi rambursate. Elesunt nevoite să reducă volumul împrumuturilor,pentru că altfel au pierderi. Pe de altă parte, suntşi gospodăriile casnice, şi companiile care audatorii enorme. Acestea cheltuiau prea mult înbaza împrumuturilor. Astfel, ele trebuie să reducăcheltuielile. Dacă anterior erau cheltuieli foartemari, azi trebuie să reducă cheltuielile. Şi caurmare a acestei reduceri, creşte rata şomajului.Însă creşterea ratei şomajului diferă. Dacă neuităm la Spania, rata şomajului a crescut enorm,de la 10 la 20 %. În Marea Britanie rata şomajuluia crescut mult mai puţin, deşi recesiunea a fostaceeaşi. Aceasta s-a întâmplat din cauza că piaţaforţei de muncă este în Spania foarte rigidă. Întimp ce o anumită parte de muncitori nu pot plecade la locul lor de muncă, o altă parte dintre ei pot ficoncediaţi. Din cauza că este angajare temporarăpe o anumită perioadă de timp, rata şomajuluieste foarte înaltă. Piaţa rigidă mai înseamnăcă nu poţi reduce salariul. În timpuri grele nupot fi locuri noi de muncă, din care cauză rataşomajului este înaltă. Rezumând, putem spunecă dacă avem un boom, numaidecât va urma orecesiune. Iată de ce, e mai bine să evităm boomurile.Ca şi în medicină, prevenirea este mai bunădecât lecuirea.Există în ştiinţa economică dezbateri întrediferite curente cu privire la care dintre politici şiintervenţii sunt mai eficiente. Nu voi da prea multedetalii în comunicarea mea scurtă, dar vă pot spunecă nu există miracole. Magia soluţiilor într-un felsubstituie standardul public sau standardul privat.Problema e datoria publică care este în creştere.Chiar şi în SUA lumea este preocupată de mărimeadatoriei publice. Din care cauză democraţii aupierdut ultimele alegeri. Pentru că oamenii suntîngrijoraţi de creşterea enormă a datoriilor publiceîn SUA. Şi cred că au avut dreptate.Ultima întrebare este de ce sunt greşitepoliticele de după declanşarea cruzelor. Putemvedea diferenţele foarte mari în creşterile de dupăcriză. Recesiunile tind să fie foarte îndelungate, darîn realitate am vrea să vedem cum aceste recesiuniau evoluat pentru că eu consider că aceste recesiuninu întotdeauna au fost corect interpretate. În anii1930 se vorbea despre Marea recesiune. Însăaceastă Mare recesiune a avut loc în unele ţări, nuîn toate – în SUA, în Germania, Franţa, afectândîntr-o măsură mai scăzută Marea Britanie, Italiasau Japonia. După cel de-al Doilea Război Mondials-a văzut o încetinire a dezvoltării economiei înJaponia. Japonia a avut o creştere economică foartemare până în anii 1970, după care a intervenit o marecriză financiară, în urma acesteia fiind înregistratăapoi o creştere economică nesemnificativă.Acum am vrea să ne uităm la cauzele care facca această recesiune să fie atât de îndelungată. Dincercetările mele empirice am conchis că recesiunileîndelungate sunt cauzate de politicile greşite. Înanii 1930 în SUA sub Roossevelt cauzele recesiuniiau fost investiţiile private extinse care au generatsalarii mai mari, ceea ce a redus profitul şi a crescutmonopolizarea economiei. În Japonia cauza acesteirecesiuni îndelungate a fost următoarea – guvernula vrut să protejeze nişte întreprinderi mari, care nuerau eficiente, aşa numitele industrii-zombi, astfelguvernul a încercat să direcţioneze împrumuturilecătre aceste întreprinderi care aduceau pierderişi, ca rezultat, mult mai puţine împrumuturi erauîndreptate spre întreprinderi promiţătoare mai mici.Şi iarăşi trebuie să ne uităm foarte atent la ce acţiuniîntreprinde guvernul după criză.Şi ultima chestiune. Nu cred că această criză aschimbat lucrurile fundamentale şi nu cred că din eaam tras nişte învăţăminte fundamentale noi. Criza cusiguranţă nu a reînviat socialismul, nu l-a reabilitat.Aş spune că s-a întâmplat un lucru opus celui dereabilitare a socialismului. De aceea cred că lecţiile4 - nr. 4(19), decembrie 2010

sau învăţămintele trase de pe urma crizelor anterioareîn ceea ce priveşte paşii care trebuie întreprinşi dupăcriză pentru a creşte economia sunt valabile. Aş vreasă menţionez un punct foarte important – crizeleeconomice au aprofundat sărăcia şi aceasta a fostfoarte greu de suportat în ţările sărace, iar socialismula generat ţări sărace. Nu poate fi eradicată sărăciafără o creştere durabilă economică. În termenigenerali, de ce este nevoie pentru a realiza o astfel decreştere economică? În primul rând este nevoie deo stabilitate macroeconomică, inclusiv în domeniufiscal, stabilitatea banilor, poate că o impozitarefoarte mică, ceea ce este posibil numai în cazul cândcheltuielile bugetare nu sunt prea mari. Un mediupermanent bun de comunicare favorabil dezvoltării,care din nou cere o stabilitate macroeconomică,un bun sistem legislativ, o administrare publicăbună şi un sistem de justiţie bun. Pieţe flexibile,La iniţiativa Academiei de Ştiinţe a Moldoveişi a prim-ministrului Vlad Filat, în perioadade 6-7 noiembrie 2010, pentru prima dată avizitat Republica Moldova profesorul LeszekBalcerowicz (n. 1947), ex-viceprim-ministru şiministrul Finanţelor al Poloniei. Unul din puţiniipoliticieni şi economişti din Europa Centralăşi de Est care, antrenaţii fiind în procesuldecizional, a obţinut succese spectaculoase,unanim recunoscute în lume. În cadrul acesteivizite de lucru, înaltul oaspete polonez a avutîntrevederi cu conducerea ţării şi cu reprezentanţiai comunităţii ştiinţifice.În cadrul vizitei sale, prof. Leszek Balcerowicza ţinut, pe data de 6 noiembrie, în Sala Azurie aAcademiei de Ştiinţe a Moldovei, o prelegere publicăcu tema „Criza financiară şi scenarii post criză”.Economiepieţe libere, în special piaţa forţei de muncă. Şi înafara accesului la economiile mondiale, acces lapieţe mari, ceea ce este foarte important mai alespentru pieţele mici, cum este Moldova. Este foarteimportant, fundamental de importantă – integrareaîn Uniunea Europeană. Dar pentru acest lucrutrebuie întrunite nişte condiţii pe care le-a întrunitPolonia atunci când a Aderat la UE. Este o situaţiede câştig reciproc, nu este vorba de nişte sacrificii:în cazul în care întruneşti aceste condiţii îţi faciliteziaccesul în UE.Şi în sfârşit, pentru că ne aflăm la Academia deŞtiinţe a Moldovei, nu pot să nu menţionez rolulştiinţelor bune, ştim cu toţii că o ştiinţă bună are unrandament foarte mare. Şi cercetările aplicate suntesenţiale pentru a asigura legătura între cercetare şiimplementarea acesteia.Prelegere publică rostită la AŞM,6 noiembrie 2010RENUMITUL ECONOMIST LESZEK BALCEROWICZ, LA CHIŞINĂUÎn după amiaza aceleiaşi zile, Leszek Balcerowicza vizitat Academia de Studii Economice din Moldova.Aici, într-o atmosferă festivă şi cordială, i-a fostacordat titlul de Doctor Honoris Causa al acesteiprestigioase instituţii de învăţământ din ţară.În continuare, a avut loc o masă rotundă cugenericul „Transformări post-socialism într-operspectivă comparativă”, organizată de ASEMîn comun cu Institutul de Economie, Finanţe şiStatistică al AŞM, cu participarea profesoruluiLeszek Balcerowicz. La manifestările respective auparticipat cercetători în economie şi-n alte domeniiale ştiinţei şi inovării, rectori şi decani ai instituţiilorde învăţământ superior, doctoranzi şi masteranzi,oficialităţi reprezentând autorităţile publice centrale,lideri de partide, membrii ONG-urilor cu profileconomic.ASEM, 6 noiembrie, 2010nr. 4(19), decembrie 2010 - 5

AkademosLESZEK BALCEROWICZ –UN COLUMB AL TRANZIŢIEIMembru corespondent al AŞMDumitru MOLDOVANLESZEK BALCEROWICZ – A COLUMBUSOF TRANSITIONThis speech was held on the occasion of grantingLeszek Balcerowicz, architect of the economicreforms from Poland of the 90s, of the title DoctorHonoris Causa of the Academy of Economic Studiesfrom Moldova.Astăzi avem deosebita onoare de a-l avea înmijlocul nostru pe Leszek Balcerowicz. Ca şi încazul altor mari personalităţi, atunci când rostimnumele său, sunt deja de prisos epitetele „faimosul”,„celebrul”, „renumitul”, „cunoscutul”, „reputatul”.Este suficient de a spune simplu şi oarecumfamiliar Balcerowicz, cum rostim Keynes, Galbrait,Cantemir sau Columb. De altfel, şi Balcerowicza fost un deschizător de drumuri, un Columb altranziţiei.În anul 1993 eram la stagiu la Universitateadin Lille. Acolo am aflat din ziare ca domnuluiLeszek Balcerowicz i s-a conferit titlul de DoctorHonoris Causa al Universităţii din Aix-en-Provencedin sudul Franţei. Era primul economist din fosteleţări socialiste care primea o asemenea distincţieîn Occident. Oricum, începând cu 1993, practic înfiecare an, domnul Balcerowicz devenea DoctorHonoris Causa al uneia sau al mai multor universităţidin întreaga lume, astfel încât a primit acest titlu dela 21 de universităţi din Franţa, Marea Britanie,SUA, Slovacia, Germania, Polonia, România, Peru,Australia şi astăzi devine Doctor Honoris Causaal Academiei de Studii Economice din RepublicaMoldova.Arhitectul reformelor economice din Poloniaanilor 1990, Leszek Balcerowicz s-a nascut la 19ianuarie 1947 în localitatea Lipno din Polonia.În anul 1970 a absolvit facultatea de ComerţExterior a Universităţii de Planificare şi Statisticădin Varşovia (în prezent denumită Warsaw Schoolof Economics). În anul 1974 obţine diploma deMBA a Universităţii St.John din New York. Un anmai târziu, în 1975, susţine doctoratul.În această perioadă formează un grup decercetători care începe a analiza efectele reformelorpe termen lung, fapt ce avea să-l ajute să devinăapoi cel mai cunoscut reformator al economiilorsocialiste.În anul 1989, când preşedinte al ţării mai eraîncă generalul Wojciech Jaruzelski, este constituit unguvern reformator, non-comunist, în frunte cu TadeusMazovetchi. În acest cabinet, Leszek Balcerowiczocupa funcţia de viceprim-ministru, responsabil deproblemele economice, în realitate de reformă, şi,totodată, funcţia de ministru al Finanţelor. Se va aflaîn aceste două funcţii ceva mai bine de doi ani, întreseptembrie 1989-decembrie 1991. În acest scurtrăstimp a reuşit însă să reformeze radical economiaPoloniei şi să realizeze programul cunoscut subdenumirea de „Planul Balcerowicz”.Cu toate acestea, cum şi era de aşteptat,rezultatele pozitive ale reformelor întreprinsenu s-au manifestat chiar a doua zi, de aceeareformatorul economiei Poloniei este nevoit să se6 - nr. 4(19), decembrie 2010În prim-plan m.cor. Dumitru Moldovan, prof. Leszek Balcerowicz,m.cor. Grigore Belostecinic, rector al ASEM

Economieîntoarcă la Warsaw School of Economics, în calitatede profesor de economie. Devenind preşedinte alpartidului de centru Uniunea Libertăţii, participădin nou la guvernare, ocupând iarăşi, în anii 1997-2000, funcţiile de viceprim-ministru şi ministru alFinanţelor Poloniei.În anii 2001-2007 a fost guvernator (preşedinte)al Băncii Naţionale a Poloniei.Domnul Balcerowicz este deţinător a numeroasepremii şi distincţii naţionale şi internaţionale: în anul1992 a primit prestigiosul premiu Ludwik Erhard, iarîn 1999 – premiul pentru cel mai de seamă europeanal anului, conferit de Institutul European dinWashington. În acelaşi an, revista „Business CentralEurope” i-a decernat premiul „Ministrul finanţeloral anului 1998”. Un an mai târziu devine posesorulPremiului internaţional „Friedrich August vonHayek”. În anul 2005 este decorat cu cea mai înaltădistincţie a Poloniei – „Ordinul Vulturului Alb”.După toate cele spuse mai sus, suntem în dreptsă ne întrebăm care calităţi i-au asigurat succesul,cum de a reuşit în decursul a doi ani să devină,probabil, cel mai vestit economist polonez al tuturortimpurilor?Desigur, este un cercetător profund cu o intuiţieprofesională deosebit de dezvoltată. Dar a mai avutnorocul să fie omul potrivit la timpul potrivit şi lalocul potrivit. A avut şi sprijinul politic necesar.În fine, a dat dovadă de un curaj fără precedent, înprimul rând, de curajul asumării unor mari riscuri şiresponsabilităţi.Ce a fost în realitate “Planul Balcerowicz”? Afost un plan de transformare a economiei polonezesocialiste într-o economie de tip capitalist şi, totodată,un plan de combatere a hiperinflaţiei şi deficituluibugetar. A fost un plan de efectuare a unor reformeradicale cu o viteză necunoscută în trecut. Atunci aapărut şi sintagma “terapia de şoc”.Strategia economică a reformei includeaurmătoarele componente:a. identificarea principalelor probleme cu carese confrunta la moment economia Poloniei;b. determinarea modelului de economie ce urmaa fi implementat;c. identificarea instrumentelor de politicăeconomică cu precizarea timpului şi a ritmurilor deutilizare a acestora.În discursul rostit cu ocazia conferirii titluluide Doctor Honoris Causa de către Universitateadin Aix-en-Provence, Leszek Balcerowicz spunea:„Identificarea condiţiilor iniţiale se aseamănă cuo diagnoză medicală, cu precizarea bolii, a altorelemente ale stării pacientului. Fără aceasta esteimposibil de a decide rezonabil ce terapie va fiaplicată şi cum va decurge ea.”Primul lucru pe care l-a întreprins „mediculunei economii bolnave” a fost stabilirea corectă adiagnozei, fără de care nicio reformă n-are sorţi deizbândă. Şi a constatat: Polonia suferea pe atuncide mai multe maladii – o economie deformată, ovistierie goală, un şomaj masiv camuflat, o inflaţiedebordantă, o datorie externă enormă, boli care larândul lor erau generate de o economie centralizatăineficientă, de lipsa libertăţilor economice, aproprietăţii private şi a pieţii libere.Autorul planului era ferm convins, dar avea şiintuiţia: cu cât mai repede vor fi realizate cât maimulte reforme, cu atât va fi mai bine pentru economiapoloneză, deoarece, spunea el, „nu poţi abandonasocialismul printr-o logică a paşilor mărunţi”.Este un mare economist, fiindcă este în acelaşitimp şi un psiholog remarcabil. A insistat careformele să fie cât mai radicale şi înfăptuite cât mairepede posibil, fiindcă cunoştea adevărul că oameniise adaptează mai uşor la condiţiile care se schimbăîn mod radical şi cu o viteză maximă, decât în cazulcând aceste condiţii se schimbă gradual.O lecţie ce ne-o da „arhitectul tranziţiei” estecă un economist sau un politician nu vor aveasucces dacă nu vor cunoaşte bine şi psihologiaomului. Probabil că lipsa cunoştinţelor în psihologiasocială, precum şi un şir de constrângeri dure, denatură politică, atât interne, cât şi externe, nu le-apermis economiştilor din Republica Moldova sărealizeze o tranziţie reuşită. Polonia, după doi ani dereforme radicale, urmaţi de alţi doi ani de reducerea PIB-ului, a pornit pe calea creşterii economice.În Moldova însă, tranziţia s-a înfăptuit un deceniuîntreg şi aceştia au fost anii unui declin economiccontinuu.În timp ce în alte ţări se discută aprins desprecăutarea unei a treia căi de dezvoltare a socialismuluide piaţă, Balcerowicz n-a încercat să experimenteze,să reinventeze capitalismul, ci a pledat de la bunînceput pentru construirea unui model de capitalismdeja existent în Europa Occidentală şi care-şidemonstrase eficienţa.Paradoxal, dar reformele înfăptuite cu succesurmau să fie apărate pe parcursul multor ani, maicu seamă în timpul campaniilor electorale. Potrivitsondajelor de opinie, la 15 ani după reforme,polonezii aveau o atitudine mai negativă faţă deprivatizare şi capitalul străin decât la începutulreformelor, în anul 1989. Este şi acesta un argumentîn folosul unor reforme radicale şi rapide.Stimaţi prieteni, pentru contribuţia sa deexcepţie la dezvoltarea ştiinţei economice despretranziţie, Senatul ASEM a fost pe deplin motivatsă acorde domnului profesor universitar, doctoruluiîn economie, ex viceprim-ministrului Poloniei,reformatorului economiei poloneze, LeszekBalcerowicz, titlul de Doctor Honoris Causa alAcademiei de Studii Economice din Moldova.Discurs rostit cu prilejul acordării Prof. LeszekBalcerowicz a titlului de Doctor Honoris Causaal ASEM. 6 noiembrie 2010nr. 4(19), decembrie 2010 - 7

AkademosECONOMIA REPUBLICIIMOLDOVA ÎN LUMINARECENTEI CRIZEECONOMICE MONDIALEViorel GÎRBUECONOMY OF THE REPUBLIC OFMOLDOVA IN THE LIGHT OF RECENTGLOBAL ECONOMIC CRISISThe article describes the situation of the economyof the Republic of Moldova after about 20 years oftransition from socialism. As a benchmark for thestate of the economy, is taken the depth of the impactexercised on it by the recent global economic crisis.In this respect, in order to give better understandingof the situation, a reference is made in the article tothe development of the economy of Poland.Main conclusions bought by the author arerelated to the need to review the role of the state inthe Moldavian economy and also of the modalitiesto deliver the social function of the state. Anotheraspect touched in the article is regarded to theprinciple of the “knowledge based society” whichcan offer positive perspectives for the Moldavianeconomy, if it can be enforced by a well correlatedand integrated model of economic growth, or betterdefi ned: “economic catch-up”. As a departure pointfor it, the author suggests the economic model appliedby the countries from the South-east Asian region inthe second part of the XX’s century.În prezent, economia Republicii Moldova, alăturide multe alte economii, se află într-o fază de recuperareca urmare a efectelor nefaste ale recentei crizefinanciare şi economice, declanşate la nivel mondial.Pe primele nouă luni ale anului curent, produsul internbrut al ţării a crescut în termeni reali cu 5,6%.Deşi economia Moldovei este puţin integrată îneconomia mondială, consecinţele crizei financiareşi economice au fost resimţite de întreaga societate.Factorul, prin care s-a propagat criza în Moldova, estelegat de dependenţa ţării de remitenţele transmise depeste hotare, precum şi de competitivitatea redusă aproduselor autohtone. În acest sens, importanţa formăriiunui sistem economic sustenabil şi cu o „imunitate”puternică în faţă şocurilor economice externe este câtse poate de actuală pentru Republica Moldova.Polonia este una din puţinele state de pe continentuleuropean care a reuşit nu doar să reducă impactulnegativ al crizei economice mondiale, ci şi să obţinăo creştere economică reală. Acest rezultat este rodulunei politici economice prudente, implementate deguvernul de la Varşovia, care nu a permis formarea aşanumitor „bule” pe pieţele naţionale majore. Polonia afost favorizată de o piaţă internă vastă, care a permisabsorbţia produselor nesolicitate temporar la export,ca efect al cererii scăzute. Dar cauze, poate chiarmai importante decât acestea, pot fi găsite în politicaeconomică implementată de ţara respectivă cu multtimp în urmă.Mă refer aici la experienţa Poloniei în perioadade tranziţie de la sistemul socialist de organizare aeconomiei la începutul anilor ‘90, care poate prezentaactualmente interes pentru Republica Moldova.Astfel, deşi acest proces nu este unul determinat denecesitatea aplanării undelor distructive transmiseasupra economiilor naţionale în perioadele de criză,însăşi tranziţia de la un sistem economic socialistla unul capitalist reprezintă o situaţie de criză şiincertitudine. Moldova a fost nevoită să identificesoluţii pentru o problemă similară, deşi cu mai puţinsucces decât Polonia. Parţial aceasta se explică şi prinnivelul diferit de la care a început tranziţia în Moldovaîn raport cu statele fostului lagăr socialist, inclusivPolonia.Astfel, cu toate că Polonia, ca şi alte state centraleuropene,a fost obligată să meargă pe calea construiriiunei economii socialiste, aceasta totuşi s-a constituitîntr-un sistem integrat, independent, în virtuteaindependenţei politice a Poloniei. În Moldova, situaţiade început a fost mai dificilă din motivul că economiaţării n-a fost decât o componentă în cadrul unui sistemeconomic integrat mai larg, cel al URSS.Dacă statele central-europene, printre care şiPolonia, au iniţiat tranziţia către un sistem economicbazat pe principiile economiei de piaţă la începutulanilor ‘80, în Moldova acest proces a început numaiodată cu declararea independenţei, proces, de altfel,îngreunat şi de conflictul militar de pe Nistru, care arupt o parte importanţă din patrimoniul industrial alţării.Oricum, veriga slabă a fost nu punctul de plecare,ci modul în care a fost gestionată ieşirea din criza„socialistă”. Aici experienţa Poloniei pentru Moldova,dar şi pentru alte state, poate constitui un reper.Cea mai importantă lecţie care poate fi trasă estecă reformele trebuie duse până la capăt, gândite şiaplicate de o manieră sistemică. Este imperativ necesarsă fie clarificate aspectele legate de amplitudineatransformărilor economice planificate, viteza cucare se doreşte să se meargă pe calea restructurării şiunde se doreşte să se ajungă. Din experienţa Polonieiştim că reformele economice majore trebuie să fiecuprinzătoare, realizate într-o perioadă cât mai succintăşi cu efecte ample.Evaluarea costurilor sociale ale implementăriiunei reforme, precum şi ale nereformării, prezintăo importanţă esenţială. Astfel, deşi nereformarea,îndeosebi în aspectele care au „priză” la public şivizează întreaga societate, poate aduce beneficiipolitice de moment, aceasta va avea un impact negativamplificat pentru următoarele generaţii. Curajul cu cares-a mers în Polonia pe implementarea unor reformedrastice şi hotărâte este de admirat. În Moldova, din8 - nr. 4(19), decembrie 2010

AkademosREVITALIZAREAECONOMIEI,IMPERATIVUL NAŢIONALCE NE UNEŞTEAcad. Gheorghe DUCA,preşedintele AŞMECONOMY` S REVITALIZATION IS THENATIONAL UNIFYING IMPERATIVEAs the electoral campaign is over, the deputieswould surmount the limited party`s interests, focusingon the benefi ts of their voters and Moldova`s prosperity,as well. The lawmakers should be guided by the senseof responsibility and ensure the good functioning ofthe main public organizations. This fact means thatfollowing a civilized and moderated dialogue, theyshould proclaim economy`s revitalization as nationalidea, an idea that would strengthen our society andwould end the uncertainty and the discordMeditând pe marginea programelor electoraleşi analizând rezultatele alegerilor parlamentareanticipate desfăşurate recent în Moldova, ţin să vincu următoarele sugestii. Ofertele social-economicepropuse de democraţi şi comunişti, sloganuriledespre eradicarea sărăciei şi viitorul european alţării noastre au un numitor comun care îi uneştepe toţi locuitorii ţării – necesitatea revitalizăriieconomiei reale. Toată lumea, de la partide şi pânăla alegători, înţelege că fără o economie prosperă nuvom avea o societate dezvoltată, în care să triumfevalorile democraţiei, să domine supremaţia legii,iar fi ecare cetăţean să se simtă liber şi confortabil,bucurându-se de bunăstare şi belşug.Odată cu destrămarea URSS, RepublicaMoldova a liberalizat rapid comerţul extern şieconomia. Deschiderea spontană a Moldoveifaţă de pieţele globale, dar şi inexistenţa uneistrategii clare şi bine articulate de ieşire din „crizasocialistă”, a dus la scăderea bruscă a nivelului vieţiişi dezindustrializarea ţării, Moldova degenerânddintr-o ţară cu un nivel mediu de dezvoltare în celmai sărac stat de pe continentul european.Calitatea vieţii a înregistrat o evoluţiedescendentă, de altfel, ca şi în celelalte republicisovietice, odată cu declararea independenţei, deşiîn ultimii ani aceasta se află pe un trend pozitiv.Cel mai sugestiv indicator în acest sens este evoluţiaIndicelui Dezvoltării Umane (IDU), elaborat deProgramul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.La capitolul sănătate punctajul Moldovei pentruanul 2010 este de 0,77 puncte. Spre comparaţie,valoarea acestui indicator pentru Ucraina este de0,80 puncte; România – 0,83 puncte; Polonia – 0,88puncte; Germania – 0,95 puncte.La capitolul educaţie situaţia este similară.Moldova înregistrează în anul 2010 un rezultat de0,69 puncte, pe când statele de referinţă sunt cotatecu: Ucraina – 0,82 puncte; România – 0,80 puncte;Polonia – 0,78 puncte şi Germania – 0,88 puncte.Pentru anul 1990 valoarea acestui indicator a fost înMoldova de 0,62 puncte.Cea de-a treia dimensiune cuprinsă de IDU,veniturile populaţiei, constituie cel mai problematicdomeniu în Moldova. Dacă în anul 1990 la acestcapitol ţara noastră era evaluată cu 0,5 puncte,atunci în anul 2010 punctajul Moldovei este de 0,46puncte. Spre comparaţie, în anul 2010 Ucraina esteevaluată cu 0,57 puncte; România – 0,67 puncte;Polonia – 0,72 puncte şi Germania – 0,83 puncte.Astfel, cea mai nefavorabilă situaţie în Moldovaeste situaţia în domeniul dezvoltării economice, careinfluenţează negativ calitatea vieţii, situând-o multsub media europeană.Este ştiut că avansarea în domeniul dezvoltăriieconomice în Moldova din ultimii ani se datoreazăîntr-o mare măsură influxului de remitenţe. Or,această situaţie nu oferă perspective pozitive pentruMoldova pe termen lung şi constituie un modeldefectuos de creştere economică temporară bazatăpe consum. Dezvoltarea economică reală are loc înstatele-parteneri comerciali ai Moldovei, care nefurnizează bunurile consumate de populaţia ţării,precum şi în statele în circuitul economic al căroraparticipă o parte semnificativă din forţa noastră demuncă.Campania electorală 2010 fiind finalizată,deputaţii urmează să depăşească interesele îngustede partid şi retorica duşmănoasă şi să munceascăpentru binele celor care le-au acordat mandatul şipentru prosperarea Republicii Moldova. Legiuitoriitrebuie să se ghideze de simţul responsabilităţiişi să asigure buna funcţionare a instituţiilorsupreme din stat. Aceasta înseamnă ca în urmaunui dialog civilizat şi cumpătat, să proclame dreptidee naţională revitalizarea economiei, idee ce arconsolida societatea şi ar pune capăt incertitudiniişi dezbinării.Pentru îmbunătăţirea situaţiei în domeniuleconomic se impune formarea în Moldova a unuisector industrial inovaţional, capabil să generezeproduse cu valoare adăugată mare, bazat pe noitehnologii şi cu potenţial de creştere, precum şi10 - nr. 4(19), decembrie 2010

Economiefavorizarea dezvoltării sectoarelor prestatoare deservicii scientointensive.La acest capitol este de menţionat că, faţă deanul 1995, ponderea valorii adăugate brute în PIBcreate de industria prelucrătoare din Moldova s-aredus de la 22,8% la numai 11,27% în 2008. Sprecomparaţie, ponderea acestui indicator pentru anul2008 în Uniunea Europeană a fost de 19,8%. Sectorulagricol, tradiţional pentru Republica Moldova, înperioada menţionată a înregistrat o evoluţie şi maidramatică. Ponderea valorii adăugate generate deacest sector în PIB s-a redus de la 29,2% în 1995 lanumai 8,78% în 2008. Această involuţie s-a produsîn condiţiile când aproximativ jumătate din forţa demuncă din mediul rural este antrenată în sectorulagricol.Pe de altă parte, economia liberalizată ce nuasigură protejarea pieţii autohtone, poate fi fatalăpentru agenţii economici locali, care nu sunt astăziîn stare să concureze pe picior de egalitate cupartenerii lor din statele dezvoltate economic, ceeace va duce la marginalizarea şi dispariţia mediuluide afaceri local. Agenţii economici locali, pelângă lipsa unei culturi antreprenoriale durabile,sunt dezavantajaţi de nivelul actual de dezvoltareeconomică a ţării, reprezentat de starea precarăîn care se află infrastructura economică, bancară,precum şi cea administrativă. Astfel, aşa cum înluptă directă câştigă cel care este mai puternic,pentru a împiedica colapsul total al economieiţării este imperativă identificarea unor măsuri deajutorare a întreprinderilor naţionale care să reducădin handicapul descris mai sus. În acest context estede menţionat, de asemenea, că accesul preferenţialla pieţele statelor dezvoltate prezintă riscul uneidezvoltări a industriilor cu intensitate mare a forţei demuncă care nu favorizează acumularea de cunoştinţeşi dezvoltarea tehnologică. Din acest motiv Moldova,ca să realizeze dezideratul de dezvoltare economică,trebuie să trateze cu o deosebită atenţie aspectele decooperare cu statele dezvoltate economic, deoareceexistă legătură directă dintre structura economică aunui stat şi viabilitatea acestuia ca entitate politicăşi economică independentă.Pentru moment, economia ţării este dependentăde mijloacele alocate din exterior, implicit, deinfluenţe economice şi politice externe. În acelaşitimp, preocupările preponderente ale claseipolitice din ţară sunt axate pe abordări paliative.Problemele reale cu care se confruntă societateanu sunt discutate pe larg, acestea fiind abordatecu suportul asistenţei financiare şi consultanţeivenite din exterior. Clasa politică moldoveneascăneglijează faptul că modelul economic capitalist sebazează pe principiul concurenţei şi nu a ajutoruluireciproc. „Să iei de la fiecare după posibilităţi şi sădai fiecăruia după necesităţi” este un principiu dupăcare a fost organizată societatea moldovenească,principiu care s-a dovedit a fi unul irealizabil şiutopic. În mediul capitalist trebuie să te bizui peeforturile şi competenţele proprii, deoarece cel carenu este suficient de competitiv este sortit dispariţiei.Statele aflate pe calea dispariţiei sunt numite state„eşuate”. În clasamentul anului 2010 al stateloreşuate, realizat de „Foreign Policy”, figurează şiMoldova, deocamdată pe poziţia 58.În acest context Academia de Ştiinţe a Moldoveiface un apel la coeziune către forţele politice ale ţăriiîn vederea definirii unor priorităţi majore pentrucanalizarea resurselor societăţii, care să asigurecreşterea bunăstării populaţiei ţării.Prin adresarea noastră urmărim restabilireaîncrederii populaţiei ţării în elita politică şi viitoruleconomic al Republicii Moldova, crearea uneisocietăţi prospere într-un stat de drept.Aici pot fi multe dezbateri şi polemici. Certeste una: Republica Moldova, neavând alte activeşi bogăţii, va trebui să mizeze în dezvoltarea sa peunica bogăţie pe care o are – potenţialul uman. Iarîn condiţiile când acest activ nu este suficient depregătit pentru a face faţă provocărilor, societateava trebui să depună un efort în sfera educaţională şisă consolideze potenţialul uman existent.Costul ridicat al materiei prime şi al resurselorenergetice reprezintă impedimente majore pentrudezvoltarea economică a Republicii Moldova.Inovarea în sfera economică este singura posibilitatede relansare a economiei naţionale, care poatefi realizată prin utilizarea pe larg a produselorcercetării în baza unui sistem educaţional competitivşi eficient.Problemele cu care se confruntă RepublicaMoldova poartă un caracter sistemic şi soluţiile carenecesită a fi aduse trebuie să fie cuprinzătoare şibazate pe triada: Educaţia → Ştiinţa şi Inovarea →Dezvoltarea economică.Efortul concomitent întreprins în sferaeducaţională şi cea a ştiinţei şi cercetării poate săgenereze în plan economic următoarele rezultate:• Dezvoltarea unei politici industriale caresă ducă la prosperitatea populaţiei ţării şi creştereeconomică asociativă şi simultană;• Formarea unei clase de mijloc puternice şicu o pondere masivă în societate;• Formarea unei economii bazate pe activităţicu profitabilitate crescândă şi cu un nivel mare denr. 4(19), decembrie 2010 - 11

Akademosdiversificare (adâncirea diviziunii muncii), prindifuzarea în economie a tehnologiilor moderne,descoperirilor de ultima oră, dezvoltarea unei culturiinovaţionale şi antreprenoriale;• Absorbţia şi integrarea fluxurilor de valutăstrăină în ţară, inclusiv a remitenţelor, în activităţigeneratoare de inovaţii ale economiei naţionale;• Creşterea valorii adăugate măsurată cavaloare pe cap de locuitor, produsă de sectorulindustrial şi cel al serviciilor cu intensitate mare acunoaşterii;• Crearea premiselor de absorbţie a forţeide muncă calificată de către economia naţională,precum şi creşterea nivelului de calificare a forţeide muncă în general ce va duce la schimbareamodelului economic existent bazat pe exportulforţei de muncă într-un model bazat pe exportulproduselor şi serviciilor cu valoare adăugată înaltă;• Modernizarea structurii productive aeconomiei naţionale integrate la nivel regionalşi mondial, care să contribuie la împărtăşirearezultatelor creşterii economice cu un accent specialpe educaţie, cercetare, sănătate şi infrastructura decomunicare;• Transformarea Chişinăului într-un centrude creare a activităţilor cu profitabilitate crescândă,oportunităţi şi sinergii pentru restul ţării în ansambluşi a ramurii agricole în particular.Considerăm că sugestiile propuse mai sus vorcontribui la conjugarea eforturilor tuturor forţelorpolitice şi celor din sectorul real al economieipentru a relansa Republica Moldova pe o traiectoriede dezvoltare, iar potenţialul intelectual autohton vafi antrenat în soluţionarea problemelor cu care seconfruntă societatea noastră pentru a depăşi definitivsituaţia de „cea mai săracă ţară din Europa”.Pavel Şillingovski. Basarabia. Peisaj cu pod. 1924. Litografie pe hârtie12 - nr. 4(19), decembrie 2010

REFLECŢII ASUPRAPROBLEMELOR ATRAGERIIINVESTIŢIILOR STRĂINEÎN REPUBLICA MOLDOVADr.hab. Alexandru STRATAN,Institutul de Economie,Finanţe şi Statistică, AŞMREFLECTIONS ON FOREIGNINVESTMENT ATTRACTION ISUUES IN THEREPUBLIC OF MOLDOVAUnder conditions of fi erce market competition,managerial thinking plays an increasing rolerefl ected by investments of strategic orientation. Inthis context, local companies are less cost competitivethan foreign ones. The environment of infl uence on theinvestments is a societal environment in which theyare placed. The analysis of environmental, economic,political and legal factors represents a strategic stepfor the opportunity to invest in a particular country.At this chapter, Republic of Moldova stands bad withall of the factors mention above.Apogeul reflecţiilor asupra investiţiilor străinedirecte (ISD) este datorat în mare parte doctrinelorliberaliste. Acesta, în special, a început să se manifestela începutul secolului al XIX-lea, odată cu trecereaunor ţări având influenţă crucială asupra economieiglobale de la protecţionism la liberul schimb.Pe parcursul istoriei, au existat trei actoriimportanţi care au dezvoltat natura investiţiilorstrăine: statul, firma care investeşte şi consumatorulfinal. Atunci când se evaluează impactul investiţiilorstrăine asupra economiei unei ţări, sunt examinaţicei trei subiecţi menţionaţianterior. Totuşi, sarcina ceamai grea este evaluarea firmeiţintă, care reprezintă dreptulde proprietate a unor firmeasupra patrimoniului sauactivelor sale existente în altestate. După cum este cunoscut,investiţiile străine sunt alocateîn scopul creării valoriiadăugate pentru companie.Specificul şi particularitateainvestiţiilor străine reiese dindreptul investitorului de aputea controla patrimoniul săuexistent în altă ţară.Din acest punct de vedere,un sector destul de polemizat înEconomieSursa: BNMwww.bnm.md [2]agenda guvernării actuale şi precedente a RepubliciiMoldova îl reprezintă agricultura. Aceasta nu s-adezvoltat din considerentul unui deficit acut deinvestiţii străine, a căror practici manageriale arspori considerabil sistemul actual de gestionareeficientă a sectorului dat. Cauza realizărilor modesterezidă în interzicerea achiziţionării terenuriloragricole de către agenţii economici cu capital străin.Neîncrederea investitorilor străini în mediul legal alRepublicii Moldova conservă spiritul de investitorîn agricultură. Lipsa de garanţii inhibă plasarea unorsume considerabile în agricultura moldovenească decătre agenţii economici străini. Potrivit datelor oferitede centrul analitic Expert-Grup, ponderea investiţiilorstrăine în sectorul de cultură vegetală în anul 2008era de 5,5% şi în sectorul zootehnic de doar 0,62%.Mediul de influenţă al investiţiilor îl reprezintămediul societal în care acestea sunt plasate. Analizafactorilor de mediu, economici, politici şi legaliconstituie o etapă strategică pentru oportunitateaideii de a investi într-o anumită ţară. La acest capitol,Republica Moldova stă prost cu toţi factorii menţionaţianterior. Statistic vorbind, conform datelor prezentatede Ministerul Economiei, fluxul net al investiţiilorstrăine directe a început să scadă în trimestrul IV 2008şi a continuat să se reducă în 2009. Aşadar, volumulISD, atrase în economia naţională, în trimestrul IV2008 a constituit 150,9 mil. USD, iar în anul 2009acest indicator a fost de 86,4 mil. USD, micşorândusecomparativ cu anul 2008 de circa 8,2 ori. Evident,crizele economice şi politice prin care trece RepublicaMoldova inspiră neîncredere investitorilor străini dea-şi plasa capitalul pe teritoriul ţării.Trendul pozitiv al investiţiilor străine directeîn Republica Moldova are loc până în anulDinamica ISD în economia RMnr. 4(19), decembrie 2010 - 13

Akademos2009. Instabilitatea financiară a ţării, afectată desituaţia globală, se resimte abia la sfârşitul anului2008. Începând cu 2008, ISD au cunoscut odescreştere semnificativă, cauzată, pe de o parte,de criza financiară globală, iar pe de altă parte, deinstabilitatea politică a ţării.Un impact important ar trebui să-l aibă investiţiilestrăine asupra indicatorilor macroeconomici, în specialasupra obiectivelor de realizare a planului naţional dedezvoltare, printre care şi reducerea ratei şomajuluiîn Republica Moldova. Cu toate acestea, la capitolulrespectiv, întreprinderile cu capital străin au avutdeocamdată o influenţă modestă. În conformitate cudatele prezentate de BNS, doar 9% din populaţia ţăriieste antrenată în întreprinderile cu capital total străin.De asemenea, putem conchide că întreprinderile cucapital străin nu au contribuit la creşterea niveluluide trai al populaţiei, dacă e să analizăm situaţiaprin prisma salariilor achitate angajaţilor. Acesteadin urmă sunt doar cu 60-70% mai mari decât celeoferite de companiile autohtone 1 . Pe când nivelulproductivităţii muncii cunoaşte o dinamică pozitivădatorită noilor tehnologii de producere a inputurilor.Este de remarcat faptul, că ponderea investiţiilorstrăine în sectorul serviciilor prevalează. Astfel, înRepublica Moldova, în 2008, creşterea semnificativăa ISD a avut loc graţie sectorului bancar. Alte sectoarecare au atras un flux mare de investiţii sunt comerţulcu ridicata, comerţul cu amănuntul, precum şitranzacţiile imobiliare. O infuzie de investiţii străine înalte sectoare ale economiei, în special cele strategice,precum agricultura, este determinată de un factor derisc cu caracter negativ asupra deciziei investitorilorstrăini de a-şi plasa capitalul în aceste sectoare.În condiţiile concurenţei acerbe de pe piaţă, un roldin ce în ce mai important îl are gândirea managerialămaterializată prin orientarea strategică a investiţiilor.În contextul celor expuse, companiile autohtonesunt mai puţin competitive decât cele străine subaspectul costurilor de producţie. Un indicatorremarcabil, analizat comparativ între companiileautohtone şi cele străine, îl reprezintă utilizareaeficientă a activelor de care dispune întreprinderea,faptul că rata de rotaţie a activelor întreprinderilor cucapital străin este mai mare decât cea a companiilorautohtone. Aceasta se explică prin gestiunea maieficientă a trecerii activelor curente de la o fazăde circulaţie către o altă fază. În întreprinderile cucapital străin, faza de aprovizionare, de producţie,de desfacere şi de decontări atinge parametri optimifaţă de companiile autohtone. Astfel, capitalul străinproduce efectul de scară, adică sunt realizate maimulte produse la costuri mai reduse decât costul pe1Optimizarea investiţiilor străine în contextul politicilor economiceale Republicii Moldova, Tatiana Fondospiaţă. Ca factor cauzal, costurile de producţie redusepermit companiilor străine să-şi extindă linia deproducere. Iar ca rezultat, companiile străine devinmai competitive din punct de vedere al preţului,precum şi din punct de vedere al calităţii, datorattehnologiilor în procesul de producere.În acest context, se poate menţiona efectul cu sensdublu al investiţiilor străine. Pe de o parte, acesteacreează locuri de muncă, satisfac cererea consumatorilorlocali, contribuie la bugetul de stat, asigură infuziade tehnologii moderne, iar pe de altă parte, se atestăpierderea terenului companiilor autohtone în faţa celorstrăine. Se creează, astfel, un cerc vicios, care îşi areefecte contrapuse celor enunţate mai sus.În concluzie, se impune revizuirea şiîmbunătăţirea abordării manageriale la nivelulinstituţiilor publice, responsabile de promovarea,menţinerea şi atragerea investiţiilor străine, precumşi la nivel de agenţi economici autohtoni. Trebuieluate în calcul efectele pe orizontală şi verticală,pe care le au investiţiile străine directe asupraeconomiei Republicii Moldova. În acest scop:1. Statul trebuie să susţină şi să creeze condiţiiprielnice pentru parteneriatele publice private, carepentru moment sunt valorificate la un nivel relativ jos.2. Urmează a fi dezvoltate conglomeratelelocale, încurajate alianţele între investitorii străini şiagenţii economici locali.3. Trebuie create stimulente pentru atragereainvestiţiilor străine în sectoarele strategice aleeconomiei. În acest sens, procesul de privatizarea companiilor de stat urmează să fie optimizat şipromovat către investitorii străini. De asemenea,este necesar de a dezvolta sistemul de privatizare acompaniilor de stat pe teritoriul altor state, unde arputea fi atraşi potenţialii investitori.4. Se impune debirocratizarea sistemuluilegislativ, atât pentru agenţii economici locali,cât şi pentru cei străini. Din perspectiva libertăţiieconomice, se recomandă de revizuit termenelepentru obţinerea licenţelor şi autorizaţiilor deactivitate, care sunt mai mari decât media globală,numărând 18 proceduri şi o durată de 218 zile [3].5. Este necesară diminuarea barierelor la intrareîn anumite sectoare ale economiei (revizuireacelor cinci forţe ale lui Porter din perspectivainstituţiilor publice).Bibliografie1. Tatiana, Fondos. Optimizarea investiţiilorstrăine în contextul politicilor economice ale RepubliciiMoldova, www.cnaa.md/files/theses/2010/15015/tatiana_fondos_thesis.pdf2.3.www.bnm.orgwww.heritage.org/index14 - nr. 4(19), decembrie 2010

EconomieVOM AVEASAU NU O ECONOMIEINOVAŢIONALĂ?Dr. Ghenadie CERNEI, director,Agenţia pentru Inovareşi Transfer Tehnologic, AŞMTHE DEVELOPMENT OF INNOVATIVEENTREPRENEURSHIP IN THE REPUBLIC OFMOLDOVASpeaking about the prospects of the innovativeentrepreneurship development in the Republic ofMoldova, I noticed a few problems and their solvingdepends on the development and implementation ofpolicy documents related to the innovation processand on the setting of the innovative developmentpriorities of the country.It was established that in the context of developingof an innovation strategy for the Republic Moldova,it is necessary to focus on a very important factorwithout which there can not be developed a strategyand that is called the entrepreneurship. In thiscontext, in 2010, within the Academy of Sciences ofMoldova has been formulated the document which iscalled the Concept of innovative entrepreneurship.Despre antreprenoriatul inovaţional în RepublicaMoldova am început să discutăm nu cu prea mult timpîn urmă. Vorbind despre perspectivele de dezvoltarea acestuia, am sesizat câteva probleme. Una dintreele ţine de politică din ţară, care influenţează negativdezvoltarea mediului de afaceri. Alta e discrepanţadintre vorbe şi fapte. În documentele de politicigenerale ale Republicii Moldova sunt menţionatepriorităţile de dezvoltare, inclusiv elementelecercetare-inovare, iar în documentele de programsau de implementare a acestora aspectul de inovaredispare, priorităţile de dezvoltare fiind puse peseama altor sectoare.De aceea, prin anul 2008, a fost creat un grupde lucru care a încercat să elaboreze o strategie ainovării pentru Republica Moldova. Pe margineaacestei strategii au avut loc discuţii destul de largi,care în final nu s-a soldat cu nimic şi strategia nu amai fost aprobată. Nu a fost aprobată de către Guvernşi pentru că nu s-a găsit răspuns la întrebarea: dacăîndeplinim tot ce este scris în strategia dată, vomavea o economie inovaţională sau nu? Şi toti cei careau participat la elaborare au înţeles că este necesarde a se mai gândi asupra strategiei respective. Astfel,aceasta a fost pusă pe raft pentru timpuri mai bune.În aceeaşi perioadă, pe de o parte, s-au dezvoltatinstrumentele de inovare, graţie Legii cu privire laparcurile ştiinţifico-tehnologice şi incubatoarelede inovare, dar, oricum, a rămas problema pieţei,deoarece aceasta nu a fost dezvoltată, sau,dezvoltarea nu a fost cea aşteptată. În acest sens,există două aspecte care urmează a fi lămurite.Primul aspect ţine de finalitatea cercetărilor,maturitatea rezultatelor obţinute pentru a fiimplementate. În ultimii 20 de ani, mai ales în urmaanalizelor din ultimii 3-4 ani, s-a ajuns la concluzia căprodusul cercetării se măsoară în special cu numărulde publicaţii, brevete, etc. E de menţionat că lacapitolul brevete suntem destul de modeşti pe cap delocuitor/cercetător. Aceasta, în condiţiile în care nuexistă finalitatea necesară pentru a fi implementate,partea implementatoare sau beneficiarul spunânddeseori – ok, nu am ce implementa.Cel de-al doilea aspect vizează capacitatea dea aduce la finalitate cercetările, deoarece de multeori, finalitatea presupune şi o dotare. Chiar dacăai realizat cercetări valoroase, pe care le poţi punepe hârtie şi demonstra matematic sau într-un altmod, dacă nu ai dotarea respectivă, nu ai finanţareanecesară, nu poţi demonstra nimănui nimic. Deaceea, dotarea laboratoarelor, infrastructura decercetare-dezvoltare este foarte importantă şi trebuieluată în seamă. Graţie politicilor din ultimii ani s-afăcut un pas înainte. Totuşi, pentru a avea rezultateacceptate la nivel mondial e nevoie şi de dotare lanivel mondial.Mediul de afaceri în prezent este foartepragmatic, dacă poţi să-l convingi – va investipentru a implementa, iar dacă nu – va căuta în altăparte. Aceasta este prima parte a problemei. Cealaltăe capacitatea businessului de a absorbi rezultatelecercetării. Structura PIB-ului ne arată, că mai multde 50 la sută din acesta este generat în comerţ.Producerea este cu mult mai mică şi se diminuieazăde la an la an. În aceste condiţii, dispar capacităţileşi competenţele de a produce. Iar atunci când disparcompetenţele, nu mai poţi produce nimic şi dispareşi capacitatea de a absorbi ceva nou. Deci, noi putemprelua doar nişte tehnologii, am învăţat personalulla nivel de operator, dar dispare capacitatea de apercepe noul şi de a transforma teoria în produs, sauteoria în practică. Cineva spunea ca nu este nimicmai practic decât o teorie bună. De aceea, aspectulacesta este unul foarte important şi trebuie să avemgrijă ca, în paralel cu dezvoltarea cercetării, să fiedezvoltate capacităţile de absorbţie a afacerilor.Dar, în condiţiile în care mediul de afaceri e îndescreştere, capacităţile generale scad şi noi trebuiesă schimbăm trendul.Ce înseamnă a schimba trendul? Mai întâi detoate, trebuie susţinută dezvoltarea producţiei înRepublica Moldova. Există aspectul de dezvoltarecontinuă. Chiar dacă cineva încearcă să absoarbănr. 4(19), decembrie 2010 - 15

Akademosideea inovaţională sau un rezultat al cercetării, eleste competitiv pe piaţă pentru foarte scurt timp,deoarece informaţia se diseminează rapid, ceea ceastăzi este nou – mâine nu mai e, iar poimâine estedeja vechi. Respectiv, mediul de afaceri, în afară dealte aspecte, de ajutorul pentru a-i creşte capacitateade absorbţie a inovaţiilor, mai are nevoie să fietransformat în ceva care se dezvoltă continuu.Trebuie să i se pună în mişcare capacitatea de a sedezvolta, să i se dea accelerarea pentru a creşte. Însădezvoltarea continuă impune şi o instruire continuă.Aceasta presupune că toţi cei care sunt antrenaţiîn activităţi, trebuie să înveţe permanent pentru aputea accepta lucruri noi şi astfel vor fi în stare săle realizeze.În urma mai multor discuţii, s-a observat căstrategia inovării este decesivă, dar trebuie săne axăm şi pe un factor foarte important, fără decare nu poate fi dezvoltată această strategie şi carese numeşte antreprenoriat. Acesta în condiţiileRepublicii Moldova este slab. Aici sunt foarte puţinecompanii de antreprenoriat cu pieţe globale, în afaraţării şi practic lipsesc companii tehnologice.De obicei la noi se importă tehnologii deziua de ieri din străinătate. Strategiile aplicateurmăresc profituri imediate, dar nu dezvoltareaunor afaceri sustenabile. Această situaţie secreează din mai multe motive. Unul dintre eleeste incertitudinea politică. De aceea, estePavel Şillingovski. Natură statică. [?]. Ulei pepânzănecesar de a elabora un concept de susţinere aantreprenoriatului, care:a) doreşte să dezvolte multe proiecte deproducţie;b) este capabil să absoarbă sau şi-ar dorisă-şi majoreze capacitatea de absorbţie a rezultatelorcercetării din Moldova sau din afara ţării;c) poate fi inovativ, pentru a intra în acea goanăde produse noi, servicii noi care să fie competitiv pepiaţă;d) înţelege că valoarea adevărată sunt oameniişi-şi propune să investească în oameni;e) îşi leagă soarta de Republica Moldova.Un alt aspect îl constituie priorităţile economieiRepublicii Moldova, ce urmează a fi dezvoltate.Care sunt acestea?1. Potenţialul uman. Faptul că avem personalpregătit, şcoli pentru instruirea acestuia şi o industriemai mare sau mai mică cu nişte tradiţii. Dacă avemoameni, care deja au o calificare oarecare, atunciputem considera că aceasta este o prioritate, deoarecenu e departe până a se ajunge la o competenţă.2. O prioritate ar fi dezvoltarea sectoarelor undeexistă un monopol natural. Spre exemplu, turismul,în ideea că nu mai este o altă Republică Moldovaîn lume. Aici ţara noastră deţine un potenţialcompetitiv enorm şi ar trebui să depunem un efortîn dezvoltarea acestui sector.3. Dezvoltarea sectoarelor care sunt aliniatela trendurile globale. Astăzi putem spune cătelefonia mobilă este un trend global, are loc unboom; tehnologiile informaţionale, reţelele socialeformează un trend global etc. Prin urmare, importanteste să observăm trendurile globale şi să decidemdacă ne aliniem la ele, deoarece acolo pieţele suntîn creştere.Pornind de la toate acestea, la sfârşit de 2010a fost formulat documentul numit Conceptulantreprenoriatului inovaţional. Pe parcurs, auparvenit foarte multe observaţii, multe propuneri,care vor fi luate în consideraţie la perfecţionarea lui.Este clar că urmează să vină o serie de propunerifoarte concrete. Să fie elaborate instrumente deatingere a scopurilor definite. E nevoie de persoanepregătite pentru a face faţă provocărilor. Dar, fiindpe de o parte o provocare, pe de altă parte este şio oportunitate foarte mare pentru cei care vor să-şideschidă o afacere, să şi-o dezvolte aici în RepublicaMoldova, care în timp ar da nişte rezultate destulde vizibile. Suportul din partea mediului decercetare este unul foarte semnificativ. El trebuiesă fie integrat foarte bine cu aceste procese dedezvoltare a mediului de afaceri în aşa fel, încâtsă se constituie într-o mişcare în aceeaşi direcţie,având aceleaşi obiective. În asemenea caz, posibilcă acest document va avea succes şi scopul care afost pus o să fie atins.16 - nr. 4(19), decembrie 2010

StrategieFUNDAMENTAREAEXERCIŢIULUIDE FORESIGHTSergiu PORCESCU 1Dan GROSU 2THE METHODOLOGY OF A FORESIGHTEXERCISENowadays, science and innovation represent thepremises for a sustainable growth. In order to identifytheir role in tackling the modern challenges there isa need to have o vision on their further development.In the concrete case of the Republic of Moldova, anational foresight exercise for this area could be aproper mechanism for involving all stakeholders inshaping the future model for science management,based on different scenarios. One of the possibleoutputs of this process could be the Strategy onscience and innovations untill 2020.Sistemul de cercetare şi inovare din RepublicaMoldova a cunoscut două etape distincte dedezvoltare:‣ 1990 – 2004, etapă caracterizată prinexcluderea sferei de cercetare din rândul priorităţilornaţionale de dezvoltare, subfinanţarea instituţiilorde cercetare şi ineficienţa utilizării acestor resurse,exodul cercetătorilor (brain drain şi brain lost), lipsaunui sistem instituţional eficient de gestionare asferei de cercetare, modificări frecvente ale cadruluinormativ în domeniu.‣ 2004 – prezent, perioadă în care a fostadoptat Codul cu privire la ştiinţă şi inovare, a fostoptimizat sistemul instituţional, fiind introduseelemente ale managementului modern în cadrulorganizaţiilor din sfera de cercetare-inovare, acrescut ponderea alocaţiilor bugetare în cercetare,a fost creat cadrul necesar pentru inovare şi transfertehnologic, a crescut cota tinerilor din totalulpersonalului încadrat în domeniul ştiinţific, aufost reglementate relaţiile cu celelalte autorităţipublice etc. Negocierea şi semnarea unui Acord departeneriat cu Guvernul a permis stabilirea unordirecţii prioritare de cercetare acceptate de ambelepărţi, dar şi stipularea volumului de finanţare alocatdin cadrul bugetului public.1Doctorand, Institutul de Integrare Europeană şi ŞtiinţePolitice a AŞM, email: cip@asm.md,2Doctorand, Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative,Bucureşti (România) email: dan.grosu.08@gmail.com,Pe parcursul anilor 2006-2009, modelul autohtonde gestionare a activităţilor de cercetare-inovare afost expertizat în câteva rânduri de diverse organismeinternaţionale de profil, care au stabilit viabilitateaacestuia în condiţiile Republicii Moldova.În această ordine de idei, din momentul în cares-a reuşit atenuarea efectelor negative din cadrulsistemului de cercetare-inovare şi plasarea ştiinţeipe o traiectorie ascendentă, urmare a reformelordemarate după anul 2004, se impune necesitateaelaborării unei viziuni coerente asupra dezvoltăriidomeniului respectiv pe termen mediu şi, în special,pe durată lungă.De asemenea, în contextul negocierii asocieriiRepublicii Moldova la Programul Cadru 7 alUE pentru ştiinţă şi dezvoltare tehnologică, estenecesară crearea unui cadru strategic pentruintegrarea comunităţii ştiinţifice din Moldova înspaţiul european de cercetare.Asupra cunoaşterii prospectiveInteresul pentru studierea viitorului nu estenou. Oamenii şi-au folosit dintotdeauna raţiunea şiimaginaţia pentru a înţelege ce a fost, ce este şi ceva fi. În fapt, există trei vise ale umanităţii ale cărororigini se pierd în negura veacurilor: să transformeplumbul în aur, să obţină nemurirea şi să cunoascăviitorul. Poate că nu s-a reuşit încă transformareaplumbului în aur, dar progresele ştiinţei au permisdeja obţinerea unor materiale mult mai valoroasedecât aurul. Iar progresele în medicină şi geneticăfac să se întrevadă prelungirea vieţii fiinţei umanedincolo de imaginabil. Numai cei care se ocupă cughicitul viitorului nu stau prea bine.Trăim într-o lume din ce în ce mai complexă.Societatea Informatică şi fenomenul globalizăriiproduc noi provocări, dar şi noi oportunităţi. Înacest context, este evident că, de foarte multe ori,oamenii politici au adoptat decizii importante fărăsă înţeleagă în întregime rezultatul final al acţiunilorlor şi fără o analiză sistematică a opţiunilor care lestăteau la dispoziţie. Nu au făcut acest lucru dinignoranţă sau din indiferenţă faţă de importanţaplanificării pe termen lung, dar eşecurile unordemersuri anterioare, întemeiate pe prognoză şiplanificare, au avut un efect descurajant. O lungăistorie a prognozelor compromise a condus lacredinţa că viitorul nu poate fi prezis într-o marjă deeroare controlabilă. Că modelele utilizate nu au fostsuficient de robuste. Prin urmare, în loc să căutămrăspunsuri sub forma unor predicţii pe termen lung,vom încerca să găsim modalităţi de identificarea întrebărilor corecte privind felul în care vaarăta viitorul şi contextul optim pentru obţinereanr. 4(19), decembrie 2010 - 17

Akademossoluţiilor. Acestea sunt exerciţiile de foresight,instrumente politice pentru extragerea sistematică acunoaşterii prospective de la comunităţi de experţicare deţin cunoştinţe relevante pentru formareapoliticilor dintr-un domeniu şi modelarea uneiviziuni strategice pe termen mediu şi lung.Evaluarea viitorului ar trebui să conducă laadoptarea unor decizii mai bune de către oameniipolitici. Un element cheie al viitorului este că acestava fi modelat de deciziile unor oameni care vor trăipeste ani sau decenii de acum încolo. Prin urmare,sarcina noastră este să „identificăm, evaluăm şiselectăm acţiuni care vor avea loc într-un intervalscurt de timp şi care vor limita opţiunile generaţiilorviitoare” (Lempert, Popper şi Bankes, 2003). Neaflăm în faţa unui tip de problemă care impuneidentificarea de soluţii în condiţii de profundăincertitudine. Profeţii şi ghicitorii – predecesoriiconsilierilor şi analiştilor din ziua de azi – auîncercat să rezolve acest gen de probleme, oferinddescrieri bine conturate ale viitorului care sugeraucoduri de comportament sau direcţii de acţiune.Principala utilitate a acestor narative consta înevaluarea opţiunilor pe termen lung şi identificareaacţiunilor considerate optime.În vremuri moderne, au apărut studii prospectivecare reprezentau speculaţii asupra viitorului, făcute deun individ sau de un grup foarte restrâns de persoane.Dar factorii care afectează viitorul se găsesc, deobicei, în afara domeniului de expertiză al unui micgrup de experţi, astfel încât au fost necesare noimetodologii pentru a putea consulta un număr maimare de persoane şi a le combina cunoştinţele pentrua obţine predicţii pe termen lung. Aşa s-a născuttehnica Delphi în anii 1950, ca instrument care permiteamestecul unor puncte de vedere distincte, proveninddin domenii diferite ale cunoaşterii. Totuşi, utilizareaacestei tehnici pentru sintetizarea unor predicţii petermen lung şi-a dovedit limitele de nenumărateori. Problema era că asupra evenimentelor caretrebuiau examinate nu puteau fi emise judecăţi nicimăcar de către experţi bine informaţi. Prin urmare,deşi tehnica Delphi oferea un consens probabilisticşi o formă sistematică de a extrage cunoaştere dela un grup de experţi, nu exista nicio garanţie căviitorul avea să se desfăşoare într-un mod apropiatde predicţii. Astfel de prognoze tehnologice pot fiutile atunci când abordează probleme situate într-unorizont prognozabil, dar dincolo de acesta se găseştespaţiul interacţiunii şi negocierilor. Problema nu maieste „Ce ne rezervă viitorul?”, ci „Cum să alegemacele acţiuni care sunt consistente şi comparabile cuaşteptările realiste pe termen lung?”.Exerciţiile de foresight vizează negocierea şimedierea în grupuri de experţi cu specializări îndomenii diferite, mai degrabă decât consensul,încercând să creeze viziuni strategice ale unui viitorpe termen lung. Deşi obţinerea consensului nu esteignorată, accentul în metodologiile exerciţiilor deforesight cade pe procesul deliberativ, pe dezvăluireaconflictelor structurale şi pe determinarea celor maibune căi către soluţiile ideale. Astfel că exerciţiilede foresight iau forma unor succesiuni de dialoguriale politicilor, o metodă de prevenire / rezolvare aconflictelor care produce recomandări regulatorii şialianţe între experţi capabili să influenţeze procesuldecizional.Înţelegerea exerciţiilor de foresight, a elementelornormative şi a funcţionării lor, presupuneexaminarea unui tip particular de cunoaştere,numită cunoaştere prospectivă, rezultând dinforme foarte particulare de raţionament. De celemai multe ori, aceste forme de raţionament includanalogii, identificând posibile oportunităţi şiameninţări viitoare prin analogie cu oportunităţişi ameninţări cunoscute. Nimic surprinzător, căcicreatorii exerciţiilor de foresight sunt japonezii,care au o predispoziţie spre raţionamenteanalogice. De asemenea, raţionamentele contrafactualesunt frecvente atunci când se încearcăgăsirea răspunsurilor la întrebări de tipul „ce seva întâmpla dacă?”. Schomberg (2005) citează înacest sens tentativele de a identifica oportunităţile şiameninţările relative la dezvoltarea bio-tehnologiilorpe baza experienţelor legate de dezvoltareatehnologiilor nucleare, ori investigarea prospectivă anano-tehnologiilor pe baza experienţelor acumulateodată cu evoluţia bio-tehnologiilor. Raţionamenteleanalogice şi contra-factuale nu permit prognoze,oferind, în schimb, afirmaţii prospective plauzabile,care pot dobândi ori pierde substanţă în funcţie decercetări care susţin anumite paradigme, bazatepe astfel de afirmaţii. Din nou, Schomberg (2005)oferă exemplul „efectului de seră”, un raţionamentanalogic care afirmă că încălzirea globală esteplauzabilă. Analogia este susţinută de observareacreşterii temperaturii pe parcursul ultimului deceniu,dar această bază empirică nu este suficientă pentrua demonstra „efectul de seră”, întrucât pot exista şialte explicaţii.Cunoaşterea prospectivă se diferenţiază decunoaşterea ştiinţifică „normală”, apropiindu-sede ceea ce Funtowicz şi Ravetz (1994) definescprin „ştiinţă post-normală”, dedicată „gestionăriiştiinţifice a incertitudinii” şi a „structurilorintelectuale care reflectă modalităţi distincte pentru18 - nr. 4(19), decembrie 2010

Strategierezolvarea problemelor”. Schomberg (2005) propuneşapte diferenţe fundamentale între cunoaştereaştiinţifică şi cunoaşterea prospectivă:(1) Cunoaşterea prospectivă nu poate fi testată înnatură, întrucât nu oferă reprezentarea unei realităţiempirice. Prin urmare, calitatea sa va depindede cât este de plauzabilă, iar nu de corectitudineasa predictivă, rezultând caracterul explorator alexerciţiilor de foresight.(2) Cunoaşterea prospectivă presupune un anumitnivel de incertitudine şi complexitate, atunci cândexistă incertitudini cu privire la anumite relaţiicauzale ori la relevanţa lor pentru sistemul studiat.(3) Cunoaşterea prospectivă este coagulată subforma unor viziuni coerente despre viitor, în timp cecunoaşterea ştiinţifică include anticipări ale viitorului.(4) Cunoaşterea prospectivă este menită săgenereze acţiune prin combinarea oportunităţilorşi ameninţărilor cu cunoaşterea ştiinţifică relevantărelativă la o problemă particulară.(5) Cunoaşterea prospectivă împărtăşeştedimensiunea hermeneutică a ştiinţelor sociale, fiindsubiectul unei permanente re-interpretări.(6) Cunoaşterea prospectivă nu este orientatăstrict spre viitor, combinând identificarea ţintelornormative cu fezabilitatea socio-economică şiplauzabilitatea ştiinţifică.(7) Cunoaşterea prospectivă este pluri-disciplinară,sintetizând elemente care provin din ştiinţe socialeşi naturale.Cunoaşterea prospectivă este o formă decunoaştere strategică, necesară pentru stabilireapriorităţilor, formarea punctelor de vedere într-onegociere, dezvoltarea viziunilor strategice şirezolvarea problemelor. Pentru Grunwald (2007),următoarele afirmaţii caracterizează cunoaştereastrategică:(1) Cunoaşterea strategică este rezultatul unorcombinări care vizează un obiectiv, utilizându-secunoaşterea ştiinţifică exploratorie, cunoaşterearezultată din raţionamente evaluative şi cunoaştereacare ghidează decizii strategice.(2) Cunoaşterea strategică este în mod necesarprovizorie şi incompletă în aspectele saledescriptive, dar şi dependentă de modificareaconceptelor normative ale societăţii în aspectelesale evaluative.(3) Utilizarea cunoaşterii strategice conducela o reflecţie necesară asupra contextului şiincertitudinilor deciziei.Diferenţierea între cunoaşterea ştiinţifică„normală” şi cunoaşterea prospectivă trebuieraportată la două forme distincte ale discursuluipolitic: discursul relativ la defi nirea politicilor(în care problemele sunt identificate şi definite)şi discursul relativ la evaluarea politicilor (încare opţiunile pentru decizii politice sunt evaluateîn raport cu capacitatea de a rezolva probleme).Cunoaşterea prospectivă fundamentează, desigur,discursul relativ la definirea politicilor, permiţânddeterminarea contextului politic necesar pentru arăspunde unor viitoare oportunităţi ori ameninţări(tabel 1).Schomberg (2005) defineşte un număr deelemente care caracterizează discursul politic relativla definirea politicilor publice:(1) definirea priorităţilor şi identificarea celor caredefinesc priorităţi;(2) învăţarea orientată prin acţiune, acceptândcă definirea problemelor se modifică în timp, pemăsură ce se acumulează cunoaşterea ştiinţifică şiapar noi perspective;(3) discutarea contextului în care se formuleazăpolitici;(4) identificarea potenţialului conflictual al uneiprobleme;(5) integrarea unor solicitări diferite, percepute caincompatibile;Tabel 1: Tipuri de raţionamente care propun cunoaştere prospectivă sau cunoaştere ştiinţifică înrelaţie cu discursul politic (Schomberg at all., 2005)BAZA CUNOAŞTERIIŞTIINŢIFICECUNOAŞTEREAPROSPECTIVĂRaţionamenteForme bazate peutilizarea cunoaşteriiPRETENŢII DEPLAUZABILITATE(argumente întemeiatepe gândirea analogică)RaţionamenteAbordarea problemelorDEFINIREA /EXPLORAREAPROBLEMELORDiscursul politicDEFINIREAPOLITICILORCUNOAŞTEREAŞTIINŢIFICĂPRETENŢII DEPREDICTIBILITATEREZOLVAREAPROBLEMELOREVALUAREAPOLITICILORnr. 4(19), decembrie 2010 - 19

Akademos(6) evaluarea cunoaşterii ştiinţifice disponibile,care poate fi un factor limitator al acţiunii politice,ori poate conduce la legitimarea sa.Observăm că la interacţiunea între domeniulpoliticilor şi domeniul cunoaşterii există anumite„puncte de stres”, ce trebuie avute în vedere înmomentul dezvoltării unui exerciţiu de foresight(figura 1). Cel mai important dintre acestea esteprezent tocmai în locul în care cunoaşterea devinenecesară pentru definirea discursului relativ ladefinirea politicilor, a discursului relativ la evaluareaalternativelor de decizie şi pentru balansarea lorastfel încât să rezulte politici robuste şi durabile.Nu este însă singurul. Documentele politice şiteoriile pe care se întemeiază decizia politică vortrebui puse în relaţie cu cererea de cunoaştereprospectivă formulată de decident în momentullansării exerciţiului de foresight. Problemele aparatunci când între gândirea politică a celui care valua decizii şi documentele politice care definesccontextul investigării prospective sunt fricţiunievidente.Cunoaşterea prospectivă se coagulează subforma viziunilor strategice. O viziune strategicăeste caracterizată de trei elemente: (1) se referă laun viitor suficient de îndepărtat, (2) reprezintă oidealizare şi (3) presupune dorinţa de schimbaresistematică. În primul rând, viziunile strategice sunt,în mod intrinsec, viziuni referitoare la un viitor caretrece dincolo de orizontul prognozelor. O astfel despecificare poate părea, la o primă vedere, inutilăprin caracterul său evident. În fond, despre cealtceva poate fi vorba dacă nu despre o pre-viziune,atunci când încercăm să definim un punct de vedereasupra imaginii viitorului. Dar importanţa acesteicaracteristici este dată de faptul că ne spune ce nu esteo viziune strategică. Prin urmare, o viziune strategicănu este o interpretare a prezentului. Interpretândstarea actuală a unui sistem putem distinge un setde evoluţii posibile, dar nu viziuni strategice, carerămân domeniul strict al studiilor de foresight. Oastfel de precizare merge dincolo de rigurozitateadefiniţiei, influenţând însăşi practica metodologicăa dezvoltării viziunilor strategice şi a planificării.Pe de altă parte, identificarea elementelor caredefinesc opţiuni posibile în viitor rămâne necesarăîn procesul formulării alternativelor pentru deciziastrategică, dar nu este suficientă.Sub-domeniu politiciAgenda politicăAlianţeDocumente politiceîntrebări referitoare la politiciTeorii politicedecidenţiTeorii politicecoordonatori investigăriSub-domeniu politiciDomeniul politicilorutilizareCunoaştere prospectivădisponibilă ?NU NUpoate fi obţinută?DAProducerea cunoaşteriiposibilă realistă probabilăanchete scenarii prognozecererea de cunoaterereformularereformulareCunoaştere pentruevaluarea deciziilorDAdisponibilă ?NUNUpoate fi obţinută?DAProducerea cunoaşteriiutilizaresatisfăcătoare?DA NUsatisfăcătoare?NU DAFigura 1: Schema interacţiunii între domeniul politicii şi domeniul cunoaşterii(DeWit B., 2005)20 - nr. 4(19), decembrie 2010

StrategieO viziune se referă la un viitor idealizat.Totuşi, viziunea strategică nu se referă la un viitorperfect, ci la cel mai bun viitor posibil în raport cucontextul dezvoltării exerciţiului prospectiv. Prinurmare, construcţia viziunilor strategice presupuneun proces de selecţie a unui viitor preferabil dinmulţimea celor posibile sau probabile. Conceptulde preferinţă necesită două precizări. Mai întâi, oastfel de abordare presupune ipoteza că viitorulnu este determinat în mod unic, că alternative suntposibile. În al doilea rând, dezvoltarea viziunilorimplică posibilitatea unei alegeri ulterioare înraport cu subiectele de interes ale decidentuluipolitic. Acestea din urmă pot fi interpretate intuitiv,ca trasee, pe care decidentul se deplasează pentrua atinge virtual stări finale ideale, numite ţinte. Încazul în care ţintele nu pot fi definite cu precizie,locul lor este luat de obiective (Filip, 2002). Prinurmare, importanţa acestei caracteristici este datăde faptul că defineşte morfologia unei viziunistrategice: colecţii de obiective idealizate, situatedincolo de orizontul prognozelor.Dezvoltarea viziunii strategice este generatăde nevoia de convergenţă a acţiunilor pe o direcţiepreferată, astfel că întreg procesul de construcţie aunei viziuni strategice este motivat de nevoia de aproduce sau direcţiona schimbarea. Un demers careîşi propune investigarea viitorului, fără a propune unmod sistematic de gestionare a schimbării, nu poategenera o viziune („un proiect”) (Barbieri Masini,1993). Consecinţa este că o viziune strategicănu poate fi exploratorie şi nu poate presupunedefi nirea unor alternative pentru viitor. Rolul săueste tocmai de a „focaliza” viitorul, astfel încâtprocesul generării sale să impulsioneze convergenţaenergiilor şi efectul îndeplinirii potenţialului săuprin însăşi efortul de a o construi.O teorie a viziunii este o teorie a schimbării,iar schimbarea poate adopta o formă ideaţionalăşi o formă transformaţională (Helm, 2006). Deşiformularea viziunii este alimentată de contextulexerciţiului de foresight, viziunea strategică în sineeste o proiecţie a ceea ce ar trebui să fie, dincolode ceea ce există. Prin urmare, ideile decantate şiintegrate în procesul construcţiei sale trebuie să po -sede forţa necesară pentru a-i atrage pe cei consultaţiîn direcţia îndeplinirii lor. Pe de altă parte, viziuneapresupune o caracteristică transformaţională:schimbarea ar trebui să înlocuiască vechi structuricu structuri noi. Prin urmare, identificarea situaţieiîn care formularea viziunii strategice poate conducela definirea alternativelor de decizie porneşte cudouă tipuri ideale: (1) viziunea este necesară pentrudeclanşarea schimbării în contextul unei (nedorite)stabilităţi structurale şi (2) viziunea este utilizatăpentru a răspunde unor schimbări contextuale rapide.În prima situaţie sunt excluse transformări gradualeale sistemului sau îmbunătăţiri progresive, opţiunilepornind de la premisa unei schimbări de amploare.În cel de-al doilea caz, transformarea nu este indusăde viziune, aceasta fiind un răspuns la schimbăricontextuale generate de forţe aflate dincolo deorice control. Practica metodologică a dezvoltăriiviziunilor strategice presupune, simultan, elementeale ambelor situaţii: schimbarea intenţionată şischimbarea contextuală. Totuşi, este important săsubliniem că viziunea strategică nu reprezintă unrăspuns direct la problema transformării sistemului,ci punctul de referinţă al unui model incremental(Helm, 2006).Dimensiunea funcţională a construirii viziunilorrevine la întrebarea dacă succesul unei viziuni estedat de forţa sa implicită sau de explicitarea sa. Dinperspectiva psihologiei sociale, o viziune este maiputernică dacă este implicită, căci influenţa uneireprezentări sociale creşte dacă nu suntem conştienţide existenţa sa (Moscovici, 1984). România, spreexemplu, a avut timp de un deceniu două obiectiveasupra cărora s-a atins un nivel ridicat de consensşi care au orientat acţiunea politică: aderarea lastructurile NATO şi la structurile Uniunii Europene.Nu a fost necesar un exerciţiu de foresight şiexplicitarea unei viziuni strategice pentru a leidentifica. Totuşi, acesta este un caz rar şi fericit. Decele mai multe ori este necesar un proces sistematiccare să conducă la definirea celor mai potriviteobiective pe termen lung.Dar a produce o viziune strategică nu estesuficient. Fundamentarea acţiunii politice pentru uninterval de timp se realizează printr-o reflecţie asupraviziunii prin prisma situaţiei curente, prin înţelegereafracturii între performanţele actuale şi imagineadescrisă în viziune. Odată determinate, diferenţelesunt adoptate ca noi baze pentru stabilirea obiectivelorcare decurg din construcţia viziunii strategice.Rezultatele actuale s-au obţinut cu un anumit nivelde competenţe şi resurse care s-ar putea să nu fiesuficiente pentru atingerea noilor obiective, astfel căplanificarea obţinerii unor noi competenţe şi resursedevine necesară. Aceasta este o componentă esenţialăîn dezvoltarea vizionară („visionary development”)(Holstius, Malaska, 2004).Dezvoltarea vizionară este asociată unorschimbări ambiţioase, care trec dincolo deorizontul prognozei şi presupun parcurgerea unoretape succesive. Prin urmare, odată ce elementelenr. 4(19), decembrie 2010 - 21

Akademosideaţionale şi transformaţionale ale schimbării suntidentificate, ele vor trebui prioritizate, ceea ce vapresupune definirea celor mai importante obiectivedin punct de vedere strategic. Aceasta este zonade interferenţă între managementul strategic şimanagementul vizionar. Potrivit Wilenius (citat înSeppala, 2004), managementul strategic se bazează,în cea mai mare măsură, pe resursele existente şidezvoltarea lor. Cu totul altul este punctul de plecareîn managementul vizionar, în care obiectivele suntsituate departe în viitor – indiferent de starea actualăa sistemului. Scopul este de a desprinde metodologicconstrucţia viziunii de determinarea evoluţiilor petermen scurt ale sistemului, astfel încât să poată fideterminate ţintele dezvoltării.Obiectivele unui exerciţiu de foresightÎn vederea asigurării unui impact pozitiv şisustenabil, procesul de identificare a viziuniide dezvoltare a sectorului de cercetare-inovaretrebuie să fie unul participativ, care să implice înprimul rând toţi actorii locali interesaţi, inclusivdecidenţii, dar şi expertiza ştiinţifică internaţională.Experienţa internaţională în acest sens denotărelevanţa şi oportunitatea metodologiei cercetăriiprospective (foresight) pentru planificarea strategicăa priorităţilor în domeniul ştiinţific.Cercetarea prospectivă trebuie să fie anticipatăde o etapă preliminară în care va fi selectatămetodologia de foresight potrivită, printr-oanaliză comparativă a experienţelor de acest feldesfăşurate pe plan internaţional, fără a negaimportanţa specificului naţional. În cazul nostru,deosebit de util s-a dovedit a fi Proiectul suportpentru dezvoltarea unui exerciţiu de foresight înRepublica Moldova – FOR-MOLDOVA, demaratîn cadrul Programului comun AŞM – AutoritateaNaţională pentru Cercetare Ştiinţifică din România.Proiectul a permis o cooperare de tip twinning cuechipa de experţi care a implementat cu succes unexerciţiu similar în România (Proiectului ROST– Primul exerciţiu naţional de Foresight în Ştiinţăşi Tehnologie, prin care s-au elaborat Strategia şiPlanul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare2007-2013, director – Profesor Adrian Curaj).Desfăşurarea unui exerciţiu de foresight pentrusfera de cercetare-inovare din Republica Moldovatrebuie să ţină cont de următoarele principii:- Mediu participativ de elaborare şiimplementare;- Abordarea pro-activă în identificareapriorităţilor şi elaborarea scenariilor;- Responsabilitate socială;- Analiza sistemică în contextul evoluţiilorinterne şi externe;- Integrarea sistemului de cercetare autohtonîn circuitul ştiinţific european şi internaţional;- Concentrarea resurselor disponibile pentruatingerea priorităţilor primare identificate;- Identificarea priorităţilor în baza importanţeisocial-economice şi a perspectivelor de a exercitaun impact pozitiv asupra societăţii în ansamblu.În această ordine de idei, obiectiveleexerciţiului de foresight din Republica Moldova arfi următoarele:o Identifi carea listei domeniilor prioritarepentru dezvoltare tehnologică şi inovare prinmetodologii inclusive şi transparente;o Elaborarea seturilor de scenarii privindnevoile socio-economice în următoarele deceniişi identifi carea viziunii strategice pe care se vorîntemeia viitoarele politici publice şi programe;o Crearea reţelelor care vor susţineimplementarea viitoarelor politici publice şistimularea unui dialog continuu asupra viitoruluiîntre autorităţile publice, mediul de afaceri şisocietatea civilă.Implementarea exerciţiului de foresight vacontribui la îmbunătăţirea procesului de planificareşi previziune dinamică a priorităţilor naţionaleîn domeniul ştiinţei şi inovării, cu aplicareaprocedurilor şi tehnicilor folosite de statele membreUE, dar şi cu axarea pe priorităţile europene generalacceptate.Identificarea listei domeniilor prioritare esteimportantă în contextul existenţei unei comunităţiştiinţifice de dimensiuni reduse şi disponibilităţiiunor resurse limitate. Domeniile prioritareidentificate trebuie să reflecte atât potenţialul ştiinţificdin ţară, necesităţile societăţii, cât şi vizibilitateainternaţională a şcolilor ştiinţifice autohtone.Sfera tehnologică şi inovaţională oferăoportunităţi multiple pentru folosirea resurselorfinanciare şi administrative, dar impactul finalexercitat de acestea este variabil şi cu o relevanţădiferită în timp. În acest context, pentru asigurareafolosirii raţionale şi optime a resurselor de caredispune societatea este necesar să fie realizatăidentificarea unor domenii prioritare în sferatehnologică şi inovaţională, relevante pentru etapaactuală de dezvoltare economică a ţării, capabile săproducă schimbări calitative şi de durată, creştereeconomică şi bunăstare socială şi să serveascăpentru edificarea continuă socio-economică a ţării.O importanţă tot mai mare o reprezintă şi procesulde racordare la priorităţile ştiinţifice europene (celpuţin pe filiera PC7), îndeosebi în lumina aspiraţiilorde integrare europeană a Republicii Moldova.22 - nr. 4(19), decembrie 2010

StrategieDată fiind relevanţa domeniului de dezvoltaretehnologică şi inovare pentru Republica Moldova,dezvoltarea priorităţilor în această sferă poate firealizată doar cu aplicarea unei metodologii eficienteşi inclusive. Pornind de la acest fapt, procesul deelaborare a viziunii, şi ulterior, a strategiei naţionaleîn domeniul respectiv urmează a fi organizat într-oambianţă participativă şi transparentă care săcuprindă toţi actorii interesaţi şi capabili să producăun impact asupra rezultatelor finale.Este necesară aplicarea unor proceduri caresă ofere credibilitate priorităţilor de cercetareselecţionate şi transparenţă întregului proces. Astfelse va urmări să se contribuie la dezvoltarea uneistrategii naţionale de cercetare-inovare, bazatepe analiza tendinţelor dezvoltării tehnologice,pieţii globale, punctelor slabe şi punctelor tariale economiei şi sistemului de cercetare-inovare,capabile să popularizeze gândirea strategică şicooperarea.În vederea asigurării unei baze consensualelargi, se va pleda pentru forme de planificarestrategică de jos în sus, în care direct sau indirectsă fie implicate toate grupurile de cercetare. Estenecesară identificarea unor direcţii prioritare decercetare care au potenţial de a exploata oportunităţişi de a elimina ameninţări, identificarea celormai importante tehnologii din punct de vedere aindustriei şi sectorului de servicii pe un termen de10 – 20 de ani.Complexitatea societăţilor moderne, precum şimediul internaţional aflat în continuă schimbare, faceca procesul de implementare a politicilor publice săfie unul extrem de dificil. În scopul creşterii relevanţeiprocesului dat se impune schimbarea abordării înacest domeniu prin elaborarea mai multor scenariide evoluţii posibile, în funcţie de modificarea unorfactori interni sau exogeni. Astfel, planificarea seva axa pe un spectru larg de posibile scenarii, iarrelevanţa procesului de planificare va fi determinatăde gradul de acoperire de către scenariile elaboratea posibilităţilor de evoluţie în viitor. De asemenea,nu este de neglijat posibilitatea adaptării dinamicea scenariilor de evoluţie socio-economică la nouaconjunctură naţională sau internaţională.În contextul celor menţionate mai sus,importanţa creării unei viziuni strategice în toatedomeniile cu impact asupra societăţii, în modspecial a celor care pot exercita acest impact într-operspectivă îndelungată, este una greu de neglijat.Viitorul, în special în domeniul cercetării şi inovării,trebuie sa fie cunoscut şi planificat de o manieră câtmai eficientă, ţinând cont, totodată, şi de caracterulde know how continuu al ştiinţei. Acest fapt vaservi la elaborarea unor politici publice relevantemomentului, dar şi pe cât posibil de adaptate nevoiide asigurare a unui avantaj de timp în sfera dată.Este important ca exerciţiul de foresight să nu fieîncorsetat de tipare şi soluţii prestabilite, fiind bazatpe viziuni integratoare alternative. Oferirea unorviziuni şi scenarii alternative, în funcţie de resurseledisponibile în calitate de input, va influenţa pozitividentificarea rolului cercetării în strategia generalăde dezvoltare a ţării.În virtutea principiului care plasează ştiinţamodernă în serviciul societăţii, este imperativnecesară asigurarea unei implementări cât mai largia rezultatelor activităţilor de cercetare-inovare înbeneficiul contribuabililor. Cooptarea mediuluide afaceri în trasarea priorităţilor activităţilor decercetare şi inovare naţionale în vederea adaptăriiacestora la necesităţile economiei reale, va urmărifortificarea capacităţilor de generare a unor produsecu valoare adăugată înaltă, substituirea importurilorprin produse autohtone şi creşterea exporturilor,consolidând astfel securitatea economică a statului.Crearea unor reţele care să implice diversegrupuri sociale va permite nu doar antrenareaacestora în elaborarea priorităţilor în domeniulştiinţei, dar şi corelarea lor la necesităţilebeneficiarilor finali, precum şi obţinerea suportuluinecesar pentru implementarea viitoarelor politicipublice în sectorul de cercetare.Consensul comunităţii de interes (stakeholderilor)va conduce la consolidarea legăturilorformale între cercetători, oameni de afaceri şifuncţionari publici, astfel încât să fie asigurat înprocesul desfăşurării exerciţiului un input de lapotenţiali utilizatori, potenţialii producători airezultatelor ştiinţifice, cât şi de la autorităţi şiagenţii guvernamentale. De asemenea, dinamicaevoluţiilor înregistrate în sfera de cercetareinovareimpune necesitatea promovării uneiactivităţi continui de foresight în ştiinţă şitehnologie. Rezultatele cercetărilor ştiinţificenu sunt prefigurate numai de atingerea unorindicatori de performanţă, ci şi de modul în caresunt percepute de societate. Procesul şi rezultateleunui exerciţiu de foresight în Republica Moldovava permite nu doar conturarea unui model degestionare a cercetării-inovării acceptat de unnumăr cât mai mare de actori, dar şi oferireaunui suport necesar în procesul decizional cevizează ştiinţa autohtonă sau domeniile conexe.În situaţia în care puţine documente strategicenaţionale confirmă rolul cercetării în calitate deresursă cu un potenţial înalt pentru dezvoltareanr. 4(19), decembrie 2010 - 23

Akademosţării, o cercetare prospectivă în această direcţieeste mai mult decât necesară.BibliografieBarbieri Masini L., (1993), Why Future Studies?,Grey Seal Books.Beroggi G. E. G. (1998) Decision Modeling in PolicyManagement: An Introduction to the Analytic Concepts.Kluwer Academic Publishers: Amsterdam.Cuhls K,, Kuwahara T. (1994) Outlook for Japaneseand German Future Technologies. Physica-Verlag,Springer Publishers: Heidelberg.Davenport, S., Leitch, S. (2005) Agoras, ancient andmodern, and a framework for science–society debateScience and Public Policy, 32(2), pag. 137–153.DeWit B., (2005), How do we asses the effectivenessof science and society mediation? în Advancing Scienceand Society Interactions, Teresa Roja.Filip F., (2002), Decizie asistată de calculator.decizii, decidenţi, metode şi instrumente de bază, EdituraTehnică, Bucureşti.Funtowicz S., Ravetz R. (1994), The worth of asongbird: ecological economics as a post-normal scienceEcological Economics 10 pag. 197-207.Grosu D., Curaj A., (2005), Abordarea sistemică aexerciţiilor prospective, în Roşca Ghe. (2005), Economiacunoaşterii, Editura ASE.Grosu D., Curaj A., (2007) Technology Foresight ina Power-Oriented Strategy for Change Futura 27(2) pag.52-67.Grunwald (2007), Converging technologies: Visions,increased contingencies of the conditio humana, andsearch for orientation, Futures, 39, pag. 380–392.Helm R., (2006), The vision Phenomenon. Towardsa theoretical underpinning of visions of the future andenvisioning, ESF-COST A22 http://www.costa22.org .Holstius K., Malaska P., (2004), AdvancedStrategic Thinking. Visionary Management Publicationsof the Turku School of Economics and BusinessAdministrationLempert, R.., Popper, S. W., Bankes, S. C. (2003)Shaping the Next One Hundred Years: New Methods forQuantitative, Long-Term Policy Analysis RAND.Moscovici S., (1984), The phenomenon of socialrepresentations, în Farr R.M., Moscovici S. (1984)Social representations, Cambridgde University Press,pag. 3-69.Schomberg R. (2005), Deliberating ForesightKnowledge for Policy and Foresight KnowledgeAssessment, Office for Official Publications of theEuropean Communities.Seppala W., (2004), Towards Starategic and VisionaryManagement in Water Utilities, prezentare în cadrulworkshop-ului “Sustainable and Participative Decisionmakingin Good Governance of Water Services”.Smith J., Mason M. (2004), Learning FromTechnology Foresight Connections, National ResearchCouncil Of Canada, Office Of Technology Foresight,“Eu-Us Seminar: New Technology Foresight, Forecasting& Assessment Methods” Seville, 13-14 May 2004.*** (2005) UNIDO Technology Foresight Manual.24 - nr. 4(19), decembrie 2010Pavel Şilingovski. Dealuri basarabene. [?] Ulei pe carton.

Noi membri titulari ai AŞMSerafim ANDRIEŞNăscut la 6 februarie 1942, în s. Caşunca,raionul Floreşti, Republica Moldova. Doctorhabilitat în ştiinţe agricole (1992), membrucorespondent al AŞM (2000), membru titular alAŞM (2010).Absolvent al Universităţii de Stat din Chişinău,Facultatea Biologie şi Pedologie, specialitateapedolog agrochimist (1965). După absolvire a fostdoctorand, laborant superior, colaborator ştiinţificinferior, colaborator ştiinţific superior al Institutuluide Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie “N.Dimo” (1965-1976). Activează în funcţia decolaborator ştiinţific superior al Filialei din Chişinăua Institutului Unional pentru Deservirea Agrochimică(ŢINAO), (1976-1983). Şef secţie agrochimieal Institutului de Cercetări pentru Pedologie şiAgrochimie „N. Dimo” (1983-1990). Directoradjunct pentru probleme ştiinţifice al Institutului deCercetări pentru Pedologie şi Agrochimie „N. Dimo”(1990-1995). Din 1995 până în prezent este director alInstitutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie aSolului „Nicolae Dimo”. Academician al Academieide Ştiinţe Ecologice şi Asigurare a Viabilităţii dinor. Sankt Petersburg (1997). Membru de onoare alAcademiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „GheorgheIonescu” - Şişeşti (2006).Contribuţia ştiinţifică în dezvoltarea cercetărilorîn domeniul ştiinţei solului:1. În anii 1965-2010 a elaborat concepţiaformării regimurilor nutritive optime pentruobţinerea recoltelor scontate. În baza generalizăriirezultatelor experienţelor de câmp de lungă şi scurtădurată fondate pe diferite tipuri şi subtipuri de soluria determinat: legităţile acţiunii îngrăşămintelor cuazot, fosfor şi potasiu privind modificarea fertilităţiiefective a solurilor şi sporirea productivităţiiculturilor agricole; parametrii optimi ai indiciloragrochimici pentru formarea recoltelor scontatede calitate înaltă; necesarul de fertilizanţi pentruformarea recoltelor; parametrii diagnozei complexesol-plantă a nutriţiei minerale a plantelor de culturăpentru formarea recoltelor înalte.2. În anii 1978-2005 a elaborat concepţiaoptimizării nutriţiei minerale a plantelor de culturăpentru obţinerea 100-150 q/ha porumb pentruboabe şi 70-90 q/ha grâu de toamnă pe solurileirigate. Concomitent a elaborat procedee şi metodenoi pentru implementarea acestei concepţii înagricultura Moldovei.3. În anii 1990-2001 a participat la elaborarea”Modelelor privind utilizarea raţională a FonduluiFunciar în perioada postprivatizaţională”.A elaborat modele privind protecţia, utilizarearaţională şi sporirea fertilităţii solurilor; proiecteprivind formarea bilanţului echilibrat a humusuluişi elementelor biofile în agricultură; sistemulintegrat privind fertilizarea solului utilizând factoriibiologici şi minimalizând utilizarea îngrăşămintelorminerale.4. În anii 1990-2010 a elaborat metodologiaefectuării monitoringului ecopedologic. În bazarezultatelor ştiinţifice fundamentale şi aplicativea evaluat starea de calitate a solurilor, elaboratprognoza modificării principalelor indici a fertilităţiiefective ale solurilor şi complexul de măsuri privindutilizarea raţională, conservarea şi sporirea fertilităţiisolurilor.5. În anii 1990-2010 a elaborat metodologiaprognozării productivităţii plantelor de cultură înfuncţie de condiţiile agropedoclimatice şi indiciiprincipali ai fertilităţii efective a solurilor. Dinanul 2005 metodele elaborate se implementeazăîn practica agricolă pentru prognozarea recolteigrâului de toamnă la nivel de republică, gospodărieagricolă, în vederea luării deciziilor tehnologice şimanageriale.Autor a peste 300 lucrări ştiinţifice consacrateutilizării raţionale a resurselor naturale, metodelorde sporire a fertilităţii solurilor, optimizării nutriţieiminerale a plantelor de cultură, perfecţionăriisistemului de fertilizare a solurilor în asolamentelede câmp. A publicat 18 monografii şi manuale, 6buletine ecopedologice, 6 informaţii de sinteză,20 recomandări şi instrucţiuni metodice pentruimplementare în agricultură etc. Actualmente seimplementează în producţie 6 produse tehnicoştiinţifice.Este Laureat al Premiului de Stat în domeniulŞtiinţei şi Tehnicii (1986), Om emerit al RepubliciiMoldova (2000), Laureat al Premiului AŞM(2006).nr. 4(19), decembrie 2010 - 25

AkademosConstantin TURTĂNăscut la 20 decembrie 1940, în satulBuciuşca, raionul Rezina, Republica Moldova.Doctor habilitat în chimie (1989), membrucorespondent al AŞM (1995), membru titular alAŞM (2010)*.Absolvent al Universităţii de Stat din Moldova,Facultatea de Chimie (1961). Din 1961 până înprezent a ocupat următoarele funcţii: cercetătorştiinţific la o unitate ştiinţifică militară a MinisteruluiApărării în cadrul ex-URSS (1961-1964); asistent lacatedra de chimie generală a Institutului Politehnicdin Chişinău (1964-1966); doctorand la Institutulde Chimie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi laInstitutul de Fizică Chimică al Academiei de Ştiinţedin URSS (1966-1970). În perioada 1970-2009activează în cadrul Institutului de Chimie al AŞM,ocupând succesiv funcţiile de laborant superior(1970-1971), colaborator ştiinţific inferior (1971-1975), colaborator ştiinţific superior (1975-1988),şef al laboratorului de chimie bioanorganică (1988-2009). Din 2010 până în prezent este director adjunctal Centrului “Chimie Fizică şi Nanocompozite”.În 2001-2004 a fost secretar ştiinţific general alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.Direcţiile prioritare ale cercetării suntconcretizate în următoarele:• chimia combinaţiilor coordinative;• complecşi fiziologic activi, modele alemetalproteinelor;• efectul Mossbauer şi aplicaţiile lui în chimie.*Constantin Turtă şi Serafim Andrieş au fost aleşi membrititulari ai AŞM la Adunarea membrilor titulari ai AŞM din 16decembrie 2010Cele mai semnificative rezultatele ştiinţifice:- au fost elaborate metode de sinteză acarboxilaţilor homo- şi heteronucleari de tip (d) n,(f-) n, (d-d’) n, (d-f) n, (d-ns 2 , f-ns 2 ) n, inclusiv a celorcu valenţă mixtă şi determinată structura lor;- au fost identificate particularităţile tranziţieide spin la combinaţiile coordinative ale Fe(III) şiposibilităţile chimice de modificare a lor;- pentru prima dată s-a demonstrat posibilitateade a sintetiza carboxilaţi ai fierului tetranuclearicu fragmentele {Fe 4O 2}, {Fe 3LnO 2; la fel, s-ademonstrat că în cazul Ln=Tb,Dy,Ho complecşiiposedă proprietăţi de magneţi moleculari latemperaturi sub 1.5 K;- au fost realizate cercetări de pionierat privindefecte dinamice în combinaţiile coordinative monoşipolinucleare ale fierului (delocalizare dinamicăde electroni, trecere de fază);- în colaborare cu Institutul Fiziologia Planteloral AŞM au fost descoperite proprietăţi fiziologic activela carboxilaţii homo- şi heteronucleari conţinândfier, aceştia fiind propuşi pentru implementare înagricultură (la combaterea clorozei viţei de vie, castimulatori de creşterea porumbului, castraveţilor,arahidelor şi soia, pentru diminuarea consecinţelorsecetei şi îngheţurilor la culturile agricole);- în colaborare cu Institutul de Microbiologie şiBiotehnologie al AŞM a fost constatat că introducereacompuşilor μ 3-oxotrinucleari ai fierului obţinuţi înamestecul nutritiv al Spirulinei platensis duce lacreşterea biomasei microorganismelor (cu 20%),la o îmbogăţire a masei acestui microorganismcu aminoacizi (1,1-1,5 ori), peptide (1,3-2,6 ori),ficobiliproteine (cu 36-43%) şi fier (de 7 – 8 ori,până la 1.1 %). Administrarea extractului purificatdin spirulină – BioR Fe cu un conţinut înalt de fierduce la normalizarea indicilor sanguini principali laanemia cauzată de anemia nutritivă;- s-au elaborat metode originale de obţinere ananoparticulelor de oxizi ai metalelor (Fe 2O 3·M xO y),folosind ca precursori carboxilaţii homo- şiheteronucleari ai fierului.Este lider al scolii ştiinţifice din Moldovaîn chimia compuşilor coordinativi şi utilizareametodelor fizice în chimie.Sub conducerea sa au fost susţinute 6 teze dedoctor şi 2 de doctor habilitat.Autor a 197 articole, 285 teze, 32 brevete.Printre distincţiile mai importante se numărăPremiul Naţional în domeniul ştiinţei şi tehnicii(2004); Medalia „L.Ciugaev” a Institutului de ChimieGenerală şi Anorganică a Rusiei „N.S.Kurnakov”(AŞR, 2005); Medaliile de aur la Genius-96,AST-WEST EURO-INTELLECT Varna, Bulgaria;European Exhibition of Creativity and Innovation,Euro Invent, Iaşi 2009; EUREKA 2010 Bruxelles.26 - nr. 4(19), decembrie 2010

Savantul anuluiCONCURS NAŢIONAL DE SUSŢINERE A ŞTIINŢEIConsiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al A.Ş.M., în şedinţa din 20 decembrie,a desemnat învingătorii Concursului Naţional de Susţinere a Ştiinţei Savantul anului2010, cea de-a doua nominalizare fiind Tânărul savant al anului 2010. Organizat pentru a şapteaoară , concursul îşi propune să stimuleze cercetarea de calitate, să sensibilizeze societatea în ideeavalorificării patrimoniului ştiinţific de care beneficiază, dar şi să atragă investitori în sfera cercetareinovare.Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al A.Ş.M a mai decis acordarea premiilorpentru realizări ştiinţifice de valoare.Premiul special pentru anul 2010, instituit de către Fundaţia Edelweiss, i-a fost acordatacad. Teodor FURDUI, prim-vicepreşedinte al AŞM, pentru elaborarea unei teorii noi privind alimentaţiasanocreatologică.Savantul anului 2010Acad. Andrei EŞANU, consultant ştiinţificla Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞMPremiul i-a fost acordat pentru monografiileMănăstirea Voroneţ. Istorie – Cultură –Spiritualitate, Chişinău, Editura Pontos, 2010;Moştenirea culturală a Cantemireştilor, Chişinău,Editura Pontos, 2010; Neamul Cantemireştilor(bibliografie). Chişinău, Editura Pontos, 2010.În 2010 a publicat un şir de articole în culegerişi reviste internaţionale şi naţionale.Acad. Mihai CIMPOI, cercetător ştiinţificprincipal la Institutul de Filologie al AŞMPremiul i-a fost acordat pentru monografiile Oistorie deschisă a literaturii române din Basarabia,Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti;Vasile Cârlova – poetul „Sufl etului mâhnit",Biblioteca Târgovişte, Cartdidact, Chişinău, 2010.În 2010 a mai publicat 40 de articole şi studiiîn domeniu.Tânărul savant al anului 2010Dr. Dorin LOZOVANU, cercetător ştiinţificsuperior la Muzeul Naţional de Etnografie şiIstorie Naturală din MoldovaPremiul i-a fost acordat pentru monografiaConştiinţa etnică a populaţiei din RepublicaMoldova, Editura Academiei de Ştiinţe din Austria,Viena, 2010.Dr. Ion XENOFONTOV, secretar ştiinţific laInstituţia Publică „Enciclopedia Moldovei”Premiul i-a fost acordat pentru monografiaRăzboiul din Afganistan (1979-1989), Iaşi, EdituraLumen, 2010.nr. 4(19), decembrie 2010 - 27

AkademosPREMIILE ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI PENTRU 2010Ştiinţe medicaleVictor GHICAVÎI, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, şeful Catedrei Farmacologieşi farmacologie clinică, USMF „Nicolae Testemiţanu”, pentru monografia „Farmacologie” (V.Ghicavîi,N.Bacinschi, Gh.Guşuilă, ediţia II, revizuită şi completată).Ştiinţe agricoleValerian CERBARI, doctor habilitat în agricultură, profesor universitar, şeful Laboratorului Pedologieal Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „N.Dimo”, şi Tamara LEAH, doctor înagricultură, conferenţiar cercetător, vicedirector ştiinţific al Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţiea Solului „N.Dimo”, pentru ciclul de lucrări „Monitoring-ul calităţii solurilor Republicii Moldova”.Ştiinţe fizice şi inginereştiAndrei PALII, doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice, cercetător ştiinţific principal la Institutulde Fizică Aplicată al AŞM, pentru ciclul de lucrări „Elaborarea noilor metode teoretice de cercetare amagneţilor monomoleculari şi a sistemelor polinucleare de valenţă mixtă”.Ştiinţe matematice şi economiceVictor ŞEREMET, doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice, conferenţiar universitar la CatedraÎmbunătăţiri funciare şi hidrotehnică, Universitatea Agrară de Stat din Moldova, pentru ciclul de lucrări„Metoda convoluţiilor ΘG în construirea funcţiilor GREEN”.Zinaida ŞOFRANSKY, doctor habilitat în istorie, şef de secţie la Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM,pentru lucrările „Coloranţi şi aditivi de provenienţă animală” şi „Mileştii Mari. O istorie rescrisă” (coautor);Liliana CONDRATICOVA, doctor în studiul artelor, cercetător ştiinţific superior la InstitutulPatrimoniului Cultural al AŞM, pentru lucrarea „Arta bijuteriilor din Moldova”.PREMIILE ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI PENTRUTINERII CERCETĂTORIŞtiinţe medicaleOctavian Diug, doctor în farmacie, cercetător ştiinţific la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie„Nicolae Testemiţanu”, pentru monografia „Specia Chelidonium Majus L. – sursă de noi forme farmaceutice”(coautor).Ştiinţe agricoleSerghei Cernîşev, cercetător ştiinţific la Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi TehnologiiAlimentare, pentru ciclul de lucrări „Dezvoltarea tehnologiilor neconvenţionale de prelucrare atomatelor”.Ştiinţe biologice, chimice şi ecologiceSilvia Melnic, doctor în chimie, cercetător ştiinţific stagiar la Institutul de Chimie al AŞM, pentruciclul de lucrări „Sinteza şi studiul carbohidraţilor polinucleari ai metalelor de tip3d/4f ca precursori pentrumateriale polifuncţionale”.Ştiinţe fizice şi inginereştiAndrei Hvorostuhin, cercetător ştiinţific stagiar la Institutul de Fizică Aplicată al AŞM, pentru lucrarea„Coeficienţii de viscozitate pentru fazele de hadroni şi quarc-gluoni” şi Denis Nica, doctor în ştiinţe fizicomatematice,şef de laborator la Universitatea de Stat din Moldova, pentru ciclul de lucrări „Conductibilitateatermică fononică neobişnuită a straturilor de grafen”.Ştiinţe Matematice şi EconomiceArtiom Alhazov, doctor în informatică, cercetător ştiinţific la Institutul de Matematică şi Informaticăal AŞM, pentru ciclul de lucrări „Modele biologice de calcul: universalitate, complexitate şi proprietăţi”.Ştiinţe Socio-UmanisteNina Corcinschi, doctor în filologie, director al Centrului „Literatură şi Folclor” la Institutul de Filologieal AŞM, pentru lucrarea „Proza basarabeană din sec. al XX- lea. Text. Context. Intertext”.28 - nr. 4(19), decembrie 2010

IstorieACCESUL LA ARHIVEÎN REPUBLICA MOLDOVA,CU REFERIRELA DEPOZITELESPECIALE DE STATDIN CADRUL SIS ŞI MAIDr. în drept Mihai TAŞCĂ,Secretarul Comisiei prezidenţialepentru studierea şi aprecierea regimuluicomunist totalitar din R. MoldovaThe study „ACCESS TO ARCHIVES IN THEREPUBLIC OF MOLDOVA WITHIN THE SPECIALINFORMATION SERVICES AND MINISTRY OFINTERNAL AFFAIRES ARCHIVES” tackles for thefi rst time, a subject about the implementation ofconstitutional provisions on access to information interms of access to archives.The fi rst part examines the legal frameworkin Moldova regarding the archival collections,highlighting the following steps: a) Phase ofnationalization of archives and theirs transformationto national heritage, b) Phase of ensuring the legalframework necessary for the operation phase, c)Phase to ensure international cooperation, d) Phaseof developing and preservation archival collections.Later it examines the legislation of access toinformation and principles of organizing the ArchivalCollections in Moldova.The fi nal part is addressing the organizationand accessibility of the archive collections (specialstate deposits) of the Special Information andSecurity Service and the Ministry of Internal Affairsof Moldova. It is published the structure of thesearchives from these institutions, including fi les ofvictims of political repressions submitted in 2010 bythe Special Information and Security Service and theMinistry of Internal Affairs to the National Archive.1. Cadrul juridic privind fondul arhivistic înRepublica MoldovaOdată cu începutul destrămării URSS la sfârşitulanilor ‘80 al secolului trecut şi mişcările energiceale republicilor unionale spre independenţă, RSSMoldovenească, deopotrivă cu multe alte problemede ordin juridic, social, economic, financiar etc., caretrebuiau soluţionate, urma să rezolve una prioritară,de o importanţă deosebită pentru istoria noastră –soarta arhivelor pe teritoriul său. Întrucât nu putea firealizat peste noapte, acest proces a durat mai multtimp. În ordinea evoluţiei evenimentelor politice şiadoptării actelor normative desprindem următoareleetape şi acte.Etapa naţionalizării arhivelor şi trecerii lorîn patrimoniul naţional. O primă reglementarea statutului juridic al arhivelor de pe actualulteritoriu al R. Moldova se conţine în Declaraţia deSuveranitate a RSS Moldova, adoptată la 23 iunie1990 1 . Astfel, prin art. 1 din Declaraţie, RepublicaSovietică Socialistă Moldova se declară “statsuveran”, iar suveranitatea R.S.S. Moldova „esteunica şi necesara condiţie a existenţei statalităţiiMoldovei”. Totodată, potrivit art. 4 din Declaraţie“Pământul, subsolul acestuia, apele, pădurile şi alteresurse naturale, aflate pe teritoriul R.S.S. Moldova,precum şi întreg potenţialul economic, tehnicoştiinţificşi financiar, alte valori de patrimoniunaţional se află în proprietatea exclusivă a R.S.S.Moldova (sub.n.) şi se folosesc în scopul asigurăriinecesităţilor materiale şi spirituale ale poporuluirepublicii”. Aşadar, prin alte valori de patrimoniunaţional s-au avut în vedere arhivele, iar din dataadoptării Declaraţiei de Suveranitate, 23 iunie 1990,arhivele ce se aflau pe teritoriul RSS Moldova, audevenit de jure proprietate a R. Moldova şi au intratîn patrimoniul naţional.Cel de-al doilea act care a fundamentat statutularhivelor a fost Declaraţia de Independenţă a R.Moldova din 27 august 1991 2 care dispune: „peîntregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia,legile şi celelalte acte normative adoptate de organelelegal constituite ale Republicii Moldova”. Aşadar,acest document a consfinţit prevederile Declaraţieide Suveranitate.Etapa trecerii arhivelor în patrimoniul naţionalal R. Moldova s-a încheiat prin adoptarea, la 22ianuarie 1992, a Legii privind Fondul Arhivistical Republicii Moldova 3 , care în art. 9 dispune că„Documentele din Fondul arhivistic de stat suntproprietatea Republicii Moldova şi sunt luate subprotecţia statului. Ele nu pot fi obiect de cumpărarevânzaresau obiect al altor tranzacţii şi sunt puse ladispoziţie numai spre folosinţă”.Etapa asigurării cadrului juridic necesarfuncţionării. Legea privind Fondul Arhivisticreglementează statutul juridic al fondului arhivistic1Declaraţia de suveranitate a Republicii Sovietice SocialisteMoldova a fost adoptată prin Legea nr. 148-XII din 23 iunie1990. Publicată în “Veştile Sovietului Suprem al RSS Moldova”,nr. 8/1990.2Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova a fost adoptatăprin Legea nr. 691-XII din 27 august 1991. Publicată înMonitorul Oficial nr. 11 din 27 august 1991.3Publicată în Monitorul Parlamentului nr. 1 din 1 februarie1992.nr. 4(19), decembrie 2010 - 29

Akademosdin R. Moldova, determină caracterul arhivelor – destat şi obştesc (art. 4), creează reţeaua de arhive –naţionale, locale, depozite speciale de stat şi arhivela organele puterii de stat şi administraţiei de stat,instanţele de judecată, procuratură, întreprinderişi organizaţii (art. 5), stabileşte modalitatea deevidenţă, completare şi utilizare a fondului arhivistic(art. 19-29), asigură accesul la arhive (art. 30-33)şi, totodată, impune restricţii privind accesul launele informaţii din fond (art. 34-37) etc. Tot prinaceastă lege s-a înfiinţat autoritatea de stat pentrusupravegherea şi administrarea Fondului Arhivistical R. Moldova – Serviciul de Stat de Arhivă.În baza Legii Fondului Arhivistic, GuvernulR. Moldova, prin Hotărârea nr. 352 4 din 27 mai1992, a aprobat „Regulamentul Fondului arhivisticde stat” care concretiza procedura de organizare,completare, păstrare şi utilizare a documentelorce fac parte din fondul arhivistic de stat, iar întruasigurarea activităţii fondului arhivistic, prinHotărârea nr. 400 din 9 iunie 1994 5 a aprobatstructura şi Regulamentul Serviciului de Stat deArhivă.Odată creat cadrul general al arhivelor, Serviciulde Stat de Arhivă, prin Ordinul nr. 10 din 30 mai1995, a aprobat Regulamentul Fondului arhivisticobştesc 6 . Ulterior, Arhiva Naţională, ArhivaOrganizaţiilor Social Politice, arhivele raionale şi-auaprobat propriile regulamente de activitate. Astfel,cu titlu de exemplu enumerăm „Regulamentulde activitate al Arhivei Naţionale a RepubliciiMoldova” 7 , „Regulamentul Arhivei OrganizaţiilorSocial Politice” 8 .Etapa asigurării cooperării internaţionale.În scopul asigurării activităţii internaţionale, darşi soluţionării problemelor arhivistice care potapărea în spaţiul ex-sovietic, la 4 iunie 1999, laMinsk, Bielorusia a fost semnat “Acordul cu privirela principiile şi formele de interacţiune a statelormembreale C.S.I. în domeniul utilizării informaţieide arhivă”. Acordul a fost aprobat de GuvernulR. Moldova prin Hotărârea nr. 1249 din 14decembrie 2000 9 . În acelaşi scop, la 28 noiembrie2005 Guvernul R. Moldova, prin Hotărârea nr.1218 10 a aprobat „Hotărârea Consiliului şefilor4Publicată în revista „Pergament”, nr. 1/1998.5Publicată în Monitorul Oficial nr. 2 din 2 septembrie 1994.6Publicată în revista „Pergament”, nr. 1/1998.7Nepublicat.8Nepublicat.9Publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 21 decembrie2000.10Publicată în Monitorul Oficial nr. 164 din 9 decembrie2005.de guverne ale statelor-membre ale C.S.I. privindcrearea Consiliului consultativ al conducătorilorserviciilor de stat de arhivă ale statelor-membreale Comunităţii Statelor Independente, semnată la3 decembrie 2004 în or. Moscova”.Între timp, R. Moldova a semnat mai multeAcorduri internaţionale privind cooperareaîn domeniul arhivistic. Astfel, prin HotărâreaGuvernului nr. 2 din 3 ianuarie 2003 s-a aprobat„Acordul de colaborare între Serviciul de Stat deArhivă al R. Moldova şi Agenţia pentru arhivisticăa Ministerului culturii, tineretului şi sportului alRepublicii Armenia” 11 , au fost iniţiate asemeneaacorduri cu Polonia, Turcia etc.Etapa completării şi păstrării fondului arhivistic.Completarea fondului arhivistic prin depunereadosarelor la păstrare în arhivele departamentale,depozitele speciale şi Arhiva Naţională este stabilităprin art. 18 din Legea Fondului Arhivistic caredispune: „Toate persoanele juridice din RepublicaMoldova sunt datoare să acumuleze documenteleelaborate în procesul activităţii lor. Sistematizarea,evidenţa şi păstrarea documentelor respective seefectuează în modul stabilit de Organul de statpentru supravegherea şi administrarea FonduluiArhivistic al Republicii Moldova”.Totodată, Legea Fondului Arhivistic prin art. 23fixează două termene de păstrare a documentelor:provizorie şi permanentă. Art. 12 din RegulamentulFondului arhivistic de stat a stabilit termenele,potrivit cărora documentele ce fac parte din Fondularhivistic pot fi păstrate provizoriu în arhiveledepartamentale (ministere, instituţii etc.) şi carevariază între 5 şi 75 de ani. După expirarea acestortermene dosarele respective urmează a fi transmiseîn arhivele de stat sau depozitele speciale de stat.2. Reglementarea accesului la informaţieConstituţia Republicii Moldova, adoptată la 29iulie 1994 12 , stabileşte în art. 34 unul din drepturilefundamentale ale persoanei – dreptul la informaţie,dispunând că „Dreptul persoanei de a avea accesla orice informaţie de interes public nu poate fiîngrădit”. Prin această prevedere se subînţelege şiaccesul la arhive.Deopotrivă cu prevederile cu caracter generalamintite mai sus, au fost adoptate o serie de legicu caracter special prin care se garantează accesulla informaţie. Printre acestea, în ordinea adoptăriienumerăm: Legea nr. 1225 din 8 decembrie 1992Privind reabilitarea victimelor represiunilor11Publicată în Monitorul Oficial nr. 1 din 15 ianuarie 2003.12Publicată în Monitorul Oficial nr.1/1994.30 - nr. 4(19), decembrie 2010

Istoriepolitice 13 ; Legea nr. 190 din 19 iulie 1994 Cu privirela petiţionare 14 ; Legea nr. 982 din 11 mai 2000Privind accesul la informaţie 15 ; Legea nr. 17 din 15februarie 2007 Privind protecţia datelor cu caracterpersonal 16 ; Legea nr. 245 din 27 noiembrie 2008Privind secretul de stat 17 etc.Întrucât, potrivit art. 22 din Legea FonduluiArhivistic, au fost instituite depozite speciale destat, reglementări privind accesul la informaţie seregăsesc şi în legile care stabilesc activitatea acestorministere, cum ar fi: Legea nr. 753 din 23 decembrie1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate alRepublicii Moldova 18 ; Legea cu privire la poliţie 19 .Prevederi privind crearea de arhive şi garantareaaccesului la informaţie conţin majoritateareglementărilor de interes public. Astfel, aceastăobligaţie revine Parlamentului (art. 130 dinRegulamentul Parlamentului, aprobat prin Legeanr. 797 din 2 martie 1996 20 , dispune că „Legile,hotărârile, alte acte şi materiale ale Parlamentului,Biroului permanent, comisiilor permanente şi altorcomisii, precum şi cele ale Aparatului Parlamentuluise depun anual la arhiva Parlamentului în modulstabilit, conform Nomenclatorului de dosare aprobatde Biroul permanent), Preşedinţiei, Guvernului 21 ,Organelor administraţiei publice centrale şi locale,Justiţiei, Procuraturii 22 , Curţii Constituţionale,Curţii de Conturi 23 etc.3. Organizarea Fondului Arhivistic înRepublica MoldovaPotrivit Legii Fondului arhivistic, Fondul13Publicată Monitorul Oficial nr. 12 din 30 decembrie 1992.14Publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 4/47 din 8septembrie 1994. Legea a fost republicată în Monitorul Oficialnr. 6-8 din 24 ianuarie 2003.15Publicată în: Monitorul Oficial nr. 88 din 28 iulie 2000.16Publicată în Monitorul Oficial nr. 107-111 din 27 iulie 2007.Anterior R. Moldova a aderat la Convenţia pentru protecţiapersoanelor referitor la prelucrarea automatizată a datelor cucaracter personal, încheiată la Strasbourg la 28 ianuarie 1981,ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 483 din 2 iulie 1999.Publicată în Monitorul Oficial nr. 80 din 29 iulie 1999.17Publicată în Monitorul Oficial nr. 45-46 din 27 februarie2009.18Publicată în Monitorul Oficial nr. 156 din 31 decembrie1999.19Publicată în Monitorul Oficial nr. 17-19 din 31 ianuarie2002.20Publicat în Monitorul Oficial nr. 59 din 18 mai 2005.21Potrivit unei adeverinţe eliberate de către Cancelaria de Stata R. Moldova Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimuluicomunist totalitar din R. Moldova, în Arhiva Guvernului se păstrează„dosare cu parafa respectivă de secretizare din perioadaanilor 1941-1991”.22Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură,Publicată în Monitorul Oficial nr. 55-56 din 17. 03. 2009.23Legea nr. 312 din 8 decembrie 1994 privind Curtea de Conturi.Publicată în Monitorul Oficial nr. 25 din 21 februarie 2003.naţional de arhivă este constituit din: I) Fondularhivistic de stat, II) Fondul arhivistic obştesc, III)Documentele şi arhivele care în trecut au fost scoasedin R. Moldova şi actualmente se afl ă în posesiainstituţiilor de stat şi a organizaţiilor obşteşti ori apersoanelor fi zice din alte ţări.I) Fondul arhivistic de stat, alcătuit din:a) Fondurile Arhivei Naţionale a R. Moldova(instituită prin alin. 1 art. 4 din RegulamentulFondului arhivistic de stat). Fondul Arhivei Naţionaleare o structură clară, are îndrumătoare ale fondurilor,cu indicarea numărului de dosare. Arhiva dispunede Regulament de activitate care reglementeazămodalitatea de accesare a dosarelor, sală de lectură,program de activitate etc. Cel interesat cunoaştecaracterul accesibil sau inaccesibil al dosarelor,prin marcarea dosarului cu parafa „Secret” în cazulinaccesibilităţii lui;b) Fondurile Arhivei OrganizaţiilorSocial Politice (instituită prin alin. 1 art. 4 dinRegulamentul Fondului arhivistic de stat). Fondulare o structură ordonată, dispune de îndrumătoareale fondurilor, cu indicarea numărului de dosare.Arhiva şi-a adoptat Regulament de activitate carereglementează modalitatea de accesare a dosarelor,are o sală de lectură, program de activitate etc.Accesibilitatea sau inaccesibilitatea dosarelor estereglementată.c) Fondurile afl ate în custodia unor ministere,departamente. Aceste arhive au fost instituiteprin art. 22 din Legea Fondului Arhivistic şi alin.1 art. 4 din Regulamentul Fondului arhivistic destat. Potrivit legii, au fost instituite nouă depozitespeciale de stat, anume: 1) la Ministerul Apărării;2) la Ministerul Afacerilor Externe şi IntegrăriiEuropene; 3) la Ministerul Afacerilor Interne; 4) laServiciul de Informaţii şi Securitate al RepubliciiMoldova; 5) la Departamentul Standarde, Metrologieşi Supraveghere Tehnică; 6) la Academia de Ştiinţea Moldovei; 7) la muzeele şi bibliotecile de stat aleMinisterului Culturii şi Turismului; 8) la Fondulde stat de informaţii privind subsolul al Asociaţieide Stat de Producţie pentru Explorări Geologice“AGeom”; 9) la Serviciul “Hidrometeo” alDepartamentului Protecţia Mediului Înconjurător.Fiind arhive cu regim special, nu se cunoaştestructură fondului arhivistic, dacă ele dispun deîndrumătoare ale fondurilor, cu indicarea număruluide dosare. Nu se cunoaşte dacă au Regulamente deactivitate care ar reglementa modalitatea de accesarea dosarelor. Ele nu dispun de sală de lectură,program de lucru. Nu se cunoaşte accesibilitatea sauinaccesibilitatea dosarelor etc.;nr. 4(19), decembrie 2010 - 31

Akademosd) Fondurile Consiliilor raionale (partecomponentă a Fondului arhivistic de stat), care au ostructură clară a Fondului arhivistic, un îndrumătoral fondurilor, cu indicarea numărului de dosare.Fondurile sunt accesibile;e) Fondurile unor persoane juridice şi fi zice(Parte componentă a Arhivei Naţionale, art. 4 dinlegea Fondului arhivistic), care au o structură clarăa Fondului arhivistic, au îndrumător al fondurilor,cu indicarea numărului de dosare. Este reglementatăaccesibilitatea sau inaccesibilitatea dosarelor.II) Fondul arhivistic obştesc (art. 4 din legeaFondului arhivistic). Nu se cunoaşte locul amplasării,structură Fondului, dacă dispune de îndrumător alfondurilor cu indicarea numărului de dosare, deRegulament de activitate privind modalitatea deaccesare a dosarelor etc.III) Documentele şi arhivele care în trecut aufost scoase din R. Moldova şi actualmente se aflăîn posesia instituţiilor de stat şi a organizaţiilorobşteşti ori a persoanelor fizice din alte ţări (art. 4din Legea Fondului arhivistic). Nu se cunoaşte loculamplasării, structura Fondului arhivistic: dacă există unîndrumător al acestor fonduri cu indicarea număruluide dosare, dacă dispune de Regulament de activitateprivind modalitatea de accesare a dosarelor etc.4. Organizarea şi accesibilitatea fondurilorarhivistice (depozitelor speciale) ale Serviciuluide Informaţii şi Securitate şi MinisteruluiAfacerilor Interne al R. MoldovaArhiva Serviciului de Informaţie şi Securitateal R. Moldova (fostul Comisariat al Poporuluipentru Afacerile Interne-NKVD; Comitetul deStat pentru Securitate-KGB; Ministerul Securităţiide Stat-MGB), potrivit unei informaţii, pusă ladispoziţie Comisiei prezidenţiale pentru studiereaşi aprecierea regimului comunist totalitar din R.Moldova 24 , a fost creată prin Hotărârea Consiliuluide Miniştri al RSS Moldoveneşti nr. 769-236din 10 august 1979 şi a ordinului preşedinteluiComitetului Securităţii de Stat al URSS nr. 00185din 10 decembrie 1979 25 .Rămâne necunoscută istoria constituirii arhiveidin cadrul MAI. Însă din cele publicate mai josobservăm că Depozitul special al MAI are la păstraredosare din anul 1919, ceea ce ne îndreptăţeşte să24Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunisttotalitar din R. Moldova a fost creată prin Decretul preşedinteluiinterimar al R. Moldova nr. 165-V din 14 ianuarie 2010.Decretul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 5-7 din 19 ianuarie2010.25Arhiva Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunisttotalitar din R. Moldova.afirmăm că organele NKVD venite în Basarabia la 28iunie 1940 au adus cu ele şi dosarele instrumentateîn partea stângă a Nistrului.Prin Legea Fondului Arhivistic, arhiveleinstituţiilor respective au fost trecute în categoriaarhivelor de stat, obţinând statutul de „depozitspecial de stat” pus în custodia SIS şi MAI. Subaspectul organizării, completării, păstrării şi utilizăriidocumentelor, „depozitul special de stat” al SIS şiMAI se conduce de Legea Fondului arhivistic şi estesubordonat Serviciului de Stat de Arhivă şi tuturorreglementărilor din domeniul arhivistic enumeratemai sus: procedura de organizare, completare,păstrare şi utilizare a documentelor ce fac parte dinfondul arhivistic de stat.În lipsa unor inventare, ghiduri sau informaţii cear arăta structura şi organizarea fondului arhivistic alacestor „depozite speciale de stat”, Comisia pentrustudierea şi aprecierea regimului comunist totalitardin R. Moldova a adresat demersuri atât ServiciuluiInformaţii şi Securitate, cât şi Ministerului deInterne, solicitând informaţii privind construcţiaacestor fonduri.Depozitul special de Stat din cadrul SIS, la 1ianuarie 2010 avea următoarea organizare şi numărde dosare 26 :1. Fondul materialelor documentare de administrareinternă al SIS – 493 unităţi de păstrare.2. Fondul materialelor documentare ce vizeazăactivitatea SIS – 3 765 unităţi de păstrare.3. Fondul dosarelor judiciare iniţiate în privinţapersoanelor care au fost supuse represiunilor politiceîn perioada regimului totalitar – 23 247 unităţi depăstrare.4. Fondul materialelor documentare de filtrareşi trofeu în privinţa persoanelor repatriate în ţară înprimii ani de după cel de-al Doilea Război Mondialşi foştii prizonieri de război – 48 000 unităţi depăstrare.5. Fondul dosarelor personalului organelorsecurităţii de stat – 5 235 unităţi de păstrare.Aşadar, în total, Depozitul special de stat alServiciului de Informaţii şi Securitate, la 1 ianuarie2010 avea în custodie 80 660 dosare.La rândul lui, Ministerul de Interne prinscrisoarea nr. 8/311 din 20 ianuarie 2010 27 a răspunsComisiei prezidenţiale că la 1 ianuarie 2010Depozitul special de Stat al MAI are următoareastructură şi număr de dosare:26Arhiva Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunisttotalitar din R. Moldova.27Arhiva Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunisttotalitar din R. Moldova.32 - nr. 4(19), decembrie 2010

IstorieNr.Denumirea fonduluiÎn fond se păstreazădocumente pe aniiNr. de unităţila păstrare1 Organele afacerilor interne orăşeneşti şi raionale 1949-1963 2842 Direcţia drumurilor de şosea a MAI al RSSM 1944-1945, 1947-1950 133 Secţia de mobilizare a MAI al RSSM 1944-1947 84 Secţia închisori a MAI al RSSM1939, 1944-1949, 1952-1959115 Inspectoratul de control al MAI al RSSM 1954-1958 66Secţia de afaceri ale internaţilor şi prizonierilor de război aleCNAI al RSSM1945-1949, 1963-1965 157Spitalul special Nr. 3376 pentru prizonierii de război alCNAI al RSSM1944-1949 108 Punctul special de lagăr al SCCM al MAI al RSSM 1946-1951 149Secţia de luptă cu vagabondajul şi lipsa de supraveghere acopiilor a MAI al RSSM1944-1949 1310 Secţia economică a MAI al RSSM 1944-1969 17211 Secţia construcţii capitale 1952-1963 3812 Secţia aprovizionări militare a MAI al RSSM 1960-1968 1 93613 Serviciul de achitare prealabilă 1956-1957, 1959-1962 1014 Tribunalul militar al trupelor al MAI al RSSM 1944-1947 1515 Secţia de contraspionaj al MAI 1944-1950 1816 Secretariatul MAI 1945-2002 1 05717 Troica specială a CNAI al RASSM 1935-1938 5918 Inspectoratul de Stat auto al MAI 1940, 1944-1966 6919 Materiale de expulzare din RSSM 1941, 1945-1951 23520 Secţia întâia specială a MAI 1949-1957 3421 Serviciul de cadre al MAI 1939, 1941-1995 1 08722 Secţia de planificare financiară a MAI 1941-2001 74423 Punctul de verificare şi filtrare al CNAI al URSS 1944-1945 224 Plutonul de pază al Serviciului carantină al MAI 1961-1968 125 Grupa de comandă a trupelor interne ale MAI 1960-1967 2126 Secţia urmărire penală a MAI 1944-1951 2127Secţia de combatere a furturilor şi speculaţiei a Direcţieimiliţiei a MAI1953---- 4028 Direcţia instituţii de corecţie prin muncă 1949-1970 84029 Secţia de construcţii militară a MAI al RSSM 1953-1954 730 Serviciul extern 1950-1970 2331 Evidenţa statistică 1944-2008 1 07032 Statul major al MAI 1968-1978 6033 Dosarele personale ale foştilor colaboratori 1940-2009 81 21034Dosarele persoanelor deportate în localităţile speciale 1930,1941, 1949, 19511930, 1941, 1949, 1951 33 59035 Dosare penale clasate 1965-1999 20 15236 Dosarele pentru pensie 1940-2008 4 84837 Dosarele evidenţei operative-urmărire01.01.1999 fondul a fostlichidat38Dosarele de urmărire penală ale persoanelor condamnate nupe cale judiciară, tribunalele militare, judecătoriile militare1919-1952 4 80639 Dosarele personale ale foştilor condamnaţi şi decedaţi 1946-1995 1 97840Ordinele, directivele, indicaţiile, dispoziţiile CNAI, MAI,MMOD, MAI al RSSM, MAI al RM1941, 1944-2000 1 34241 Dosarele detaşamentului special de pază al MAI al RM 1995-1998 3142 Secţia de expertiză criminalistică a MAI 1951-1992 7343 Poliţia de Grăniceri al MAI al RM 1992-2001 12144 Serviciul analiză, planificare şi control al ÎGP 1999-2002 11745 Direcţia deservire operativă 1996-2004 17846 Direcţia reparaţii şi construcţii 1967-2000 29047 Biroul de Migraţie şi Azil 1991-2006 1 836Total fonduri – 47 Total dosare – 158 436nr. 4(19), decembrie 2010 - 33

AkademosDepozitele speciale ale acestor instituţii nudispun de sală de lectură, program de activitate,inventare accesibile publicului, rămânând încontinuare arhive închise cercetării. Totodată, s-ademonstrat că după declararea independenţei R.Moldova, din depozitul special de stat din cadrulSIS, din anul 1990 şi până în zilele noastre KGB,MSN şi SIS au distrus cel puţin 15 589 de dosareşi 14 377 de cartoteci, inclusiv 16 filme cu 53 deepisoade 28 .Distrugeri de dosare au avut loc şi la DepozitulMAI. Observăm că Fondul nr. 37, intitulat „Dosareleevidenţei operative-urmărire”, la 1 ianuarie 1999 afost lichidat.Problema desecretizării acestor arhive s-aabordat la şedinţa Comisiei interdepartamentalepentru protecţia secretului de stat din 8 februarie2010 29 .Transmiterea dosarelor persoanelor supuserepresiunilor politice din custodia acestor instituţii28A se vedea Mihai Taşcă, Arhiva KGB-ului în fl ăcări, în “Timpul”,din 3 septembrie 2010.29Procesul-verbal nr. 1210-45 al şedinţei Comisiei interdepartamentale.Nepublicat. Arhiva Comisiei pentru studierea şi aprecierearegimului comunist totalitar din R. Moldova.la Arhiva Naţională s-a pus în discuţie în cadrulunei şedinţe de lucru condusă de Şeful statului la24 august 2010 30 , stabilindu-se şi termene pentrudemararea procedurii. Ca rezultat, la 9 noiembriea.c. au fost transmise din arhiva SIS către ArhivaNaţională primele 5 000 de dosare din „Fonduldosarelor judiciare iniţiate în privinţa persoanelorcare au fost supuse represiunilor politice în perioadaregimului totalitar”.Aceeaşi procedură a urmat la 16 noiembrie2010, când din Depozitul special al MAI au fosttransmise către Arhiva Naţională primele 7 693dosare. Integral au fost transmise dosarele dinurmătoarele fonduri:• Fondul nr. 6 intitulat „Secţia de afaceriale internaţilor şi prizonierilor de război aleComisariatului Norodnic al Afacerilor Interne(CNAI) al RSSM” (anii 1945-1949, 1963-1965) –15 dosare;• Fondul nr. 7 intitulat „Spitalul special Nr.3376 pentru prizonierii de război al CNAI al RSSM”(anii 1944-1949) – 10 dosare;• Fondul nr. 17 intitulat „Troica specială aCNAI al RASSM” (anii 1935-1938) – 59 dosare;• Fondul nr. 19 intitulat „Materiale deexpulzare din RSSM” (anii 1941, 1945-1951) – 235dosare;• Fondul nr. 39 intitulat „Dosarele personaleale foştilor condamnaţi şi decedaţi” (anii 1946-1995) – 1 978 dosare.De asemenea, au fost transmise ArhiveiNaţionale:• 3 590 dosare din Fondul nr. 34 intitulat„Dosarele persoanelor deportate în localităţilespeciale” (anii 1930, 1941, 1949, 1951) din totalulde 33 590;• 1 806 dosare din Fondul nr. 38 intitulat„Dosarele de urmărire penală ale persoanelorcondamnate nu pe cale judiciară, tribunalele militare,judecătoriile militare” (anii 1919-1952), din totalulde 4 806 31 .Pe parcursul anului 2011, SIS urmează sătransmită către Arhiva Naţională toate cele 23 247unităţi de păstrare din „Fondul dosarelor judiciareiniţiate în privinţa persoanelor care au fost supuserepresiunilor politice în perioada regimului totalitar”,iar MAI – circa 40 000 de dosare.Pavel Şillingovski. Basarabia. Schiţe de portret.(Ion Rusu şi Tudora Ciof). 1914. Sanguină pehârtie30Arhiva Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunisttotalitar din R. Moldova.31Arhiva Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunisttotalitar din Republica Moldova.34 - nr. 4(19), decembrie 2010

IstorieCONSIDERAŢII PRIVINDPARTICULARITĂŢILEREGIMULUI TOTALITARCOMUNISTDIN MOLDOVASOVIETICĂ (1924-1991)Dr. hab. Nicolae ENCIU,cercetător ştiinţifi c coordonator,Institutul de Istorie, Stat şi Drept, AŞMREMARKS REGARDING THE CHA-RACTERISTICS OF THE TOTALITARIANCOMMUNISTIC SYSTEM IN SOVIETMOLDOVA (1924-1991)This study, with a view to emphasize thecharacteristics of the totalitarian communisticsystem in the Soviet Moldova, had as its startingpoint the defi nition of the totalitarianism as a form ofgovernment and organisation the society, where thestate controls all the aspects of the public and privatelife. The study includes also some common signs ofthe communist, nazi and fascist totalitarianism, aswell as the periods and the caracteristic features ofthe sovietic totalitarianism.There have been identifi ed six aspects of thetotalitarian communistic system in Soviet Moldova: a)the communism in Basarabia as a result of the „exportof revolution”; b) RASSM as a space of experimentalcommunism; c) the sovietisation and communisationof Basarabia through its „union” with the RASSM; d)the Communist Party of Moldova as an instrument ofdenationalisation and russifi cation of the population;e) the Communist Party of Moldova as an instrumentof doctrinisation of the population; f) the CommunistParty of Moldova as a synonym of anti-christianity.The Soviet occupation in Basarabia wasn’t justa military, political and economical one, but also acultural occupation; the values of the national culturehad to endure an oppresive treatment and have beenreplaced with other values of external – sovietic andcommunist origin.The fact, that the submissive instrument of allthis identity changes of the RSSM population wasthe Communist Party, remains unquestionable.Totalitarismul comunist, nazist şi fascist:trăsături comuneÎn linii generale, totalitarismul constituie oformă de organizare şi funcţionare a societăţii în carestatul controlează toate aspectele vieţii sociale şiindividuale. Se consideră că termenul “totalitarism”a fost folosit prima dată de Benito Mussolini înanii 1923-1925, pentru a denumi o stare a societăţiiconsiderată ideală îndeplinirii ţelurilor fascismului 1 .Prin totalitarism Mussolini avea în vedere stăpânireatotală a societăţii de către partidul fascist, aducereaei în stare de masă unită în jurul “conducătorului”naţiunii, masă organizată eficace pentru a realiza“comandamentele” regimului fascist 2 . “Totul existăîn stat, nimic omenesc sau spiritual nu există în afarastatului. În acest sens, fascismul este totalitar” 3 , –astfel va rezuma Ducele viziunea fascistă asuprastatului totalitar.După cel de-al Doilea Război Mondial,termenul a fost relansat pentru a servi în literaturapolitologică occidentală la abordarea conflictuluiEst-Vest. În această perioadă, regimurile politicedin ţările socialiste încep a fi caracterizate dreptregimuri totalitare în raport cu societăţile deschiseoccidentale. Sub influenţa scrierilor lui HannahArendt 4 , în special, regimurile fasciste şi societăţilesocialiste vor fi identificate ca expresii aletotalitarismului, făcându-se abstracţie de deosebiriledintre ele 5 .În numeroase dezbateri stârnite de interpretareafascismului, a nazismului şi a comunismului, uniiautori vor face deosebirea dintre fascism şi nazismşi vor folosi termenul de totalitarism numai pentrucomunism şi nazism. Alţii, dimpotrivă, criticătotalitarismul fascist şi cel hitlerist, însă ezită sădenunţe URSS pentru totalitarismul său, nici măcarpe cel stalinist 6 . Stalingradul, în opinia acestorautori, ar trebui să ne facă să “uităm” că Stalin şiHitler fuseseră aliaţi şi atât unul, cât şi celălalt seaflau în fruntea unor sisteme în care lagărele de1Sergiu Tămaş, Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi culturacivică. Ed. A II-a, revăzută şi adăugită, Casa de editură şipresă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1996, p.246.2Ibidem, p.246-247.3Max Gallo, Italia lui Mussolini. Prefaţă de Gh.N.Cazan, EdituraPolitică, Bucureşti, 1969, p.284.4Hannah Arendt, Originile totalitarismului. Traducere de IonDur şi Mircea Ivănescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994,passim.5Dominique Colas, Dicţionar de gândire politică: autori, opere,noţiuni. Traducere de Dumitru Purnichescu, Editura UniversEnciclopedic, Bucureşti, 2003, p.342.6Oxford dicţionar de politică. Coordonat de Iain McLean. Traducereşi glosar de Leonard Gavriliu, Editura Univers Enciclopedic,Bucureşti, 2001, p.467-468.nr. 4(19), decembrie 2010 - 35

Akademosconcentrare erau instrumente obişnuite ale puterii şidispozitive destinate epurării societăţii.Apariţia, în 1974, a cărţii Arhipelagul Gulag deA.Soljeniţân a scos la adevărata lumină existenţasistemului concentraţionar sovietic, demonstrândusecă, încă până la venirea lui Mussolini la putere,în Rusia se deschiseseră deja lagăre de concentrarepentru duşmanii regimului, Lenin fiind cel care ajustificat recurgerea la “teroarea în masă”.Conducătorul revoluţiei bolşevice a făuritconcepţia unei dictaturi a partidului-stat, ţintindinstaurarea unei societăţi noi, urmărind atâtsupravegherea şi controlul, cât şi epurarea încare o poliţie de luptă împotriva contrarevoluţiei,Ceka, dispune de largi prerogative. În fine, Leninînsuşi pune problema, – şi acesta este unul dintreaspectele fundamentale ale noţiunii de totalitarism,– echivalenţei celor două mari sisteme politiceteroriste din secolul al XX-lea, afirmând: Sauteroarea albă, teroare burgheză (…), sau teroarearoşie, proletară. Cale de mijloc nu există. Dinpunctul de vedere al gândirii totalitare, logica cereîmpărţirea lumii în două: cei care deţin adevărul şisunt o elită, trebuie să-i distrugă pe toţi ceilalţi casă-şi impună stăpânirea.În aşa mod, unul dintre elementele conceptuluide totalitarism – identitatea dintre cele două sistemede dominaţie instituţionalizată prin teroare – a fostenunţat cu mult înaintea Pactului germano-sovieticdin 23 august 1939 şi, prin urmare, noţiunea detotalitarism nu este o invenţie a războiului rece 7 .Dincolo de divergenţele de opinii alecercetătorilor, cert este faptul că o societatetotalitară constituie un regim cu o ideologie de statofi cială şi obligatorie, cu un singur partid politic,cu o poliţie secretă omniprezentă şi cu o conducerecare deţine monopolul asupra economiei, culturii şiinformaţiei. Asemenea regimuri au fost, în secolul alXX-lea, cele comuniste (de extremă stângă) şi celede extremă dreaptă, precum regimul lui Adolf Hitlerîn Germania, sau cel al lui B.Mussolini în Italia.În prezent, cercetătorii au ajuns la un numitorcomun asupra factorilor care trebuie neapărat săse regăsească într-o societate, pentru ca aceasta săpoată fi caracterizată drept totalitară (ZbigniewBrzezinski) 8 :• O ideologie ofi cială cuprinzând un corpdoctrinar care să se refere la toate aspectele7Enciclopedia Blackwell a gândirii politice. Coordonator: DavidMiller, Editura Humanitas, 2000, p.756-758.8Dominique Colas, Dicţionar de gândire politică: autori, opere,noţiuni. Traducere de Dumitru Purnichescu, Editura UniversEnciclopedic, Bucureşti, 2003, p.343.existenţei umane, la care se presupune că aderă, celpuţin pasiv, toţi cei care trăiesc în societate;• Un partid de masă unic, având un procentajrelativ redus din populaţie (mai puţin de 10 %),devotat trup şi suflet ideologiei oficiale şi care facetotul ca aceasta să fie acceptată de toată lumea;acest partid este organizat în mod strict ierarhic,după o formă oligarhică, având un conducător unicşi aflându-se deasupra administraţiei de stat sauîntrepătrunzându-se cu ea;• Un monopol strict, aflat în mâinile partidului,al controlului tuturor mijloacelor efective de luptăarmată;• Un monopol strict, aflat în aceleaşi mâini,al mijloacelor de comunicare în masă;• Un control centralizat şi conducereaîntregii economii prin coordonarea birocratică aîntreprinderilor;• Un sistem al puterii poliţieneşti teroristedepinzând din punct de vedere al eficacităţii depunctele 3 şi 4 şi atacându-i nu numai pe „duşmanii”vădiţi ai regimului, ci şi unele grupuri desemnate înmod arbitrar drept „duşmani obiectivi”.Diferiţi autori au pus accentul fie pe un aspect,fie pe altul al societăţii totalitare. Bunăoară,Frederich August von Hayek (1899-1992) explicăservitutea totalitară prin economia planifi cată, întimp ce Leonard Shapiro insistă asupra importanţeiconducătorului în regimul totalitar. Unii teoreticieniscot în evidenţă funcţia ideologiei, vorbind deideocraţie în totalitarism, alţii subliniază importanţasistemului partidului unic şi a epurărilor în masă 9 .În orice caz, cert este faptul că totalitarismulapare ca o specificitate politică a secolului al XX-lea,secolul războaielor totale şi al mobilizării generalea populaţiei pentru a le câştiga pe frontul ideologic,economic, militar, într-o dorinţă de întemeiere aunei lumi noi, fie în numele clasei (comunismulsovietic), fie al rasei (nazismul german).Totalitarismul sovietic: periodizare,trăsături caracteristiceÎn privinţa totalitarismului sovietic, este largacceptată opinia potrivit căreia acesta a parcurs, încadrul evoluţiei sale istorice, trei etape majore 10 .Prima etapă – perioada totalitarismuluitimpuriu – începe cu lovitura de stat bolşevicădin octombrie 1917 şi durează până la fineleanilor 1920. Instaurarea dictaturii partiduluicomunist bolşevic condus de V.I.Lenin, dizolvarea9Idem, Ibidem, p.343.10Буторов С.А. Проблема советского тоталитаризма вобщественно-политической мысли США. Кишинев: М.К.«Инесса», 2000. С.23-34.36 - nr. 4(19), decembrie 2010

IstorieAdunării Constituante, începutul „terorii roşii”,consolidarea poziţiilor partidului unic comunistşi instituţionalizarea organelor de represiune alepartidului comunist, lichidarea proprietăţii privateşi a clasei întreprinzătorilor, expulzarea eliteiintelectuale a Rusiei, – acestea ar fi câteva dintrăsăturile esenţiale ale totalitarismului sovietictimpuriu.Contribuţia cea mai importantă la edificarea înUniunea Sovietică a societăţii totalitare aparţine,indiscutabil, lui V.I.Lenin. Prin concentrareaîntregii puteri în mâinile unei singure persoane, caşi prin elogiul său adus violenţei, Lenin a pus pepicioare elementele unui sistem represiv, în cadrulcăruia succesorul său, I.V.Stalin, se va manifestaca cel mai fidel şi strălucit leninist 11 . Nu este deneglijat nici contribuţia colegilor de partid ai luiV.I.Lenin la edificarea sistemului totalitar din URSS.G.Zinoviev, bunăoară, în una din cuvântările saledin 1918, spunea: „Noi (bolşevicii.- n.n.) trebuie săcâştigăm simpatia a 90 de milioane din cele 100 demilioane de locuitori ai Rusiei Sovietice. Cu restul(de 10 milioane de oameni! – N.n.) nu se discută,aceştia trebuie nimiciţi” 12 .Cea de-a doua etapă o constituie perioadatotalitarismului matur în Uniunea Sovietică,începând cu finele anilor 1920 şi până la moartealui Stalin în 1953 13 . Numită şi totalitarism stalinist,perioada anilor 1929-1953 constituie una din celemai sângeroase şi dramatice pagini din istoriaîntregii omeniri.Deja prin 1928 Stalin îndepărtase de pe scenapolitică toţi rivalii potenţiali, ajungând să deţinăputerea absolută în Uniunea Sovietică. De pe acestepoziţii, anunţă revizuirea capitală a ideologieicomuniste. Lansând doctrina „socialismuluiîntr-o singură ţară”, el împinge astfel la periferiapreocupărilor vechiul ţel, cel al revoluţiei mondiale,şi pune accentul pe consolidarea URSS ca bastional socialismului.În decembrie 1929 Stalin proclamă finalul„noii politici economice”, procedând la „ascuţirealuptei de clasă la sate”, la lichidarea „kulacilor” şila generalizarea colhozurilor ca formă socialistăa agriculturii. Cu preţul represiunii a circa 9milioane de ţărani, anii „marii cotituri” au avutdrept consecinţă „sudura definitivă a proletarilor11Detalii la Nicolae Enciu, La moartea Ţarului roşu, în „Caietede Istorie”, an. II, nr. 3 (7), iunie 2003, p.22-27.12Буторов С.А. Проблема советского тоталитаризма вобщественно-политической мысли США. Кишинев: М.К.«Инесса», 2000. С.25.13Idem, Ibidem, p.26-32.13Idem, Ibidem, p.26-32din uzine cu truditorii pământului într-o armatăsocialistă unică” 14 .În anul 1935 colectivizarea ţărănimii în UniuneaSovietică a fost încheiată iar, odată cu aceasta,socialismul, aşa cum fusese visat de Lenin, deveniseo realitate. Constituţia sovietică din 1936 a confirmatjuridic „victoria socialismului şi a democraţieimuncitoreşti-ţărăneşti” în URSS, trasând, totodată,următorul obiectiv major – „trecerea treptată spreorânduirea comunistă” 15 .Cu toate acestea, „lupta de clasă” a rămas la felde „ascuţită” în continuare, deoarece a urmat MareaTeroare din anii 1937-1938, cu circa 8-10 milioanede cetăţeni sovietici arestaţi, dintre care un milionau fost executaţi, iar altele circa două milioane aumurit prin lagăre. O imagine de ansamblu şi extremde sugestivă a dramatismului perioadei stalinistene oferă datele privind procesul de „consolidareetnică” în URSS: dacă la recensământul din 1926erau atestate 194 de etnii, atunci la finele celui de-aldoilea val al Terorii staliniste numărul acestora s-aredus la numai 97 16 .În fine, cea de-a treia etapă în evoluţiatotalitarismului sovietic o constituie perioada agonieisale, începută cu tentativele de destalinizare din anii„dezgheţului hruşciovist” (1953-1964) şi încheiată înaugust 1991, concomitent cu eşecul puciului comunistde la Moscova 17 . O amprentă decisivă asupra etapeirespective a lăsat-o liderul sovietic reformatorNichita S. Hruşciov care, în postura sa de succesoral lui Stalin, a dat publicităţii în dimineaţa zilei de 25februarie 1956 faimosul raport „Cu privire la cultulpersonalităţii şi consecinţele sale” 18 , – o veritabilăbombă, cu efecte de-a dreptul incalculabile pentruevoluţia ulterioară a Uniunii Sovietice şi chiar pentruprăbuşirea imperiului bolşevic în 1991.Totuşi, este de notat faptul că, în pofida criticiiaspre la care a supus „cultul personalităţii”, Hruşciov14Лаптев И.Д. Советское крестъянство. Москва: «Сельхозгиз»,1939. С.3, 56, 59; Лаптев И.Д. И.В.Сталин – креаторулорындуелий колхозниче. Стенограма лекцией публиче, чититеын Лекториул Чентрал ал Обштий дин Москова, Едитураде Стат а Молдовей, Кишинэу, 1951. П.3, 4.15История Всесоюзной Коммунистической партии (большевиков).Краткий курс. Москва: ГИПЛ, 1945. С.330-331.16Basile Kerblay, La société soviétique contemporaine, ArmandCollin, Paris, 1980, p.44; Брук С.И. Население мира:Этнодемографический справочник. Москва, 1986. С.145.17Буторов С.А. Проблема советского тоталитаризма вобщественно-политической мысли США. Кишинев: М.К.«Инесса», 2000. С.32-34.18Crimele lui Stalin. Raportul Secret al lui Hruşciov la Congresulal XX-lea al PCUS. Cuvânt înainte de Gh.Buzatu. Studiuintrod., note şi glosar de Vladimir Zadian şi Gheorghe Neacşu.Ed. îngrijită de Radu-Dan Vlad, Editura Majadahonda, Bucureşti,1998, p.5.nr. 4(19), decembrie 2010 - 37

Akademosa continuat să-l considere pe Stalin drept „un marxistleninistdevotat, un revoluţionar devotat şi dârz”,pentru care motiv, începând cu anii 60-70, UniuneaSovietică intră într-o nouă criză multiaspectuală careva conduce implacabil la destrămarea şi dispariţiaacesteia de pe harta politică a lumii contemporane 19 .Particularităţile regimului totalitar comunistdin Moldova Sovietică (1924-1991)1. Comunismul în Basarabia ca rezultat alexportului de revoluţieUnul din principiile călăuzitoare ale Conferinţeide Pace de la Paris (1919-1920), cadrând cuProgramul de Pace din 14 puncte al preşedinteluiSUA, Woodrow Wilson (1856-1924), a constat înfaptul că pacea trebuia „să se bazeze pe drepturilepopoarelor, nu pe drepturile guvernelor (...);pe dreptul popoarelor, mari sau mici, slabe sauputernice – pe dreptul lor egal la libertate, securitateşi autodeterminare” 20 .Aplicând principiul respectiv în practică, Tratatulde la Paris din 28 octombrie 1920 privind Basarabia,semnat de Marea Britanie, Franţa, Italia, Japoniaşi România, „recunoştea suveranitatea Românieiasupra Basarabiei”, incluzând obligaţia de a acorda„asistenţă României” în cazul unei încercări ruseştide a redobândi Basarabia” 21 .Contrar acestor principii, V. Lenin, ajuns laputere în Rusia prin lovitura de stat din octombrie1917, considera că problema dreptului naţiunilorde a dispune de ele însele nu trebuie în niciun cazconfundată cu „raţionalitatea autodeterminării” lor.Aceasta din urmă (raţionalitatea autodeterminării)„partidul proletariatului trebuie să o soluţionezeîn fiecare caz în parte”, din punctul de vedere „alintereselor luptei de clasă a proletariatului pentrusocialism” 22 . În pofida retoricii conjuncturale alui Lenin privind „ducerea la capăt a eliberăriipopoarelor asuprite de velicoruşi”, obiectivulbolşevicilor nu a fost să dezrobească naţiunile dinRusia, ci să pună mâna pe cârma imperiului rus,menţinându-i caracterul de stat unitar multinaţional,imperialist prin însăşi natura lui, ca şi vechea Rusieţaristă.19Gheorghe E. Cojocaru, Tratatul de Uniune Sovietică, EdituraCivitas, Chişinău, 2005, passim.20Cf. Teodor Pavel, Recunoaşterea internaţională a Marii Uniri,în Armata română şi Marea Unire. Contribuţii la realizarea Uniriişi la consolidarea statului naţional, Editura Daco-Press, Cluj-Napoca, 1993, p.237.21Valeriu Florin Dobrinescu, Bătălia pentru Basarabia (1918-1940), Editura Junimea, Iaşi, 1991, p.24.22В.И. Ленин. Биографие. Кишинэу: Едитура «Картя Молдовеняскэ»,1960. П.335, 401.Acaparând puterea, contrar predicţiilor luiMarx, într-o ţară slab dezvoltată şi cu o populaţiecvasianalfabetă, Lenin a conchis în curând că„valorile” revoluţiei proletare puteau fi salvatedoar printr-o acerbă teroare politică şi economicăîn interiorul ţării („dictatura proletariatului”) şi prinprovocarea, în exteriorul ei, a unui val de exploziirevoluţionare („revoluţia mondială”). Chiar dacăîn faţa ororilor partidului bolşevic au fost nevoiţisă fugă din Rusia circa un milion de oameni, acestfapt constituind obiectul unor dezbateri specialeîn cadrul celei de-a XIV-a sesiuni a SocietăţiiNaţiunilor din septembrie 1921 23 , Lenin era decissă se menţină cu orice preţ la cârma imperiului.Obţinând în alegerile pentru AdunareaConstituantă din ianuarie 1918 doar 25 % din voturi,în timp ce socialiştii revoluţionari („eserii”) deţineaumajoritatea de 58 %, bolşevicii au dispus, contraroricăror norme constituţionale şi morale, dizolvareaAdunării, acuzând-o că ar „servi drept acoperirecontra-revoluţiei burgheze” 24 . La congresul al VIIleaextraordinar al partidului (6-8 martie 1918,Petrograd), la iniţiativa lui Lenin, bolşevicii s-aureorganizat în Partidul Comunist (bolşevic), înal cărui program au înscris obiectivul edificării„comunismului integral” în Rusia 25 , iar în iulie1918, al V-lea congres panrus al sovietelor a adoptato Constituţie care consacra rolul atotputernic alacestei organizaţii cu indivizi aparţinând unui „noutip antropologic” 26 .Evenimentele în cauză s-au produs după ce la31 decembrie / 13 ianuarie 1918, guvernul sovieticremisese o notă ultimativă României, semnată deV.I.Lenin, N.V.Krâlenko şi N.I.Podvoiski, avândcaracterul unei declaraţii de război, iar din indicaţialui V.I.Lenin, preşedintele Comisarilor Poporului,fuseseră arestaţi şi încarceraţi la închisoareaPetropavlovsk, ministrul României la Petrograd,împreună cu tot personalul diplomatic, consular şimisiunea militară, eliberaţi fiind abia după douăzile, în urma protestului energic adresat lui Lenin decătre şefii a 20 de misiuni diplomatice. Precum s-aconstatat ulterior, atitudinea violentă a guvernuluisovietic era subordonată planului: „revoluţie în23Bruno Paradisi, Migrazioni umane, în Enciclopedia del Novecento. Vol. IV, Istituto dell’ Enciclopedia Italiana, Roma, 1979,p.296-297.24Pierre Milza şi Serge Berstein, Istoria secolului XX. Vol.I: Sfârşitul „lumii europene” (1900-1945), Editura BIC ALL,Bucureşti, 1998, p.88.25Ленин В.И. Биографие. Кишинэу: Едитура «Картя Молдовеняскэ»,1960. П.415-416.26Nikolai Berdiaev, Revoluţia rusă şi lumea comunistă, în „Revistade istorie şi teorie literară”, nr. 2, 1994, p.210.38 - nr. 4(19), decembrie 2010

IstorieRomânia şi intrarea sa împreună cu Basarabia, carepublică română – ca un tot unitar, în componenţaRepublicii Federative Ruse” 27 .În plin război civil, pe 2 martie 1919, Leninconvoacă la Moscova o conferinţă internaţională.În pofida numărului mic de delegaţi şi, mai ales, aabsenţei reprezentanţilor marilor organizaţii socialist e din Europa Occidentală neîncrezătoare înbolşevism şi ostile dictaturii proletariatului, conferinţaa decis totuşi să se constituie în Internaţionalaa III-a, numită şi Internaţionala comunistă sauKomintern. Strâns legată de conducătorii sovietici,Internaţionala a adoptat principiile de organizareproclamate de Lenin şi a ales în fruntea sa pebolşevicul Grigori Zinoviev, stabilindu-şi sediul laMoscova. Pe parcursul existenţei sale (1919-1943),Kominternul a devenit statul major al unei armatedisciplinate, însărcinat să organizeze revoluţiaproletară în toate ţările 28 . Partidele comunisteafiliate la Internaţionala a III-a au fost obligate săsusţină „fără rezerve” Uniunea Sovietică, iar înProgramul Internaţionalei Comuniste se preciza că,pentru proletariatul mondial, „U.R.S.S. este singurapatrie” 29 .Aşadar, fondând Kominternul, Lenin urmăreasă rezolve „prin luptă şi război” marile problemeale omenirii, considerând că pentru fericireageneraţiilor viitoare „este permis şi moral totul”,inclusiv: exportul de revoluţie, războaiele civile,violenţa nelimitată, experimentele sociale etc. 30 .Acelaşi V.I.Lenin preciza la 15 octombrie 1920:„Când Rusia Sovietică se va întări, praf şi pulbere seva alege din tratatele de la Versailles” 31 . I.V.Stalin,la rândul său, în jurământul solemn pronunţatla Congresul al II-lea general al Sovietelor dinU.R.S.S. în ziua de 26 ianuarie 1924, a promis nunumai „să consolideze”, ci şi „să extindă” UniuneaSovietică 32 , ceea ce constituie o probă elocventă acaracterului imperialist al primului stat socialist dinlume. A jurat, de asemenea, „să consolideze şi să27Aurel Kareţki şi Adrian Pricop, Lacrima Basarabiei, EdituraŞtiinţa, Chişinău, 1993, p.19.28Pierre Milza şi Serge Berstein, Istoria secolului XX. Vol.I: Sfârşitul „lumii europene” (1900-1945), Editura BIC ALL,Bucureşti, 1998, p.90-91.29Istoria Basarabiei de la începuturi până în 2003. Ediţia aIII-a, revăzută şi adăugită. Coordonator: Ioan Scurtu, EdituraInstitutului Cultural Român, Bucureşti, 2003, p.288.30Ion M. Oprea, România şi Imperiul Rus, 1900-1924. Vol. I,Editura Albatros, Bucureşti, 1998, p.191.31Istoria Basarabiei de la începuturi până în 2003. Ediţia aIII-a, revăzută şi adăugită. Coordonator: Ioan Scurtu, EdituraInstitutului Cultural Român, Bucureşti, 2003, p.288.32История Всесоюзной Коммунистической партии(большевиков). Краткий курс. Москва: ГИПЛ, 1945. С.256-257.extindă uniunea muncitorilor din întreaga lume –Internaţionala a III-a Comunistă” 33 .Nefastă pentru toate ţările în care a reuşit să seinfiltreze, Internaţionala a III-a a fost cu precăderepericuloasă pentru România, deoarece Leninurmărea pur şi simplu dezintegrarea şi desfiinţareaRomâniei. Teritoriul cel mai lovit a fost Basarabia,avându-se în vedere proximitatea acestui ţinutcu teritoriile în care bolşevismul făcea ravagii 34 .Pentru Basarabia, Internaţionala a III-a a înfiinţat,chiar din 1919, un stat major special, cu reşedinţala Harkov şi cu o subreşedinţă la Odessa. A fostelaborat un program detaliat de acţiuni urmărind untriplu obiectiv şi anume: organizarea incursiunilor peste Nistru aunor bande înarmate care trebuiau să atace picheteleromâneşti şi să jefuiască populaţia, pentru a omenţine într-o permanentă stare de incertitudine; organizarea de atacuri şi atentate asupraposturilor de jandarmi, asupra perceptorilor,primăriilor, având drept scop demoralizareapopulaţiei şi reducerea prestigiului autorităţilorromâne în faţa locuitorilor din Basarabia; în fine, organizarea diverselor nucleebolşevice cu caracter revoluţionar, având dreptmisiune recrutarea aderenţilor şi pregătireaatentatelor 35 .O serie de mărturii documentare din cele maidiverse probează cu toată claritatea caracterul ostil,agresiv al Rusiei bolşevice şi al Internaţionaleia III-a comuniste faţă de locuitorii Basarabiei,intenţia exportului de revoluţie pe orice căiposibile. Bunăoară, conform relatărilor prefectuluijud. Orhei, în seara zilei de 22 iunie 1919, în satulStodolna a fost rănită de bolşevici cu un foc dearmă locuitoarea Maria Rotaru. Bolşevicii au maiîmpuşcat, de asemenea, o vacă şi un cal, focurilefiind trase de pe malul stâng al Nistrului 36 . Lanumai câteva zile de la respectivul incident, înacelaşi sat a mai fost rănit un locuitor, iar conacurileproprietarilor au fost bombardate de bolşevicii depeste Nistru 37 . În continuare, în ziua de 1 august1919, artileria bolşevică a bombardat valea Răutului33Ibidem, p.257.34„Memoria. Revista gândirii arestate”, nr. 21, septembrie1997, p.16-18; Nicolae Enciu, Partidul Comunist Român şi„problema naţională” în România Mare, în „Caiete de Istorie”,an. I, nr. 4, septembrie 2002, p.1-7.35Gheorghe Tătărescu, Mărturii pentru istorie. Ediţie îngrijităde Sanda Tătărescu-Negropontes. Cuvânt înainte de Nicolae-Şerban Tanaşoca, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996, p.76-77.36Arhivele Naţionale, Bucureşti, fond Ministerul de Interne,459/1919, fila 57.37Idem, Ibidem, 458/1919, fila 49.nr. 4(19), decembrie 2010 - 39

Akademosşi satele Ustia şi Criuleni, iar în noaptea de 8 spre9 august trupele bolşevice au efectuat o incursiunearmată în regiunea Rezina-Saharna 38 .Descifrând semnificaţia incidentelor de acestfel de la graniţa româno-sovietică, cotidianul„Basarabia” aprecia, pe bună dreptate, că bolşevismulconstituie „o denumire generică ce se dă unor bandemai mult sau mai puţin numeroase, mai mult saumai puţin organizate, care nu au altă menire decât dea profita de tulburările războiului şi revoluţionare,pentru a prăda, pentru a jefui. Câştigul fără muncă,distrugerea a tot ce este administraţie organizată şiînlocuirea lor prin organizaţii ocazionale; înălţarearebutului societăţii la înaltele funcţiuni, acesta estescopul bolşevist” 39 .2. R.A.S.S.M. ca poligon de experimentare acomunismuluiÎn ziua de 4 februarie 1924, un grup format din10 militanţi comunişti între care Gr. Kotovski, Al.Bădulescu, P. Tcacenko, I. Dicescu-Dic, S.Tinkelman(S.Timov), au expediat în adresa Comitetului Centralal P.C. (b) din Rusia cu titlul „Strict confidenţial”şi „Urgent”, un Memoriu conţinând argumentareanecesităţii creării unei „Republici SovieticeSocialiste Moldoveneşti” pe malul stâng al Nistrului40 . În opinia membrilor grupului de iniţiativă,crearea anume a unei republici socialiste, şi nu aunei regiuni autonome în componenţa URSS, ar fifocalizat „atenţia şi simpatia populaţiei basarabene”,creând „pretexte evidente în pretenţiile alipirii laRepublica Moldovenească a Basarabiei”. Totodată,unirea, în perspectivă, a teritoriilor de pe ambelepărţi ale Nistrului ar fi putut servi drept „breşăstrategică a URSS faţă de Balcani” (prin Dobrogea)şi faţă de Europa Centrală (prin Bucovina şi Galiţia),pe care URSS le-ar fi putut folosi drept „cap de podîn scopuri militare şi politice” 41 .La 29 iulie 1924, după refuzul categoric şidefini tiv al României de a accepta pretenţiilesovietice asupra Basarabiei, formulate în cadrulConferinţei româno-sovietice de la Viena (martie1924), Biroul Politic al PC (b) din Rusia a hotărât38Idem, Ibidem, fila 458/1919, fila 75. Pentru detalii: NicolaeEnciu, „Frunză verde de măslină, trecui Nistrul apă lină”.O cronică a evenimentelor de la graniţa româno-sovietică(1918-1925), în Anuarul Catedrei Discipline Socioumanistice,2007/2008, Bălţi, Presa Universitară Bălţeană, 2009, p.109-151.39„Basarabia. Organ cotidian politic independent”, an. II, nr.96, 26 ianuarie 1919.40Gheorghe E. Cojocaru, Cominternul şi originile „moldovenismului”:Studiu şi documente, Editura Civitas, Chişinău,2009, p.91-96.41Idem, Ibidem, p.93.40 - nr. 4(19), decembrie 2010„a considera necesar, mai întâi de toate din motivepolitice, evidenţierea populaţiei moldoveneştiîntr-o Republică Autonomă specială în componenţaRSS Ucrainene şi a propune Comitetului Centralal Partidului Comunist (bolşevic) din Ucrainasă dea directivele de rigoare organelor sovieticeucrainene” 42 . În conformitate cu decizia respectivă,la 19 septembrie 1924, Biroul Politic al CC alPC(b) din Ucraina a luat în discuţie problema„creării Republicii Autonome Sovietice SocialisteMoldoveneşti în componenţa Republicii SovieticeSocialiste Ucrainene”, adoptând o hotărâre încare erau indicate teritoriul şi hotarele viitoareiformaţiuni statale socialiste, precum şi structuraguvernului acesteia 43 .Propunerile expuse în hotărârea CC al PC(b)din Ucraina din 19 septembrie 1924 au fostaprobate de Biroul Politic al PC(b) din Rusia la 25septembrie, specificându-se, totodată, în hotărârea„Despre R.S.S.Moldovenească”, că „în actul creăriiR.A.S.S.Moldoveneşti este necesar să se indice căfrontiera ei de Vest este frontiera de Stat a UniuniiRSS” 44 . Rezultă, aşadar, că hotarul noii republiciurma să treacă de-a lungul Prutului şi pe Dunăre,ceea ce însemna că Uniunea Sovietică îşi afişasepublic intenţia de anexare a Basarabiei, respectiv,de comunizare a ei.Noua structură statală în componenţa UcraineiSovietice, intitulată oficial „Republica AutonomăSovietică Socialistă Moldovenească”, a apărut caurmare a hotărârii sesiunii a III-a a ComitetuluiExecutiv Central din Ucraina, care şi-a ţinut lucrărilela 12 octombrie 1924 la Harkov. Teritoriul republiciiavea o formă triunghiulară cu baza pe Nistru, pe oîntindere de 250 km, delimitarea fiind stabilită pecriterii şi motive politice care n-au fost dezvăluite petot parcursul preparativelor şi măsurilor pregătitoare.Capitala republicii a fost la început oraşul Balta, iarîn 1929 a fost transferată la Tiraspol 45 .Este de remarcat că opinia publică internaţionalăa urmărit cu viu interes mersul creării noiistructuri statale în componenţa Ucrainei Sovietice,determinând cu exactitate semnificaţia respectiveientităţi. Astfel, comentând evenimentul separării42O istorie a regiunii Transnistrene din cele mai vechi timpuripână în prezent / Coordonator: Demir Dragnev, Editura Civitas,Chişinău, 2007, p.266.43Oleg Galuşcenco, Populaţia R.A.S.S.M. (1924-1940), TipografiaAcademiei de Ştiinţe, Chişinău, 2001, p.8.44Gheorghe E. Cojocaru, Cominternul şi originile „moldovenismului”:Studiu şi documente, Editura Civitas, Chişinău,2009, p.166.45Cf. Mircea Muşat şi Ion Ardeleanu, România după MareaUnire. Vol. II. Partea I (1918-1933), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1986, p.1054.

Istoriepopulaţiei moldoveneşti într-o formaţiune statalăautonomă, corespondentul de la Moscova alziarului „Vossische Zeitung” scria în numărul din26 octombrie 1924: „Republica Moldovenească,mică pentru moment, urmează la timpul său săse unească cu Basarabia şi să formeze o marerepublică sovietică în cadrul Uniunii Sovietice.Acesta este înţelesul noii Republici Moldoveneşti”46 . „Corriere de la Sera”, din 22 septembrie1924, releva, de asemenea, că „RepublicaMoldovenească este destinată să devină un stat derudenie şi un punct de atracţie pentru Basarabia.Ea tinde în mod vădit să zdruncine poziţiaRomâniei în Basarabia”. La rândul său, ziarulbulgar „Democraticeski Sgodar”, din 9 decembrie1924, califica înfiinţarea Republicii Moldoveneşti,în modul în care a fost făcută, drept o „provocaredirectă la adresa României”, iar ziarul finlandez„Usi Suomi” arăta că: „Proclamarea RepubliciiMoldoveneşti se înfăţişează ca un nou atac alSovietelor împotriva României, făcut cu scopulde a revoluţiona populaţia basarabeană” 47 .Mai tranşant în aprecieri, subsecretarul destat la Ministerul de Interne, Gheorghe Tătărescu,în discursul rostit în Camera Deputaţilor aParlamentului României din 9 decembrie 1925, peurmele imediate ale rebeliunii de la Tatar-Bunar,afirma că „Nistrul este hotarul care separă şi douălumi, şi două concepţii de viaţă”; că regimul sovietic,născut din doctrina comunistă, „nu se poate menţineşi nu se poate mărgini în hotarele înlăuntrul cărora s-anăscut şi s-a organizat, el trebuie să se reverse, căcialtminteri este ameninţat cu moartea” 48 . Anume dinaceste considerente, afirma acelaşi om politic, „încădin primul ceas, în mintea conducătorilor mişcăriicomuniste ruseşti a apărut limpede necesitatea de ase organiza revoluţia mondială ca o condiţie vitalăa dăinuirii statului comunist”, iar crearea în oraşeleHarkov, Kiev, Odessa, Moghilev sau Kameneţ-Podolsk a multiplelor şi diverselor centre de acţiuneşi de propagandă ale Internaţionalei a III-a de laMoscova „pentru a se ajunge la o revoluţie comunistăîn Basarabia” 49 , constituiau probe elocvente aleacestor intenţii.46Ioan Silviu Nistor, Istoria românilor din Transnistria: organizarea,cultura şi jertfa lor, Editura Eminescu, Galaţi, 1995,p.67.47Idem, Ibidem, p.68; Vezi şi Nicolae Enciu, Transnistria, breşastrategică a Uniunii Sovietice / Rusiei în Balcani, în „Caietede Istorie”, an. IV, nr. 1 (12), decembrie 2004, p.23-26.48Gheorghe Tătărescu, Mărturii pentru istorie. Ediţie îngrijităde Sanda Tătărescu-Negropontes, Editura Enciclopedică, Bucureşti,1996, p.104.49Idem, Ibidem, p.105.3. Sovietizarea şi comunizarea Basarabiei prin„unirea” acesteia cu R.A.S.S. MoldoveneascăFiind considerată, în perioada dintre cele douărăzboaie mondiale, de liderii de la Kremlin drept„un factor uriaş revoluţionarizator, care va accelerarăsturnarea dominaţiei boierilor şi capitaliştilorîn întreaga Românie” şi „etapă foarte importantă,prin revoluţia din România, spre sovietizareaBalcanilor”, sovietizarea Basarabiei înseşi urmaa fi realizată prin „unirea Basarabiei Sovieticecu Republica Autonomă Sovietică SocialistăMoldovenească şi prin ea – cu U.R.S.S.” 50 . Unproiect identic al preconizatei Republici SovieticeSocialiste Moldoveneşti va fi reconfirmat de ziarul„Pravda” din 11 iulie 1940, relatând că „suprafaţaR.S.S.Moldoveneşti va fi de peste 50 mii km 2 ”,iar populaţia ei – „de peste 3.700.000 de oameni”.Viitoarea R.S.S.Moldovenească, promitea acelaşiorgan central al P.C.(b) din întreaga Uniune, „vadeveni un stat cu un teritoriu mai mare decât uneleţări europene ca Belgia, Olanda, Elveţia” 51 .Astfel, proiectul viitoarei R.S.S.Moldoveneşti,descris în ziarul „Pravda”, se încadra perfect înformula anterioară a Kremlinului de „unire aBasarabiei cu R.A.S.S.M.”, deoarece teritoriulBasarabiei interbelice (44.422 km 2 ) şi cel alR.A.S.S.M. de până la 28 iunie 1940 (8.500 km 2 )alcătuiau împreună 52.922 km 2 , iar populaţiaR.A.S.S.M. (599.156 locuitori către anul 1940)împreună cu populaţia Basarabiei de 3.191.016locuitori la finele anului 1939, constituia un total de3.790.172 de locuitori 52 .Evenimentele imediat următoare au arătat cutoată claritatea, că promisiunile Kremlinului nucoincid neapărat şi întotdeauna cu acţiunile salepe plan politic. În şedinţa Sovietului Supremal U.R.S.S. din 1 august 1940, V.Molotov adeclarat că, în legătură cu „alipirea” Basarabiei şiBucovinei de Nord, „frontiera Uniunii Sovietices-a deplasat spre apus şi a ajuns la Dunăre” 53 , ceeace însemna că, pentru moment, poftele teritorialeale Kremlinului constând în extinderea spaţiului50«Красная Бессарабия». 1926. № 1. С.4.51Cf. Alexandru Moşanu, Basarabia sau jocul nefast al istoriei,în „Terra Moldaviae”, nr. 1, 1993, p.17.52Enciclopedia României. Vol. I, Imprimeria Naţională,Bucureşti, 1938, p.134, 160; Vladimir Trebici, Basarabiaşi Bucovina, în “Academica”, an. I, nr. 12, 1991, p.12; OlegGaluşcenco, Populaţia RASSM (1924-1940), Tipografia Academieide Ştiinţe, Chişinău, 2001, p.48.53Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele lui pentru Basarabia.Culegere de documente / Selecţie I.Şişcanu, V.Văratec.Prefaţă V.Matei, Editura Universitas, Chişinău, 1991, p.92-93.nr. 4(19), decembrie 2010 - 41

Akademosgeopolitic asiatic în detrimentul celui european,– prin înglobarea marginii de răsărit a Românieicuprinse între patrulaterul Cernăuţi, Hotin, Reni şiCetatea Albă 54 , – fuseseră satisfăcute. Cât priveşteorganizarea concretă a noilor achiziţii teritoriale înperimetrul imperiului sovietic, problema respectivăa preocupat într-o măsură mai redusă conducereade la Kremlin, procedându-se însă neapărat înspiritul politicii comune oricărui imperiu – divideet impera 55 .Legea U.R.S.S. „Cu privire la formareaRepublicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti”din 2 august 1940 reflecta deja o nouă viziunea Kremlinului asupra configuraţiei celei de-a13-ea republici unionale, stipulând „reunireapopulaţiei moldoveneşti din Basarabia cu populaţiamoldovenească din R.A.S.S.Moldovenească”. Într-oatare formulă, în componenţa R.S.S.Moldoveneştirămâneau doar oraşele Tiraspol şi Grigoriopol,raioanele Dubăsari, Camenca, Râbniţa, Sloboziaşi Tiraspol ale Republicii Autonome SovieticeSocialiste Moldoveneşti, precum şi oraşul Chişinău,judeţele Bălţi, Bender, Chişinău, Cahul, Orhei şiSoroca ale Basarabiei. Astfel a înţeles Kremlinulsă vină „în întâmpinarea doleanţelor oamenilormuncii din Basarabia” şi ale „oamenilor muncii dinR.A.S.S.M.” 56 .Mai mult decât atât, elaborarea proiectuluiprivind stabilirea „unei frontiere precise” întreR.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldoveneascăunională a fost lăsat în seama Sovietului Supremal Ucrainei sovietice şi al celui din Moldovasovietică 57 , – ulti mul fiind ales abia în ianuarie1941, când noua graniţă moldo-ucraineană va fideja trasată şi legiferată 58 . În condiţiile în careKremlinul considera că populaţia din teritoriileocupate trebuie să parcurgă „într-un sroc scurtprocesul deşteptării comuniste”, constând în„lichidarea înapoierii deobşte culturale a satului,a înrâuririi relighiei, cu rămăşiţele şi retrăirilenaţionalismului în conştiinţa oamenilor” 59 , iar54Vezi Simion Mehedinţi, Fruntaria României spre Răsărit,în „Revista Fundaţiilor Regale”, an. VIII, nr. 8-9, p.253, 258,259.55Sub povara graniţei imperiale, Editura Recif, Bucureşti,1993, p.36.56Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele lui pentru Basarabia.Culegere de documente / Selecţie I.Şişcanu, V.Văratec.Prefaţă V.Matei, Editura Universitas, Chişinău, 1991, p.92-93.57Ibidem, p.94.58Ion Şişcanu, Raptul Basarabiei 1940, Ago-Dacia, Chişinău,1993, p.77-78.59Cf. Deşteptarea politică a cetăţenilor noi sovietici (Articolulde fond al ziarului „Pravda” din 20 septembrie 1940), în „MoldovaSocialistă” din 24 septembrie 1940.Basarabia era catalogată de liderii sovietici cafiind „un străvechi teritoriu al Rusiei” 60 , „dreptul”stabilirii „frontierei precise” moldo-ucrainene afost acordat conducerii Ucrainei care, „în parteadeşteptării comuniste” s-a dovedit a fi extrem de„avansată”.4. Partidul Comunist al Moldovei ca instrumental deznaţionalizării şi rusifi cării populaţieiBasarabieiPotrivit teoreticienilor fenomenului dedeznaţionalizare, în cadrul procesului dedeznaţionalizare a etniilor neruse din fosta UniuneSovietică pot fi distinse trei faze, trei nivele deprofunzime şi anume:• sovietizarea, adică impunerea şi acceptareainstituţiilor sovietice, un proces de integrare însistemul comunist;• rusianizarea, care vizează exclusiv aspectullingvistic, altfel spus impunerea şi asimilarea limbiiruse ca limbă oficială;• rusificarea, constituind un proces complex,cu mult mai îndelungat, atât individual cât şi colectiv,prin care indivizi aparţinând etniilor neruse sunttransformaţi obiectiv şi psihologic în ruşi, fără însăca aceasta să implice în mod necesar şi pierdereaidentităţii, a conştiinţei naţionale 61 .Este indiscutabil că deznaţionalizarea etnolingvisticăşi culturală în fosta URSS s-a bazat, înprimul rând, pe rusificare şi rusianizare – practicipreluate de regimul sovietic de la cel ţarist – şiabia apoi pe sovietizare, ca epifenomen recent alprimelor două.În regiunile de graniţă, inclusiv în MoldovaSovietică, din necesitatea de a asigura nuclee etnicefidele regimului, ritmul şi proporţiile deznaţionalizăriiprin rusificare au fost mult extinse, astfel încât, spredeosebire de politica de rusificare practicată în Basarabiade către ţarism, cu un succes relativ în rândurile uneipărţi a boierimii, cea aplicată de puterea sovietelor înBasarabia şi nordul Bucovinei a afectat toate categoriilesociale. În strategia atingerii obiectivului urmărit,politica sovietică de deznaţionalizare a îmbinat metodebrutale precum deportările, colonizările şi presiunileadministrative, cu unele de natură mai subtilă precumsubstituirea limbii române, culturii, obiceiurilor şimodului de viaţă proprii poporului român, cu limba,cultura şi civilizaţia rusă 62 .60Советская Бессарабия и Советская Буковина. М.: ГИПЛ,1940. C.6.61Adrian Pop, Componente ale politicii de deznaţionalizare înMoldova Sovietică, în Sub povara graniţei imperiale, EdituraRecif, Bucureşti, 1993, p.35.62Idem, Ibidem, p.35-36.42 - nr. 4(19), decembrie 2010

IstorieCum Partidul Comunist local a fost, din chiarmomentul înfiinţării sale, principalul instrumental Moscovei de deznaţionalizare, rusificare şi deîndoctrinare a populaţiei Basarabiei, neadmitereaîn funcţiile principale de partid şi de stat a cadrelorautohtone a devenit o regulă generală, poziţiiledominante fiind deţinute de ruşi şi ucraineni. Latoate nivelurile PCM, moldovenii erau cel mai slabreprezentaţi din întreaga Uniune Sovietică. Puţiniimoldoveni care vor obţine poziţii mai importanteîn organele locale şi centrale, vor fi invariabil dinTransnistria – care rămăsese în cadrul UniuniiSovietice de-a lungul întregii perioade interbelice –şi nu din Basarabia românească 63 .Obţinând anexarea Basarabiei, Kremlinul varecurge la sovietizarea şi comunizarea acesteia dupămodelul R.A.S.S.M., considerând că populaţia dinteritoriile ocupate trebuie să parcurgă „într-un srocscurt procesul deşteptării comuniste”, constând în„lichidarea înapoierii deobşte culturale a satului,a înrâuririi relighiei, cu rămăşiţele şi retrăirilenaţionalismului în conştiinţa oamenilor” 64 , Basa rabiafiind considerată de liderii sovietici drept „unstrăvechi teritoriu al Rusiei” 65 .Printr-o decizie a conducerii de la Kremlin din 2iulie 1940, „Probleme ale CC al PC(b) din Ucraina”,s-a dispus constituirea comitetelor judeţene de partidşi a comitetelor executive în Basarabia şi în nordulBucovinei. Între persoanele confirmate în funcţii deconducere de către CC al PC(b) din Ucraina, la 3iulie 1940, doar doi erau etnici români din totalulde 51 66 .Monopolizând majoritatea absolută a posturilorşi funcţiilor din viaţa politică, social-economică şiculturală, de la Consiliul de Miniştri al republicii,până la cele mai inferioare subdiviziuni înlocalităţi şi unităţi de producţie, cadrele de partidnemoldoveneşti vor asigura exercitarea puteriinelimitate a partidului comunist. Este suficient deremarcat, în această privinţă, că PCM îşi făcuseun titlu de glorie în a sublinia în permanenţăştergerea caracterului naţional şi sporireacontinuă a trăsăturilor internaţionaliste aleformaţiunii respective: dacă în 1958, bunăoară, în63Charles King, Moldovenii, România, Rusia şi politica culturală.Traducere: Diana Stanciu, Editura ARC, Chişinău, 2002,p.98.64Cf. Дештептаря политикэ а четэценилор ной советичь(Артиколул де фонд ал зиарулуй «Правда» дин 20 септембрие1940), în «Молдова Сочиалистэ», 24 септембрие 1940.65Советская Бессарабия и Советская Буковина. Москва:ГИПЛ, 1940. С.6.66Iulian Chifu, Basarabia sub ocupaţie sovietică, Politeia-SNSPA, Bucureşti, 2004, p.69.PCM erau reprezentate 48 de naţii şi naţionalităţi,în 1970 erau deja reprezentate 59 de naţii şinaţionali tăţi 67 .5. Partidul Comunist al Moldovei ca instrumentde îndoctrinare a populaţiei BasarabieiPână la finele anilor ’80 ai secolului al XX-lea,istoricii din RSS Moldovenească au avut de suportatun dublu sau chiar triplu dictat politico-ideologic:cel sovietic, dublat de atitudinea intransigentă ateoriei marxist-leniniste faţă de religie, cel de peplan politic local şi, în fine, sistarea oricărui acces laarhive, fapt ce a exclus orice opinii în contradicţiecu interpretarea oficială, de partid, a evenimentelorşi datelor esenţiale ale istoriei naţionale.Politica generală a statului sovietic în nou-creataR.S.S.Moldovenească a fost formulată în cadrulsesiunii Sovietului Suprem al R.S.S.M. din 24-26mai 1945, proclamându-se obiectivul creării unor„ziditori activi ai obştei noi, socialiste”, populaţiaurmând „să înveţe teoria de frunte, marxistleninistă”,precum şi să educe tânăra generaţie „înduhul sovietic” 68 .Un loc central în realizarea obiectivelor statuluisovietic în R.S.S.M. a fost atribuit ştiinţei istoricecare, „asemeni unui vechi pergament, era răzuităşi scrisă de fiecare dată când era necesar” 69 . Astfel,în cadrul plenarei Comitetului Central al P.C.(b)M.din august 1947 a fost adoptată decizia cu privire laelaborarea primului curs marxist-leninist de istoriea republicii. Deja la începutul anilor ’50, dupăeliminarea din viaţa ştiinţifică a unor personalităţipolitice şi culturale basarabene, precum: IonPelivan, Pan Halippa, dr. P.Cazacu, Ştefan Ciobanu,Vladimir Cristi, Anton Crihan, G. Năstase, Al.Boldur, Vasile Harea, Valer Ciobanu, Th. Holban,G. Bezviconi, P. Smochină, Şt. Bulat etc. 70 ,noile cadre de istorici au şi materializat deciziaplenarei în cauză, editând „Istoria Moldovei” îndouă volume 71 , în care „pentru prima dată a fost67История Партидулуй Комунист ал Молдовей: Студий /Колежиул де ред.: И.П.Калин (кондукэтор) ш.а. Едиция а3-я, прелукратэ ши комплектатэ. Кишинэу: Картя Молдовеняскэ,1982. П.557.68Arhiva Naţională a Republicii Moldova, fond 2948, inv.1,dosar 41, fila 59-60.69Cf. George Orwell, 1984: Roman, Editura Hyperion, Chişinău,1990, p.36,37.70Ion Constantin, România, Marile Puteri şi problema Basarabiei,Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995, p.186-187.71История Молдавии. T. I: От древнейших времен доВеликой Октябрьской социалистической революции. Подред. А.Д.Удальцова и Л.В.Черепнина. Кишинев, 1951; T.II: От Великой Октябрьской социалистической революциидо наших дней. Под ред. С.П.Трапезникова и Н.А.Мохова.Кишинев, 1955.nr. 4(19), decembrie 2010 - 43

Akademosexpusă concepţia generală a procesului istoric dinMoldova de pe poziţii marxist-leniniste”, inclusivcea a perioadei sovietice 72 . Obiectivul expresal lucrării menţionate l-a constituit „aplicareaunei lovituri serioase denaturărilor istoriografieiburghezo-naţionaliste” 73 .O ilustrare pregnantă a situaţiei în care s-aupomenit istoricii din RSSM în anii imediatpostbelici o oferă broşura maiorului rus M.Tulin,apărută chiar pe urmele operaţiei Iaşi-Chişinău,în care se afirma tranşant, cum că „triburile rusoslaveau fost primii locuitori ai acestui pământ(Basarabia.- n.ns.), în timp ce moldovenii, în opiniamaiorului, vor deveni majoritari abia din secolul alXVI-lea(!)” 74 . Odată ce Basarabia a fost calificatădrept „teritoriu rusesc”, locuit de triburile rusoslaveîn perioada când acestea nu se divizaseră încăîn cele trei ramificaţii – ruşi, ucraineni şi bieloruşi",istoricii au fost chemaţi să şteargă orice amintire atrecutului românesc al acestui ţinut pentru a pune,în schimb, în evidenţă „legăturile seculare moldoruso-ucrainene”.În acest context, raptul teritorialdin 1812 se transformă, potrivit istoricilor dinRSSM în „unire benevolă, cu consecinţe pozitivepentru viaţa poporului moldovenesc” 75 , iar politicaţarismului rus în Basarabia anilor 1812-1917 vafi considerată „mult mai umană şi progresivă”comparativ cu politica „imperialismului românesc”,care ar fi urmărit să „frâneze” evoluţia economică aBasarabiei 76 .Personalităţi marcante basarabene precumPantelimon Halippa, Ion Inculeţ sau Ion Pelivandevin, în noua istoriografie sovietică moldovenească„trădători ai poporului moldovenesc”, perioadainterbelică – „o perioadă sumbră”, iar anul1944 aduce „poporului moldovenesc nu numaieliberarea, ci şi o incomensurabilă ameliorarepolitică şi materială”, în condiţiile reinstaurăriiputerii sovietice şi refacerii colhozurilor 77 . Evident,operaţia Iaşi-Chişinău a ocupat un loc central înrescrierea istoriei Basarabiei, fiind calificată drept„cea de a şaptea lovitură stalinistă”, care „a adus72Я.С.Гросул, Н.А.Мохов. Историческая наука Мол давскойССР. М.: „Наука”, 1970. C.47.73Idem, Ibidem.74М.Тулин. Молдавская ССР и Измаильская область УССР.Материалы для докладов и бесед. Отв. pед.- подполковникП.Савельев. Б.м., 1944 (Микрофильм). Кадры 6,10.75А.Дольник. Бессарабия под властью румынских бояр(1918-1940 гг.). М.: ОГИЗ; Госполитиздат, 1945. С.3, 31.7625 лет Молдавской Советской СоциалистическойРеспублики. Кишинёв: Партиздат ЦК КП (б) Молдавии,1949. С.42.77И.Лаптев. Налоговое обложение молдавского крестьянстварумыно-немецкими оккупантами. Кишинёв: ПартиздатЦК КП (б) Молдавии, 1945. С.24,28,29.Moldovei eliberarea de sub jugul cotropitorilorgermano-români” 78 . Mai mult, operaţia respectivăar fi demonstrat, în opinia propagandiştilor sovieticică „în familia stalinistă a popoarelor din UniuneaSovietică, poporul moldovenesc este strâns unit înjurul iubitului partid bolşevic şi personal al iubituluiconducător şi învăţător, tovarăşul Stalin” 79 .De altfel, clişeele propagandistice sovieticeau fost cele mai persistente în istoriografia celuide-al Doilea Război Mondial şi a operaţiei Iaşi-Chişinău, atestându-se doar unele retuşări dupămoartea lui Stalin şi critica semi-oficială a „cultuluipersonalităţii”. Astfel, după 1956 teza privind„geniul militar al lui Stalin” va fi omisă dinenciclopediile sovietice, pentru a fi evidenţiată, înschimb, contribuţia lui R.I.Malinovski, F.I.Tolbuhin,S.G.Gorşkov, I.E.Petrov la realizarea cu succes aaceleiaşi operaţii Iaşi-Chişinău. În actul de la 23august 1944, rolul decisiv va fi acordat „forţelorpatriotice ale României conduse de Partidulcomunist”, iar 24 august 1944 va fi considerată „ziuaeliberării RSS Moldoveneşti” 80 (în funcţie de starearelaţiilor sovieto-române, vor fi utilizate, alternativ,sintagmele „de sub jugul germano-fascist” sau „desub jugul cotropitorilor fascişti germano-români”).Practic, în toate lucrările apărute la Moscova înperioada postbelică a fost neapărat menţionat „roluleliberator decisiv” al Armatei Roşii în cadrul celuide-al Doilea Război Mondial – în Europa sau, înspecial, în Peninsula Balcanică 81 – fără a fi puse îndiscuţie consecinţele, pentru popoarele respective,impunerii regimurilor de tip sovietic.6. Partidul Comunist al Moldovei ca sinonimal anticreştinismuluiEste binecunoscut faptul, că atitudineaintransigent-duşmănoasă a comunismului faţă deorice religie constituie nu un fenomen incidental,ci esenţa concepţiei comuniste. Regimul comunisteste sinonimul etatismului maxim; statul în cadrulacestuia este totalitar, absolut, el cere o unitate78Отдел пропаганды и агитации ЦК КП (б) Молдавии. 25лет Молдавской Советской Социалистической Республики(Материалы для докладчиков). Кишинёв: Партиздат ЦККП (б) Молдавии, 1949. С.19.79Ibidem, p.19, 24.80Советская Историческая Энциклопедия. Гл.ред. Е.М.Жуков. Т.3. М.: Государственное научное издательство„Сов. Энциклопедия”, 1963. С. 71-131.81Освободительная миссия Советских ВооруженныхСил во второй мировой войне. Под общ. pед. и с предисл.Маршала Советского Союза А.А.Гречко. М.: Политиздат,1974; Освободительная миссия Советских ВооруженныхСил в Европе во второй мировой войне: Документы иматериалы. М.: Воениздат, 1985; Освободительная миссияСоветских Вооруженных Сил на Балканах. М.: Наука,1989.44 - nr. 4(19), decembrie 2010

Istorieforţată a gândirii. Comunismul, în calitate de„religie” totalitară şi materialistă, în mod fanaticeste ostil oricărei religii tradiţionale şi, în special,celei creştine. Aceasta deoarece comunismulînsuşi pretinde a fi o altfel de credinţă, menită săînlocuiască creştinismul; el pretinde a satisfacecerinţele religioase ale sufletului uman, a oferi unsens vieţii 82 .În acest context, principalul instrument, prin careregimul sovietic s-a impus în perioada 28 iunie 1940– 22 iunie 1941, a fost teroarea fizică şi intelectuală,aplicată conform unui plan sistematic şi premeditatpentru deznaţionalizarea populaţiei Basarabiei, iarprincipala instituţie vizată a fost "Biserica, stâlpulrezistenţei spirituale al oricărui popor" 83 .Ţinta loviturii „revoluţionare” a fostdeterminată deja în primele zile după 28 iunie1940, considerându-se că „retrăirile religioase sunto bază de hrană pentru felurita activitate mârşavăcontra-revoluţionară a elementelor antisovietice,duşmănoase norodului”. Din acest motiv, sarcina debază era „ca mai repede de biruit retrăirile religioaseîn conştiinţa truditorilor” 84 .În articolul de fond al ziarului „MoldovaSocialistă” din 7 septembrie 1940 a fost trasatăşi sarcina de bază a organizaţiei de partid dinR.S.S.Moldovenească, constând în „a ajutanoroadele slobozite a Basarabiei să se dezbaierede la durmanul religios” 85 . „Ar fi greşit de gândit,lămurea în continuare autorul aceluiaşi articol, cămasele de multe milioane de truditori ai Moldovei,singure pot să iasă din întunericul făcut de religie”.Lupta cu rămăşiţele religioase, menţiona autorul,constituie un lucru comun al întregii opiniisovietice, a tuturor aşezămintelor culturale; înultimă instanţă, „lupta pentru biruinţa retrăirilorreligioase este lupta pentru comunism, pentruîmplinirea cu spor a sarcinilor celui de-al treileacincinal stalinist” 86 .În acest scop, se cerea înfăptuită o largăpropagandă antireligioasă, „luptându-se pe douăfronturi, cum împotriva aşteptării pasive, pân’ce înrezultatul sporurilor zidirii socialiste religia, adică82Бердяев Н.А. Истоки и смысл русского коммунизма.Репринтное воспроизведение издания ỶМСА-Press, 1955г. М., 1990. С.129.83Thomas Parrish, Enciclopedia Războiului Rece. Traducere deIon Nastasia, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002, p.315.84C.Troncotă, 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941. Iadul de pestePrut, în „Magazin istoric”, an. XXVIII, nr.3 (324), martie 1994,p.20, 31.85„Moldova Socialistă” (Tiraspol), 7 septembrie 1940. (Ammenţinut intact stilul în care au fost redactate documentele epocii.-N.n.).86Ibidem.singură de sine a muri, aşa şi împotriva folosiriimăsurilor de administrare goală împotriva retrăirilorreligioase – prin apăsare. Mai ales aiasta-i răutăciosîn învoielile republicii noastre Moldoveneşti,unde truditorii Basarabiei nu demult îs sloboziţide sub asuprirea boierilor români şi duhovenstvareacţionară, şi încă nu ştiu răul, pe care-l aducereligia” 87 .Noua administraţie sovietică a recurs nu numaila crearea unei ştiinţe istorice politizate şi ideologizate,ci şi la aplicarea în practică a preceptelorteoriei marxist-leniniste faţă de religie şi Biserică.Astfel, sub pretextul „depăşirii sentimentelor religioase”în rândul populaţiei, furia revoluţionară aadministraţiei sovietice a lovit fără cruţare Bisericanaţională, prin lichidarea şi distrugerea unor numeroaselocaşuri de cult, arestarea şi deportarea unuimare număr de preoţi, persecutarea celor care îşideclarau deschis credinţa creştină. Au fost închise,în primul rând, bisericile distruse în anii războiuluimondial, cele care necesitau reparaţii capitale sauconstrucţia lor nu fusese finisată în anii anteriori,precum şi cele din care preoţii fuseseră destituiţi,arestaţi sau emigraseră din motive politice. Edificiilebisericilor au fost transformate, de regulă, în depozitesau transmise orga nelor locale pentru a fi reconstruiteşi reamenajate în aşezăminte cultural-educative.În vederea imprimării unui „caracter popular”acestei campanii, zeci, sute de oameni din localităţilerespective erau forţaţi să semneze adresări în careaceştia, chipurile, insistau asupra reamenajării bisericilorîn cluburi 88 . În urma educaţiei ateiste decirca o jumătate de veac, a politicii de „stârpiredefinitivă şi completă a prejudecăţilor religioase”,conduse cu perseverenţă de partidul comunist 89 ,s-a produs o reducere considerabilă a posibilităţilorde catehizare a populaţiei, sporind până la o clarămajoritate numărul celor care sunt foarte superficialiniţiaţi în dogmatica şi morala creştină.Politica oficială a P.C.U.S. şi, respectiv, a P.C.M.faţă de religie şi Biserică s-a întemeiat în întregimepe critica religiei conţinută în lucrările fondatorilormarxism-leninismului. În această privinţă, istoriciidin Moldova Sovietică au editat în anii postbelicio serie de culegeri de documente prin care aupopularizat pe larg opinia clasicilor marxismleninismuluidespre religie şi Biserică. Astfel,în accepţia lui K.Marx, „religia este opiu pentru87Ibidem.88Arhiva Naţională a Republicii Moldova, fond 2848, inv.2,dosar 26, fila 178-179; dosar 76, fila 47,49,54; fond 3026,inv.1, dosar 83, fila 129.89Vezi: Деспре релижие ши бисерикэ. Кулежере дедокументе. Кишинэу: „Картя Молдовеняскэ”, 1966. П.72.nr. 4(19), decembrie 2010 - 45

Akademospopor”, „suspinul creaturii chinuite, sensibilitateaunei lumi lipsite de inimă, după cum este şi spiritulunor orânduiri lipsite de spirit” 90 . În aceeaşi ordinede idei, pentru Friedrich Engels, „chiar dacă câtevapasaje din Biblie pot fi interpretate în folosulcomunismului, întregul spirit al învăţăturii ei (alBibliei. – N.ns.), totuşi, îi este cu totul duşmănos(comunismului. – N.ns.)” 91 .Mult mai tranşant în critica religiei şi Bisericiia fost V.I.Lenin, pentru care religia „este unadin formele asupririi spirituale, de care suferăpretutindeni masele norodnice, apăsate de muncaveşnică pentru alţii, de nevoie şi izolare. (...) Religiaeste opiu pentru norod. Religia este un fel de alcoolspiritual, în care robii capitalului îşi îneacă chipullor omenesc, cerinţele lor la o viaţă cât de puţindestoinică de om” 92 . În opinia continuatoruluicauzei lui K.Marx şi Fr. Engels, „toate religiile şibisericile de azi, toate organizaţiile religioase, deorice fel ar fi, sunt privite de marxism întotdeauna caorgane ale reacţiei burgheze, puse în slujba apărăriiexploatării şi a năucirii clasei muncitoare” 93 . Prinurmare, concluziona Lenin, „marxiştii trebuie sălupte împotriva religiei”, deoarece „orice ideereligioasă, orice idee despre Dumnezeu, chiar oricecochetărie cu Dumnezeu e o ticăloşie din cele maide neexprimat” 94 .Anume în acest spirit agresiv şi intolerant faţăde religie şi Biserică au fost redactate absolutamajoritate a documentelor de partid vizând„distrugerea definitivă în rândurile maselormuncitoare şi ţărăneşti a credinţelor religioase subtoate formele lor” 95 , inclusiv: Hotărârea C.C. alP.C.(b) din toată Uniunea „Cu privire la organizareapropagandei ştiinţifice şi de iluminare” 96 ; HotărâreaC.C. al P.C.U.S. „Cu privire la neajunsurile maridin propaganda ştiinţifico-ateistă şi măsurile pentruîmbunătăţirea ei” (7 iulie 1954); Hotărârea C.C.al P.C.U.S. „Cu privire la greşelile în efectuareapropagandei ştiinţifico-ateiste în rândurilepopulaţiei” (10 noiembrie 1954); Hotărârea C.C.al P.C.U.S. „Cu privire la sarcinile propagandeide partid în condiţiile actuale” (9 ianuarie 1960);90Ibidem, p.7-8.91Ibidem, p.9.92Ibidem, p.18.93Ibidem, p.23-24.94Ibidem, p.36.95Ibidem, p.70.96„Спутник агитатора”. 1944. N o 19-20. C.28-29.Măsurile cu privire la intensificarea educaţiei ateistea populaţiei, elaborate de comisia ideologică a C.C.al P.C.U.S. 97 etc.Evident, în condiţiile unui atare dictat politicoideologic,istoricilor din R.S.S.M. nu le rămâneao altă alternativă decât să accepte să publice înspiritul directivelor de partid, fie să treacă subtăcere aspectele importante legate de istoria religieişi Bisericii, inclusiv în perioada celui de-al DoileaRăzboi Mondial.Astfel se explică apariţia, în perioada postbelică,a unor articole în care erau contabilizate „pagubele”cauzate populaţiei de către Biserica ortodoxă 98 sauselectarea tendenţioasă şi publicarea unor „culegeride documente”, în care era demascat „rolulreacţionar al religiei şi bisericii” 99 . Este suficientde nominalizat doar unele compartimente aleunei culegeri de documente apărute în anul 1969:„Slujitorii Bisericii – propovăduitori ai întunericuluişi obscurantismului”, „Ateismul în ofensivă”,„Biserica – mare proprietar şi asupritor al poporuluitruditor” 100 , - pentru a ilustra statutul deloc onorabilal istoricilor din acea perioadă.Dincolo de particularităţile regimului totalitarcomunist din Moldova Sovietică, rămâne un faptistoric incontestabil că aflarea Basarabiei timp deaproape o jumătate de secol sub ocupaţie sovieticăi-a blocat în mare măsură sau atenuat identitateafirească – etnică, lingvistică, culturală – impunândui-sealta, fie străină şi opusă propriei identităţi, fiecontrafăcută să servească scopurilor de îndoctrinarea populaţiei. Aşadar, ocupaţia sovietică n-a fost doarmilitară, politică şi economică, ci şi culturală, iarvalorile culturii naţionale au suportat un tratamentdemolator şi opresiv, fiind înlocuite cu altele, deprovenienţă externă, sovietică şi comunistă. La fel deindiscutabil rămâne şi faptul că instrumentul docil altuturor acestor transformări identitare ale populaţieiRSSM a fost Partidul Comunist al Moldovei.97„Партийная жизнь”. 1964. № 2. C.3-8.98А.И.Бабий. Во что обошлась молдавскому народуправославная церковь // Известия АН МССР. 1965. № 12.99Реакционная роль религии и церкви. Архивные документыо деятельности священнослужителей в Молдавии.Составители: А.П.Лисовина (отв. ред.) и др./ ЦГА МССР,Архивное Управление при СМ МССР.- Кишинев: „КартяМолдовеняскэ”, 1969.100Ibidem.46 - nr. 4(19), decembrie 2010

Istorie verbalăMĂNĂSTIRILEBASARABENESUB COMUNISM.MĂRTURISIRIVitalie MUNTEANU, doctorandBESSARABIAN MONASTERIES UNDERCOMMUNIST REGIME. CONFESSIONS.An older thought would refer to the fact thatBessarabian monasteries deserve, separately,fundamental studies. However, today all researchesfocus on policy. The destruction under theCommunism regime of the orthodox belief by meansof churches` and monasteries` devastation, by theextermination in prison of the best models of God` sservice has affected the religious feeling and people`s belief. If we intend to solve the issue of morality,then we should listen to the people who have followedit and talked about it. Egumena Agnesia, the superiorwithin Cuselauca monastery, Monahia Teoctista fromVarzaresti monastery, father Mina Dobzeu, monk atthe “Holy Apostles Peter and Paul” monastery fromHusi bring into their verbal histories outstandingtestimonies regarding the persecution of faith duringthe totalitarian regime.Amintindu-ne selectiv, nu denaturăm trecutul?Şi, de fapt, ce înseamnă a denatura când vine vorbade scurgerea timpului? Dacă memoria nu ar fiselectivă, am fi zdrobiţi, covârşiţi de povara colosalăa trecutului. Ne aducem aminte nu de toate lucrurile,ci doar de unele dintre ele. Frânturi. Picături înoceanul trăirilor de-o viaţă. Privim înapoi. De ce?La ce ne foloseşte? În special, pentru a ne ajuta săne păstrăm integritatea. Trecutul e rădăcina pe carese sprijină identitatea noastră prezentă. Fără el,suntem fiinţe grav amputate. Nu ştim cine suntemşi de unde venim. Memoria ne dă sentimentul decompletitudine al eului nostru. Existenţa noastrăîn timp o trăim prin amintire. Unitatea şi coerenţavieţii noastre sufleteşti e asigurată de această tainicăşi complicată maşinărie psihică pe care o numimmemorie.Raporturile noastre cu amintirea nu sunt delocsimple. Ne confruntăm adeseori cu violenţa ei, cupornirea ei de a ne acapara, de a ne domina, subjugă.Luptăm adeseori cu memoria, o înfruntăm cuîndârjire, cu disperare. Sau dimpotrivă, o chemămsă ne salveze, ne agăţăm de ea, îi implorăm ajutorul.Apoi o alungăm, o reprimăm, o urâm. Fără ea nusuntem nimic. Cu ea prea prezentă, ne simţimstriviţi. Dominaţia memoriei e greu de suportat.Dar şi când se atrofiază, e imposibil de mers maideparte.Poate că lucrul cel mai important pentru bunaconvieţuire cu memoria este să învăţăm a neîmprieteni cu propriile amintiri. Oricât ar fi ele degrele, de dureroase, de vinovate, de neliniştitoare, săne împăcăm cu ele, să le suportăm, să ni le asumăm.Să le adoptăm. Sunt parte din noi. Nu le putem goni,nici anula.Poate că ceea ce ar fi de înţeles ar fi aceasta:amintirile sunt şi binefacere, şi blestem. Şi leac şiotravă. Cu alte cuvinte, în amintiri se află şi Infernul,şi Paradisul fiecăruia.Un gând care stăruie demult ar fi că mănăstirilebasarabene, în mod separat, merită studiifundamentale. Or, astăzi toate cercetările se axeazăpe domeniul politicului. Distrugerea sub comunisma credinţei ortodoxe prin devastarea şi pângărireabisericilor şi mănăstirilor, prin exterminarea îngulaguri şi puşcării a celor mai bune modele deslujire Domnului, a afectat sentimentul religios şicredinţa oamenilor. Practic a fost anihilată stareade dezvoltare, de creştere duhovnicească firească.Această situaţie, dar şi alte realităţi dramatice princare a trecut Basarabia la sfârşitul secolului XX şiînceputul secolului XXI, au influenţat grav, pe laturaîntunecată, atitudinea cetăţenilor faţă de cele sfinte,cele veşnice, îndepărtându-ne unul de celălalt. Dacăo mulţime de oameni au valori comune, ei pot clădipe acestea o ordine sigură.Dacă vrem sa rezolvam problema mo ralei,trebuie să ascultăm oamenii care au respectat-oşi au vorbit despre ea. Avem nevoie de martori.Mi se pare extrem de interesant să se comparetextele – cel al istoricului, cel al preotului, cel dindicţionarul statistic şi cel al martorului ocular.Dar trebuie întotdeauna să păstrăm un minimumde reflexitate, o stare de analiză, de autoanaliză.“Un minimum de smerenie, fiindcă imediat cedeschidem ochii asupra noastră, ne-am văzut şiprăpăstiile”.În textul ce urmează există o divizare a uneirealităţi din care poate fi reconstruită istoria şidrama locaşelor de cult în perioada regimuluitotalitar.nr. 4(19), decembrie 2010 - 47

Akademos“Trebuie să căutăm RădăcinaVrednică...”Egumena AGNESIA,stareţa Mănăstirii Cuşelăuca*Egumena Agnesia: -...Fiecare om e o cartede istorie, dacă vrei mata să ştii. Complicatăcarte, încurcată. Prin multe, tare multe greutăţi amtrecut…/plânge/ Maicile estea o văzut sărmanelemulte dureri, dar ele o avut răbdare, răbdare... Aici,la Cuşelăuca, 60 de maici am petrecut pe ultimuldrum în 20 de ani, patru sau cinci pe an, erau toatebătrâne. (la 20 februarie 2010 s-a trecut la celeveşnice şi Egumena Agnesia - n.a.)Mănăstirea Cuşelăuca au închis-o, că ei oînchis-o cu forţa, în anul 1960. Da eu am venit laCuşelăuca în anul 1948, iaca au trecut 61 de ani. Deaici nu m-am dus nicăieri niciodată, doar când ne-aualungat…da tot aici am rămas, nu am ieşit din sat.Asta o fost voia Domnului.Când au închis mănăstirea, la Cuşelăuca se aflau200 de maici. Fiecare avea căsuţa ei, de exemplu erao maică mai bătrână pe care o ajutau altele trei maitinere. Făceau ascultare la stăreţie, apoi erau trimisela maicile bătrâne să le ajute. Aici, la douăsprezecenoaptea se făcea Utrenie, apoi dimineaţa se citeauCeasurile. Lucrau, erau harnice. Viaţa în mănăstire ofost tare grea, dar cine a vrut să slujească Domnului,a rămas aici, da cine nu o vrut o plecat înapoi înlume. Cine a căutat mântuirea, o rămas şi la vremede prigoană, da cine o căutat cele deşarte, a plecat.*Mănăstirea Cuşelăuca (r.Şoldăneşti) este întemeiată în1786 de evlavioasa răzăşiţă din satul Cotiujeni – Maria Tocanos,călugăriţă cu numele Mitrodora. Are două biserici – cu hramul"Adormirea Maicii Domnului" şi "Sf. Împăraţi Constantin şiElena". În 1960 mănăstirea a fost închisă. Lucrările de restabilireau început abia în 1989.V.M.: -Maică, da câţi ani aţi lucrat în colhozulsovietic?Egumena Agnesia: -29 de ani. Cât a fost închisămănăstirea. Din anul 1960 până în anul 1989. Veneacontrolul să vadă, dacă maica nu putea lucra înkolhoz, ziceau “aicea nu are la ce sta, fără treabă nuprimim”, iar pe maicile tinere le trimiteau la lucrula kolhoz. Ei aveau nevoie de mâinile noastre casă muncim pământul şi de plătit mai că nimic. Ei,dar la început au vrut să ne ducă la azil, cum ziceauatunci “dom dlea prestarelîh”.V.M.: -A existat atunci un ordin, am mai auzitcă şi maicile de la mănăstirea Japca tot trebuiau“duse cu forţa la azil”, pe cele bătrâne şi pe celecare nu aveau rude în lume. Şi pe la Cuşelăuca“a circulat” un ordin de felul ăsta?Egumena Agnesia: -Am avut noi problememari, dar am luat eu încă vreo trei măicuţe şine-am dus la “raisobes” şi am făcut o cerere princare declaram că noi nu avem pe nimeni care să neîntreţină, noi ne putem întreţine singure. Şi a venitla noi, la mănăstire, unul dintre activiştii de la raion.El îmi zice mie: ”Ia pune tu iscălitura aicea, vreau săvă dau lemne şi cărbuni”. A fost o încercare. Da eu,dacă n-aş fi lucrat secretară la mănăstire, nu ştiam,eu tocmai frământam nişte aluat pentru pâine, şi eliar zice “trebuie să iscăliţi”. Mă dau mai aproape şiprivesc cu băgare de seamă şi văd altceva, descopăracolo o cerere ca să fiu dusă la azil. Ei, le-am opritpe toate şi nu am semnat. M-am dus a doua zi la“raisobes” şi le întreb: ”Unde-s listele pentru lemneşi cărbune? Chiar ne credeţi de nimic”. Ei, aceleaerau supărate când le-am spus verde-n ochi că auvrut să ne amăgească, da noi le-am descoperit.V.M.: -Şi ce a urmat? Cum aţi scăpat deazil?Egumena Agnesia: Da ce-a urmat? Peste câtevazile a venit una cu liste, cerere personală pentrufiecare măicuţă, să o semneze confirmând că vreasă fie dusă la azil. Când ne-o luat la ocărât, strigade răsuna curtea mănăstirii: “înapoiatelor!”. Şi noiiar ne-am opus. Dar ce puteam face? În ziua când auînchis mănăstirea, au pus în jur armată, au înconjuratmănăstirea cu armată, au scos toate icoanele dinbiserici şi le-au dus în hambarul cel vechi…Noipriveam speriate de Doamne fereşte. Ce credeţi căau făcut? Au prins a tăia icoanele cu toporul şi learuncau pe foc… Doamne, apără şi păzeşte!V.M.: -Icoanele? Cu topoarele?Egumena Agnesia: -Da, icoanele. Şi una dintrecălugăriţe s-a apropiat şi a întrebat: “De ce faceţi48 - nr. 4(19), decembrie 2010

Istorie verbalăasta? Nu se poate, e mare păcat.” Iar cel care ledespica a răspuns: “Da ce să facem, maică, dacăne-au forţat, ne-au dat ordin.”.Bietul de el, mai târziu a înnebunit. Şi-a pierdutminţile. Apoi a venit alt “zavhoz”/şef de depozit/.Şi acela a luat o uşă de la Sfântul Altar, ştii că suntdouă uşi cu icoane care îl reprezintă pe ArhanghelulMihail şi Gavriil. Apu, iaca “zavhozul” ista nou aluat o uşă cu icoană Arhanghelului şi a dus-o acasăşi a pus-o uşă la veceu. Vă daţi seama ce oameniau pus ei să devasteze bisericile?! Imediat i s-aîmbolnăvit copilul şi a decedat. Apoi a decedatnevastă-sa şi nu mult a decedat şi el. Iaca ce amvăzut eu cu ochii mei. Nu ce declară alţi martori, datot ce v-am spus acum am văzut cu ochii mei, a fostîn prezenţa mea.V.M.:-În anul 1960 dvs, maică Agnesia, aţifost martoră la asemenea acţiuni dramatice?Egumena Agnesia: -Da, în anul 1960. Şi maistraşnice au fost. Regimul cela, şefii ateişti au deschis,pe teritoriul mănăstirii Cuşelăuca, un spital pentrutuberculoşi, cei care sufereau cu boli de plămâni,tuberculoză. Aici, era un corpus de chilii foarte bun,a fost construit de stareţa ceea din România, care aadministrat mănăstirea până în anul 1940, iată acelcorpus a fost “transformat” în spital.Apu când s-a deschis mănăstirea după anul1989, am reconstruit corpusul cela, beciul, eu cumaicile am angajat oameni şi le-am reconstruit. Şibeciul. Am făcut tot felul de lucru, că nu stăteamla birou sau numai cu uleiul în mână. Am făcuttot felul de munci, şi la câmp, şi la construcţie. Cătrebuia să ridicăm din nou mănăstirea. Tot lucrulfăceam. În doi ani de zile am construit corpusul,am făcut . garajul, încă era cealaltă stareţă.V.M.: -Şi atunci când mănăstirea o lichidase,când v-au impus o altă viaţă, unde şi cum vărugaţi?Egumena Agnesia: -Ei, când au venit şi auînchis mănăstirea, preoţii care “ajutau” ne-au spus:“Apoi ziua o să lucraţi la kolhoz, iar seara o să vărugaţi”. Da preşedintele, cel de la sovietul sătesc,ne-o avertizat clar: “Nici urmă de haină călugăreascăsă nu văd pe aici”.R: -V-au interzis să purtaţi hainelemănăstireşti?Egumena Agnesia: Da, ne-o zis aşa, că-i vaide capul nostru dacă ne prind îmbrăcate în hainelemănăstireşti. Să vă spun eu încă ceva. O maică,care era de la mine din sat, s-a dus acasă, să-şi vadărudele şi s-a îmbrăcat în sutană. Ce credeţi că aufăcut? Au prins-o şi au închis-o pe 15 zile.V.M.: -Maică, vă simt tristeţea, un fel de grijăpentru lumea care se schimbă şi ... greşeşte poatealegându-şi scopul vieţii. Alegem cele deşarte.Dar ce amintire vă luminează cei 62 de ani câtnu v-aţi despărţit de mănăstirea dvoastră demetanii, Cuşelăuca?Egumena Agnesia: -Iaca vedeţi măru istadoldora de fructe de sub geam, l-am sădit cândlucram la kolhoz, e mărul de la kolhoz, da uite câtde frumos o crescut şi ce roade dulci are... Atunciera închisă mănăstirea... da eu am sădit mărulsub geamul stăreţiei. Ţin minte că mi-a dat voiebrigadirul şi am luat un copăcel cât o crenguţă,da ia te uită ce măr cu rădăcină bună... Rădăcinavrednică, trebuie să căutăm rădăcina vrednică...V.M.: -Maică, vă mulţumesc pentru interviu.Vă doresc sănătate şi să vă mântuiţi!Interviu realizat în luna octombrie 2009la mănăstirea Cuşelăuca, r. Şoldăneşti„... Şi ne-o pus să plătimcă nu aveam copii...”Monahia TEOCTISTA*, fosta stareţăa Mănăstirii Vărzăreşti**-Maică Teoctista, vă mai amintiţi în ce an aţivenit la mănăstire?Monahia Teoctista: -Eu am venit întâi şi întâila mănăstirea Cuşelăuca, că m-am născut în satulCuşelăuca. Aveam 15 ani, poate avem 16 ani, precisnu ştiu. Da în 1940, statul a alungat surorile careerau, să se ducă fiecare la satul lor. Apoi în 1941 auvenit iar românii şi eu atunci când au venit româniiiar m-am dus la mănăstire la Cuşelăuca. Când colo*De la stânga la dreapta: monahia Andrea, monahiaTeoctista, egumena Benedicta**Cea mai veche mănăstire din Basarabia, despre existenţa ei se aminteşte pentru prima dată în hrisovul domnesc allui Alexandru cel Bun, de la 1420. Are hramul Sf. Dumitru.În perioada 1959-1989 mănăstirea a fost închisă.nr. 4(19), decembrie 2010 - 49

Akademosiaca vin iar ruşii. Iar ne alungă, iar ne alungă. Ne-oalungat pe noi şi ne-o pus să dăm carne, şi ne-opus să plătim că nu aveam copii. Cred că ştii cuma fost. Eu am avut aici o mătuşă şi fusese o maicăde la Vărzăreşti acolo la noi la Cuşelăuca. Şi amîntrebat-o pe maică unde-i mănăstirea ceea şi cum eacolo. Şi ea mi-a spus cum să ajung, cum să o cautşi am venit de atunci aicea şi iaca-s bună venită laVărzăreşti.V.M.:-Şi în ce an aţi venit la Vărzăreşti, lamănăstire?Monahia Teoctista: -D-apoi în ce an? În 1950am venit. Nu m-am mai dus nicăiurea /plânge/.Aici am şezut. Când au venit s-o închidă, în 1953, laRăciula a fost război, da la noi nu. Oamenii din satşedeau pe prispă la magazine, nu a venit nimeni.V.M.:-Nu au sărit să vă apere oamenii dinVărzăreşti?Monahia Teoctista: -Nu a venit nimeni, noirăcneam, plângeam. Maicile bătrâne săreau cubeţele lor, se băgau sub roţile maşinii/plânge/,băteau cu beţele în roţile maşinii, da şoferii ceease temeau să nu ne vârâm sub maşină şi să neturtească pe vreo una. Şi se uitau din cabină dintr-oparte şi din alta. Da noi nu lăsam maşinile să seapropie de mănăstire, nu lăsam. Apoi s-a stricat,s-a destrăbălat tot. Da pe noi, ne-au dat în kolhoz.Ne-au dat în kolhoz.V.M.:-Cum v-au dat în kolhoz, povestiţi cums-a întâmplat „datul în kolhoz“.Monahia Teoctista: -Când ne-au dat pe noi înkolhoz, ne-au luat stăreţia şi au făcut şcoală, au adusşcoala. Da în biserica cea de iarnă au adus clubul.Da nouă ne-o făcut gard, că nu aveam fântână înpartea asta, toate fântânile erau în partea ceea şine-o făcut gard să nu ne ducem, să nu trecem laapă. Aşa le părea lor bine că au închis mănăstirea.Au făcut gard să nu ne vadă copiii să nu se umplede credinţă. Da noi am dezbătut o scândură, iaca înpartea ceea şi ne duceam la apă, tuchiluş ne duceamdupă apă. Da ei nu ne lăsau. Era un director aşa răude tot. Ne ocăra. În kolhoz ne-am dus şi femeileaveau ciudă pe noi.V.M.:-De ce aveau ciudă?Monahia Teoctista: -Aveu ciudă că noi neduceam mai dimineaţă şi lucram, da dacă ne duceamcăutam să lucrăm, ce să prăpădim vremea degeaba?“Ia uită-te, bată-le Dumnezeu să le bată, parcă aucopchii, n-au cu ce-i îmbrăca, n-au cu ce-i hrăni, cese zbuciumă ele? Deodată le păre lor bine, da cândo văzut că noi ne stăruim şi lucrăm, au început a ţinela noi. Şi era un director şi directorul cela le zicea laoameni să deie pace la maici, “să nu le ocărâţi, să lepuneţi dreptul lor”.V.M.:-Ce însemna “să le puneţi dreptullor”?Monahia Teoctista: -Să ne pună trudozilele.Ne mai trimetea prin altă brigadă la ajutor şi un“zvenivoi” de acela îi zice la aista care era mai marepe noi: “Ai văzut, măi, cum lucrează maicile estea?Da-s harnice, da lucrează!.. Săracele...” Da a nostru“zvenivoi” îi răspunde: ”Le-ai văzut cum lucrează?Nu le pun nica, numai 20 de kapici pe zi”. Da acelaîntreabă: “Da de ce?”. “Las-le că le ajunge, cât oşăzut la umbră, cu picioarele bălăi!” Şi aşă o fost.Când am ajuns să primim banii chiar taman aşa ofost, câte 20 de kapici pe fiecare zi ne-a pus. Da carea mai zis câte ceva, da care a plâns.V.M.:-Biserica din sat a fost deschisă şi aţiputut să mergeţi să vă rugaţi acolo?Monahia Teoctista: -Era un „brigadiri” şi aşaera de rău „brigadiriul” cela de Doamne fereşte.Să ne ducem la lucru, striga la noi. Să ne ducemla lucru, striga ruseşte la noi, că era rus. Şi de-osărbătoare, erau taman Rusaliile, noi nu ne-am dusla lucru în câmp că erau Rusaliile. Da femeile dinsat s-au dus. Da el îmbla călare să vadă cine-i lalucru şi cine serbează. Cum dă de noi că nu suntemla lucru, întreabă de femei: “Unde-s maicile?”“Maicile serbează, ele nu lucrează sărbătorile canoi.” “Serbează? Las-că le fac eu lor, o să vinăşi o să le ocărăsc!”. Vine a doua zi şi ne întreabăde ce nu am fost la lucru. Noi îi spunem că a fostsărbătoare, Rusaliile, şi nu se lucrează. Da el: “Lalucru, la lucru trebu”. Da femeile îi zic: “Dă pace lamaici, moş Ivane, că ele săracele vai de capul lor,n-au nici ce mânca”. Chiar nu aveam, s-a închismănăstirea şi am rămas sărace de tot, nimic nuaveam. Da el îmbla călare. Ne-o ocărât, ne-a ocărâtşi ce o mai fi făcut că iaca se ducea la "pravlenie".Mergea călare pe lângă o râpă adâncă, tare adâncă.Nu-i departe de aici. Mergea călare şi calul cela orio fost năzdrăvan, ori l-o pus Dumnezeu la cale, s-oîntors aşaia, s-o prins a scutura şi când l-o zvârlit,tocmai în fundul râpii o ajuns!V.M.:- I-a amintit de Rusalii.Monahia Teoctista: -Da, şi el zicea: “Aestea-sRusaliile, Rusaliile”. Apoi le-a spus la femei: “Cânda fi “Ruska” ceea a voastră să-mi spuneţi să serbezşi eu cu “Ruska”. Şi amu lumea râde de dânsul…Interviu realizat pe 18 septembrie 2009la mănăstirea Vărzăreşti, raionul Nisporeni.50 - nr. 4(19), decembrie 2010

Istorie verbală„Comuniştii m-au izgonit de douăori din mănăstire în Basarabia, şi înRomânia a fost la fel...”Părintele Arhimandrit Mina DOBZEU*V.M.:-Până în ce an aţi fost frate la mănăstireaHâncu?Arhimandrit Mina: – Până în anul 1944, cândne-am refugiat că au venit hoardele sovietice, carene-au izgonit de acolo.V.M.:-Ce vă amintiţi din ziua când aţi părăsitmănăstirea Hâncu?Arhimandrit Mina: Eu care am fost refugiatcu părintele stareţ şi încă cu vreo zece persoane dela mănăstirea Hâncu, ne-am întâlnit cu alţi călugări,fugari asemeni nouă, la Ialomiţa. Se refugiaseră şi*Născut pe 5 noiembrie 1921 în comuna Grozeşti,judeţul Lăpuşna, Basarabia, călugăr la mănăstirea “SfinţiiApostoli Petru şi Pavel” din Huşi. În perioada 1948-1949este arestat timp de 11 luni pentru proteste împotrivascoaterii învăţământului religios din şcoală. În 1959a fost scos din monahism şi condamnat la închisoarepentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privinddesfiinţarea mănăstirilor şi reducerea personaluluimonahal. A fost închis la Galaţi, Jilava, Gherla şi încolonia de muncă din Delta Dunării. El a fost cel carel-a botezat pe Nicolae Steinhardt în timpul detenţiei dinperioada comunistă. A ieşit din închisoare în 1964. Din1969 a fost chemat să slujească biserica la mănăstirea“Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi – Catedralaepiscopală. Între 1978-1988 a fost stareţ al mănăstirii“Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi. În 1988 estedin nou arestat, timp de 8 luni, pentru “răzvrătire” şi“uneltire împotriva siguranţei statului”, în fapt pentruprotestele sale materializate în 7 scrisori adresate directlui Nicolae Ceauşescu, cu privire la morala poporuluiromân şi la ateismul în comunism.de la Curchi, şi de la Condriţa, şi de la Căpriana,şi de la Suruceni, şi de la Noul Neamţ, aşa.Ne-am întâlnit cu ei, se refugiaseră şi au ajuns, undecredeţi, la mănăstirea Căldăruşani, Cernica. Iar noine-am oprit în Ialomiţa, la mănăstirea… dar iatăacum memoria mă încearcă, mă dă de sminteală,nu-i pot zice pe nume…Nu e de călugări… Acoloam plecat, la Bunavestire, de la Hâncu am plecat laBunavestire. Cu o căruţă cu cai şi un car cu patruboi.V.M.:-Ce aţi luat cu Dumneavoastră dinmănăstire?Arhimandrit Mina: -Ce am luat noi?Alimente, am luat şi veşminte, şi sfinte vase şiobiecte bisericeşti… Da prin 1959 s-o dat decretul410 şi în România, decretul despre desfiinţareamănăstirilor. Kremlinul lucra împreună cu România.Şi în episcopia Huşului şi a Romanului au desfiinţattoate mănăstirile. Eu am fost scos din mănăstire,mai întâi am fost exmatriculat de la studii, că eramîn anul doi la teologie. Apoi m-o scos din mănăstireşi dus la Jilava şi condamnat cu şapte ani. Şi, amfăcut detenţie.V.M.:-Să înţeleg că şi în România aţi trecutprintr-o realitate comunistă, comunismul a avutpeste tot aceeaşi faţă…Arhimandrit Mina: -Iară eu am fost acela carede două ori m-au izgonit din mănăstirea Hâncu şide două ori m-au izgonit din mănăstirea Brădiceşti,unde am şi fost călugărit acolo. Când a murit GrigoreLeu, care era episcop la Huşi, l-o omorât, l-o otrăvitcomuniştii, eram şi eu implicat că eu am protestatîn scris că au scos învăţământul religios din şcoalăşi Icoana Domnului Iisus şi au pus portretul luiStalin. Şi eu am spus că Stalin e antihristul, am spuscă-i antihristul şi pentru asta m-au condamnat şi amfăcut vreo nouă luni de puşcărie în Galaţi şi la Huşi.Apoi am fost cu domiciliul obligatoriu vreo cinciani. Mergeam de la Brădiceşti la Huşi de două oriîn lună, mă purtau pe drumuri şi pe frig, şi pe timpde iarnă, erau vreo treizeci de kilometri şi eu trebuiasă merg pe jos.În total am făcut vreo şapte ani de detenţie şivreo cinci de domiciliu obligatoriu pentru că amdenunţat pe antihristul, pentru că am spus că Stalineste antihristul… Toţi teologii ştiau doar atât, căantihristul va veni la sfârşitul veacului, dar eu lespuneam “acum o venit” şi le demonstram pe temeiulSfintei Scripturi. Acolo spune aşa: ”antihristul vadomni o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme.O vreme e zece ani, două vremi sunt douăzeci deani şi jumătate sunt cinci ani. În total fac treizeci şinr. 4(19), decembrie 2010 - 51

Akademoscinci de ani. Din 1917 trebuia să treacă până o luatel puterea politică şi armată, o trăit 35 de ani, iar în1953 o pierit. Iar puterea de stat cele zece republici,cele zece coarne ale fiarei vor domni un ceas. Unceas are şasezeci de minute, au domnit şasezecide ani, din 1928 până în 1988-1989. Când s-auîmplinit 60 de ani o ars, au fost nimiciţi prin foc.E scris că îngerul care are stăpânire asupra foculuiva folosi focul asupra lui antihristul şi au fost scoşidin Duma lor de Stat cu foc. Vă amintiţi de ce s-opetrecut atunci? Şi ruşii aveau bomba atomică, darei nu o stăpâneu cum o stăpânea America. Îngerulcare stăpânea puterea focului a fost America şi carea dat foc la Hiroshima şi Nagasachi. Şi acum i-oameninţat şi pe ruşi şi i-o scos din Duma de Stat cufoc. Deci, iată eu vă spun lucrurile astea pentru careeu am suferit ani de puşcărie. Pentru că am denunţatpe antihristul. Şi am mai scris o carte care rămânesecretă, am dat-o Patriarhului şi MitropolituluiŢării să o dea publicului numai după moartea mea.Numai după moartea mea, e o carte secretă. Şiatunci această carte va vorbi multe, multe…că nuau scris-o protestanţii, nu au scris-o catolicii, dar ascris un orthodox. Şi a scris-o un român. Şi dupămoartea mea o să o dea oamenilor.V.M.:-Dar câţi preoţi basarabeni au muritacolo, în Siberii de gheaţă?!..Arhimandrit Mina: -Scriam eu anumitescrisori şi cel care era colaboratorul/ajutorul meu,un fel de redactor, zicea: “nu trebuie, Părinte, nuputem da aceste fapte”, iar eu îi spuneam că nutrebuie eliminat nimic, trebuie să scriem Adevărul,trebuie spus adevărul. Cartea mea “Pentru o bisericădinamică” am dat-o la toţi preoţii din Ţară şi dinBasarabia. La vreo 4000 de cărţi, numai în anulacesta. Aveţi în această carte şi Rugăciunea Inimii,la pagina 150. La călugări şi la preoţi din Ţară şi dinBasarabia, le-am trimis la toţi Rugăciunea Inimii.V.M. -Şi, după anul 1953, după moartea luiStalin aţi avut posibilitatea să veniţi în Basarabia,acasă? V-aţi întors să vă întâlniţi cu mama, cufraţii, cu surorile?Arhimandrit Mina: -Da nu am venit că numergea nici corespondenţa aicea, cu vizitele cu atâtmai mult. Abia după cincisprezece ani am scris şi ovenit mama la mine…/părintele are ochii înlăcrimaţi,spune cu tristeţe “o venit mama la mine!”/ Şi sora ovenit la mine la Brădiceşti, după cincisprezece anide despărţire. Dar nu am comunicat cu ei, ei nuştiau nimic despre mine, nu ştiau dacă mai sunt înviaţă.V.M.:-Cincisprezece ani familia SfinţieiVoastre nu a avut nicio veste despre destinul pecare l-aţi înfruntat?Arhimandrit Mina: -Nu au ştiut, aici spuneaucă eu nu mai sunt în viaţă. Se auzise că am fostarestat, dar că sunt în viaţă nu mai credeau. A fost omare bucurie pentru ai mei să afle că eu sunt viu…În trei rânduri am fost închis, aşa, şi eu am dus oluptă, trei momente grele au fost, am călcat balaurulîn picioare. Prima dată l-am călcat, dar capul nu il-am zdrobit, nici a doua oară nu l-am zdrobit, da atreia oară i-am zdrobit şi capul. Şi a murit şi NicolaeCeauşescu.V.M.:-Părinte, care-s cele trei îndemnuri carele daţi creştinilor?Arhimandrit Mina: -Eram în spital la Iaşi.Şi doctorii, după ce am ieşit din spital ziceau că-imare minune că am scăpat, că rar cine se vindecăde o asemenea boală. Şi s-o auzit în toată Ţara căeu sunt bolnav, şi din toată Ţara veneau cunoscuţişi necunoscuţi, zicând “să ne mai spuie cevaDuhovnicul”. Şi ce le spuneam? “Să vă conduceţidupă raţiunea sănătoasă luminată de învăţătura decredinţă. De aceea mergeţi la Biserică, ascultaţicitirea Sfintei Evanghelii, ascultaţi predica, citiţicartea de învăţătură de credinţă. Aşa, rugaţi-vă luiDumnezeu ca raţiunea dvoastră să fie luminată deînvăţătura de credinţă. Aşa, iar în fapte faceţi ce enormal: şi normele ni le dă Domnul: să nu furi, sănu ucizi, să nu râvneşti avutul altuia, cinsteşte petatăl tău şi pe mama ta, cinsteşte ziua Domnului, sănu iai numele Domnului în deşert, aşa. Să-l ajuţi pecel sărac, să-l îngrijeşti pe cel bolnav. Fă acestea şieşti pe calea mântuirii. Iar altora le mai spuneam treivorbe, trei vorbe: uită răul, rabdă mult şi iartătotul!Interviu realizat pe 16 octombrie 2009,în comuna Grozeşti, r. NisporeniBibliografie:1. Mănăstiri basarabene, Chişinău, 1995, grupde autori2. Visarion Puiu. Mănăstirile din Basarabia,Bucureşti 19363. Dimitrie P. Micşunescu. Vizitând mănăstiribasarabene şi bucovinene, Bucureşti, 1937.4. Luminitza Niculescu. Palmele îngerilor, ed.Anastasia, 1995.52 - nr. 4(19), decembrie 2010

Istorie verbalăDIMENSIUNIALE PARALIMBAJULUIÎN DISCURSULISTORIEI VERBALEDr. Ion XENOFONTOV,Secretar ştiinţifi c, Instituţia Publică„Enciclopedia Moldovei”PARALANGUAGE DIMENSIONS WITHINTHE ORATION OF ORAL HISTORYThrough the “memory industry” drawn outfrom the “great” and “small” history, the oralhistory generates innovational tendencies inhuman communication and cognition. Oral historyinvestigations are based on the evidence of the pastthat were vocally rendered from a generation toanother. An incursion of the oral history workshopidentifi es the existence of congruence between theapproached subject and the way it is presented.Istoria verbală (orală), prin „industria memoriei”extrasă de la actorii „istoriei mari” şi „istoriei mici”,creează fluxuri inovaţionale în comunicarea şicunoaşterea omului. Investigaţiile de istorie verbalăse bazează pe mărturiile din trecut, transmise prin viugrai de la o generaţie la alta. Cu alte cuvinte, existăo istorie scrisă şi o istorie vie care se perpetuează şise reînnoieşte de-a lungul timpului prin intermediulmemoriei 1 .Naraţiunile de istorie verbală, în esenţă subiective,tind la „reconstrucţia” trecutului cu aluviuniacumulate în plan biologic din contextul socioistoric.Mărturia/relatarea constituie o developare provocatăa trecutului prin implicarea individuală în descifrareaunor evenimente desfăşurate, la care acesta a luatparte în mod direct sau indirect 2 .O incursiune în „atelierul” de creaţie alexegeţilor de istorie verbală identifică congruenţadintre subiectul abordat şi forma de prezentare aacestuia.Elaborarea şi editarea discursului de istorieverbală reclamă imperios din partea autorului o seriede abilităţi profesionale, etice, morale etc., toateîncărcate de un înalt spirit civic şi inovator, caregenerează o apropiere/respingere directă/indirectăfaţă de subiectele, fenomenele, aspectele tratate şicapacitatea de a crea „punţi” de legătură cu purtătoriide informaţie. Demersul istoriei verbale poartă,1Ticu Constantin, Acurateţea în memoria autobiografi că, înAIO – Anuarul Institutului de Istorie Orală, VI, 2005, p. 19;Doru Radosav, Memorie şi eveniment. Câteva consideraţii, înAIO – Anuarul Institutului de Istorie Orală, VIII, 2007, p. 30.2Regenia Gagner, Subjectivities. A History of Self-Representationin Britain, 1832–1920, New York, Oxford, 1991, pp. 8-14.indubitabil, efigia autorului; o simplă lecturarea textului (intertextului) ne dezvăluie nu doarconcepţiile profesionale ale creatorului, ci şi cele ceţin de interesele sale din viaţa cotidiană. Totodată, şicititorul, consumator de referinţe complexe asupraunor elemente cognitive, poate să-şi expună propriulpunct de vedere asupra temelor abordate. Aspiraţiade a cunoaşte este proprie individului (indiferentde poziţia acestuia în transmiterea şi percepereainformaţiei). Astfel spus este o cerinţă obiectivă.Universul cunoaşterii îl reprezintă realitateaobiectivă şi subiectivă, infinită prin timp şi spaţiuca aspecte de referinţă; de aici rezultă infinitateacunoaşterii prin dihotomia subiectiv-obiectiv. Înacest perimetru, istoria verbală, ca istorie subiectivă,este marcată de un triplu subiectivism: cel enunţatde actant (martorul intervievat), cel expus de cătreautor – ca intermediar şi arhitect al informaţiei – şicel al cititorului (consumatorului).În procesul de transmitere a mesajului,martorul evenimentului, fiind implicat emoţionalîn descifrarea fenomenelor trăite şi relatate, vacădea în abisul propriilor imagini cu impact directîn descifrarea evenimenţialului în care el a jucat/joacă un anumit rol. De aici şi conturarea naraţiunii.Or, reflecţiile nesemnificative fie că vor fi eludate,fie că vor fi abordate tangenţial, ele ocupând un locinsignifiant în economia relatărilor. Atent la creareaunui univers informaţional complet, autorul vasesiza cele două nivele ale informaţiilor: unul extins(important din perspectiva naratorului, centrat petratarea amănunţită a subiectului) şi altul restrâns(nesemnificativ din punctul de vedere al martorului).Pentru a crea o imagine de ansamblu a limbajuluica instrument al relatării, autorul va identifica,descifra şi explica segregaţia acestor comunicări înactul narativ, în comunicare majoră şi comunicareminoră, asamblată de vorbitor în judecăţi, critici,aserţiuni etc.În întreţinerea comunicării verbale se formează,conform experţilor, triunghiul: „ceea ce spui” (10%),„cum spui” (40%) şi „nonverbalul” (50%) 3 . Un locimportant între acestea o are metacomunicarea lanivelul relaţiilor interpersonale, exprimată prinasocierea specifică umană a capacităţii cognitive şia motivelor acestora cu intersubiectivitatea creatăde limbă 4 .Eliberarea de subiectivism, reclamată caimpediment în relevanţa ştiinţifică a lucrării, nueste impasibilă în actul de creaţie al istoriei verbale.În esenţă, intertextul de istorie verbală este unulprofund socializat, implică conexiunea cu martorii3Simona Iovanut, Comunicarea. Curs de specializare pentrulucrătorii sociali în mediul rural, Editura Waldpress, 2001,p. 5.4Eugenia Bogatu, Ipostaze ale comunicării efi ciente la niveluldiscursului fi losofi c. Autoreferatul tezei de doctor în fi losofi e /Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău, 2005, p. 11.nr. 4(19), decembrie 2010 - 53

Akademosevenimentului, care şi-au creat o anumită opticăasupra universului, având propriile valori şi idealurisociale, aspect care poate influenţa volens-nolenstraiectoria produsului final al actului de creaţie.Din acest punct de vedere, se transgresează idealulenunţat încă de Max Weber (1864–1920) referitorla necesitatea separării ştiinţei de valori, inclusiv acelei sociale, deoarece ştiinţa poate fi autentică doarîn contextul în care este liberă şi indiferentă faţă depasiuni, tendinţe, valori, credinţe etc. 5Ca şi în cazul elaborării şi recepţionării mesajelorsubiectiv-volitive şi a planurilor obiectiv-materialeale experţilor şi judecătorilor 6 , sunt de reţinutşi percepţiile diferite în construcţia demersuluiistoriei orale vizavi de abordările martorului şirecepţionarea informaţiei de către autor. În cazulmartorului, relatarea este consecinţa acţiuniipreponderente a elementelor subiective, generatede acţiunile subiectiv-volitive, adevăr, dreptate,morală, echitate, etică etc. Recepţionarea informaţieide către autor este determinată de axiomele şiteoriile ştiinţifice aplicate, de abilităţile de aplicarea metodelor gnoseologice, de concluziile formulateîn urma deducţiilor bazate pe legităţi ştiinţifice, peexperienţa vieţii etc.Formularea enunţurilor de către martori,bazate pe convingerile intime ale acestora, suntsprijinite pe exprimarea anumitor fapte ale realităţiiobiective, pe factori externi, rapoarte mutuale. Dinaceastă perspectivă, „nu trebuie să se considere că5Gheorghe Bobână, Aspecte etico-valorice ale raportului ştiinţă-societate,în Revista de fi lozofi e, sociologie şi ştiinţe politice,2010, nr. 1, Chişinău, 2010, p. 10.6Ovidiu Necuţescu, Obiectivitate şi subiectivism în expertizacriminalistică. Teză de doctor în drept / Universitatea LiberăInternaţională din Moldova, Chişinău, 2009, p. 120.Pavel Şilingovski. Saharna. Călugăr. 1910.Creion pe hârtie54 - nr. 4(19), decembrie 2010convingerea intimă reprezintă doar un domeniustrict subiectiv, liber de orice control şi care nupresupune în sine nimic obiectiv” 7 .La interlocutor ne interesează nu atât ceea cespune acesta despre realitate, ci modul în care ospune, dimensiune care formează „locul de sintezăal universului şi al particularului” 8 .Autorul, recepţionând informaţia, o vadecodi fi ca, filtra şi interpreta, ţinând cont, totodată,de realizările actuale din teoria comunicării,care apreciază lumea din perimetrul semnelor,identificând că totul este semn şi că semnele ausau pot avea multiple semnificaţii. Nivelurilediscursivităţii includ sintaxa – studiul relaţiilordintre semne, semantica – cercetarea relaţiilordintre semne şi semnificaţiile lor, pragmatica –investigaţia relaţiilor dintre semne şi oameni, analizamodalităţilor în care oamenii utilizează semnele 9 .Prin elaborarea discursului de istorie verbalăse formează un cerc al comunicării, epicentrulcăruia este focalizat în operă. Opera este estradacomunicării ştiinţifice care nu numai că reflectănivelul de cunoaştere/percepere a temei abordate,ci şi marchează mentalitatea individuală şi ceacolectivă, direcţionată spre actul cunoaşterii, caformă subiectivă, dar ca fond obiectivă (realizatprin metode ştiinţifice). Comunicarea ştiinţificăgenerează teorii, paradigme, transgreseazăfrontierele domeniilor ştiinţei, asigură diseminareainformaţiilor etc. P. Ramsden estima: „Putemafirma că în mediul academic cercetarea devine olucrare doar atunci când se materializează în formăconvenţională şi fizică într-o lucrare publicatăsau într-un echivalent al acesteia, dar procesulfundamental social al ştiinţei este comunicarea şischimbul rezultatelor de cercetare” 10 .Actualmente, în cadrul comunităţii ştiinţificemondiale se vorbeşte tot mai intens despre necesitateade a forma comunicări profesionale – nivel decomunicare academică din domeniul profesionalce indică maturitatea ştiinţei respective 11 . Demersulistoriei verbale, prin asumarea unei metodologiicomplexe, prin crearea unui cluster ştiinţifi coinformaţional(înglobat în structuri instituţionaledin diverse ţări şi prin punerea promptă în circuitulştiinţific a informaţiilor din domeniu) şi princapacităţile resurselor umane cu nivel înalt depregătire în domeniu (personalităţi de referinţă)formează premise incomensurabile ale comunicăriiprofesionale.7A. Şleahov, Issledovania i gnoseologhiceskaia harakteristikavâvodov experta kriminalistiki, în Trudî VNIISE, Moskva,1972, Vâp. 4, pp. 92-95.8Eugenia Bogatu, op. cit., p. 4.9Ibidem, pp. 4, 1110P. Ramsden, Describing and explaining research productivity,în Higher Education, 1994, nr. 28, pp. 207-226.11Vezi Nelly Ţurcan, Revistele biblioteconomice din Moldovaca mijloc de comunicare ştiinţifi că, în BiblioPolis, nr. 1 (33),2010, p. 14.

ArtăSIMETRIA „ASCUNSĂ”A ACATISTULUIDE LA ARBOREDr. hab. Constantin I. CIOBANUTHE HIDDEN SYMMETRY OF THE PICTORIAL CYCLE OFTHE AKATHISTOS HYMN FOR THE VIRGIN PAINTED ON THESOUTHERN FAÇADE OF THE CHURCH OF THE BEHEADING OFSAINT JOHN PRECURSOR IN THE VILLAGE OF ARBORE.In the late ’20s of the last century, Paul Henry noticedsignifi cant modifi cations in the order of illustrations to the second(dogmatic) part of the Akathistos Hymn for the Virgin, paintedon the southern façade of the church of the Beheading of SaintJohn Forerunner in the village of Arbore. At that time it seemedto be a unique phenomenon, dictated by „inexplicable whim” ofthe medieval artist. In favour of this view showed the rest cyclesof the Akathistos Hymn in Moldovan monumental painting of the16th century, where, except for minor changes, dictated by thecompositional structure of the façade or by the location of windowopenings, consecrated by centuries of tradition (and the output fromthe famous Greek alphabet acrostic!) iron order of the alternationof illustrated stanzas of the hymn remained intact.Recently, at the annual session of 17 December 2009 ofthe Institute of Art History „George Oprescu” of the RomanianAcademy, Constanţa Costea – Romanian art historian of the MiddleAges – has established the exact order of the stanzas of Part II of theAkathistos Hymn for the Virgin of Arbore and demonstrated the twicerepetition of the illustration for the 16th stanza in the same paintedhymn. This stanza’s illustrations are presented in the beginning ofthird and fi fth row of the pictures: in the version of Christ Emmanuelsurrounded by angels and in very rare version a Cross mounted onthe Throne of the Hetimassia, also surrounded by angels. ExceptArbore you can fi nd this second version of the illustration for 16thstanza in the painting of the church of the village of Părhăuţi.Rehabilitation of murals painting in the monastery Pherapontin Russia and disclosure of the original painting of the famous iconof Our Lady of Praise with illustrated stanzas of Akathistos of theAssumption Cathedral of Moscow Kremlin (icon no. 1065 in theKremlin Museums), allowed to consider the violation of the orderof stanzas in Akathistos cycle of the church of village Arbore in abroader context.The discovery of the fact that the sequence of illustrations forthe stanzas of Akathistos Hymn may be the result of a deliberateassembly and repackaging of illustrations painted in the lateralfi elds of icons of different sizes, made the author to consider in thisaspect and the cycle of Akathistos Hymn of the southern façadeof the church of Arbore. Thus, he managed to fi nd a clear (almostmathematical!) explanation of the appearance of unexpected wayof illustration to Akathistos Hymn’s stanzas in the church of Arboreand in the Moscow icon.Conclusions that the author of the study comes as follows:1. Dragosh Coman and his aides knew the order of the stanzas– both fi rst and second part – of the Akathistos Hymn. To do this theyhad enough to make a short walk to the nearby village of Părhăuţiand consider the correct order of illustrations in the local churchwall-paintings. Violation of the order of stanzas of the second partof the Akathistos Hymn was intentional. It was connected with adesire to make theological and symbolic content at these paintings,available only to initiates.2. From the structure of the location of the upper half of theicon Our Lady of Praise with illustrated stanzas of Akathistos of theAssumption Cathedral of Moscow Kremlin we can get the locationof illustrations for the stanzas of the third and fi fth row of pictorialcycle of the Akathistos Hymn for the Virgin of the southern façadeof the church of Arbore.3. A very big role – in creating a new location of illustrationsfor the Akathistos Hymn for the Virgin of the southern façade ofthe church of Arbore – has a medieval mathematical mysticismof numbers and geometrical fi gures. All sorts of combinations ofgeometric fi gures were close to the medieval architects and artistsdue to the specifi cs of their work with different kinds of drawings,models, decals and so on.Fig. 1Cifrele din figură indică numărul strofelor Acatistului Bunei Vestiri a Maicii Domnului în ordinea succesiuniilor directe de la prima la cea de a 24-a strofă, cifra 0 fiind rezervată strofei introductive (aşa-numituluiProimion).nr. 4(19), decembrie 2010 - 55

AkademosLa sfârşitul anilor ’20 ai secolului trecut PaulHenry a observat „bulversarea ordinii scenelor” 1în ilustrarea părţii a doua a ciclului AcatistuluiBuneivestiri 2 de la biserica Tăierea capului Sf. IoanBotezătorul din satul Arbore (Fig. 1).Acest fenomen părea pe atunci cu totul unic,datorat unui „capriciu inexplicabil” 3 al autoruluifrescelor. În favoarea acestei opinii pledau celelaltecicluri ale Imnului Acatist din pictura muralămoldovenească a secolului al XVI-lea, cicluri, încare – cu excepţia unor nesemnificative abaterilegate de structura compoziţională a decoruluifaţadelor sau de amplasarea ferestrelor – ordineascenelor Acatistului, consacrată de alfabetul grec 4 ,rămânea imuabilă.Reabilitarea în anii 70-80 ai secolului al XX-leaa ansamblului de picturi murale de la MănăstireaTherapont, precum şi decaparea repictărilor,retuşurilor şi impurităţilor de pe cunoscuta icoanăLauda Maicii Domnului cu scene din Acatist de lacatedrala Adormirea Maicii Domnului a KremlinuluiMoscovei (Fig. 2), au permis examinarea cicluluide la Arbore într-un context mai vast – contextîn care afinităţile de ordin iconografic au fostexaminate cu mai multă stricteţe, iar similitudinilesau discontinuităţile în ordinea amplasării scenelorImnului au fost supuse unor analize structurale şiistorico-comparative mai riguroase. Cercetareaspecificului regional al redacţiilor plastice aleciclurilor de ilustraţii la textul Imnului Acatist a fostimpulsionată de apariţia în anul 2005 a două studiidetaliate: primul – semnat de Ioannis Spatharakis 5 –1Paul Henry, Quelques notes sur la représentation del’Hymne Akathiste dans la peinture murale extérieure deBukovine, în Bibliothèque de l’Institut Français des Hautes-Études en Roumanie. Mélanges, 1928, p. 44.2Imnul Acatist, alcătuit din 24 de strofe şi o strofăintroductivă (aşa-numitul Proimion), este divizat în două părţi.Prima parte cuprinde strofele 1-12, conţinutul cărora estelegat de succesiunea istorico-liturgică a scenelor evanghelieicopilăriei Domnului, celebrate în ciclul extins al Naşterii. Parteaa doua cuprinde strofele 13-24, în care sunt prezentate în formăversificată principalele adevăruri dogmatice mariale mărturisitede Biserica veche. Apud.: Ermanno M. Toniolo, AcatistulMaicii Domnului explicat. Imnul şi structurile lui mistagogice.Sibiu, 2009, p. 293. În tradiţia ştiinţifică a cercetării ImnuluiAcatist, prima lui parte este numită parte istorică, iar partea adoua – parte dogmatică.3Paul Henry, op. cit., p. 44.4Prezentat în formă de acrostih alfabetic în textul grecbizantin original. Astfel, strofele imnului se succed începândfiecare cu următoarea literă a alfabetului grec, care constă din24 de semne. Vezi: Ermanno M. Toniolo, op. cit., p. 293.5Ioannis Spatharakis, The Pictorial Cycles of the AkathistosHymn for the Virgin, Leiden, Alexandros Press, 2005.fiind consacrat iconografiei primelor cicluri aleImnului din secolele XIV – XV; cel de al doilea –semnat de Elena Gromova 6 – având drept obiectivinterpretarea subiectelor reprezentate în parteacentrală şi pe câmpurile laterale ale icoanei LaudaMaicii Domnului de la catedrala Adormirea MaiciDomnului a Kremlinului (Fig. 2).Fig. 2Recent, la sesiunea anuală din 17-18 decembrie2009 a Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu”al Academiei Române, istoricul de artă ConstanţaCostea a prezentat o comunicare 7 în care a fost stabilităatribuirea şi ordinea exactă a strofelor părţii a douaa Acatistului de la Arbore. În aceeaşi comunicare aufost evidenţiate şi similitudinile de ordin iconograficce leagă ciclul Acatistului pictat la Arbore deciclurile omonime de la Părhăuţi, de la MănăstireaTherapont 8 şi din deja amintita icoană Lauda MaiciiDomnului. Constanţa Costea a stabilit faptul că,6Елена Б. Громова, История русской иконографииАкафиста. Икона «Похвала Богоматери с Акафистом” изУспенского собора Московского Кремля. Москва, 2005.7O variantă lărgită a acestei comunicări, cu titlul Subsemnul miresei nenuntite: despre reprezentarea Imnului Acatistîn Moldova secolului al XVI-lea, a fost publicată de ConstanţaCostea în revista Ars Transsilvaniae, XIX, Cluj, 2009, p. 99 –108.8Realizat de celebrul zugrav rus Dionisi şi de fiii săiTheodosi şi Vladimir.56 - nr. 4(19), decembrie 2010

Artăspre deosebire de alte Acatiste pictate şi însoţitede texte scrise, inscripţiile Acatistului de la Arborenu sunt citate din textul Imnului, ci sunt un fel decomentarii sau clarificări ale conţinutului imaginilorzugrăvite. Ulterior, deja după comunicarea dindecembrie 2009, cercetătoarea a reuşit să descifrezeşi inscripţia din fresca ce ilustrează la Arbore strofaa 10-a (din prima parte a Acatistului!). O surprizăs-a dovedit a fi faptul că aici, în loc de tradiţionalaPlecare a Magilor (sau în loc de ÎntâmpinareaDomnului după cum a crezut iniţial ConstanţaCostea!), a fost reprezentată Tăierea împrejur –reprezentare certificată şi de textul însoţitor slavon:„О б р ħ з а н и е...”. Din toate datele de caredispunem (referitor la sute de cicluri pictate aleAcatistului Maicii Domnului!) nu mai avem altexemplu de ilustrare a vreunei strofe a Imnului prinscena Tăierea împrejur.Altă problemă abordată de Constanţa Costeaîn comunicarea din decembrie 2009 ţinea deprezentarea repetată la Arbore a ilustraţiilor la unaşi aceeaşi strofă a Acatistului. O atare situaţie avemîn cazul strofei a 16-a, care ilustrează condacul al9-lea („Toată fi rea îngerească...”) şi, după părereaaceleiaşi cercetătoare, în cazul strofei a 18-a, careilustrează condacul al 10-lea („Vrând să mântuiascălumea...”). Examinarea detaliată a specificului şi aparticularităţilor iconografice ale Acatistului de laArbore nu a explicat însă fenomenul „bulversării”ordinii ilustraţiilor la strofele părţii a 2-a a Imnului,problema respectivă rămânând nesoluţionată până înprezent. Mai mult decât atât, unii reputaţi ceracetătoriai iconografiei Acatistului erau tentaţi să creadă căamplasarea aparent „haotică” a ilustraţiilor la parteaa doua a imnului – amplasare atestată atât la Arbore(Fig. 1) cât şi în icoana Lauda Maicii Domnuluide la catedrala Adormirea Maicii Domnului dinMoscova (Fig. 2) – se datorează necunoaşterii decătre zugravii străini, neştiutori de greacă 9 , a ordiniiconsacrate a strofelor.Astfel, Ioannis Spatharakis (referindu-se laamintita icoana moscovită) a invocat un argument,la prima vedere, imbatabil. În afară de inexplicabilaordine a ilustraţiilor la partea dogmatică a Acatistului(la care au făcut trimitere şi alţi cercetători),Spatharakis a mai observat şi câteva abateri, absolutinexplicabile – atât din punct de vedere cronologiccât şi logic – în ordinea ilustraţiilor la partea istorică9În faţa unui zugrav grec sau, cel puţin, cunoscător degreacă, problema ordinii strofelor Acatistului nu ar fi apărut,întrucât ea poate fi uşor dedusă din acrostihul-alfabet formatde înlănţuirea celor 24 de litere cu care încep cele 24 de strofeale Imnului.a imnului. Într-adevăr, în registrele inferioare aleicoanei moscovite, după o succesiune corectă ailustraţiilor la primele şapte strofe, urmează un saltla strofele a 9-a şi a 11-a pentru ca după aceea să serevină la strofele a 8-a şi a 10-a.Descifrând conţinutul ultimelor 6 imagini(care corespund registrului inferior al icoanei)obţinem următoarea succesiune: Suspiciunea luiIosif (strofa 6), Naşterea Domnului (strofa 7),Închinarea magilor (strofa 9), Fuga în Egipt (strofa11), Călătoria magilor călăuziţi de stea (strofa 8) şiÎntoarcerea magilor (strofa 10). Eu nu pot să credîn existenţa vreunei teorii care ar putea explicafaptul de ce magii mai întâi adoră Pruncul şi abiadupă aceea întreprind călătoria pentru a-L vedea,în momentul când sfânta familie a plecat deja înEgipt, scrie Ioannis Spatharakis 10 . Ulterior, istoriculde artă grec aminteşte de picturile murale cu scenedin Acatist de la Mănăstirea Therapont. Se ştie căiconografia acestor picturi murale a fost în modcert influenţată de iconografia icoanei moscoviteLauda Maicii Domnului. Spatharakis consideră căamplasarea frescelor cu scene din Acatist în spaţiultridimensional al interioarelor locaşelor de cultortodoxe ar putea explica „dezordinea” scenelordin icoana moscovită. Zugravii, după părerea lui,au „desfăşurat” ilustraţiile la Acatist din icoană înconformitate cu succesiunea arbitrară a copieriimodelelor oferite de picturile monumentale.Această explicaţie suferă, totuşi, de câteva carenţeiremediabile. Din punct de vedere cronologic se ştiefoarte bine că nu frescele de la Mănăstirea Therapontau servit drept model pentru icoana Lauda MaiciiDomnului ci, invers, icoana a influenţat frescele.Mai exista şi argumente de ordin paleografic caredezmint totalmente supoziţia lui Spatharakisreferitoare la necunoaşterea de către zugravi a limbiigreceşti. După curăţarea icoanei Lauda MaiciiDomnului a devenit evident că inscripţiile slavonece însoţesc imaginile Acatistului sunt aplicate pestenişte inscripţii greceşti, urme fragmentare ale cărorase mai observă şi astăzi.Prin urmare, sursa primară a tipului iconografic alicoanei moscovite nu era elaborată în limba slavonă,ci era elaborată şi redactată în limba greacă. Or,după cum am menţionat mai sus, este imposibil săne imaginăm ca un zugrav grec, cât de puţin cărturarar fi fost, să nu fi ştiut ordinea exactă a strofelorImnului Acatist, ordine, de altfel, deductibilă dinacrostihul alfabetic format de succesiunea iniţialelorla cele 24 de strofe.10Ioannis Spatharakis, op. cit., p. 126.nr. 4(19), decembrie 2010 - 57

AkademosExaminarea unei alte icoane cu scene din Acatist,aparţinând – asemeni frescelor de la Therapont– aceluiaşi cerc de opere inspirate de icoana de lacatedrala moscovită, ne-a furnizat cheile înţelegeriimecanismului de lucru al zugravilor medievali,mecanism care a dus la apariţia absurdei (la primavedere!) succesiuni a strofelor 6 – 7 – 9 – 11 – 8– 10. Este vorba de icoana Maica Domnului deTihvin cu scene din Acatist de la Muzeul regionaldin Pskov 11 (Fig. 3).Repartizarea ilustraţiilor la Acatist pe câmpurilelaterale ale acestei icoane are loc în felul următor:câmpul din colţul stâng superior este rezervatProimionului (strofa 0), prezentat în aceeaşi redacţiea adorării icoanei Maicii Domnului ca şi în icoanamoscovită; în acelaşi registru superior, pe orizontală,de la stânga spre dreapta, urmează ilustraţiile lastrofele 1 – 6; ilustraţiile la strofele impare (de laa 7-a la a 17-a) sunt situate – de sus în jos – pecâmpurile drepte, laterale, ale icoanei; pe câmpurilestângi, laterale – sub imaginea Proimionului –,urmează ilustraţia la strofa a 19-a a Acatistului (Zid58 - nr. 4(19), decembrie 2010Fig. 3eşti fecioarelor...) după care sunt repartizate – tot desus în jos – ilustraţiile la strofele pare (de la a 8-ala a 16-a); ilustraţiile la strofele 18, 20, 21, 22 şi 23decorează câmpurile registrului inferior al icoanei(împreună cu deja amintitele ilustraţii la strofele 16şi 17, situate la colţuri).Fig. 311Icoana aparţine primului sfert al secolului al XVI-lea. Eaare dimensiunile de 193 cm x 146 cm şi numărul de inventar4777. În colecţia muzeului din Pskov această icoană a intratîn anul 1965, fiind adusă de la Catedrala Sf. Treime a aceluiaşioraş. Anterior, icoana a fost atestată la biserica Sf. Vasili de peDeal (Vasili na Gorke) de lângă Pskov, construită la 1413.

ArtăDupă cum vedem din imagine (Fig. 3) – cu osingură excepţie, legată de amplasarea prea timpuriea ilustraţiei la strofa a 19-a, – toate celelalte ilustraţiiurmează ordinea firească (pentru omul european!)a lecturii de la stânga spre dreapta şi de sus în jos.Abaterea legată de evidenţierea locului rezervat strofeia 19-a ar putea fi explicată prin dorinţa zugravilor dea accentua ideea fecioriei Maicii Domnului (să nuuităm că aici este ilustrat icosul al 10-lea care începecu cuvintele „Zid eşti fecioarelor...”), cu atât mai multcu cât imaginea precedentă (de la sfârşitul registruluisuperior al icoanei) ilustra suspiciunile lui Iosif (estevorba de condacul al 4-lea care începe cu cuvintele„Vifor de gânduri necredincioase, având înlăuntruînţeleptul Iosif...”). Astfel, s-a creat o situaţie în careilustraţiile la strofele 6, 7, 9 şi 11, pe de o parte, şiilustraţiile la strofele 8 şi 10, pe de altă parte, săfie situate compact (şi în succesiunea indicată!) pecâmpurile laterale, respectiv, drepte şi stângi aleicoanei (Fig. 4).De aici nu este greu de tras concluzia că în cazulunei lecturi pe verticală (şi nu pe orizontală!) aimaginii pictate sau, mai degrabă, a „cartonului” 12 (cucontururi pregătitoare perforate), putea să apară şi aceaabsurdă succesiune a scenelor 6 – 7 – 9 – 11 – 8 – 10la care face referinţă Ioannis Spatharakis şi care esteprezentă în registrul inferior al icoanei de la catedralaAdormirea Maicii Domnului a Kremlinului.Descoperirea faptului că abaterea în ordineaconsacrată a ilustraţiilor la Imnul Acatist poate firezultatul unei recombinări (voite sau arbitrare!) aimaginilor de pe câmpurile laterale ale icoanelorne-a condus la ideea posibilităţii unei recombinărideliberate a ordinii strofelor.Piatra de temelie a demonstrării noastre sebazează pe descoperirea posibilităţilor combinatorii,12Evident că folosirea termenului contemporan „carton” înacest context este un eufemism. În Evul Mediu acest material nuexista. Noi nu ştim cu exactitate din ce material erau executateşabloanele din atelierele zugravilor medievali. Ţinând cont decostul ridicat la acea vreme al hârtiei sau al pergamentului,probabil că ele erau făcute din coajă de mesteacăn sau chiar dinscânduri de lemn. Dar faptul că aceste „şabloane” existau esteo certitudine atestată de urmele aplicării poncifelor pe straturilede intonaco ale frescelor medievale.Fig. 4oferite de repetarea (de două ori!) a ilustraţiei lastrofa a 16-a a Imnului Acatist. Această repetareeste atestată în mod indubitabil în picturile muraleexterioare de la Arbore. Faptul că aici, la margineade vest a faţadei sudice, a fost de două ori ilustratăaceeaşi strofă a 16-a a Acatistului (este vorba decondacul al 9-lea: „Toată fi rea îngerească ...”)este confirmat de cele două redacţii iconograficeexistente ale strofei amintite (Fig.5a şi b).Astfel, redacţia din registrul al treilea de laArbore, în care îngerii înconjoară aureola cuimaginea lui Hristos, se întâlneşte atât în Balcani(la Markov Manastir) cât şi în vechea tradiţie rusăde ilustrare a imnului, tradiţie exemplificată nu doarde icoana Lauda Maicii Domnului din Kremlin (acărei provenienţă este neclară), ci şi de frescele de laMănăstirea Therapont 13 sau de deja amintita icoanăde la Muzeul din Pskov (Fig. 3).13La Mănăstirea Therapont imaginea lui Hristos – Emanuel,înconjurat de îngeri, este înlocuită de imaginea lui Hristosadult,înconjurat de aceeaşi îngeri. Acest fapt nu modifică însăidentitatea ambelor redacţii iconografice a acestei ilustraţii laImnul Acatist.nr. 4(19), decembrie 2010 - 59

AkademosRedacţia din registrul al 5-lea de la aceeaşibiserică din Arbore, în care îngerii flancheazăTronul Hetimasiei pe care se află Crucea cu uneltelepatimilor, este mai rar întâlnită în calitate de ilustraţiela strofa a 16-a. Totuşi, anume această redacţieeste atestată la Părhăuţi, locaş, în care iconografiaImnului Acatist se apropie – pe de o parte – defrescele de la Mănăstirea Therapont şi – pe de altăparte – de cele de la Arbore. Faptul că la PărhăuţiTronul Hetimasiei fl ancat de îngeri ilustrează strofaa 16-a este certificat de amplasarea imaginii încadrul programului iconografic al bisericii: TronulaFig. 5bse află pe peretele vestic al pronaosului, în stânga luifiind amplasată imaginea Deisis ce ilustrează strofa a15-a a Acatistului (Fig. 6), iar în dreapta – imagineaMaicii Domnului cu Pruncul înconjurată de retorice ilustrează strofa a 17-a. O altă ilustraţie la strofaa 16-a – de exemplu o ilustraţie care ni l-ar prezentape Iisus înconjurat de îngeri – la Părhăuţi nu există.Or, similitudinile frapante dintre frescele respectivede la Arbore şi de la Părhăuţi nu lasă loc dubiilorreferitoare la identitatea de ordin iconografic a celordouă reprezentări.60 - nr. 4(19), decembrie 2010Fig. 6

ArtăApariţia la Arbore a acestei duble redacţiiplastice a strofei a 16-a trezeşte multe întrebări, daroferă şi cheia soluţionării problemei ordinii insolitea amplasării strofelor Acatistului în operele de artăexaminate în articolul de faţă.Teoretic, – deşi nu avem exemple de operede artă care să exemplifice acest lucru – se poatepresupune existenţa unor icoane cu faţă dublă (sau,cel puţin, a unor „cartoane” auxiliare cu faţă dublă!)în care repartizarea ilustraţiilor la cele două părţiale imnului – cea istorică şi ca dogmatică – să sefacă, respectiv, pe aversul (faţa I) şi pe reversul (faţaII) lor. În acest caz cel mai potrivit format pentru oastfel de icoană ar fi cel pătrat, cu o imagine mareîn câmpul central şi cu 12 imagini mai mici încâmpurile laterale, situate de-a lungul perimetrului.Amplasarea ilustraţiilor la strofele Acatistului arputea începe în câmpul central al icoanei pentru a ficontinuată pe câmpurile laterale şi viceversa. Astfel,vom obţine cel puţin două variante de repartizare afiecărei părţi a Acatistului (Vezi: Figura 7a, 7b).continuă cu ilustrarea strofelor rămase ale imnului,cu excepţia ultimei (a 24-a) pentru care nu maiexistă câmp liber (Fig. 8).Fig. 8Prin analogie cu tonalităţile omonime alegamei muzicale, o să numim succesiune majorăsuccesiunea de ilustraţii la strofele părţii a 2-a aAcatistului care, având în centru situată ilustraţiala strofa a 12-a, prezintă pe câmpurile lateraleordinea tradiţională a celorlalte strofe, începând cua 13-a şi terminând cu a 24-a. Respectiv, vom numisuccesiune minoră succesiunea de ilustraţii care,având aceeaşi amplasare a ilustraţiilor la strofele 12– 16, oferă o a doua ilustraţie pentru strofa a 16-a.Să rotim acum pătratul format de succesiuneaminoră cu 45 de grade în direcţia opusă direcţieimişcării acelor de ceasornic şi să-l oglindim luânddrept axă de simetrie diagonala formată de câmpurile13, 12 şi 23 (Fig. 9).Fig. 7 a, bUna din aceste variante (care include şiProimionul!) situează ilustraţia la strofa a 12-a aAcatistului în câmpul central al icoanei, pe ambeleei feţe. În acest caz pe câmpurile laterale ale feţeia II-a, rezervate părţii dogmatice a Acatistului,vom avea repartizate ilustraţiile la strofele 13 – 24ale imnului. Acum, amintindu-ne de repetarea laArbore a ilustraţiei la strofa a 16-a, s-o repetăm şiîn cazul variantei date. Obţinem o repartizare caresituează ilustraţia la strofa a 12-a în centrul icoanei,ilustraţiile la strofele 13, 14, 15, 16 – pe câmpurileregistrului superior, iar a 2-a ilustraţie la strofaa 16-a – în registrul al doilea. Aceeaşi repartizareabFig. 9Obţinem... ordinea amplasării ilustraţiilorla Imnul Acatist din jumătatea superioară aicoanei Lauda Maicii Domnului de la catedralaKremlinului Moscovei! Pentru a înţelege acestlucru este de ajuns să identificăm câmpul centralnr. 4(19), decembrie 2010 - 61

AkademosFig. 10(fără număr) al icoanei moscovite cu câmpul 16a alsuccesiunii minore. Într-adevăr, ordinea ilustraţiilorla strofele (21, 12, 19, 23, 22) din registrul superioral icoanei moscovite corespunde exact ordiniistrofelor din „perimetrul mic” al succesiunii noastre,iar ordinea ilustraţiilor la strofele din registrulsecond (14, 13, 16, 18, 20) al aceleiaşi icoanecorespunde exact ordinii strofelor din „perimetrulmare”. Ilustraţiile la strofele a 15-a şi a 17-a dinpartea mediană a icoanei îşi găsesc şi ele analogiaperfectă în amplasarea simetrică a strofelor a 15-aşi a 17-a din cadrul succesiunii minore. Existenţa„cartonului” cu succesiunea minoră este indirectconfirmată şi de o altă icoană moscovită (din a 2-ajumătate a secolului al XVI-lea) cu imaginea LaudaMaicii Domnului în câmpul central. În aceastăicoană – inspirată de icoana omonimă de la catedralaAdormirea Maicii Domnului a Kremlinului – suntreprezentate nu 25, ci doar 17 ilustraţii la strofeleImnului Acatist (Fig. 10).Curios lucru, dar aici imaginile-lipsă (la strofele13, 16, 18, 20) – ce ar fi trebuit să ilustreze parteadogmatică a Acatistului – aparţin toate coloaneiverticale din stânga pătratului cu succesiuneaminoră (vezi: Fig. 11).Se creează impresia că atunci când zugravii aupictat icoana, „cartonul” – cu succesiunea minoră lapartea a 2-a a Acatistului – nu mai conţinea aceastăcoloană verticală, care, probabil, fusese decupatăsau retezată anterior din motive actualmentenecunoscute.Amplasarea ilustraţiilor la strofele părţii a doua aAcatistului de la Arbore se dovedeşte a fi strâns legatăFig. 1162 - nr. 4(19), decembrie 2010

Artăde amplasarea strofelor din icoana de la catedralaAdormirea Maicii Domnului a Kremlinului. Pentru avedea acest lucru este suficient să imprimăm iterativşi consecutiv pătratul cu succesiunea minoră peambele feţe (recto şi verso) ale unei fi le de hârtie(după cum este indicat în fi gura 12).Observăm, că numerele strofelor ilustrate dinperechile de imagini ale registrelor trei şi patruFig. 12de la Arbore (perechile ce ilustrează următoarelestrofe ale Acatistului: 16 – 19, 13 – 21, 15 – 23,18 – 17, 22 – fresca portalului bisericii şi 20 – 14)au aceeaşi componenţă ca şi perechile de câmpuri(19 – 16, 13 – 21, 15 – 23, 18 – 17, [Ø] – 22 şi14 – 20) situate, respectiv, pe partea recto şi versoa sectoarelor evidenţiate cu linie roşie de pe fi laprezentată în fi gura de mai sus. Aceasta denotăexistenţa unui şablon, care, după ce a fost tăiatpe sectoare, a păstrat pe părţile recto şi verso acâmpurilor decupate perechile de imagini, cunumere identice cu numerele strofelor perechilorde la Arbore. Aceleaşi perechi pot fi obţinute dinpătratul cu succesiunea minoră şi pe alte cai: înfigurile de mai jos putem observa simetria constantăexistentă între perechile de câmpuri ce corespundnumeric perechilor de ilustraţii din registrele trei şipatru ale Acatistului de la Arbore:Fig. 13nr. 4(19), decembrie 2010 - 63

AkademosFig. 14Evident că această simetrie nu poate fi rodulunor coincidenţe. Ea indică o atitudine deliberată azugravilor şi a autorilor medievali ai programuluiiconografic.Concluzii:1. Zugravii de la Arbore (Dragoş Coman saualţi pictori, rămaşi anonimi) cunoşteau foartebine ordinea consacrată a strofelor AcatistuluiBuneivestiri dar, din considerente necunoscute nouăastăzi, au preferat pentru ilustraţiile strofelor părţiia doua a imnului un amplasament mai sofisticat.Acest amplasament nu era deloc arbitrar. El rezultadin utilizarea şabloanelor – folosite pe larg demaeştrii medievali – şi era cunoscut atât de cătreprogramatorii frescelor cât şi de către alţi iniţiaţi.Mai mult decât atât, acest amplasament putea fidedus matematic din amplasamentul tradiţional alstrofelor Imnului Acatist, cu condiţia ca ilustraţiala strofa a 16-a să fie dublată, iar, ulterior, primadin aceste două ilustraţii la aceeaşi strofă să fieidentificată (înlocuită!) cu câmpul central (în cazulicoanei moscovite de la catedrala Adormirea MaiciiDomnului) sau cu imaginea conţinând pisaniade deasupra portalului (cazul bisericii din satulArbore).2. Între ordinea strofelor Acatistului de la Arboreşi ordinea strofelor aceluiaşi imn din icoana LaudaMaicii Domnului de la catedrala Adormirea MaiciiDomnului a Kremlinului Moscovei există o legăturădirectă. Mai mult decât atât, cunoaşterea ordiniistrofelor (la partea a două a imnului!) din icoanamoscovită este o condiţie prealabilă fără de care nupoate fi obţinută ordinea strofelor Acatistului de laArbore.64 - nr. 4(19), decembrie 2010

FilologieBIBLIA, BIBLIOTECAŞI "BIBLIO"-NETULCA HIPERTEXTDr. Elena UNGUREANU,Institutul de Filologie, AŞMTHE BIBLE, THE LIBRARY AND THE"BIBLIO"-NET AS HYPERTEXTHypertext is the same text that has forever workedin human history, and which is today transferredwithin a supertechnology that allowed a perfectview of language structure and the relationshipsbetween verbal and nonverbal components.Furthermore: Internet allows for an unprecedentedintercommunication in human history in terms ofopening, otherness and freedom. The Bible, theLibrary and the "Biblio"-net (Internet) are onlythree major places that ideally refl ect the history ofhumanity as hypertext.Cuvântul, enunţul, textul, cartea/cărţile şi-aufăcut loc într-o nouă dimensiune pe care epocileanterioare nu au cunoscut-o – dimensiunea digitală(electronică, virtuală). Nu e deloc precoce săvorbim despre redimensionarea tuturor conceptelorfundamentale ale disciplinelor umaniste – de acumîncolo se va vorbi tot mai frecvent despre cuvântdigital, enunţ digital, text digital sau electronic(e-text), dar mai ales despre hipertextul electronic.În ştiinţele umanitare conceptele de intertextşi intertextualitate, precum şi cele de hipertextşi hipertextualitate (datând cu anii 1965 şi 1967,aparţinând Juliei Kristeva, respectiv lui TedNelson) au deschis o nouă şi grandioasă orientareîn cercetarea ştiinţifică. Textul (clasic)–intertextul–hipertextul constituie una din triadele cele maireprezentative în teoria textului şi dacă altădatăaceasta era considerată proprie limbajului artistic înexclusivitate, studii actuale îi regăsesc locul în toatestilurile funcţionale ale limbii (artistic, publicistic,ştiinţific, oficial-administrativ, colocvial). Textulartistic se consideră prin excelenţă intertextual, iarcele mai importante opere ale omenirii se considerăcele mai intens intertextualizate, adică cele carefac trimitere implicit sau explicit la marile texteanterioare ale literaturii universale (J.L. Borges:Aleph, Cartea de nisip, Joyce: Ulise, Umberto Eco:Numele trandafi rului, Marcel Proust: În căutareatimpului pierdut etc.). Postmodernismul şi-aasumat şi această calitate: de a fi paradigma care levizualizează cel mai pregnant. Cultura Internetuluise bazează în primul rând nu pe tehnologie, ci pecultura hipertextuală. Atât lumea reală, cât şi ceavirtuală pot fi descrise doar prin intermediul textului– omul are nevoie de limbaj în toate împrejurările –de aceea lingvistica modernă, bazându-se pe bogataexperienţă anterioară, trebuie să-şi axeze priorităţilepe cercetarea limbajului mediat de computer.Reprezentând obiectul de cercetare atât alştiinţelor exacte, cât şi al celor din ciclul umanist(lingvistica şi literatura ocupând un loc binemeritatîn această paradigmă de cercetare), textul estecea mai importantă unitate comunicativă, care stăla baza hipertextului electronic. Numărând doarcâţiva ani (nu se poate spune că ar avea mai multde un deceniu!, deşi încă în anii ’90 ai sfârşituluide mileniu apăreau timide abordări), atrăgând totmai mulţi specialişti-filologi în sfera ei de cercetare,lingvistica Internetului poate fi considerată onouă ştiinţă inter- şi pluridisciplinară. Modalitateaînsăşi de acces la informaţia Internetului este unade tip dicţionar sau de tip bibliotecă (a se vedeaUmberto Eco, De la arbore spre labirint. Studiiistorice despre semn şi interpretare. Traducere dinital. de Ştefania Mincu, Polirom, 2009). Creareadicţionarelor şi a enciclopediilor on-line au pusla dispoziţia utilizatorilor depozite colosale deinformaţie. Biblioteca a intrat direct pe internet, iarInternetul s-a transformat într-o imensă bibliotecă.I. Biblia ca hipertext. Structura informaţionalăpe care Nelson a denumit-o hipertext/hypertext nureprezintă ceva absolut nou: forma neliniară deprezentare a informaţiilor şi de citire este veche decând lumea. Iată exemplul cel mai elocvent: Biblia –Cartea Cărţilor, cel mai citit text din toate timpurile– este alcătuită din versete care sunt numerotatefără a fi repetate. Fiecare verset reprezintă ounitate superfrastică prin care se tratează o temă.Numeroase versete fac trimitere unele la altele, dinVechiul Testament şi din Noul Testament, făcândposibilă citirea neliniară a Bibliei, adică în funcţiede tematica subiectelor înrudite sau de preferinţelecititorului. După acelaşi model este creat şi actualulsistem şi spaţiu megatehnologizat al Internetului: culinkuri şi opţiuni de căutare. Exact aşa este prezentatăBiblia în format digital; iată acelaşi verset în douăvariante diferite – una selectată dintr-o mulţime depostări electronice şi alta în format hârtie:A. EVANGHELIA DUPĂ IOANCap. 11. La început era Cuvântul şi Cuvântul era laDumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.2. Acesta era întru început la Dumnezeu.(Biblia, on-line:http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=1)nr. 4(19), decembrie 2010 - 65

AkademosB. EVANGHELIA DUPĂ IOANÎntruparea Cuvântului1. La început era Cuvântul şi Cuvântul eracu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.Gen. 1.1. Prov. 8.22, 23, 30. Cap. 17.5. Filip. 2.6.Col. 1.17.1 Ioan 1.1;5.7. Apoc. 1.2;19.13.2. El era la început cu Dumnezeu.Ps.33.6. Vers.10. Efes.3.9. Col.1.16. Evr. 1.2. Apoc.4.11(Noul Testament, The Gideons International,Tipărit în Coreea, 1994, p. 107)Se ştie că traducerile Bibliei au circulat şi maicirculă în variate interpretări. Chiar şi cea maisumară analiza a câtorva versete scoate imediat înevidenţă faptul că limbajul biblic este unul dintrecele mai exacte modele de citare din lume (dacănu chiar cel mai exact), un model de prezentarea referinţelor şi, nu în ultimul rând, un model deintertext – relaţie clar manifestată între fragmentede text, între sintagme şi între cuvintele aceluiaşicorp textual al Bibliei. În acest sens, metodologiacercetării ştiinţifice, cea care învaţă cercetătorulcum să-şi elaboreze şi să-şi structureze o lucrare,construind-o din citate, referinţe şi aluzii, la care seadaugă, evident, noutatea şi originalitatea studiuluipropriu, ar fi indicat să-şi reorienteze din când încând discursul către marile modele ale lumii, Bibliafiind unul dintre ele. Încă un exemplu, la fel decunoscut publicului larg, rugăciunea Tatăl nostru:SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ LUCACap. 112. Şi le-a zis: Când vă rugaţi, ziceţi: Tatălnostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numeleTău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precumîn cer aşa şi pe pământ.3. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-onouă în fiecare zi.4. Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noiînşine iertăm tuturor celor ce ne greşesc nouă. Şi nune duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=11SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ MATEI9. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Careeşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;10. Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precumîn cer şi pe pământ.11. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-onouă astăzi;12. Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precumşi noi iertăm greşiţilor noştri;13. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci neizbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şiputerea şi slava în veci. Amin!http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=6Navigând pe Internet, am întâlnit un proiectmagistral al Bibliei în limba română (Èulogos,2007), în care putem „vedea ca în palmă” absoluttoate ocurenţele (frecvenţa utilizării) fiecărui cuvânt/îmbinări de cuvinte/enunţ componente ale unui textînchegat (în cazul de faţă, ale unui verset) – materialexcelent pentru filologii preocupaţi de textelebiblice! Utilizând mijloacele noilor tehnologiiinformaţionale (nici măcar nu cele mai sofisticate),alcătuitorii acestei ediţii oferă unui utilizator grăbit,care însă n-a uitat de credinţă, posibilitatea de a„răsfoi” rapid paginile Bibliei – cu numai un cliceşti la versetul care te interesează, acelaşi verset– cu numai un clic – te „hiperteleportează” la unaltul cu acelaşi cuvânt-cheie şi tot aşa, la nesfârşit.Câteva exemple, dar şi mai indicat a se intra pesite-ul respectiv, la adresa electronică: http://www.intratext.com/IXT/RUM0001/_INDEX.HTM66 - nr. 4(19), decembrie 2010Pavel Şilingovski, Fuga în Egipt, 1914. Acvaforte pe hârtie

FilologieFACEREA - ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE• 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29.30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 48. 49. 50.• PSALMII• 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29.30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57.58. 59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66. 67. 68. 69. 70. 71. 72. 73. 74. 75. 76. 77. 78. 79. 80. 81. 82. 83. 84. 85.86. 87. 88. 89. 90. 91. 92. 93. 94. 95. 96. 97. 98. 99. 100. 101. 102. 103. 104. 105. 106. 107. 108. 109.110. 111. 112. 113. 114. 115. 116. 117. 118. 119. 120. 121. 122. 123. 124. 125. 126. 127. 128. 129. 130.131. 132. 133. 134. 135. 136. 137. 138. 139. 140. 141. 142. 143. 144. 145. 146. 147. 148. 149. 150. 151.• PILDELE LUI SOLOMON• 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29.30. 31.• ECCLESIASTUL• 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.• CÂNTAREA CÂNTĂRILOR• 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.• SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ MATEI• 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28.• SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ MARCU• 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16.• SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ LUCA• 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24.• SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ IOAN• 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21.O asemenea modalitate de prezentare a textuluibiblic e cu adevărat spectaculoasă; însă de-a dreptulfascinant ni s-a părut faptul că aproape toatecuvintele sunt marcate ca link, adică ne trimit încorpul Bibliei la repetarea lor (pe care utilizatorulpoate efectua imediat clic); cele nemarcate ca linkconstituie o insignifiantă excepţie, ca în exemplulde mai jos – doar cuvântul netocmit:CAPITOLUL 1Facerea lumii.1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.2. Şi pământul era netocmit şi gol.Întuneric era deasupra adâncului şi Duhullui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.3. Şi a zis Dumnezeu: «Să fie lumină! Şi a fost lumină.4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina,şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericull-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă:ziua întâi...»De la conceptul de „discurs repetat” (EugeniuCoşeriu) (fragmente întregi repetate în ţesăturalimbajului de către vorbitorii unei limbi) până laconceptul de „cuvânt repetat” iată că nu a rămasdecât un pas. Borges spunea: „Limba este unsistem de citate”. Citând, la rândul nostru, aceastăconstatare celebră, putem continua cu: Textul esteun sistem de citate, de cele mai multe ori anonime,intrate şi depozitate în cultura omenirii.Vizualizarea textului/textelor în formathipertextual demonstrează o dată în plus capacitatealimbajului de a-şi folosi şi refolosi unităţiledin care este alcătuit. Un cercetător interesat poateidentifica aici o mulţime de baze de date. Iată ofrântură dintr-o asemenea bază de date, în caream utilizat cuvântul-cheie „cuvânt”, definitoriupentru studiul textului şi al umanioarelor:nr. 4(19), decembrie 2010 - 67

AkademosSFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ IOANCAPITOLUL 11. La început era Cuvântul şi Cuvântulera la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.2. Acesta era întru început la Dumnezeu.3. Toate prin El s-au făcut; şi fără Elnimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.5. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nua cuprins-o.1 Facerea 15:1 | 1. După acestea, fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea,2 Facerea 15:4 | 4. Şi îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: “3 Facerea 26:5 | Avraam, tatăl tău, a ascultat cuvântul Meu şi a păzit poruncile4 Facerea 41:39| dar tu peste casa mea. De cuvântul tău se va povăţui tot poporul5 Facerea 44:2 | Şi a făcut acela după cuvântul lui Iosif, cum poruncise6 Facerea 47:29| Iosif a zis: “Voi face după cuvântul tău!” ~7 Iesirea 8:12| Şi a făcut Domnul după cuvântul lui Moise şi aumurit broaştele8 Iesirea 9:21| cei ce n-au luat aminte la cuvântul Domnului, aceia şi-au lăsat9 Iesirea 32:28| făcut fiii lui Levi după cuvântul lui Moise. În ziua aceea10 Levitic 10:7 | Domnului!» Şi s-a făcut drept cuvântul lui Moise. ~11 Numerii 3:16| numărat Moise şi Aaron, după cuvântul Domnului, cum le poruncise12 Numerii 3:51| Aaron şi fiilor lui, după cuvântul Domnului, precum poruncise13 Numerii 11:22| de se va împlini sau nu cuvântul Meu». ~14 Numerii 14:20| Moise: «Voi ierta, după cuvântul tău, ~15 Numerii 15:30| 31. Căci a dispreţuit cuvântul Domnului şi a călcat poruncile16 Numerii 23:6 | Domnului şi şi-a rostit cuvântul său, zicând: ~17 Numerii 23:18| 18. Iar el şi-a rostit cuvântul său şi a zis: «Scoală şi18 Numerii 24:3 | 3. Şi şi-a rostit el cuvântul său, zicând: «Aşa zice Valaam,19 Numerii 24:4 | glăsuieşte cel ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu, cel ce cunoaşte20 Numerii 24:15| 15. Şi şi-a urmat Valaam cuvântul său şi a zis: «Aşa grăieşte21 Numerii 24:20| văzând pe Amalec, şi-a urmat cuvântul şi a zis: «Cel întâi dintre22 Numerii 24:21| aceea pe Chenei, şi-a urmat cuvântul şi a zis: «Locuinţa ta e23 Numerii 24:23| văzut pe Og, şi-a urmat cuvântul şi a zis: «Vai, vai, cine24 Numerii 27:21| ajutorul Urimului: după cuvântul acestuia să iasă şi după25 Numerii 27:21| acestuia să iasă şi după cuvântul acestuia să intre el şi26 Numerii 30:3 | sufletului său, să nu-şi calce cuvântul, ci să împlinească toate27 Numerii 30:7 | asupra ei făgăduinţa sau cuvântul gurii sale, cu care s-a28 Numerii 30:9 | care este asupra ei, şi cuvântul gurii ei cu care ea s-a29 Numerii 31:16| Israel să se abată de la cuvântul Domnului, pentru Peor, pentru30 Numerii 36:5 | fiilor lui Israel, după cuvântul Domnului, zicând: ~..................850 Apocal 19:13 | şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu. ~851 Apocal 20:4 | mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-auhttp://www.intratext.com/IXT/RUM0001/4B.HTMPentru specialiştii în informatică asemenea„imagini” s-ar putea să constituie o pură banalitate,pentru filologi însă această modalitate tehnologicăvizualizată exprimă cea mai vehiculată interpretarepoststructuralistă a textului (Roland Barthes, JuliaKristeva, Jacques Derrida ş.a.). Scepticii afirmăchiar că noua paradigmă informatic-hipertextuală aajuns atât de departe, încât intertextul şi hipertextulInternetului ar reprezenta un mecanism de identificarepentru „proşti”, adică pentru cei care nu-şi folosescîndeajuns memoria, intelectul şi cărora Internetulle pune la dispoziţie gratis şi fără nici un efort toateacestea. O fi având şi ei doza lor de dreptate, dar avândîn vedere că informaţia este atât de copleşitoare (şi vafi cu mult mai mult de-acu încolo), mecanismul dedepozitare, identificare, sortare, utilizare nu putea sănu fie creat de către omenire.Pentru spaţiul rusesc, cu care interacţionăm,dar şi pentru alte aspecte legate de sistemelehipertextuale, a se vedea: В.Л. Эпштейн. Введениев гипертекст и гипертекстовые системы;http://www.ipu.ru/publ/epstn.htm#14.1 .II. Biblioteca ca hipertext. Cuvântul bibliotecăare la origine străvechiul şi magicul cuvânt latinBiblie, însemnând „carte”. Cartea, la rândul ei,înseamnă text; megacartea pe care o deschide înfaţa utilizatorului Internetul, e şi ea, lingvisticvorbind, o construcţie din... text. Acesta din urmă68 - nr. 4(19), decembrie 2010

Filologiea fost dintotdeauna centrul de greutate al ştiinţelorumaniste, în speţă al gramaticilor textuale, dar şi alpoeticii, al hermeneuticii, în acelaşi timp, textul e şiobiectul de studiu al bibliometriei, infometriei sauscientometriei, managementului şi marketinguluiinformaţional, şi mai nou, al tehnologiilorinformaţionale.Nu ne aventurăm să trecem în revistă un istoric alştiinţei bibliometrice, dar faptul că biblioteca a fostcreată pentru a depozita informaţia – este evidentpentru oricine. Bibliotecile digitale deja sunt o realitate(virtuală, ce-i drept), textul cărţilor constituindcea mai importantă informaţie. Intuiam că bibliotecafiind depozitar de informaţie poate fi asociată cuceea ce reprezintă hipertextul Internetului, dar ideeade bibliotecă digitală (electronică) ca hipertextam întâlnit-o la Riccardo Ridi "Universitatea dinVeneţia": „Manifest pentru biblioteca-hipertext.Versiunea 1.0”. Ca să nu interpretăm aproximativacest impresionant document, prezentăm mai joscele 25 de teze ale manifestului (refăcute în redacţiaşi traducerea noastră).1. Bibliotecile sunt hipertext. Cărţile, periodicele,bazele de date, cataloagele, bibliografiile, blogurileşi conversaţiile pe net – toate sunt exemple destructura hipertext.2. Bibliotecile gestionează colecţii de documente(atât în format hârtie, cât şi digital).3. Colecţiile bibliotecilor sunt selective, darprietenoase.4. Bibliotecile furnizează servicii de documentareşi informare a utilizatorilor.5. Bibliotecile există pentru a permiteutilizatorilor să descopere existenţa informaţiilor şisă se bucure de conţinutul documentelor relevante.6. Bibliotecile sunt un mijloc şi nu un scop.7. Toate bibliotecile sunt analogice: şi celedigitale, şi cele hibride.8. Bibliotecile încurajează standardele deinteroperabilitate.9. Bibliotecile cooperează între ele şi cu alteinstituţii, şcoli, universităţi, institute de cercetare,arhive, motoarele de căutare etc.10. Bibliotecile utilizează Internetul atât camodel organizatoric, cât şi ca model tehnologic.11. Bibliotecile respectă atât drepturile autorilor,cât şi ale utilizatorilor.12. Bibliotecile sunt individualizate pentrudiferite comunităţi de utilizatori, pentru care şi cucare dezvoltă colecţii proprii şi servicii.13. Bibliotecile personalizează serviciile lor.14. Bibliotecile sunt disponibile pentru oricine.15. Bibliotecile sunt cunoscute. Biblioteciletrebuie să depună eforturi pentru a creşte gradul deconştientizare a existenţei lor, funcţiile şi serviciilepe care le oferă tuturor utilizatorilor potenţiali.16. Bibliotecile evaluează şi îmbunătăţesccolecţiile şi serviciile lor.17. Bibliotecile sunt scumpe, dar au un efectpozitiv din punct de vedere economic.18. Viitoarele biblioteci vor fi nişte modeleflexibile.19. Colecţiile şi serviciile oferite de bibliotecipot fi eterogene, dar ele sunt integrate şi omogenizatede către bibliotecile înseşi.20. Mai multe niveluri de integrare şiomogenizare pot fi dezvoltate la nivel regional,instituţional sau disciplinar.21. Bibliotecilor le trebuie bibliotecariprofesionişti, instruiţi, mai ales în mediul digital.22. Universul şi docuvers-ul concid, dar numaiîntr-o privinţă (o faţetă).23. Fiecare text este un hipertext. Caracteristicilehipertextului (granularitate, plurilinearitate,multimedia, interactivitate şi integrabilitate) suntprezente, în măsură mai mare sau mai mică, înfiecare document.24. Bibliotecile digitale se vor afla în centrulunui triunghi format din arhive deschise ştiinţifice,e-reviste şi bibliografii digitale. În viitor, literaturaştiinţifică se va baza tot mai mult pe arhivele pentruacces la e-reviste de selecţie şi bibliografiile pentruindexare. Bibliotecile digitale se vor concentraasupra stocării pe termen lung a informaţiilor şiserviciilor orientate spre comunităţi de utilizatorispecifici.25. Dacă resursele au fost suficiente, bibliotecilear putea furniza servicii nu numai de lectură, ci şide scriere. Fiind tot mai dificil să se separe cititulşi scrisul, bibliotecile complet hipertextuale arputea oferi servicii utilizatorilor nu numai legatede recrutarea şi folosirea de documente, dar, deasemenea, de producerea şi distribuirea lor.http://www2.spbo.unibo.it/bibliotime/num-x-3/ridi.htmÎn Republica Moldova la ora actuală sedesfăşoară un proiect de cercetare preocupatşi de aceste aspecte: Crearea InstrumentuluiBibliometric Naţional, aflat în stadiu de elaborare(iniţiat la Institutul de Dezvoltare a SocietăţiiInformaţionale), prin care se va încerca instituireaunui model interactiv, flexibil şi performant, în caresă fie stocate, sortate, accesate în regim on-line toatelucrările publicate ale cercetătorilor Academiei deŞtiinţe din Moldova.nr. 4(19), decembrie 2010 - 69

AkademosIII. "Biblio"-netul ca hipertext. Acestcompartiment ar fi trebuit să fie primul în economiaprezentului articol, dar cronologia apariţieirespectivelor concepte în istoria omenirii ne-aobligat să respectăm anume această ordine în relaţialor cu hipertextul. Internetul (pe care l-am botezat înprezentul articol cu un cuvânt nou creat – biblionet)a devenit un simbol al timpului în care trăim.Macrosemn şi macrotext totodată, el este mai alesTextul generaţiei tinere, care a fost şi este şcolită totmai mult prin intermediul lui.„După calculele unor experţi în domeniu, sumatransformărilor care se produc azi în ştiinţă şi întehnică la un interval de doi-trei ani s-ar fi acumulat:la sfârşitul secolului al XIX-lea – în 30 de ani, înepoca lui Newton – în 300 de ani, în epoca de piatră– în 3 000 de ani. Metaforic vorbind, rămânemanalfabeţi peste noapte” (Gheorghe Duca, IgorCojocaru, Dezvoltarea tehnologiilor informaţionaleîn Academia de Ştiinţe a Moldovei //IT-Moldova,Revista tehnologiilor informaţionale, 2008, nr. 1-2,p. 26). Această megaindustrie şi supertehnologiecare se numeşte Internet şi care nu putea să aparăîn epoca totalitaristă, are un avantaj pe care altetehnologii nu l-au avut niciodată: limbajul virtual,comunicarea virtuală, scrisul şi cititul virtual. Celmai important câştig pe care îl oferă Internetulumanităţii se numeşte „informaţia: aici şi acum”.Limbajul virtual este limbajul textelor postate penet – al cărţilor electronice (e-books), al articolelorştiinţifice şi nonştiinţifice, limbajul blogurilorşi chaturilor, al textelor mesageriei instantanee(poşta electronică sau e-mailurile), al mass-medieielectronice, al comentariilor (comments-urilor),metalimbajul internetului (descrierea site-urilor şia tuturor aplicaţiilor) etc., etc., prin urmare tot ceapare ca text postat în format electronic. Hypertextulleagă documentele asemenea unui păianjen, prinintermediul linkurilor. Chiar cuvântul web, celcare a dat numele reţelei internetului, înseamnăpăianjen; şi pentru cercetătorii ştiinţelor umanistetextul înseamnă „textură, ţesătură, păianjen”.Aceeaşi viziune o găseam anterior la reprezentanţiipoststructuralismului – proprietatea oricărui text dea fi legat de alte texte anterioare, aparţinând unorautori precedenţi. Datorită conexiunilor care se potstabili rapid şi infinit pe Internet, într-un hipertextpot fi încorporate nu doar alte texte, ale altorautori din diferite epoci, ci şi opere de artă (bucăţimuzicale, reproduceri ale unor picturi celebre saunecunoscute publicului larg, scenarii ale unor filmeetc.) – toate făcând parte din textul lumii, al căruiemiţător este azi, în epoca Internetului, vorbitorulşi totodată „scriitorul” de texte pe net (chaterul,bloggerul, forumistul, comentatorul, messengerul,navigatorul prin texte pe net, twiteristul, facebookistul,„odnoklassnik-ul”, url-istul, internautul, îndefinitiv, toţi aceştia sunt... „hipertextualişti”,deoarece recurg la serviciile unităţii informaţionalea Internetului – hipertextul. Internetul e deopotrivăcriticat şi idolatrizat, dar e o certitudine că nu maipoate fi scos din viaţa societăţii. În spaţiul virtualal hipertextului electronic este loc destul atâtpentru limbajul literar, corect, cât şi pentru limbajulcolocvial, argotic, neîngrijit. Chiar dacă se audvoci îngrijorate de invazia antiortografiei pe net,la ora actuală, cel puţin, nu există niciun motivîntemeiat să credem că prin atitudinea de frondă atinerilor internauţi va fi dărâmat fundamentul unuilimbaj de bază, cel al culturii – întrucât atitudinea„antinormă” a utilizatorilor este, de regulă, unadeliberată, conştient(izat)ă, spre deosebire de prostvorbitoriiinconştienţi de subnivelul limbajului încare se exprimă. În această dimensiune, hipertextulelectronic ocupă în ritmuri alerte teritorii totmai vaste. Acest tip special de comunicare înscris mediată de computer, constituind o formăde organizare a textului scris distinctă de scrisultradiţional, se caracterizează prin neliniaritate,fragmentarism, variativitate, polifonie, dialogism,neomogenitate, interactivitate, multimedialitate,anunţând modificarea bazelor scrierii; creativitate,anonimicitate, identitate duplicitară saumultiplicitară, inclusiv lingvistică, libertate şiindependenţă temporală şi spaţială, virtualitate etc.Specialiştii afirmă că hipertextul ar fi o proiecţieperfectă a ideilor structuraliştilor şi mai ales alepoststructuraliştilor, generând o nouă ideologie, noicomportamente umane în sfera internautică. Lecturahipertextului – spre deosebire de lectura tradiţională– este una neliniară, întocmai ca a Bibliei: o poţideschide şi citi de oriunde vrei. Odată cu creareaunor performante instrumente bibliometrice, aceastăformă de acces va fi indispensabilă în activitatea decercetare.Concluzii. Hipertextul este acelaşi text care afuncţionat dintotdeauna în istoria omenirii, dar careeste, azi, transferat în corpul unei supertehnologii cea permis vizualizarea perfectă a structurii limbajuluişi a relaţiilor existente între componentele verbale şinonverbale. Mai mult decât atât: Internetul permiteo intercomunicare cu dimensiunea deschiderii,alterităţii şi libertăţii nemaiîntâlnită în istoriaomenirii. Biblia, Biblioteca şi Internetul sunt doartrei locuri importante în care istoria umanităţii sereflectă ideal ca hipertext.70 - nr. 4(19), decembrie 2010

EducaţieINSTRUIREPRIN CERCETAREMembru corespondent al AŞMMaria DUCA,rector UnAŞMTRAINING THROUGH RESEARCHThe ITC trends require to educational systemthe need to train experts who possess knowledgeand competitive skills in a dynamic environment ofcontinuous technological change and the acceleratedproduction of knowledge. Teaching and learningtechnologies should be used to make the adequateperforming of students for the future.Application of information technologiesin education within UnAŞM is required by theexigencies of the contemporary society, includingmodern science, and today it is developing in termof exploitation of electronic education (e-learning),electronic classes, Intelligent Tutoring System tocreate within the Educational scientifi c ClusterUnivER Science an Intelligent Learning Environmentand a system of open educational resources, whichwould represent the nucleus of a future educationalstrategies and contribute to the formation a cultureof information and analytical thinking.Aspiring to quality educational policies, in orderto implement a modern education, UnAŞM create alearning environment where students are trained andmotivated to assume personal responsibility for theirown studies made and acquired knowledge. Turningthese principles depends on the use of advancedtechnologies in education, material resourcesavailable and the degree of competence of humanresources.În epoca revoluţiilor tehnico-ştiinţifice de astăziTehnologiile Informaţionale şi de Comunicare(TIC) au pătruns adânc în diversitatea domeniilorde activităţi umane. Pentru că inteligenţa artificialăa calculatoarelor este din punct de vedere funcţionalun analog al creierului, eforturile specialiştilordin informatică sunt axate pe reproducerea şipreluarea proceselor biologice spre valorificarealor în modernizarea calculatoarelor şi sporireaperformanţelor acestora. Totodată evidenţa,depozitarea şi prelucrarea statistică a datelor permiteefectuarea unor prognoze şi modelări. Mai mult decâtatât. Utilizarea diferitor soft-uri electronice şi aplicaţiiWEB în cercetare şi educaţie poate spori performanţaşi calitatea cunoaşterii. TIC modifică natura munciişi deprinderile, creează noi tipuri de locuri de muncăcare nu au existat. Tehnologiile informaţionale sunttot mai frecvent utilizate în medicină, finanţe, massmedia,ştiinţă, învăţământ etc.Aceste tendinţe reclamă sistemului de învăţământnecesitatea pregătirii unor specialişti care să posedecunoştinţe şi deprinderi competitive într-un mediudinamic de schimbare tehnologică continuă şi deproducere accelerată a cunoştinţelor. Tehnologiilede predare-învăţare utilizate trebuie să condiţionezepregătirea adecvată a studenţilor pentru viitor.Politicile educaţionale din UnAŞM sunt deschisedialogului constructiv şi eficient cu instituţiilede învăţământ superior din Republica Moldovaşi din străinătate în ce priveşte dezvoltarea unuiSistem Informaţional Educaţional şi ResurselorEducaţionale Deschise ca modalităţi de documentareşi informare pentru cadrele didactice şi studenţi.Valorile învăţământului deschis şi la distanţă suntpromovate din primele zile de fondare a UniversităţiiAcademiei de Ştiinţe a Moldovei şi sunt focusatepe implementarea TIC în predare-învăţare şi înmanagementul educaţional. Strategiile educaţionaleîn UnAŞM includ atât metodologiile tradiţionale, câtşi predarea computerizată, care constituie un suportdidactic inovativ şi creativ fără precedent. Orientareaspre strategia de instruire, îmbinată cu utilizareanoilor tehnologii informaţionale, va avea un rolsemnificativ în racordarea învăţământului la cerinţelesocietăţii informaţionale bazate pe cunoaştere.Aspirând la politici educaţionale de calitate, învederea implementării unui învăţământ modern,UnAŞM creează un mediu de instruire în carestudenţii sunt antrenaţi personal şi motivaţi săîşi asume propria responsabilitate pentru studiilefăcute şi cunoştinţele însuşite. Valorificareaacestor principii depinde de nivelul de utilizare atehnologiilor avansate în procesul de învăţământ,de resursele materiale disponibile şi de gradul decompetenţă a resurselor umane.UnAŞM, împreună cu Institutul de Dezvoltarea Societăţii Informaţionale, au implementat oinfrastructură şi au iniţiat elaborarea unei Platformeeducaţionale de e–learning, încurajând prindiverse tipuri de traininguri formarea cadrelordidactice şi utilizatorilor interesaţi de învăţământulcomputerizat. În calitate de suport software pentrudezvoltarea platformei e-learning a servit Moodle.Moodle reprezintă o platformă educaţională onlinecare este accesată de studenţi şi profesorila distanţă sau în laboratoarele universităţii prinintermediul unui calculator conectat la Internet. Atâtstudenţii, cât şi profesorii deţin conturi personalizateprin care au acces la platformă. La rândul său platformagenerează statistici referitor la frecventarea cursuriloron-line de către studenţi şi evaluarea materialuluiînsuşit de aceştia. Moodle este un instrument careuşurează efectiv munca profesorilor şi salvează timpla evaluare, devenind în majoritatea universităţilorinternaţionale o comoditate atât pentru profesori, câtşi pentru studenţi.În paralel cu cursul obligatoriu de TIC dinPlanurile de învăţământ, un accent deosebit senr. 4(19), decembrie 2010 - 71

Akademospune pe extinderea tehnologiilor informaţionaleşi la celelalte cursuri – oferind acces la informaţiisub formă electronică: pagini electroniceinformaţionale asupra unor teme la curs, prezentărigrafice PowerPoint, glosare de termeni, filmevideo, forumuri de discuţii la un anumit subiect decurs, toate fiind părţi componente ale Platformeie-learning a UnAŞM.Platforma e-learning a UnAŞM are o interfaţăuşor de navigat şi o ambianţă grafică plăcută,paginile fiind alcătuite/prezentate prin intermediulunui clasificator de link-uri care organizeazăinformaţiile pe facultăţi, catedre, cursuri, activităţietc. Platforma reprezintă un spaţiu de stocare şiorganizare a informaţiei, materialelor instructive şididactice, testelor de evaluare destinate activităţiiindividuale. Utilizarea acesteia permite studenţilorsă experimenteze diferite medii inovative deinstruire, în care tehnologiile informaţionale suntintegrate pe tot parcursul studiilor. Platformaeducaţională e–learning UnAŞM, elaborată iniţialca un suport de curs, este utilizată în susţinereaformelor tradiţionale de instruire, dar, pe măsurăce va spori utilizarea acesteia, se vor transforma şistrategiile de instruire.Platforma integrează un şir de module şi aplicaţiielectronice care oferă o posibilitate excelentă deorganizare şi prezentare a informaţiei într-un modinteractiv. Paginile facultăţilor conţin lista cursuriloraccesibile în format electronic la care studenţii sepot înrola conform curriculei anului de învăţământ.Paginile de curs prezintă organizarea structurată şicalendaristică a cursului pe întreg semestru, oferătabloul general de activităţi pe care urmează să leparcurgă fiecare student, astfel încât să permitămobilizarea potenţialuluioricăruia în funcţie decompetenţe şi capacităţi.La fiecare curs sunt expusemateriale metodico-didactice,ştiinţifice, laboratoarevirtuale, prezentărimultimedia (video, audio,PPT), teste de evaluarepentru fiecare temă din curs,care constituie un suportinformaţional în activităţileindividuale ale studenţilor şifacilitează însuşirea. Cursuleste organizat convenţional,compartimentul teoretic şi celpractic conţine instrucţiunispecifice privind volumulde materie care urmeazăa fi însuşit şi activităţileprevăzute de fiecaretemă. Pe lângă aceasta,include asemenea componente adiţionale precumglosarul de termeni, compartimentul de evaluarea cunoştinţelor, activităţi interactive cu conţinutgrafic sau video, forumuri de discuţii şi un chatintegrat pentru comunicarea internă. PrezentărilePowerPoint diversifică prelegerile tradiţionale,acestea fiind plasate şi pe platformă, fapt care oferăstudentului posibilitatea de a reveni ori de câte orisimte necesitatea să concretizeze sau aprofundezecunoştinţele recepţionate la prelegeri.În cadrul cursurilor sunt stocate informaţii înformat electronic despre metode şi metodologii decercetare care facilitează cunoaşterea proceselorbiologice şi legilor naturii, a fenomenelor socialeîn dinamica lor, găsirea diverselor posibilităţi derezolvare a problemelor vitale şi care intensificăactivităţile creative şi în echipă ale studenţilor.Utilizarea simulării virtuale multimediaa diferitelor procese şi fenomene stimuleazăcapacitatea de a prelucra informaţia.Glosarele de termeni, de formule, de savanţi, deopere etc. asigură accesul la informaţii suplimentare,dezvoltă abilităţile de a găsi/identifica, de a acumulaşi de a înţelege informaţia.Forumul facilitează instruirea participativă şicomunicarea tuturor studenţilor pe parcursul însuşiriiunor teme prevăzute pentru activităţi independente.Forumurile sunt folosite cu preponderenţă în cadrulinstruirii la distanţă şi oferă un spaţiu de discuţii şicomunicare dintre studenţi şi profesor.Platforma oferă oportunităţi de testare şi evaluareîn sistemele de auto-instruire şi sporeşte considerabilfeedback-ul între profesori şi studenţi. Platforma esteutilizată şi pentru predare la distanţă a cursurilorde către profesorii UnAŞM din străinătate.Studenţii UnAŞM72 - nr. 4(19), decembrie 2010

Educaţiee-Learning în cadrul UnAŞM, la ora actuală,conţine o varietate de lecţii interactive, 102 decursuri introduse, completate cu 45 de teste deevaluare, 49 de prezentări video şi audio, 34 demomente individuale de învăţare.Utilizarea TIC în procesul de instruire, datorităfaptului că se iau în consideraţie particularităţileindividuale ale studentului, capacităţile şi preferinţelelui sporeşte eficienţa şi calitatea procesului deinstruire, contribuie la creşterea motivaţiei de aînvăţa.Învăţământul computerizat permite o largăcomunicare şi apropiere virtuală, înlăturarea oricărorbariere între student şi profesor, schimb liber de ideişi opinii, informarea între participanţii la un proiectcomun şi dorinţa firească de a cunoaşte.Noile tehnologii, împreună cu resurseleinformaţionale aferente şi aplicaţiile WEB, deschido nouă direcţie în procesul de predare-învăţare.Corpul didactic şi studenţii au acces la inepuizabileleresurse informaţionale, inclusiv unul gratuit, la 250de biblioteci electronice din 50 de ţări ale lumii.Posibilităţile colosale oferite de Internet, mai ales dinpunct de vedere al căutării şi schimbului de informaţii,sugerează rezolvarea multor probleme ştiinţifice.Un rol deosebit în procesul de instruire princercetare revine activităţilor organizate în claselemultimedia şi în sala de tele- şi videoconferinţe,care oferă studenţilor UnAŞM posibilitatea de aparticipa la realizarea proiectelor sau la dezbateriîmpreună cu colegi de aceeaşi vârstă din alte ţări.Asemenea perspective de colaborare creează omotivaţie puternică pentru activităţile de cunoaştere,în echipă sau individuale.Implementarea tehnologiilor informaţionale şia tehnologiilor multimedia în procesul de predareînvăţareca una din condiţiile primordiale alecalităţii pregătirii cadrelor va permite revigorareaprocesului de studii şi amplificarea volumuluide informaţii asimilate de studenţi, masteranzi şidoctoranzi, eficienţizarea procesului de predareînvăţare,reducerea timpului necesar pentruinstruire, posibilitatea dezvoltării mai multortrasee educaţionale, pregătire profesionalăinterdisciplinară, dezvoltarea competenţelor deutilizare a tehnologiilor multimedia ulterior încercetare şi în diverse domenii de activitate umană.Aplicarea tehnologiilor informaţionale în sistemulde învăţământ în cadrul UnAŞM este impusăde exigenţele societăţii contemporane, inclusiv aştiinţei moderne, şi astăzi se dezvoltă sub aspectulvalorificării educaţiei electronice (e-learning),claselor electronice (Electronic Classes), sistemelorinteligente de învăţare (Intelligent Tutoring System)pentru a crea în cadrul Clusterului educaţionalştiinţific UnivER Science un mediu inteligent deinstruire (Intelligent Learning Evironment) şi unsistem de resurse educaţionale deschise (OpenEducational Resourses), ce ar reprezenta nucleulunei strategii educaţionale de perspectivă şi arcontribui la formarea unei culturi informaţionale şia unei gândiri analitice.Oamenii de ştiinţă şi cadrele didactice din instituţiilede învăţământ superior, profesorii şi studenţii trebuie săbeneficieze în totalitate de utilizarea TIC în practicilelor cotidiene pentru a fi capabili de a construi comunităţion-line în vederea cooperării şi integrării în proceselede instruire continuă.Bibliografie1. Atkins, D.E., Brown, J.S. Hammamond, A.L.(2007). A Review of the Open Educational Resources(OER) Movement: Achievements, Challenges and NewOpportunities. Retrieved from http://www.hewlett.org/oer2. Report regarding ANRCETI activityand evolution of electronic communicationmarkets in 2009 (http://anrceti.md/files/filefield/RAPORT_%28ROM%29_FINAL_1.pdf)3. Measuring the Information Society, ITU-D,2009 (http://www.itu.int/net/pressoffice/backgrounders/general/pdf/5.pdf)4. „Modernization of educational system andquality ensurance”, interview with Larisa Şavga, MoldovaSuverană, 2008 (http://cotidian.moldova suverana.md/arh.php?subaction=showfull&id=1222860045&archive=1222948081&start_from=&ucat=9&)5. Report “Development and assimilation of ICTin educational institutions”, Business Intelligent Services,2007 (http://www.bis.md/pdf/dezvoltarea%20si%20asimilarea%20tehnologiilor%20informatiei%20si%20comunicatiilor%20in%20cadrul%20institutiilor%20de%20invatamant.pdf)6. Report regarding the monitoring of the ActionPlan of the National Strategy achievement “ElectronicMoldova” in 20077. Moldova e-Gov Summit 2010 ( www.moldovaegovsummit.md)8. “Concepţia” project of modernizing theeducation system in Moldova 2010-20159. Moldova’s activity program “EuropeanIntegration: Freedom, Democracy, Welfare”2009-2013(http://gov.gov.md/www.gov.md/file/raport%20de%20activitate/md/Program%20de%20guvernare%20Filatrom%20.pdf)10. National Strategy “Education for All” 2004-201511. Roza Dumbrăvean. Information andCommunication Technologies in Education, Institute ofContinuous Training, Chisinau12. “ICT sector in Moldova. The White Book ofPolicies”, National Association of the Private Companiesfrom the ICT Sector, 200813. “Evaluation of school curriculum – perspectiveof modernization “, Ministry of Education, Academyof Sciences of Moldova and Institute of EducationSciences, 2009 (http://www.ise.md/download/Evaluarea_curric_2009.pdf)14. “Moldova – an attractive destination for ICTservices” available on: http://it.moldova.org15. http://www.advancedelearning.com/index.php/articles/c3116. http://moodle.liedm.net17. http://www.elearningeuropa.info/main/index.php?page=home18. www.acte.edu.md19. www.idsi.md20. www.renam.mdhttp://portal.edu.ronr. 4(19), decembrie 2010 - 73

AkademosECRANUL:CULTURA AUDIOVIZUALĂDr. Violeta TIPATHE SCREEN: THE AUDIO-VISUALCULTUREThe project entitled the audio-visual culture andits role within the young generation formation was thefirst attempt to make an investigation together withthe researchers from Russia on an up-to-date andstringent in the same time subject! For the first time inthe field of native filmology, the researchers griped theirattention on the modern audio-visual phenomenon andits influence upon the coming generation. The authorsof the project depicted and touched upon severalproblems regarding the world of audio-visual (waysof communication – television, video, Internet, aswell as types of audio-visual – fiction film, non-fiction,animation, spot advertising, electronic games etc.) andits impact on behavior , lifestyle, and the personality’sspiritual horizons development.The researching fi elds were determined from thepupils’ survey results. The project warns the societyabout the screen infl uence on the children and theteenagers.Proiectul Cultura audiovizuală şi rolul ei laformarea tinerei generaţii a fost lansat în cadrulAcordului de colaborare între Academia de Ştiinţea Moldovei şi Fondul de Cercetări Fundamentaledin Federaţia Rusă (înscris în Registrul de stat alproiectelor din sfera ştiinţei şi inovării cu cifrul09.820.07.02UF). Proiectul elaborat în InstitutulPatrimoniului Cultural, Centrul Studiul Artelor (lacare au colaborat Dr. Dumitru Olărescu, Dr. VictorGhilaş) este prima cercetare întreprinsă în comuncu partenerii din Rusia (dr., conf. univ. NataliaKrivulea, VGIK) referitor la problema influenţeiaudiovizualului asupra copiilor şi adolescenţilor– temă care în prezent a devenit de stringentăactualitate nu numai în plan naţional, dar şi în celglobal. În străinătate, în special, în ţările puternicdezvoltate, acest subiect se află demult în vizorulcelor mai diverşi specialişti: psihologi, sociologi,pedagogi, culturologi etc. Astfel, în SUA, Anglia,Franţa şi alte ţări s-au realizat investigaţii şiexperimente în domeniul dat, care au demonstratrezultate deloc îmbucurătoare.Scopul principal al studiului este evidenţiereatendinţelor actuale ale televiziunii, de la globalizareamesajului transmis şi politica de manipulare aindividului în albia unor pseudovalori, până laformarea unor noi identităţi bazate pe concepte şimodele de viaţă străine, în avertizarea declanşăriiefectelor nocive, negative asupra universului şistării psihice şi fizice a tinerei generaţii.Or, cea mai mare influenţă o suportă tânărageneraţie, care se formează şi evoluează spiritualşi cultural aflându-se sub impactul continuual ecranului. În plasa păienjenişului dens alaudiovizualului copilul este prins de la cea maifragedă vârstă, devenind dependent de acestemijloace care-l menţin într-un mediu artificial,înoculându-i concepte prefabricate de viaţă, decomportament, limbaj etc.Problemele propuse pentru investigare ţin nunumai de spaţiul autohton, care a trecut (şi continuăsă se mai afle) printr-o criză spirituală şi culturală,dar sunt probleme comune atât pentru întregulspaţiu ex-sovietic, cât şi pentru cel european careeste marcat de fenomenul globalizării şi este invadatde cultura audiovizuală americană. Cultura mediadin SUA s-a infiltrat în culturile popoarelor îndetrimentul celor naţionale, creând noi forme de,aşa numitul, „popular global”. Anume fenomeneleprodusului media actual: reclamele şi mărfurileamericane, formele de televiziune, muzică, filmeşi alte realizări ale culturii audiovizuale au ajunspopulare în toată lumea, re-modelând nu numaimodul de viaţă al oamenilor, dar şi identitatea lor.Autorii proiectului au constatat că, din păcate,în secolul XXI putem vorbi despre un şir de efectenefaste ale presei electronice. În prezent, savanţiidin multe ţări sunt îngrijoraţi de influenţa negativăa producţiei televizate asupra auditoriului juvenil,ce vine în contradicţie cu Declaraţia drepturilorcopilului, adoptată de ONU.Problema violenţei pe ecran şi influenţa acesteiaasupra copiilor a apărut încă în anii ‘20 ai secoluluitrecut. Atunci pentru prima dată societatea din SUA,Anglia, Franţa şi din alte ţări a început să vorbeascădespre impactul agresivităţii în cinematografieasupra comportamentului copiilor şi adolescenţilor.Dar odată cu dezvoltarea televiziunii, iar maitârziu a internetului, această problemă a devenitşi mai acută. În Rusia cercetările pe acest segmentde producţie audiovizuală au început în anii ‘90.Astfel, pe parcurs, învăţaţii ruşi au realizat oserie de cercetări a auditoriului şcolar şi efectelorvenite din partea ecranului. În Republica Moldovaefectele televiziunii asupra copilului în genere, şi afenomenului violenţei televizuale, în special, suntabordate fragmentar. Psihologii, medicii, sociologiiabia iniţiază unele cercetări. Iată de ce, investigaţiile74 - nr. 4(19), decembrie 2010

Educaţiepreconizate în cadrul proiectului sunt inedite şi vorconstitui un punct de plecare pentru o valorificareaprofundată a acestui domeniu.Obiectivele concrete trasate pentru soluţionareaproblemei în cauză s-au axat pe următoarelemomente cheie:• Identificarea conceptului ideatic al producţieicinematografice şi televizate, promovat de posturilede televiziune autohtone în contextul celor străine,în special, cu cele din Rusia, România;• Determinarea raportului difuzării producţieiaudiovizuale dintre cea străina (în special ceaamericană) şi cea autohtonă;• Stabilirea gradului de promovare aPatrimoniului cultural autohton prin intermediulecranului televizat;• Ierarhizarea valorilor etico-estetice dominantepe ecran în vederea dezvăluirii impactului asupramodului şi stilului de viaţă al copiilor, modelelor decomportament preluate de ei în urma vizionărilor defilme;• Identificarea mostrelor de propagandă aviolenţei prin filmele de animaţie;• Scoaterea în evidenţă a preferinţeloraudiovizuale prin intermediul unor mini sondaje înmediul copiilor de diferite vârste.Pentru definitivarea Proiectului au fost utilizatemetode şi modalităţi de investigare a tematiciipropuse condiţionate de complexitatea problemelorabordate, implicând un grad de integrare întrediferite domenii ale audiovizualului (televiziune,cinematografie, video). Caracterul interdisciplinaral demersului ştiinţific, axat pe estetică, psihologieşi sociologie se pretează cel mai adecvat situaţieiactuale în spaţiul audiovizualului. Pentruelucidarea particularităţilor audiovizualului în celedouă spaţii de cercetare a fost utilizată metodaanalitico-comparativă. În cadrul investigaţiilor,de asemenea, au fost aplicate cele mai diversemetode de cercetare – de analiză şi sinteză,deductivă şi inductivă, sistematizarea, teoretizareaşi generalizarea materialului cercetat, precum şimetode aplicate direct pe teren, precum observaţia,interviul, sondajul, experimentul. Cercetările aufost precedate de elaborarea unui chestionar, înbaza căruia au fost supuşi unui sondaj de opiniicopii şi adolescenţi din mediul şcolar din maimulte raioane ale republicii.Analiza rezultatelor a scos în evidenţă tendinţatinerilor de a fi nişte ecranofagi înrăiţi, care petrec untimp record în faţa ecranului (fie cel al televizorului,al calculatorului, video etc.). În acest sens, ei suntexpuşi deosebit de puternic mesajelor audiovizuale.De aceea este important ca demersul artisticoesteticşi etic să înglobeze valori culturale naţionaleşi universale care ar contribui la prefigurareapersonalităţii.Rezultatele sondajului au determinat direcţiilede cercetare. Producţia audiovizuală ajunge laconsumator prin cele mai diverse filiere – televizor,video, Internet, telefonul mobil etc. Noul mijlocde comunicare în masă, Internetul, tot mai insistentintră in viaţa copiilor şi tineretului, luând parte activăla prefigurarea identităţii lor. Sondajul a arătat că pelocul întâi în clasamentul preferinţelor de a petrecetimpul liber se află navigarea pe Internet cu 78%, pelocul secund se plasează interesul faţă de televizor –66 %, urmat de lectură – 39% (în special în mediulfetelor). Pentru practicarea sportului au optat 36%(mai mult băieţii). Cele mai puţine opţiuni au avutradioul – 10 % şi doar 7% din respondenţi 1 au optatpentru vizionarea filmelor la cinematograf.Deşi Internetul propune o lume virtuală imensăcu posibilităţi nelimitate de comunicare, totuşi nuputem neglija importanţa televiziunii în procesulde prefigurare a nivelului axiologic al generaţieiîn creştere. În această ordine de idei, se impunescoaterea în evidenţă a direcţiei de activitate şi amesajelor dominante în TV autohtone. Trimiterileanalitice la fiecare post TV în parte, precum şi laaudiovizualul autohton, în general, au argumentatipoteza că producţia străină este preponderentă.Conceptul de program se axează pe trei elemente debază: ştiri, divertisment şi publicitate.Cel mai preferat gen de artă, care ocupăpartea leului în timpul liber al adolescenţilor, esteproducţia cinematografică (filme de toate genurile,seriale), predominant americană. Locul filmelorpentru copii şi adolescenţi, realizate în perioadasovietică, o parte din care erau stăpânite de spiritulideologiei comuniste, avându-i ca eroi pe pionierişi comsomolişti, le-au ocupat cele străine. Aceastaeste parte bună a lucrurilor. Ecranele au fostîmpânzite de universuri miraculoase şi eroi cu oaltfel de mentalitate şi cu alte idealuri. De marepopularitate printre tineri se bucură peripeţiilelui Indiana Jones, Spider-men, Iron-man, LaraCroft, Harry Potter, care au devenit idealuri pentruadolescenţi, alături de eroii lui Brad Pitt, RobertPeterson, Eddie Murphy, Jackie Chan, Van Damme,Win Diesel, Til Schweiger, Jennifer Lopez şi mulţialţii.Din păcate, elevii chestionaţi au manifestat1Suma e mai mare de 100% pentru că au fost alese câtevaopţiuni.nr. 4(19), decembrie 2010 - 75

Akademoso totală aderare la cultura audiovizuală străină, înspecial americană, care ocupă cea mai mare parteîn grilele de programe ale posturilor TV. În listafilmelor atât de ficţiune, cât şi a celor de animaţie,preferate de elevii chestionaţi, nu se găseşte niciuntitlu autohton (sau cel puţin producţie română).În perioada analizată – anii 2009-2010 – postulMoldova 1 n-a transmis niciun film realizat lastudioul Moldova-fi lm. Aproape toate posturileTV transmit filme cu Harry Potter, Transformers,Avatar, Batman, Spider-man, Războiul stelelor,X-file şi multe altele deosebit de populare la copii şiadolescenţi care prin intermediul lor nu numai că sefamiliarizează cu valorile şi stilul de viaţă american,dar şi-l acceptă ca model de viaţă, de comportament,de gândire.În mod special, filmele despre Harry Potterau bulversat mentalitatea copiilor, impunândnişte idealuri inventate pe care adolescenţii le iauca adevărate. Însuşi Harry Potter este înzestratcu forţe supranaturale. Acţiunile lui (neglijareatuturor instrucţiunilor şi încălcarea interdicţiilor)sunt în mare parte dictate de dorinţa de afirmare.Imitându-l, copiii încearcă chiar să exerseze vrăji,rămân decepţionaţi şi li se formează un complex alinferiorităţii.În vizorul cercetărilor un loc aparte este destinatdemersului ideatico-estetic al filmului de animaţie,care în epoca audiovizualului se impune ca cel maipopular gen al artei pentru copiii de toate vârstele.În aparenţă, televiziunea vine în faţa copiilor cu unbogat arsenal de filme de animaţie, incluse aproapepe toate posturile TV. Tânărul spectator, la oriceoră de zi sau de noapte, poate găsi pe micul ecranproducţie ce i-ar capta total atenţia. În comparaţiecu ultimii 20 de ani, situaţia la acest capitol parea fi mai mult decât satisfăcătoare. Cele mai noiproducţii cinematografice, care abia s-au lansat pemarele ecran, se derulează la TV.Autorii proiectului sunt de părere că atâtcanalele de televiziune specializate în proiectareafilmelor de animaţie (Jetix, Minimax, KidsKo etc.),cât şi celelalte care încearcă să satisfacă gusturiletuturor categoriilor de spectatori, preferă producţiicomerciale în care mesajul estetico-artistic sedevalorizează. Posturile TV autohtone prezintă înexclusivitate producţie străină şi întâietatea le re vinefilmelor (filme de ficţiune, lungmetraje şi serialeanimate etc.) realizate peste Ocean. Concomitentcu filmele de lung metraj, televiziunea, reieşinddin specificul său, a adoptat formula serialelorpentru toate categoriile de spectatori. Acest formatde filme este cel mai solicitat de toate posturile TV,astfel încât programele televizate sunt împânzite nunumai de telenovele lacrimogene latino-americane,dar şi de seriale ieftine de animaţie.Serialele de animaţie, la fel ca şi cele de ficţiune,promovează un stil american de viaţă, de gândire, delimbaj. Propagarea zi de zi prin intermediul eroilor(inclusiv şi a celor animaţi), a unor semne (brenduri,mărci de producţie) conturează un sistem de valorice include omul contemporan în ierarhia socială.Or, ierarhia valorică acceptă anumite semne.În Republica Moldova, efectele invaziei filmuluide animaţie comercial pe ecranele televizateşi influenţele lui asupra formării personalităţiicopilului n-au fost supuse unor analize. În studiul defaţă ne vom referi la câteva aspecte ale problemei. Înprimul rând, la fluxul enorm al filmelor de animaţiecare a scos treptat din circuit poveştile tradiţionaleşi basmul cult.La vârsta „micului faun” eroii filmelor deanimaţie sunt modele de imitaţie inconştientă atâtla nivel de limbaj, cât şi la cel de acţiune. Filmulde animaţie continuă să revoluţioneze conştiinţacopiilor, fiind model de imitaţie ce se plasează pelocul doi după modelul părinţilor. În mod special,aceasta se referă la copiii de vârstă preşcolară şi laelevii de vârstă mică care îşi formează personalitateaîn baza modelelor propuse de filmele de animaţiestrăine. Eroii animaţi îndrăgiţi la toate vârstele suntTom şi Jerry (30%). Celelalte locuri în clasamentulpreferinţelor au fost repartizate între: Shrek (5%),Spongebob (5 %), Michey Mouse (4 %), Avatar (3%), Spiderman (3 %), Pluto (2 %), Donald (2 %),Piter Griffit (2 %), ţestoasele Ninja etc.Filmul de animaţie a fost abordat prin mai multeprisme. Ne-am propus să examinăm şi universul ce-ldescoperă copilul în filmele şi serialele de animaţiede ultimă oră. El urmăreşte o lume în care dominălupta, goana după profit, după întâietate. Societateaeste prezentată în plin proces de dezintegrare, lamarginea unei catastrofe naturale sau a unui războistelar şi nu poate face faţă forţelor distructive.Eroii pozitivi ai poveştilor (ca Făt-Frumos şiIleana Cosânzeana, Voinicul etc.) au fost înlocuiţicu super-eroi. În luptele cu diverşi monştri, cuextratereştri sau roboţi sunt antrenate personaje detipul Super-man, Spider-man, Iron-man, Batmanetc., care au devenit eroii zilei pentru copii şiadolescenţi. Dacă poveştile tradiţionale propuneaueroi net pozitivi şi eroi net- negativi cu particularităţirespective uşor de delimitat, atunci filmele deanimaţie actuale aduc pe ecran eroi nedefiniţi înacest sens. Locul băieţaşului naiv confecţionatdin lemn – Pinocchio – l-a luat Robotboy, echipat76 - nr. 4(19), decembrie 2010

Educaţiecomplet pentru orice situaţie, gata oricând de luptă,sau de Astro Boy – băiatul cu inimă atomică (AstroBoy, 2008, regie David Dowers), la fel inventat casă lupte cu fiinţe din cosmos.Investigaţiile efectuate în traiectul Proiectuluiau demonstrat că filmul de animaţie contemporana afectat şi lumea interioară a copilului/adolescentului. Unele influenţe negative suntvizibile atât în jocurile, cât şi în creaţia tinerilor,dominate de mesajele şi imaginile eroilor maimult negativi. Dacă acum două decenii joculcopiilor era inspirat din poveştile populare, dintradiţiile şi bogăţia folclorului naţional, astăziel, fiind marcat de cele privite la TV, a devenitagresiv, absurd şi lipsit de sentimentul de bucurie.Pe timpuri, copiii erau într-un contact direct cucreaţia populară – de la poveşti şi legende pânăla cimilituri şi zicători. Prin ele se transmiteaufrumoasele tradiţii rituale de An Nou, Paparuda,Caloianul şi multe alte tradiţii naţionale pe careideologia timpului încerca prin toate metodelesă le stârpească din viaţa poporului nostru, darn-a reuşit, ele rămânând parte a identităţii sale.În schimb, această dezrădăcinare s-a produs încâţiva ani sub paravanul libertăţii audiovizualului.Începând de la siropoasele telenovele latinoamericane,care au schimbat peste noapte grijilecotidiene ale conaţionalilor noştri cu problemeleartificiale ale Mariei sau Santa Barbara, devenitesubiectul principal şi deseori unic al discuţiilor înfamilie şi în societate.Concluziile pe marginea investigaţiilor realizatenu sunt din cele mai îmbucurătoare. Efectelenegative ale influenţei TV asupra generaţiei anilor‘90, care au crescut şi s-au format în perioada uneilibertăţi şi liberalizări a pieţii audiovizualului, dau depe acum rezultatele. Copiii au devenit mai închişi,se confruntă cu dificultăţi de comunicare. Societateava rămâne în criză spirituală şi culturală atâta timpcât ecranul TV va continua să promoveze modele decomportament antisocial, agresiv, un mod de viaţămercantil.Proiectul şi-a propus să atenţioneze asupracâtorva momente cheie ce ţin de audiovizualulnaţional şi rolul lui în formarea tinerei generaţii.A fost realizat un studiu ştiinţific în intenţia de apune la dispoziţie un tablou complex şi veridicdespre cultura audiovizualului autohton în contextuleuropean (inclusiv, în comparaţie cu situaţia dinRusia), care scoate în evidenţă efectele ei negativeasupra formării tinerii generaţii. S-a încercat săse contureze un peisaj cât de complex posibil alaudiovizualului autohton din punct de vederecantitativ şi calitativ al mesajului valoric/ nonvalorictransmis.Trebuie de menţionat că proiectul a întreprinsnu numai o tatonare a terenului în domeniulaudiovizualului autohton, a mesajelor careinfluenţează tânăra generaţie, în perspectiva unorulterioare cercetări în domeniu, dar şi pretindea atenţiona societatea asupra problemelor ceţin de formarea noilor generaţii sub influenţaaudiovizualului.Sperăm ca rezultatele să atenţioneze societateaşi să se pună problema unor schimbări radicale înpolitica audiovizualului. În acest scop, sunt propusedirecţiile principale în care ar trebui orientateforţele CNA, a conducătorilor posturilor de TV, învederea îmbunătăţirii situaţiei create prin revedereaprogramelor TV şi susţinerea Patrimoniului culturalal Republicii Moldova. Un interes vital pentrustudiul dat ar trebui să manifeste şi cadrele didactice,părinţii pe care îi vizează direct problemele date.Unele concepţii vor fi utile în procesul instructivdidactic,contribuind la modernizarea lui.Studiul de faţă ar putea iniţia unele direcţii noiîn cercetarea ştiinţifică autohtonă ce ţine de culturaaudiovizuală, care a devenit una dominantă, implicatăadânc în procesul de socializare şi culturalizare aomului modern. Acest domeniu important pentruviaţa întregii societăţi până în prezent a rămas înafara cercetărilor ştiinţifice. Proiectul va acoperipe cât e posibil acest gol evident în cercetareaacademică naţională.Pentru prima dată în filmologia autohtonă s-afăcut o tentativă de a investiga în complex şi încomun cu cercetătorii din Rusia fenomenul Culturiiaudiovizuale şi infl uenţei ei asupra personalităţiiîn devenire. Investigaţiile respective pun în luminăgradul de globalizare a mesajului televizat în spaţiulautohton şi cel din Rusia, elucidând raportul dintreproducţia naţională şi cea străină promovată deposturile TV (respectiv din Rusia şi Moldova);premisele globalizării şi modalităţile de susţinere aidentităţii naţionale.Este evidentă necesitatea continuării proiectuluide faţă în cadrul căruia s-au studiat, analizat,interpretat producţiile audiovizuale, modalităţileprin care acestea pot fi evaluate şi valorificate,dar şi s-au stabilit noi aspecte ale acestei tematicistringente la ora actuală.nr. 4(19), decembrie 2010 - 77

AkademosDREPTUL LA VIAŢĂŞI FENOMENULMORŢII CEREBRALE78 - nr. 4(19), decembrie 2010Dr. hab. Ion GUCEACTHE RIGHT TO LIFE AND THEPHENOMENON OF CEREBRAL DEATHThe right to life appears undeniably as themost essential right in the system of fundamentalrights and freedoms, protected by internationaland national law. Starting from the fact that thisright has found refl ection also in the Constitutionof the Republic of Moldova, we aim to address anissue less treated in the legal literature-the rightsof a brain death persons; the issue of brain death,euthanasia, transplants of organs tapped after suchdeaths is insuffi ciently discussed in the Republic ofMoldova. In this context, the present study bringsclarity upon the matter of the rights of a brain deadperson. The author envisions that the new biomedicaltechnologies have reached a new level of infl uenceupon the human body, while also raising awarenesson the legal framework for these technologies. It isregretful to acknowledge that the legal frameworkof the Republic of Moldova regarding measures ofprotection of physical integrity as well as psychicalof a brain dead person is poorly covered. The authoremphasizes upon the standardization of the nationallegal framework regarding brain death with that ofthe European acquis.Într-o societate democratică modernă drepturileomului reprezintă o valoare incontestabilă.Din această cauză, constituţiile contemporanegarantează drepturile subiective ale omului, iarstatul se angajează să asigure o dezvoltare demnă,liberă şi echitabilă a individului în societate. Astfel,Constituţia Italiei (art. 2) constată că republicarecunoaşte şi garantează drepturile inviolabile aleomului 1 . Constituţia Republicii Federale Germanedeclară că drepturile omului consacrate în Legeafundamentală sunt obligatorii pentru puterealegislativă, puterea executivă şi justiţie ca dreptaplicabil în mod nemijlocit 2 . Republica Moldova,conform Constituţiei (art. 1), este un stat în caredemnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui,libera dezvoltare a personalităţii umane reprezintă1Constituţia Republicii Italiene. Bucureşti: ALL BEK, 2003.2Constituţia Republicii Federale Germane. Bucureşti: ALLBEK, 2005.valori supreme şi sunt garantate 3 . Dispoziţii similareconţine şi Constituţia României (art.1) 4 .Dreptul la viaţă este unul esenţial în sistemuldrepturilor şi libertăţilor fundamentale, apărateprin izvoare internaţionale şi naţionale de drept.Fără consacrarea şi protejarea lui efectivă protecţiacelorlalte drepturi ar putea să rămână fără obiect.Fiind condiţia primordială a exercitării tuturordrepturilor şi libertăţilor, dreptul la viaţă esteconsacrat în cele mai importante acte internaţionalede protecţie a drepturilor omului. DeclaraţiaUniversală a Drepturilor Omului, adoptată deAdunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948,consfinţeşte în art. 3: „Orice fiinţă umană are dreptulla viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale” 5 .Articolul 6 alin. (1) din Pactul internaţional cuprivire la drepturile civile şi politice are următorulconţinut: „Dreptul la viaţă este inerent persoaneiumane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege” 6 .Convenţia europeană pentru apărarea drepturiloromului şi a libertăţilor fundamentale, cunoscutăşi sub denumirea de Convenţia Europeană aDrepturilor Omului (în continuare Convenţia) (art.2), stipulează că dreptul la viaţă al oricărei persoaneeste protejat prin lege. 7 Convenţia (art. 3) 8 , careasigură inviolabilitatea fizică şi psihică a persoanei,evocă următoarele: nimeni nu poate fi supus torturii,nici pedepselor sau tratamentelor inumane oridegradante.Dreptul la viaţă şi-a găsit reflectare şi în art.24 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova,potrivit căruia statul garantează fiecărui om dreptulla viaţă şi la integritate fizică şi psihică 9 .În contextul dat, ne-am propus să abordămun aspect mai puţin tratat în literatura juridică– drepturile persoanei aflate în stare de moartecerebrală, întrucât în Republica Moldova sepolemizează puţin despre moartea cerebrală,eutanasie, transplantarea organelor prelevate înurma unor astfel de decese. Aceasta problemă devineşi mai stringentă în condiţiile în care în Republica3Constituţia Republicii Moldova. Chişinău: Moldpres, 2005.4Constituţia României. Bucureşti: ALL BEK, 2003.5Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10.12.1948.Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Bucureşti: Moroşan,2005, p. 62-67.6Drepturile omului, Documente adoptate de organisme internaţionale.Bucureşti: Adevărul, 1990, p. 81-82.7Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi alibertăţilor fundamentale. Consiliul Europei. Centrul de Informareşi Documentare în Moldova. Chişinău: Tipografia Centrală,fără an de ediţie, p. 6.8Convenţia europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi aLibertăţilor fundamentale, op. cit.9Constituţia Republicii Moldova, op. cit.

DreptMoldova se înregistrează o scădere a niveluluişi calităţii vieţii şi sănătăţii cetăţenilor, creştereamortalităţii, îmbătrânirea populaţiei 10 .Problemele ce ţin de realizarea dreptului laviaţă capătă o importanţă deosebită în legătură cuglobalizarea cunoştinţelor aplicative, mai ales acelor din domeniul medicinii, precum şi cu impactullor crescând asupra omului.În ultimele decenii în lume au avut loc progreseconsiderabile în domeniul ştiinţelor medicale şibiologice (fertilizare in vitro, inginerie genetică,transplantul de organe şi ţesuturi etc.), care au dusla apariţia unor noi probleme de natură medicalăşi etico-juridică. Noile tehnologii biomedicaleau atins un nou nivel de influenţă asupra corpuluiuman, ridicând şi problema reglementării juridicea acestora. Prin urmare, relaţiile dintre medicină şidrept trezesc un mare interes în societate.Pentru început vom încerca să facem uneleprecizări referitoare la noţiunea de „persoană” care,deşi pare a fi una clară, în realitate nu este. Dupăcum am observat, Convenţia consacră „dreptul laviaţă al oricărei persoane”, iar Declaraţia Universalăa Drepturilor Omului foloseşte expresia „orice fiinţăumană”. De aici rezultă că, odată ce articolul 2 alin.(1) din Convenţie vorbeşte despre dreptul la viaţăcare este recunoscut oricărei persoane, se are învedere anume persoana fizică, adică omul, fiinţaumană.O altă problemă care trebuie lămurită estemomentul în care apare dreptul la viaţă şi cât dureazăel, sau, după cum se menţionează în literatura despecialitate – delimitarea frontierelor dreptului laviaţă 11 . Problema ce ţine de apariţia dreptului la viaţăeste una destul de delicată din care motiv în literaturade specialitate s-au exprimat diferite opinii. Uniiautori consideră că momentul de început al vieţiieste „acela al viabilităţii potenţiale a fătului, acestaîncepând în principiu cu luna a 6-a de sarcină” 12 .Convenţia americană a drepturilor omului (art. 4alin.1) dispune că dreptul la viaţă este protejat prinlege chiar din momentul conceperii 13 . În literaturade specialitate predomină, totuşi, opinia (pe care o10Anuarul Statistic al Republicii Moldova 2009, www.statistica.md.11N. M. Vlădoiu, Protecţia constituţională a vieţii, integrităţiifi zice şi a integrităţii psihice: studiu de doctrină şi jurisprudenţă.Bucureşti, Editura Hamangiu, 2006, p. 9, 115.12N. M. Vlădoiu, op. cit. p. 128-129.13Convenţia americană a drepturilor omului adoptată la ConferinţaSpecializată Inter-Americană privind drepturile Omului,san Jose, Costa Rica, 22 noiembrie 1069, http//www.cidh.oas.org/Basicos/English/Basic.TOC.htmîmpărtăşim şi noi), că momentul de început al vieţiiunei persoane este cel al naşterii 14 .Fosta Comisie Europeană a Drepturilor Omuluiîn decizia X c/Anglia constată că noţiunea de „oricepersoană” nu poate viza decât o persoană născută.În viziunea Comisiei nimic nu indică faptul căaceastă expresie ar putea să se aplice unui subiect dedrept înainte de naşterea sa. Ca argument, Comisiaapelează şi la alin. (2) art. 2 privind dreptul la viaţăal oricărei persoane (moartea nu este considerată cafiind cauzată prin încălcarea articolului respectiv încazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgereabsolut necesară la forţă: pentru a asigura apărareaoricărei persoane împotriva violenţei ilegale; pentrua efectua o arestare legală sau pentru a împiedicaevadarea unei persoane legal deţinute; pentru areprima, conform legii, tulburări violente sau oinsurecţie), care prin însăşi natura lor vizează numaipersoane născute şi nu au cum să fie aplicate copiilornenăscuţi 15 . În aceeaşi cauză Comisia a constatat căodată ce Convenţia nu defineşte noţiunea de „viaţă”,folosită în textul art. 2 alin. (1), în procesul deaplicare a dispoziţiilor cuprinse în articolul respectivurmează să fie luate în consideraţie următoareleipoteze:- noţiunea de „viaţă” utilizată în art.2 alin. (1)nu priveşte în niciun chip, copilul conceput;- copilului nenăscut i se recunoaşte un „dreptla viaţă” care ar putea cuprinde anumite limităriimplicite 16 .Pornind de la jurisprudenţa fostei ComisiiEuropene a Drepturilor Omului, dar mai ales aactualei Curţi Europene a Drepturilor Omului, înliteratura de specialitate şi în practica judecătoreascăa unor state membre ale Consiliului Europei dreptulla viaţă nu este altceva decât dreptul de a trăi şi nudreptul la o viaţă demnă 17 .Foarte strâns legat de dreptul la viaţă estefenomenul morţii, care în cultura contemporanăocupă un spaţiu deosebit, întrucât printre elementele14N. M. Vlădoiu, op. cit. p. 126, Л. Гырла, Конституционноеправо человека на жизнь: проблемы уголовно-правовойохраны. Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova laetapa actuală. Materialele conferinţei internaţionale ştiinţificopractice“Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova laetapa actuală”, Chişinău: Tipografia Centrală, 2004, p. 1095-1102.15Comisia EDH, decizia din 13 mai 1980, nr. 8416/1979, X c/Royaume-Uni, DR nr. 19, p. 9.16Idem, paragr. 17.17Apud C. Bîrsan, Convenţia europeană a drepturilor omului.Comentariu pe articole, vol. I. Drepuri şi libertăţi. Bucureşti:C.H.Beck, p. 170.nr. 4(19), decembrie 2010 - 79

Akademosstructurale ale acestuia găsim atât conceptul filozofic,cât şi criteriile medicale şi juridice ale morţii.La fel ca şi naşterea, şi momentul când se sfârşeşteviaţa constituie o problemă neelucidată până la capăt,deoarece viaţa nu părăseşte concomitent întregorganismul uman. Din aceste considerente, în ultimiiani, ideea şi definiţiile morţii sunt discutate tot maimult, îndeosebi datorită perfecţionării tehnicilor deresuscitare a organismului şi dezvoltării sistemelorartificiale de menţinere a vieţii.În cea mai simplă definiţie, moartea presupuneîncetarea vieţii. O astfel de abordare este consideratăproblematică, deoarece o persoană care nu mairespiră îşi încetează existenţa, dar aceasta nuînseamnă că ea este moartă 18 .În antichitate, o persoană era consideratădecedată din momentul în care aceasta înceta sămai respire. Dovada morţii era stabilită cu ajutoruloglinzii care era apropiată de fosele nazale pentru aobserva dacă pe aceasta apar sau nu vaporii prezenţiîn respiraţie.Doar la prima vedere constatarea morţii de cătremedic reprezintă un proces ordinar. Istoria erorilor înacest domeniu a apărut odată cu existenţa omului, carea descoperit caracterul inevitabil al morţii şi s-a învăţatsă distingă ceea ce este mort de ceea ce este viu.În cunoscuta lucrare Greşeala lui Romeo deLyall Watson sunt prezentate numeroase fapte, chiarla limita minunilor, când „răposaţii” înviau şi creauanumite probleme celor din jur 19 . De menţionat căasemenea „minuni” se întâmplă chiar şi în zilelenoastre. Este şi cazul recent al Lydiei Paillard, ofranţuzoaică în vârstă de 60 de ani care a revenit laviaţă după 14 ore de moarte cerebrală. Specialiştiispun că cel mai probabil pacienta a suferit o crizăseveră de epilepsie care i-a indus în eroare pedoctori. Între timp, familia acesteia reclamă o eroareşi a angajat un avocat intenţionând să declanşeze oacţiune în justiţie 20 .Întrucât pe noi ne interesează anume moarteacerebrală, am hotărât să aducem un scurt istoric alacestei probleme. Primul pas spre stabilirea unornoi criterii ale morţii individului a fost înregistrat înSUA. Deja în 1915 un celebru chirurg din Chicago,care practica în mod deschis eutanasia, justifica18Plato. Conception of the Relations Between Moral Philosophyand Medicine, Perspectives in Biology and Medicine, JohnsHopkins University Press, vol. 44, nr. 3, 2001, p. 353-367.19Llyal Watson. The Romeo error: A matter of life and death,Anchor Press. First Edition, 1975.20Unimedia, Portalul de ştiri nr.1 din Moldova, accesat la26.10.10.80 - nr. 4(19), decembrie 2010acţiunile sale printr-un criteriu radical diferit lastabilirea faptului morţii unei persoane – criteriulneurologic, bazat pe leziunile ireversibile la nivelulcreierului. „Suntem în viaţă datorită creierului ...Pentru cei care au creier mort sau acesta lipseşteo astfel de existenţă teribilă nu poate fi numităviaţă". 21La mijlocul secolului XX, dezvoltarea unor noidomenii de medicină, cum ar fi, de exemplu, terapiaintensivă, a contribuit la apariţia unor noi metode detratament. Credem că printre realizările remarcabileale tehnologiei medicale trebuie să fie considerateinvenţia aparatului de ventilaţie pulmonarăartificială, care a făcut posibilă oxigenarea adecvatăa pacienţilor aflaţi în stare inconştientă şi creareavasopresoarelor ce asigură condiţiile de întreţinerepe termen lung a vieţii pacienţilor cu leziunicerebrale severe, care până atunci decedau înurma complicaţiilor cardiovasculare şi respiratoriiadiacente.De-a lungul timpului, chestiunea privindmoartea cerebrală şi starea în care se află pacientula devenit obiectul multor dezbateri medicale,filozofice, juridice, ba chiar şi politice. Astfel, încăîn anul 1959, cercetătorii francezi 22 au descris pentruprima dată starea a 8 pacienţi internaţi în salonul deterapie intensivă, unde le-a fost aplicată ventilaţiapulmonară artificială şi cărora le lipseau totalmentereflexele stem, reacţia la stimuli de durere şi reacţiilepupilelor la lumină. În toate cazurile, stopul cardiaca avut loc în termen de 72 de ore după fixarea acesteistări, iar datele autopsiei obţinute mai târziu auindicat modificări necrotice pronunţate în substanţacreierului. Această stare de comă a fost numită„comă depăşită” (le coma dépassé), fenomen careulterior a devenit cunoscut sub numele de creierulmort. Bineînţeles, la un interval scurt de timp, dupămoartea creierului survine moartea biologică, însăviaţa într-un organism comatos poate fi menţinutăîn mod artificial zile, sau poate chiar şi câtevaluni, cu ajutorul aparatului de respiraţie artificialăşi de circulaţie a sângelui. Din păcate, principalullucru care trebuie subliniat este faptul că circulaţiasângelui şi respiraţia artificială nu sunt în stare săresusciteze pacientul, deoarece medicina nu poatesă revigoreze un pacient cu diagnosticul moartecerebrală.21The Defi nition of Death: Contemporary controversies, IHUPRESS, 1999, p. 7.22P. Mollaret, M Goulon. Le coma depasse (memoire preliminaire).Paris: Rev Neurol, 1959, 101: 3-15.

DreptAstfel, noile tehnologii au făcut posibilămenţinerea corpului pacientului în stare „suspendată”terminală pentru o perioadă relativ lungă de timp,dar din care există doar o singură „ieşire” – moarteabiologică. Despre organismul în care se menţineartificial circulaţia sanguină şi respiraţia artificialăse poate spune că acesta nu este „nici viu, nicimort”. Cel mai important fapt în acest caz este căstarea fiziologică a organelor interne vitale (inima,plămânii, ficatul etc.) este conservată, adică ele potfi folosite pentru transplant.S-ar părea că soluţia transplantării este găsită,deoarece anual în urma unor catastrofe sau accidentemor mulţi oameni, preponderent la o vârstă fragedă.Menţinându-i artificial funcţiile vitale ale corpuluiunui pacient cu diagnosticul moarte cerebrală,putem obţine un număr suficient de organe necesarepentru transplant. Conform tradiţiilor însă nu putemconstata moartea pacientului în prezenţa, deşiartificiale, a respiraţiei şi circulaţiei artificiale asângelui. Prin urmare, orice încercare de a prelevadin organismul care „răsuflă” anumite organe esteconsiderată omor premeditat. Nu contează pierdereaireversibilă a cunoştinţei, deoarece nu doar creieruleste factorul ce determină moartea biologică.Iată de ce în faţa medicinii, a transplantologiei,a apărut o întrebare cu totul nouă: este posibilătrecerea de la criteriul cardio-pulmonar tradiţional(moartea naturală) la un nou criteriu – neurologic,şi constatarea faptului morţii unei persoane în bazamorţii cerebrale ireversibile?Această problemă a fost soluţionată de comitetulad-hoc din cadrul Şcolii Medicale din Harvardîn 1968. În raportul prezentat la şedinţa de lucrua comisiei a fost propus ca, de rând cu criteriultradiţional, să fie aplicat şi unul nou – „moarteagenerală a creierului” (whole brain death), prin caremedicilor să li se acorde dreptul legal de a folosiorganele pacientului în transplantaţie. Aici trebuiesă subliniem că „moartea creierului” şi „moarteanaturală” sunt noţiuni ce indică unul şi acelaşifenomen – faptul încetării vieţii.Această constatare exprimă punctul cel maidureros al bioeticii moderne – nici profesioniştii,nici cetăţenii nu pot accepta un nou criteriu almorţii, faptul că pacientul cu diagnosticul „moartecerebrală” este deja mort. „Pacientul la care s-aconstatat moartea creierului este un cadavru viu,cum se spune, un preparat „inimă – plămâni” 23 .În Japonia, începând cu anul 1983, s-au purtatdiscuţii la nivel naţional asupra conceptului morţiicerebrale şi transplantului. Aceste polemici s-au23Смерть мозга , ruWiki.comsoldat cu conceptualizări legislative extrem devaloroase, care din cauza barierelor lingvistice nusunt bine cunoscute în spaţiul european. Legea cuprivire la transplantul de organe a Japoniei, adoptatăîn 1997, permite persoanei să aleagă între stabilireamorţii cerebrale sau tradiţionale şi, conform acesteipreferinţe, să fie inclusă în registrul donatorilor 24 .În legislaţia Republicii Moldova prin moarte(deces) se subînţelege stingerea integrală şiireversibilă a activităţii biologice a proceselorvitale ale organismului, 25 iar moartea cerebralăeste definită drept stopare ireversibilă a activităţiicerebrale cu suportul (protejarea) funcţiilor vitaleale organismului 26 .Cu părere de rău, legislaţia noastră nu conţineprevederi care ar stabili măsuri de protecţie aintegrităţii fizice şi psihice a individului aflat încondiţii de moarte cerebrală, cu toate că dreptul laviaţă presupune „simpla facultate a individului de atrăi în sens fizic” 27 .Legea Republicii Moldova privind transplantulde organe, ţesuturi şi celule umane nr. 42-XVI din06.03.2008 28 , stabileşte că în cazul apariţiei unuipotenţial donator decesul acestuia trebuie săfie confirmat până la iniţierea procedurii legalede donare. Decesul va fi confirmat prin una dinurmătoarele proceduri:- după un stop cardiorespirator, iresuscitabil şiireversibil, la o persoană cu temperatura normalăsau aproape normală, decesul se confirmă la uninterval de minimum 5 minute după efectuareatuturor măsurilor de reanimare, pe parcursul căroratoate testele demonstrează fără dubii că nu existăcirculaţie sangvină spre creier şi organele vitale;- la persoana cu schimbări ireversibile în centrelevitale ale creierului, decesul se confirmă prin teste(criterii) specifice, aprobate de Ministerul Sănătăţii,în timp ce funcţia cardiorespiratorie este menţinutăartificial.La rândul lor, criteriile clinice de constatare amorţii cerebrale sunt stabilite în Instrucţiunea cuprivire la confirmarea decesului în baza constatării24S.J. Youngner, The Defi nition of Death: Contemporary Controversies,SUA, Johns Hopkins University Press, 1999.25Ordinul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova despreaplicarea Legii privind transplantul de organe şi ţesuturi umaneîn Republica Moldova nr.297 din 16.12.1999, Monitorul Oficialal Republicii Moldova nr.29-30/99 din 16.03.2000.26 Ibidem.27I. Dogaru, D. C. Dănişor. Drepturile omului şi libertăţilepublice. Chişinău: Zamolxe, 1998, p. 87.28Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldovanr.81/273 din 25.04.2008.nr. 4(19), decembrie 2010 - 81

Akademosmorţii ireversibile a creierului (moarte cerebrală) 29şi includ următoarele: pupilele în poziţie mediesau dilatată; absenţa reflexului fotomotor; absenţamişcărilor oculare spontane sau provocate; absenţamişcărilor spontane ale pleoapelor; absenţa reflexuluicorneal; absenţa reflexelor oculovestibulare;absenţa reflexelor oculocefalice; absenţa mişcărilormuşchilor faciali; absenţa mişcărilor muscularespontane; absenţa reflexului de vomă; absenţareflexului de tuse, absenţa răspunsului la acţiuneaatropinei; absenţa respiraţiei spontane confirmatăde testul de apnee la un pCO 2de 60 mm col.Hg.Toate aceste semne clinice permit constatarea morţiicerebrale cu condiţia păstrării lor pe parcursula 12 ore şi cu efectuarea electroencefalografiei(EEG). Instrucţiunea menţionată stabileşte şi oserie de investigaţii instrumentale utile (facultative,neobligatorii) pentru aprecierea morţii cerebrale:electroencefalografia (EEG); arteriografiacerebrală: dopler sonografia transcraniană; scanarearadionucleidă.În România, Legea privind reforma în domeniulsănătăţii nr. 95 din 14.04.2006 30 , în Anexa nr.3,prevede că diagnosticul morţii cerebrale sestabileşte pe baza următoarelor criterii: examenclinic (starea de comă profundă, flască, reactivă;absenţa reflexelor de trunchi cerebral); absenţaventilaţiei spontane, confirmată de testul de apnee;traseu electroencefalografic care să ateste lipsaelectrogenezei corticale. Legea precizează că cele3 examene care confirmă moartea cerebrală serepetă la un interval de cel puţin 6 ore pentru adulţi.Pentru copii, intervalul este: 48 de ore pentru nounăscutulcu vârsta între 7 zile şi 2 luni, 24 de orepentru copilul cu vârsta între 2 luni şi 2 ani, 12 orepentru copilul cu vârsta între 2 şi 7 ani. Pentru copiiicu vârsta de peste 7 ani intervalul este acelaşi ca laadulţi. La nou-născutul cu vârsta mai mică de 7 zilenu se declară moartea cerebrală.În prezent, la nivel mondial moartea cerebralăeste definită ca încetarea completă şi ireversibilă atuturor funcţiilor cerebrale, inclusiv a trunchiuluicerebral, înregistrată în procesul de funcţionarea inimii şi de ventilaţie mecanică a plămânilor.Excepţie face doar Marea Britanie, unde numai29Anexa nr. 3 la Ordinul Ministerului Sănătăţii al RepubliciiMoldova despre aplicarea Legii privind transplantul deorgane şi ţesuturi umane în Republica Moldova nr.297 din16.12.1999. Monitorul Oficial al Republica Moldova nr.29-30/99 din 16.03.2000.30Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372din 28.04.2006.moartea trunchiului cerebral este echivalată cumoartea persoanei. Astfel de situaţii sunt frecventeîn secţiile de neuro- reanimatologie, în special lapacienţii cu leziuni traumatice cerebrale severe sauhemoragii spontane cerebrale.Problema morţii cerebrale devine mult maisemnificativă în cazul în care pacientul este privitca un potenţial donator. În acest caz, sporeşteincomensurabil responsabilitatea morală şi juridicăa consiliului de medici care constată oprireacirculaţiei sanguine cerebrale şi, în consecinţă,moartea cerebrală. Cei mai mulţi cercetători aiacestei probleme 31 cred că pentru un diagnosticabsolut indubitabil al morţii cerebrale nu suntsuficiente doar investigaţiile clinice, deoareceniciunul dintre semnele clinice nu este sigur. Prinurmare, o importanţă deosebită are confirmareainstrumentală oportună şi exactă a morţii cerebrale 32 .În caz contrar, ne vom confrunta cu problemesimilare „medicilor transplantologi” din FederaţiaRusă 33 , procesul asupra cărora a demonstrat că şi ceimai experimentaţi medici, experţi din alte domenii,inclusiv judecătorii care au examinat cazul, seorientează destul de greu în transplantologie şi maiales în situaţii cu implicarea persoanelor aflate înstare de moarte cerebrală.Succesele înregistrate de transplantologie necesitătot mai multe organe vitale, ceea ce reclamă permanentcăutarea de noi surse de „materie primă”. Pe de altăparte, şi criteriul morţii cerebrale este în continuăschimbare, precum şi noi grupuri de oameni bolnaviincurabil se încadrează în noile criterii de moarteale omului, adică grupuri ce pot fi deconectate de lasistemul de susţinere artificială a activităţii vitale.Astfel, spre exemplu, a apărut criteriul denumitmoartea scoarţei cerebrale. Schimbarea accentuluiîn constatarea decesului – de la întregul creier lafuncţionarea scoarţei cerebrale, – adică absenţasemnelor de conştiinţă pentru constatarea „morţiisociale” a unei persoane este, într-adevăr, o noutateîn raport cu opiniile seculare şi dezbaterile despreesenţa morţii.Substratul anatomic al conştiinţei este scoarţa31И.Д. Стулин, А.Л. Мусин, Р.С. Мусин и др. Диагностикасмерти мозга: Методические рекомендации для врачейдепартамента здравоохранения Москвы. М., 2003; А.Э.Уолкер. Смерть мозга. М.: Медицина, 1988; E.F. WijdicksBrain Death. Philadelphia. Lippincott: Williams & Wilkins2001.32I. GuceacCurs elementar de drept constituţional, vol. II. Chişinău:Tipografia Centrală, 2004, p. 92.33T. Батенева, «Дело врачей трансплантологов»: акт третий,www.izvestia.ru/investigation/article, accesat la 20.09.10.82 - nr. 4(19), decembrie 2010

Dreptcerebrală, datorită căreia noi ne identificăm caoameni, adică percepem lumea înconjurătoare,suntem capabili să gândim, să comunicăm, să nefixăm sarcini, aceasta însemnând că necroza scoarţeipoate servi un argument temeinic pentru constatareadecesului omului.În acest sens apare problema identităţiipersonale, care a fost caracterizată prin prismaa două criterii: continuitate fizică (acelaşi corp,acelaşi creier) şi continuitate psihologică (aceleaşiamintiri, acelaşi caracter). J. Locke susţinea cel dealdoilea principiu ca fiind primordial, considerândcă memoria, conştiinţa este ceea ce îl face pe om,iar în opinia lui Bernard Williams continuitateacorporală este o condiţie necesară identităţii 34 .Ambele teorii nu se pot aplica însă în cazulpacientului cu diagnosticul moarte cerebrală,pentru că în cazul criteriului continuităţii fizicecreierul său este mort, fapt ce indică o schimbarea identităţii corporale, deşi corpul rămâne acelaşica şi mai înainte de intrarea în moarte cerebrală.Iar în cazul continuităţii psihologice, deşi mediciisusţin că încetarea activităţii creierului duce lapierderea conştiinţei şi a memoriei, nu s-a pututdemonstra că acea stare de inconştienţă, denumităireversibilă, nu poate fi urmată de un moment derevenire.Astfel, moartea ireversibilă a conştiinţei lanivelul structurilor anatomo-fiziologice ale scoarţeicerebrale, criteriul „moartea scoarţei cerebrale”deschide pentru medicină şi societate o cale foartepericuloasă şi alunecoasă, deoarece pierdereaireversibilă a raţiunii este sindromul pacienţilor înstare vegetativă pasivă care pe parcursul mai multorluni sau chiar ani de zile, sunt plasaţi în saloanede terapie intensivă, iar imposibilitatea activităţiiconştientizate este un semn al anencefaliei.Anencefalia este o monstruozitate incompatibilăcu viaţa, caracterizată prin lipsa cerebelului şiencefalului asociată cu absenţa oaselor plate alecutiei craniene 35 . Această afecţiune este extrem derară (2-3 cazuri la o mie de noi-născuţi), cu sfârşitletal, provocând moartea la numai câteva ore de lanaştere, deşi sunt cunoscute şi excepţii 36 . 34Apud Nicolae Stan, Paul Marinescu. Filosofi e. Bucureşti:Editura Economică”, 2002.35http://www.pcfarm.ro/dictionar36 ∗ Nicholas Coke din Pueblo, Colorado, este primul copil care areuşit să supravieţuiască până la vârsta de un an, cu toate că naturanu l-a înzestrat cu creier, din cauza anencefaliei. Supravieţuirealui Nicholas până la vârsta de un an poate fi consideratăun adevărat miracol, continuând să uimească comunitatea medicală(http://www.ziare.com/articole/copil+nascut+anencefalie).Cu toate acestea, în realitate problema s-adovedit a fi una greu de soluţionat. Este posibil oareca până la moartea naturală (biologică) a acestora,anencefalii să fie recunoscuţi un fel de oameni„socialmente morţi” şi, la fel ca în cazul „morţiicerebrale”, să li se preleve organele vitale pentrutratamentul unor alţi copii care suferă la fel de boliincurabile, cum ar fi, de exemplu, malformaţiilecardiace congenitale, şi care sunt sortiţi morţiifără transplantarea unui organ străin, dar sănătos.Pericolul care însoţeşte noul criteriu se manifestă nunumai în raport cu copiii cu defecte de dezvoltarecongenitale, dar şi în raport cu bolnavii în starevegetativă pasivă, adică în raport cu cei care „duc”un mod vegetativ de viaţă în paturile din spital.Acest pericol este determinat de faptul că pentrua preleva organele pentru transplantare bolnaviicu diagnosticul „moarte cerebrală” urmează să fieeutanasiaţi.Peter Singer, unul dintre cei mai cunoscuţifilozofi moderni, este de părere că „deşi pot suferi,feţii, bebeluşii şi oamenii cu handicapuri grave nuau capacităţi de a-şi plănui sau anticipa viitorul; prinurmare, e admisibil din punct de vedere moral, înanumite circumstanţe, să li se pună capăt vieţii” 37 .George J. Agich şi Royce P. Jones au exprimatopinia potrivit căreia dacă nu există viaţă cognitivăsau afectivă, nici gânduri sau sentimente, niciinteracţiune socială cu mediul, nu e nimic care sălegitimeze adăugarea adjectivului „sapiens” lasubstantivul „homo” 38 .Este de menţionat că actualmente se accepta catratamentele medicale moderne să nu fie aplicatepersoanelor, definite ca „morţi vii”, împotrivavoinţei acestora 39 . Drept exemplu serveşte şi odirectivă a Academiei de Ştiinţe Medicale dinSuedia, adoptată la 20 aprilie 1977, conform căreiaîn prezenţa persoanelor în pericol de moarte, a cărorafecţiune evoluează de o manieră ireversibilă şi carenu pot avea o viaţă rezonabil conştientă, medicul nuUn alt caz este cazul “Marcelei”(http://pt.wikipedia.org/wiki/Anencefalia), care a avut loc în oraşul Patrocínio Paulista, Brazilia.Copilul diagnosticat ca anencefalic a trăit timp de un anopt luni şi douăsprezece zile după naştere. Fata, pe nume Marcelade Jesus, s-a născut la 20 noiembrie 2006 şi a murit de pneumonieaspergiloasă pe 31 iulie 2008. Marcela nu a avut nicimăcar cortexul cerebral, doar tulpina creierului, responsabilăpentru respiraţie şi puls.37Apud Peter J. King. O sută de fi lozofi . Viaţa şi opera celormai mari gînditori ai lumii. Enciclopedia RAO, 2006, p. 182-183.38George J. Agich and Royce P. Jones. Personal Identity andBrain Death: Critical Response Philosophy and Public Affairs,vol. 15, no. 3, (Summer, 1986), p. 267-274.39I. Dogaru, D. C. Dănişor. Drepturile omului şi libertăţilepublice. Chişinău: Zamolxe, 1998, p. 91.nr. 4(19), decembrie 2010 - 83

Akademoseste obligat să utilizeze toate resursele terapeuticecare ar duce la prelungirea vieţii 40 .Apariţia concepţiei „moarte cerebrală” provoacănu numai dezbateri teoretice între profesionişti, darşi acţiuni concrete, cum ar fi cele din cadrul Centruluide medicină din Pittsburgh 41 . Centrul Medical alUniversităţii din Pittsburgh „Politica de gestionarea bolnavilor incurabili care după moarte pot devenidonatori de organe” propune recoltarea organelor,cât mai repede posibilă, de la anumiţi pacienţi careau murit de insuficienţă cardiopulmonară. Acestfapt impune, de asemenea, un consens cu privire lastatutul juridic şi moral al donatorului pe parcursulmorţii şi la confirmarea decesului.În viziunea noastră, chiar dacă am putea vorbi deo eutanasiere pasivă prin refuzul acordării îngrijiriimedicale, în medicină s-ar produce o întreagărevoluţie în conceperea termenului de deces şi s-arpune în pericol demnitatea fiinţei umane, adică apacientului aflat în stare de comă, întrucât chiardacă pacienţii în moarte cerebrală sunt morţi, acestanu e un motiv ca şi corpurile lor să fie moarte 42 .Probabil că şi din aceste considerente în literatura despecialitate nu este acceptată concepţia „dreptuluide a muri” ca un corelativ al „dreptului la viaţă” 43 .Răspuns la întrebarea – există oare dreptul de a muri?– a fost formulat într-o manieră curioasă de CurteaEuropeană a Drepturilor Omului în cauza Prettyversus Marea Britanie 44 . În hotărârea pe margineaacestui caz instanţa europeană a constatat că, întoate situaţiile în care a fost chemată să se pronunţecu privire la interpretarea art. 2 din Convenţie, apus accentul pe obligaţia pe care o impune acesttext statelor semnatare de a proteja viaţa. Din acesteconsiderente, Curtea nu este convinsă că „dreptul laviaţă” garantat de art. 2 s-ar putea interpreta în sensulcă ar comporta şi un aspect negativ. În viziuneaCurţii, textul evocat nu este de natură să creeze undrept la autodeterminare, potrivit căruia un individar putea alege moartea mai degrabă decât viaţa.Mai mult decât atât, instanţa europeană considerăcă textul acestui articol consacră, înainte de toate,40Apud Jaques Robert. Libertes politiques et droits de lיomme.Paris: Montchresien, 1988, p. 176.41www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10126534.42Michael B. Green and Daniel Wikler. Brain Death and PersonalIdentity, Philosophy and Public Affairs, vol. 9, no. 2,(Winter, 1980), p. 105-133.43V. Duculescu. Protecţia juridică a drepturilor omului.Bucureşti: Lumina Lex, 2008, p. 315.44Cauza Pretty contra Marii Britanii, Nr. de aplicare 2346/02,Strasbourg, 29 iulie 2002, http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.aspitem=1&portal=hbkm&action, accesat la 06.09.2010.interzicerea forţei sau a oricărui alt comportamentsusceptibil să provoace decesul unei fiinţe umaneşi în niciun caz el nu conferă individului dreptul dea pretinde statului să-i permită sau să-i facilitezedecesul 45 .Este important să cunoaştem că din conţinutuldreptului la viaţă, protecţia căruia este instituităprin articolul 2 din Convenţie, reiese obligaţia cerevine statelor membre de a nu cauza moartea uneipersoane, cu excepţia situaţiilor precizate în alineatulal doilea din acest articol şi obligaţia de a lua toatemăsurile care se impun pentru protejarea efectivă adreptului la viaţă ale tuturor persoanelor, inclusiv şial celor cu diagnostic „moarte cerebrală”.Ţinând cont de aspiraţiile europene ale RepubliciiMoldova, trebuie să conştientizăm necesitateastandardizării legislaţiei naţionale în domeniu laaceste exigenţe. Legislaţia noastră conţine uneleprevederi chemate să asigure protecţia dreptului laviaţă. Spre exemplu, Legea cu privire la exercitareaprofesiunii de medic 46 obligă medicul să manifeste,în orice condiţii de exercitare a profesiunii,disponibilitate, corectitudine, devotament şirespect faţă de fiinţa umană; să respecte cu stricteţedrepturile şi interesele legitime ale pacientului;să ceară consimţământul pacientului pentru oriceprestare medicală conform legislaţiei; să se abţinăde la satisfacerea rugăminţii bolnavului de a i securma viaţa (eutanasierea) (art. 17). Legea (art.18) dispune ca orice intervenţie medicală să fieefectuată doar cu acordul pacientului, cu excepţiasituaţiilor când starea lui fizică şi psihică nu-ipermite să ia o decizie conştientă sau în alte situaţiistabilite de legislaţie. Un alt exemplu este Legeaprivind transplantul de organe, ţesuturi şi celuleumane scopul căreia ţine de asigurarea protecţieidrepturilor donatorilor şi beneficiarilor de organe.Totodată, Legea consacră (art. 3) unele principiigenerale care orientează procesul de transplantarespre protecţia demnităţii şi identităţii fiinţei umaneşi garantează fiecărei persoane, fără discriminare,respectarea integrităţii şi altor drepturi şi libertăţifundamentale în cazul transplantului de organe,ţesuturi şi celule; apărarea drepturilor şi libertăţilorpersoanei şi prevenirea comercializării părţilorcorpului uman. Conform Legii menţionate (art.13), prelevarea este posibilă în cazul în care există45Idem, paragr. 39.46Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic nr. 264-XVI din 27.10.2005. Monitorul Oficial al Republicii Moldovanr.172-175/839 din 23.12.2005.84 - nr. 4(19), decembrie 2010

Dreptconsimţământul persoanei respective de dinainte dedeces, exprimat în conformitate cu legea. În cazul încare consimţământul lipseşte, donarea este posibilădacă nu a fost exprimat refuz în scris pentru donaredin partea a cel puţin unui membru adult al familiei,altor rude de gradul I sau a reprezentantului legal aldecedatului.Această Lege însă conţine şi prevederiambigui care pot genera cazuri de încălcare adreptului pacientului la autodeterminare. Astfel,potrivit Legii (art. 13 alin. (4)), donarea esteposibilă fără consimţământul rudelor apropiatesau al reprezentantului legal dacă niciuna dinrudele apropiate sau reprezentantul legal, dupădeclararea legală a decesului, nu s-a adresat pentrua-şi exprima opţiunea cu privire la donare, iar datedespre rudele apropiate sau reprezentantul legalal persoanei decedate lipsesc. Circumstanţeledescrise creează un anumit pericol pentru viaţapersoanelor aflate în instituţiile medicale în starede moarte cerebrală şi nu numai a lor, deoarecenu este prevăzut mecanismul sau procedura deînştiinţare a rudelor apropiate sau reprezentantuluilegal al persoanei decedate pentru ca aceştia să-şiexprime consimţământul, astfel ca în caz afirmativsă fie posibilă prelevarea organului în termenulşi starea în care să permită transplantarea. Legeanu oferă soluţii nici pentru cazurile în care aceştiaefectiv nu sunt în stare să-şi exprime opţiuneapro sau contra prelevării (aflarea peste hotarelerepublicii, absenţa de la domiciliu sau serviciu,lipsa informaţiei privitor la locul de aflare alacestora ş.a.). Astfel, apare iminentă necesitateade modificare a Legii cu privire la transplantulde organe cu prevederi care ar stabili dispoziţiiclare pentru reglementarea termenului şi moduluiîn care trebuie informate rudele apropiate saureprezentantul legal al persoanelor decedate,actele care urmează a fi completate şi persoaneleresponsabile etc.În acest sens trebuie să racordăm Legeamenţionată şi la Recomandarea 1418 (1999) aAdunării Parlamentare a Consiliului Europeiintitulată „Protecţia drepturilor omului şi ademnităţii bolnavilor incurabili sau muribunzi”,prin care Comitetului de Miniştri i se recomandăsă încurajeze statele membre ale Consiliului sărespecte şi să protejeze demnitatea bolnavilorincurabili sau muribunzi, deoarece dreptul la viaţăal acestora este garantat de statele membre aleConsiliului Europei, în conformitate cu dispoziţiilearticolului 2 al Convenţiei, care dispune că„moartea nu poate fi cauzată cuiva în modintenţionat” 47 . În Recomandare se menţioneazăexpres obligaţia statelor de a asigura protejareadreptului pacientului incurabil sau muribund laautodeterminare, în timp ce sunt luate măsurilenecesare pentru a se asigura că nicio persoană cuo boală incurabilă sau o persoana muribundă nueste tratată împotriva propriei voinţe, precum şiasigurând că aceasta nu este influenţată sau supusăunor presiuni din partea unei terţe persoane.Mai mult decât atât, este necesară prevedereaanumitor garanţii pentru a asigura că doleanţeleacestora nu sunt formate sub presiuni economice.Statele membre trebuie să accepte că dorinţa unuibolnav incurabil sau muribund nu poate constituiun temei legal pentru a fi lipsit de viaţă de cătreo persoană terţă şi să nu admită nicio justificarede drept pentru a efectua anumite acţiuni în urmacărora persoana ar deceda. Sperăm că instituireaAgenţiei de Transplant 48 , a cărei misiune ţine deorganizarea şi supravegherea pe întreg teritoriulRepublicii Moldova a activităţilor de transplant deorgane, ţesuturi şi celule umane, în conformitatecu legislaţia în vigoare, şi profilaxia traficului ilicitde organe, ţesuturi şi celule umane este un pas spresalvarea vieţii pacienţilor cu insuficienţă de organe,dar şi spre garantarea drepturilor persoanelor aflateîn stare de moarte cerebrală.În concluzie, putem afirma că organismul uman,chiar dacă rămâne oarecum un lucru, trebuie să fieconsiderat un lucru sacru, pacientul fiind singurulstăpân asupra acestuia, aşa cum spunea şi J. St.Mill: „Sub aspecte care îl privesc doar pe el însuşiindependenţa lui este, de drept, absolută. Asupralui însuşi, a propriului trup şi spirit, individul estesuveran”. 4947Recomandarea 1418(1999) a Adunării Parlamentare a ConsiliuluiEuropei privind protecţia drepturilor omului şi a demnităţiibolnavilor incurabili şi muribunzi (Extras din MonitorulOficial al Consiliului Europei - iunie 1999) http://assembly.coe.int/Documents/AdoptedText/ta99/EREC1418.HTM.48Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la instituireaAgenţiei de Transplant nr. 386 din 14.05.2010, MonitorulOficial nr.78-80/457 din 21.05.2010.49 J. St. Mill. Despre libertate, Apud Doina-Olga Ştefănescu,Adrian Miroiu (coordonatori). Manual de fi losofi e. Bucureşti:Humanitas, 2003, p. 58.nr. 4(19), decembrie 2010 - 85

AkademosREALIZĂRILESISTEMULUIOCROTIRII SĂNĂTĂŢIIŞI PERSPECTIVELEDE DEZVOLTAREDr. hab. Vladimir HOTINEANUTHE ACHIEVEMENTS OF THE MEDICALFIELD IN 2009-2010 AND THE DEVELOPMENTPERSPECTIVESThe sanitary sector is essential for the agenda ofthe Moldovan Government. Ensuring access of theMoldovan population to qualitative medical services isdetermined by the Governmental Program of Activity“The European integration: Freedom, Democracy,Welfare” for years 2009-2013, the National HealthPolicy 2007-2021, the Development strategy of themedical system during 2008-2017 etc.During the past year, the Ministry of Health hasundertaken a series of signifi cant steps designed tomaintain the priority fi nancing of the medical sectorfrom public funds; it has also initiated strategicactions, at both legislative and managerial levels,in order to modernize the system of public health inaccordance with European standards.Cum sănătatea populaţiei este valoareacea mai de preţ pentru orice societate, sectorulsanitar este unul prioritar pe agenda GuvernuluiRepublicii Moldova. Principalele documente depolitici sociale, precum Programul de activitateal Guvernului “Integrarea Europeană: Libertate,Democraţie, Bunăstare” pentru anii 2009-2013,Politica Naţională de Sănătate 2007-2021, Strategiade dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada2008-2017 etc. sunt axate pe dezvoltarea sistemuluide sănătate în vederea asigurării accesului populaţieiRepublicii Moldova la servicii medicale de calitate.Pe parcursul ultimului an, Ministerul Sănătăţiia întreprins o serie de măsuri importante, menite sămenţină finanţarea prioritară a sectorului de sănătatedin fondurile publice. În 2009, cuantumul resurselorfinanciare, alocat sectorului sanitar, a constituit 3846,8 milioane lei (indicele preţului de consum înanul 2009 a fost de 100%). În 2010, pentru sănătate afost aprobată suma de 4 040,9 milioane lei (indicelepreţului de consum prognozat este de 109,3%), cucirca 200,5 mln. lei mai mult comparativ cu anul2009. În anul 2011, cuantumul alocaţiilor pentrusănătate va fi de 4 256,5 milioane lei (rata inflaţieiprognozată este de 6%).A fost majorat cuantumul resurselor financiaredestinat asistenţei medicale primare, până la 1 006535,2 mii de lei, ceea ce constituie 31,0% dinfondul de bază al asigurării obligatorii de asistenţămedicală pe anul 2010. Aceasta constituie o majoraresemnificativă, cu 81 990,4 mii de lei sau cu 8,9%,faţă de anul 2009.În 2010, au fost majorate alocaţiile pentrumedicamente parţial şi/sau integral compensate cu51,2% (sau cu 37.944,7 mii lei) faţă de anul 2009,care reprezintă suma de 112 000,0 mii de lei. A fostextinsă lista medicamentelor compensate de la 53denumiri comerciale internaţionale în anul 2009(473 denumiri comerciale) la 84 (608 denumiricomerciale) în anul 2010.În scopul sporirii numărului de persoaneîncadrate în sistemul asigurării obligatorii deasistenţă medicală, în Legea fondurilor asigurăriiobligatorii de asistenţă medicală pe anul 2010nr.128-XVIII din 23.12.2009, este păstratăreducerea mărimii primei de asigurare obligatoriede asistenţă medicală stabilită în sumă fixă pentruunele categorii de plătitori achitată în termen de 3luni de la data intrării în vigoare a legii în cauză – înmărime de 50%.Suplimentar, începând cu anul 2010, prin Legeanominalizată a fost realizată reducerea cu 75% aprimei de asigurare respectivă achitată în termen de 3luni de la data intrării în vigoare a legii în cauză pentruproprietarii de terenuri agricole. Astfel, prevedereadată a oferit posibilitate cetăţenilor din localităţilerurale să procure poliţa de asigurare obligatorie deasistenţă medicală la un cost redus, cu numai 25%din costul total. Aceasta, în paralel cu completarealistei categoriilor de persoane asigurate de către stat,a contribuit esenţial la protecţia socială a păturilordefavorizate şi la sporirea accesului populaţiei laasistenţă medicală acordată din fondurile asigurăriiobligatorii de asistenţă medicală.În lunile noiembrie-decembrie 2009, înfondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicalăau fost acumulate prime de asigurare obligatoriede asistenţă medicală achitate de persoanele fiziceîn sumă de 721,1 mii lei. Măsurile întreprinse aufăcut posibilă majorarea contribuţiei persoanelorasigurate individual în ianuarie-septembrie 2010faţă de perioada respectivă a anului 2009, de la 27,1mil.lei la 30,9 mil.lei.Un factor decisiv în asigurarea accesuluipopulaţiei la asistenţă medicală a fost decizia deacordare a asistenţei medicale tuturor cetăţenilor,86 - nr. 4(19), decembrie 2010

Sănătateindiferent de prezenţa poliţei de asigurare obligatorie,la nivel de asistenţă medicală urgentă prespitaliceascăşi asistenţă medicală primară. Astfel, toţi cetăţeniibeneficiază de asistenţă medicală la nivelurilemenţionate gratuit, din mijloacele fondurilorasigurării obligatorii de asistenţă medicală, inclusivcu dreptul la medicamente compensate, investigaţiilede laborator şi instrumentale în corespundere cuactele normative în vigoare.În cadrul asistenţei medicale specializate deambulator a sporit accesul persoanelor asigurate laconsultaţii de profil la specialităţile oftalmologie,ginecologie, otorinolaringologie şi, de asemenea, laspitalizare în cazul maladiilor cronice ce prezintă riscde invaliditate şi necesită tratament de recuperare şireabilitare în condiţii spitaliceşti.Recent, a fost aprobat Ordinul MinistruluiSănătăţii nr. 460 din 01.07.2010 şi se implementează„Strategia de dezvoltare a asistenţei medicaleprimare”, care a fost elaborată în conformitate cucele mai recente recomandări internaţionale dindomeniu şi este parte componentă a „Strategiei dedezvoltare a sistemului de sănătate” şi politicilorsocial-economice direcţionate spre dezvoltareaasistenţei medicale primare. Strategia se înscrieîn obiectivul de restructurare a sistemului desănătate iniţiat în ultimii zece ani, porneşte de laidentificarea problemelor prioritare existente şitrasează modalităţile de abordare şi intervenţiecare, în condiţiile unei implementări consecventeşi adecvate, vor asigura rezultate mai bune pentruperformanţa asistenţei medicale primare şi pentrustarea de sănătate a populaţiei, inclusiv în situaţiaunor resurse limitate.În Strategie sunt identificate problemele dinsector care urmează a fi rezolvate, iar în bazaobiectivelor generale şi specifice sunt expuse concretşi argumentat pe etape de implementare măsurilenecesare pentru atingerea rezultatelor scontate,estimându-se impactul şi costurile (financiare şinonfinanciare) aferente implementării şi stabilinduseindicatorii pentru monitorizarea progresului.În scopul îmbunătăţirii situaţiei în sistemul deAsistenţă Medicală Primară (AMP) şi identificăriiproblemelor ce ar putea limita eficacitatea sistemului,pe parcursul perioadei septembrie 2009 – 2010, afost realizat Auditul performanţei sistemului deAMP de către Curtea de Conturi.În cadrul Proiectului „Servicii de Sănătateşi Asistenţă Socială”, gestionat de MinisterulSănătăţii, se urmăreşte reabilitarea a 65 Centrede Sănătate rurale. Pe parcursul anului 2009 –2010 s-au finalizat lucrările de reconstrucţie a 15Centre de Sănătate. Actualmente, sunt în derularelucrările de construcţie a încă 16 Centre de Sănătaterurale, câteva din ele fiind la etapa de finalizare.De menţionat, că din cele 47 Centre de Sănătateautonome 6 au fost deja renovate în cadrul primuluilot şi 6 la moment se renovează. Renovarea Centrelorde Sănătate favorizează contractarea directă alor de către Compania Naţională de Asigurări înMedicină (CNAM), astfel fiind extinsă autonomialor financiară şi managerială.În cadrul proiectului „Servicii de Sănătate şiAsistenţă Socială”, finanţat de Banca Mondială, afost elaborată şi aprobată curricula pentru medicii defamilie şi asistenţii medicali, care se implementeazăde către USMF „Nicolae Testemiţanu” şi ColegiulNaţional de Medicină şi Farmacie.În contextul reglementării sectorului spitalicesc,prin consolidarea şi restructurarea spitalelor,care presupune crearea unei reţele performantede prestatori de servicii medicale flexibile lanecesităţile populaţiei, a fost elaborat proiectul deLege al spitalelor, care urmează să fie aprobată deParlament.Prin Legea menţionată, urmează să fiereglementate raporturile juridice ce apar în procesulde acordare a asistenţei medicale spitaliceşti de cătreinstituţiile publice şi private, principiile, autorităţilecompetente, clasificarea, organizarea, precum şialte aspecte relevante pentru activitatea spitalelor,indiferent de tipul de proprietate şi forma juridicăde organizare.În scopul modernizării şi eficientizăriiasistenţei medicale spitaliceşti, prin HotărâreaGuvernului nr. 379 din 07.05.2010, s-a aprobat„Programul de dezvoltare a asistenţei medicalespitaliceşti pentru anii 2010-2012.” În Programse stabileşte clasificarea spitalelor cu descriereacategoriei de spitale, la elaborarea căreia s-a ţinutcont de recomandările specialiştilor în domeniu dinţările europene. Programul include, de asemenea,Recomandări de bună practică pentru spitale,care vor servi drept bază pentru dezvoltarea şimodernizarea spitalelor. Ele vor ghida spitaleleîn procesul de activitate pentru a eficientiza şi aspori calitatea serviciilor medicale prestate prinimplementarea tehnologiilor moderne. Programulinclude şi un plan de acţiuni pentru modernizareasectorului spitalicesc, cu indicarea termenilorconcreţi de realizare, inclusiv sursele de finanţareşi responsabilii de executare.În vederea instituirii unei resurse informaţionaleşi evidenţei veridice a datelor privind spitalele dinRepublica Moldova, Ministerul Sănătăţii a elaboratnr. 4(19), decembrie 2010 - 87

Akademosproiectul Hotărârii Guvernului „Cu privire laregistrul de stat al spitalelor”.În scopul realizării politicii statului în domeniultransplantului de organe, ţesuturi si celule umane,implementării prevederilor Legii nr. 42-XVI din06.03.2008 privind transplantul de organe, ţesuturişi celule umane şi Hotărârii Guvenrului nr. 386din 14.05.2010 a fost lansată activitatea Agenţieide Transplant, cu organizarea concomitentă a unuiatelier de lucru cu participare internaţională. Sunt înderulare activităţile de definitivare a documentelorde reglementare a transplantului de organe, ţesuturisi celule umane.Pentru asigurarea securităţii transfuzionale, înluna noiembrie 2009, în cadrul Memorandumuluide colaborare, semnat de Ministerul Sănătăţiial Republicii Moldova, Centrul Naţional deTransfuzie a Sângelui, Institutul Oncologic şiorganizaţia neguvernamentala cu sediul în SUA„Global Healing”, în incinta Institutului Oncologica fost deschisă banca de sânge. Acţiunea dată a fostrealizată conform Programului Naţional „Securitateatransfuzională şi autoasigurarea ţării cu produsesanguine pentru anii 2007-2011”.A fost extinsă analiza cazurilor de proximitatede deces matern în Centrele Perinatologice denivelul II: Ceadîr-Lunga, Căuşeni, Orhei, Hînceşti,Cahul, Edineţ, Soroca, Ungheni, fapt ce va contribuila îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare aleMileniului.Pentru a asigura nou-născuţilor şi femeilorgravide o asistenţă medicală calitativă şi accesibilă,a fost revizuit cadrul normativ privind sănătateareproducerii, criteriile de organizare a serviciuluiperinatologic regionalizat, structura şi sistemul dereferire a asistenţei perinatologice.Totodată, a fost instituit Serviciul Republicande diagnosticare şi supraveghere neonatală careasigură la nivel naţional diagnosticarea precoceşi supravegherea neonatală continuă a copiilorcu greutate mică şi extrem de mică la naştere,ce va contribui la diminuarea invalidităţii şi acomplicaţiilor neurologice tardive.În noiembrie 2009, a fost recepţionat echipamentmedical pentru fortificarea serviciului perinatologicdin republică în valoare totală de circa 700 de miide dolari SUA, oferit de Banca de Dezvoltare aConsiliului Europei şi Comitetul Naţional pentruUNICEF din Elveţia, prin intermediul UNICEFMoldova.Ministerul Sănătăţii a elaborat Regulamentulprivind mecanismul de colaborare intersectorialăîn domeniul medico-social în vederea prevenirii şireducerii ratei mortalităţii infantile şi a copiilor cuvârsta de până la 5 ani la domiciliu.A fost elaborată Strategia pentru eliminareabarierelor în furnizarea serviciilor private desănătate şi operarea integrată a serviciilor publiceşi private în RM. Au fost prezentate propuneride modificare a cadrului normativ în scopulimplementării Parteneriatului Public-Privat (PPP)în RM.În luna iulie curent, Ministerul Sănătăţii asemnat cu Corporaţia Financiară Internaţională unAcord de colaborare pentru acordarea asistenţeitehnice în realizarea proiectelor de PPP în domeniulsănătăţii.Prin Legea nr.117 din 17 iulie 2010 au fostelaborate modificări şi completări la Legea ocrotiriisănătăţii nr. 411-XIII din 28 martie 1995.Astfel, în scopul aducerii actelor normativeale Guvernului în concordanţă cu legislaţia, aufost operate modificări şi completări la HotărâreaGuvernului nr.582 din 17 august 1995 „Cu privirela reglementarea monopolurilor”, prin care tratareabolilor oncologice; derularea controalelor şi testărilormedicale periodice şi preventive ale populaţiei, cueliberarea concluziilor medicale; supravegherea şitratarea femeilor gravide; intervenţiile chirurgicale,inclusiv avorturile; metodele invazive de cercetareşi tratament au fost excluse din monopolul statului.Prin Hotărârea Guvernului a fost aprobatăiniţierea parteneriatului public-privat în sănătate încadrul IMSP Spitalul Clinic Republican în domeniulradiologiei şi diagnosticării imagistice medicale,care va contribui la eficientizarea şi sporirea calităţiiserviciilor medicale menţionate acordate.Prin ordinul MS nr.139 din 03.03.2010 a fostcreat sistemul instituţional de management alcalităţii asistenţei medicale, care presupune creareaConsiliilor Calităţii în toate instituţiile medicosanitaredin ţară.A fost elaborat proiectul Concepţiei calităţiiasistenţei medicale care, în prezent, este în procesde definitivare, fiind remis în adresa instituţiilorinternaţionale pentru consultări şi recomandări.Pentru implementarea sistemului de managemental calităţii serviciilor medicale a fost aprobatRegulamentul-cadru al Consiliului Calităţii instituţieimedico-sanitare, organizate cursuri de instruire şiseminare zonale axate pe implementarea sistemuluide audit medical, pe managementul maladiilor înbaza Protocoalelor clinice elaborate şi metodologiaelaborării protocoalelor clinice instituţionale. A fostorganizată monitorizarea implementării sistemuluide Audit medical în instituţiile medicale.88 - nr. 4(19), decembrie 2010

SănătateÎn mai 2010, Guvernul Republicii Moldova aaprobat Regulamentul de activitate al Serviciului deSupraveghere de Stat a Sănătăţii Publice.A fost aprobată Hotărârea Guvernului nr. 820din 14.12.2009 cu privire la Comisia naţionalăextraordinară de sănătate publică.În anul 2010, în scopul realizării Legii nr.10-XVIdin 03 februarie anul 2009 privind supraveghereade stat a sănătăţii publice şi Regulamentului deactivitate al Serviciului de Supraveghere de Stata Sănătăţii Publice, a fost instituit Serviciul deSupraveghere de Stat a Sănătăţii Publice. Acestadispune de atribuţii şi funcţii clare cu referire lasupravegherea şi controlul bolilor netransmisibileşi cronice; studierea, argumentarea, iniţierea,elaborarea, monitorizarea şi controlul realizăriipoliticilor şi programelor de sănătate publică;intervenirea în organizarea măsurilor de prevenţieprimară şi secundară a maladiilor; supraveghereaşi coordonarea activităţilor de sănătate publicăla nivel de unitate administrativă şi comunitate;iniţierea, susţinerea şi efectuarea activităţilor decercetare-dezvoltare, transfer tehnologic şi inovareîn domeniul sănătăţii publice.Prin activităţile realizate, Serviciul de SănătatePublică contribuie la asigurarea bunăstăriisanitaro-epidemiologice a populaţiei. Conlucrareacu autorităţile administraţiei publice, societateacivilă, instituţiile medico-sanitare publice şiagenţii economici au dus la micşorarea impactuluiasupra sănătăţii publice prin neadmiterea cazurilorde holeră, febre tifoide şi paratifoide, tifosexantematic, rabie; lichidarea poliomielitei şicertificarea ţării de către Organizaţia Mondialăa Sănătăţii ca ţară liberă de această infecţie; laexcluderea cazurilor de difterie, rujeolă, rubeolăcongenitală, tetanos, rabie; la diminuarea esenţialăa morbidităţii prin hepatita virală B, oreion şidiminuarea morbidităţii prin hepatitele virale A,C, D; neînregistrarea cazurilor de gripă aviară şinerăspândirea malariei.Guvernul a aprobat Programul Naţional deprofilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA şiinfecţiilor cu transmitere sexuală pe anii 2011-2015; proiectul Programului naţional de controlşi profilaxie a tuberculozei pentru anii 2011-2015;Programul Naţional de imunizări pentru anii 2011– 2015.De asemenea, a fost elaborat şi urmează să fieaprobat de către Guvern proiectul Programului„Cu privire la aprobarea Programului Naţionalde profilaxie şi control al Diabetului Zaharat„MoldDiab” pentru anii 2011-2015, Programulde dezvoltare a Serviciului de Asistenţă MedicalăUrgentă pentru anii 2011 – 2015.S-au realizat activităţi în cadrul ProiectuluiProgramului de acţiuni comune al statelor-membreale Comunităţii Statelor Independente privindcombaterea HIV/SIDA pentru anii 2007-2011.Calitatea şi performanţa de durată a activităţilordidactice, clinice, ştiinţifice, integrarea şiarmonizarea învăţământului medical postsecundarşi universitar, este asigurată prin HotărâreaGuvernului nr.1106 din 27 octombrie 2010 „Cuprivire la aprobarea Programului de dezvoltare aînvăţământului medical şi farmaceutic în RepublicaMoldova (2011-2020)”.Programul are ca obiectiv general reformareaprocesului de învăţământ medical şi farmaceutic înpregătirea specialiştilor pentru sistemul sănătăţiiconform standardelor europene. Printre elementele noiale renovării învăţământului medical şi farmaceutic,identificate şi incluse în proiectul Programului,se numără instituirea unui sistem de evaluare acalităţii activităţii didactice, modernizarea curriculeieducaţionale, dezvoltarea potenţialului academic,promovarea cercetării ştiinţifice şi a colaborăriiinternaţionale. Acestea vor oferi posibilităţiinstituţiilor de învăţământ din domeniul sănătăţiide a opera remanieri identice celor implementate îninstituţiile similare din ţările europene.În scopul asigurării realizării politicii statuluiîn domeniul medicamentului şi activităţiifarmaceutice, organizării managementului raţionalal medicamentelor şi ralierii la normele europene, aufost prezentate spre examinare în plenul Parlamentuluişi audiate în prima şi a doua lectură proiectul delege cu privire la modificarea şi completarea unoracte legislative (Legea nr. 1456 – XII din 25 mai 1993cu privire la activitatea farmaceutică, (republicatăîn Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005,nr.59-61, art. 200)), cu modificările şi completărileulterioare şi Legea nr.1409 - XIII din 17 decembrie1997 cu privire la medicamente ((Monitorul Oficialal Republicii Moldova, 1998, nr.52-53, art.368), cumodificările şi completările ulterioare).Totodată, în scopul monitorizării şi diminuăriipreţurilor la medicamente, în conformitate cuHotărârea Guvernului nr. 525 din 22 iunie 2010„Pentru aprobarea Regulamentului cu privire lanr. 4(19), decembrie 2010 - 89

Akademosmodul de aprobare şi înregistrare a preţurilor deproducător la medicamente”, în cadrul MinisteruluiSănătăţii a fost creat Serviciul de avizare şi aprobarea preţului de producător la medicamente.Perspectivele de dezvoltare ale sistemului desănătateÎn anii următori Ministerul Sănătăţii îşi propunecâteva priorităţi, care se încadrează perfect înprevederile documentelor de politici aprobate deGuvern şi susţinute de organismele internaţionale:1) Dezvoltarea şi sporirea rolului şi autorităţiiasistenţei medicale primare în sistemul naţional desănătate. Ministerul Sănătăţii va susţine şi va acordaprioritate instituţiilor de asistenţă medicală primară,în special din localităţile rurale, prin fortificareabazei tehnico-materiale a instituţiilor medicale,reconstrucţia Centrelor de Sănătate, dotarea cuechipament medical, procurarea transportului.Sporirea gradului de autonomie a instituţiilormedicale primare din zona rurală va contribui laeficientizarea utilizării surselor financiare prindirecţionarea acestora nemijlocit pentru fortificareainstituţiilor de la sate, îmbunătăţirea calităţiiserviciilor medicale prestate locuitorilor dinlocalităţile rurale.2) Fortificarea serviciului de asistenţă medicalăurgentă, crearea departamentelor medicină deurgenţă. Aceasta este o condiţie indispensabilă învederea asigurării intervenţiei rapide în cazurileurgenţelor medico-chirurgicale cu impact majorasupra sănătăţii persoanelor traumatizate.3) Modernizarea şi restructurarea sistemuluispitalicesc urmăreşte eficientizarea serviciuluispitalicesc şi sporirea calităţii asistenţei medicalespitaliceşti. În acest sens vor fi întreprinse măsuride fortificare a bazei tehnico-materiale a spitalelor,implementate tehnologii moderne.În cadrul viitoarelor planificări şi modernizăriale spitalelor, accentul va fi pus pe reprofilarea şireorganizarea asistenţei medicale spitaliceşti, fărăreducerea numărului de spitale şi numărului total depaturi. Spitalul Clinic Republican va fi transformat/reconstruit într-un spital modern, dotat cu tehnologiide diagnostic şi tratament de ultimă oră, dispunândde condiţii adecvate de activitate, inclusiv serviciihoteliere pentru pacienţi, fapt ce va permitesoluţionarea problemelor de sănătate a populaţieidin toată republica. În Institutul Oncologic va fireconstruit şi modernizat serviciul radioterapie cucele mai noi şi eficiente tehnologii de tratament, încadrul parteneriatului public privat. Va fi asiguratăactivitatea Agenţiei de Transplant, care va contribuila reducerea cheltuielilor pentru tratament alpacienţilor cu insuficienţă renală, hepatică etc.inclusiv la îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilorrespectivi.4) Dezvoltarea serviciilor de îngrijiri comunitareşi la domiciliu va asigura direcţionarea surselorfinanciare spre implementarea tehnologiilor moderne,favorizând astfel implicarea multisectorială îndomeniul respectiv, fapt ce va contribui la creştereacheltuielilor atât pentru îngrijirile medicale, cât şipentru cele sociale.5) Sporirea rolului parteneriatului public-privatîn furnizarea serviciilor de sănătate. Este importantcă Ministerul Sănătăţii va susţine dezvoltareasectorului privat ca alternativă a sistemului publicde sănătate, în vederea dezvoltării concurenţei pepiaţa serviciilor medicale şi îmbunătăţirii calităţiiasistenţei medicale acordate. Se va pleda pentruîmbunătăţirea infrastructurii şi tehnologiilor medicaleprin atragerea de fonduri private, suplimentar la celeexistente publice/guvernamentale, prin dezvoltareaparteneriatelor publice-private, în conformitate culegislaţia.6) Instituţionalizarea Conturilor Naţionale înSănătate.7) Ajustarea cadrului legislativ în domeniulsănătăţii la acquis-ul comunitar.8) Fortificarea sistemului de supraveghere destat a sănătăţii publice şi alinierea la standardeleinternaţionale, implementarea lor în sănătateapublică.9) Motivarea şi dezvoltarea profesională apersonalului medical din sistemul de sănătate.10) Consolidarea bazei tehnico-materiale ainstituţiilor din sistemul de sănătate şi optimizareainfrastructurii sistemului de sănătate.11) Îmbunătăţirea managementului raţionalal medicamentelor şi dispozitivelor medicale,asigurarea cu medicamente şi tehnologii medicalede primă necesitate.12) Dezvoltarea cadrului normativ cereglementează domeniul dispozitivelor medicale.13) Îmbunătăţirea mecanismului de achiziţiipublice în sistemul de sănătate.14) Iniţierea negocierilor asupra proiectelorAcordurilor între Ministerul Sănătăţii al RepubliciiMoldova şi Ministerele Sănătăţii din stateleUniunii Europene în domeniul sănătăţii şi ştiinţelormedicale.15) Realizarea proiectelor prioritare investiţionaleşi de asistenţă tehnică cu suportuldonatorilor externi în domeniul sănătăţii.90 - nr. 4(19), decembrie 2010

FizicăNOI MATERIALESEMICONDUCTOAREŞI STRUCTURIPENTRU CONVERSIUNEAFOTOVOLTAICĂA ENERGIEI SOLAREAcad. Ernest ARUŞANOV 1) ,m. c. Leonid CULIUC 1) ,prof. Petru GAŞIN 2) ,acad. Alexei SIMAŞCHEVICI 1,2) ,prof. Dormidont ŞERBAN 1,2)NEW SEMICONDUCTOR MATERIALS ANDSTRUCTURES FOR PHOTOVOLTAIC SOLARENERGY CONVERSIONThe article gives an overview of the resultsof investigations carried out at the Institute ofApplied Physics of the Academy of Sciences ofMoldova and the Department of Physics of MoldovaState University in the science and engineeringof semiconductor materials and structures to beused in photovoltaic technologies for solar energyconversion. The current state in the fi eld is presentedrelated to the importance of photovoltaics and itsdevelopments worldwide. In brief are exposed theoriginal results of the authors of this paper, that dealwith a number of compounds relevant for the cuttingedgephotovoltaics: Cu(In xGa 1-x)Se 2, Cu(In,Ga) mSe n,CuIn(S,Se) 2, CuGa(S,Se) 2, β-FeSi 2, WS 2, MoS 2andReS 2. Also, the description is given of the solar cellsdeveloped on the base of heterojunctions of CdS-CdTe and CdS-CuInGaSe 2, of the mono- and bifacialsilicon cells and modules with the semiconductorinsulator-semiconductorstructures, fabricatedusing a cost-effective technology, in the laboratoryconditions at the two institutions involved.1. IntroducereLa finele secolului XX, marcat de un progrestehnologic vertiginos, în ţările economic dezvoltates-a conturat clar pericolul insuficienţei energetice,cauzat de epuizarea inevitabilă a resurselor fosile– a cărbunelui, petrolului, gazelor naturale. Pe ance trece, rezervele acestea scad, iar preţurile cresc,atingând noi şi noi recorduri. Arderea lor este însoţităde emisia abundentă a bioxidului de carbon (CO 2),care produce efectul de seră, având drept consecinţăgravă fenomenul cunoscut ca “încălzirea globala”.Astfel, securitatea energetică devine unadin principalele probleme cu care se confruntă1)Institutul de Fizică Aplicată al Academiei de Ştiinţe aMoldovei2)Facultatea de Fizică a Universităţii de Stat din Moldovaumanitatea. O soluţie eficientă a acestei problemear fi energetica nucleară, care însă nu întotdeaunaeste acceptată. Din cauza riscurilor înalte (exempluelocvent – catastrofa de la Cernobâl din 1986), înunele ţări s-a renunţat la centralele nucleare, cu atâtmai mult cu cât exploatarea lor impune problemadificilă de înlăturare a deşeurilor radioactive, caree departe de a fi clarificată. Soluţia alternativăenergeticii nucleare se bazează pe valorificareasurselor energetice renovabile, soarele fiind sursaprincipală. Astăzi în ţările dezvoltate cercetărilorştiinţifice şi activităţilor inovaţionale din domeniulenergeticii renovabile li se atribuie o importanţădeosebită.Cele mai eficiente şi ecologic inofensivetehnologii de conversiune directă a energiei solareîn electricitate sunt tehnologiile fotovoltaice, bazatepe utilizarea aşa-numitelor celule solare (CS) –dispozitive optoelectronice a căror funcţionare sedatorează efectului de generare a purtătorilor desarcină electrică negativă şi pozitivă sub acţiunealuminii. În funcţie de semn, aceşti purtători suntseparaţi de către câmpul electric intern al joncţiuniip-n, a structurii metal-izolator-semiconductor saua contactului de tip Schottky, producând în aşa felcurent electric. Mai multe CS asamblate pe suprafeţemari (până la zeci şi sute de metri pătraţi) formeazăpanouri sau module solare.Din punct de vedere principial, problemaobţinerii curentului electric prin intermediulfotovoltaicei ar putea fi considerată rezolvată, însăutilizarea largă a acestui procedeu în condiţii terestreeste limitată de costul lui relativ înalt în comparaţiecu cel al energiei electrice generate de centraleletermo- şi hidroelectrice. Totuşi, în ultimii câţiva ani,fotovoltaica a devenit una din priorităţile dezvoltăriienergeticii, rata creşterii anuale a industrieifotovoltaice în lume în anul 2009 depăşind 40%(Fig. 1). Această creştere n-ar trebui să trezeascămirare, deoarece pe parcursul unei singure ore pesuprafaţa Pământului în formă de radiaţie solarăcade mai multă energie (4,3×10 20 J) decât toatăenergia (4,1×10 20 J) consumată de omenire într-unan. Dacă 0,16% din suprafaţa totală a pământuluiar fi fost acoperită de sisteme fotovoltaice cu unrandament de 10%, atunci din toată lumina soareluice cade pe pământ cu puterea de 120000TW, s-arputea obţine 20TW de putere, ceea ce constituieconsumul dublu anual al globului. De menţionat,că Republica Moldova, situată la latitudinea de 46 0 ,anual beneficiază de 2260-2300 ore însorite, primindîn acest răstimp un volum de 1100-1400 kWh/m 2 .În iunie 2009 a intrat în vigoare noua DirectivăEuropeană “Promovarea Utilizării Energiei de lanr. 4(19), decembrie 2010 - 91

AkademosSurse Renovabile”, scopul căreia este asigurareamăsurilor necesare pentru a reduce, în anul 2020,emisia bioxidului de carbon în Europa cu 20%, ceeace înseamnă că peste zece ani o cincime din energiaconsumată în ţările Comunităţii Europene trebuie sărevină surselor renovabile. Implementarea acesteiDirective ar fi actuală şi pentru Republica Moldova,unde 98% din combustibilul necesar pentruproducerea energiei este importat.Eficienţa CS, noţiune ce include atâtrandamentul, cât şi costul acestor dispozitive, estedeterminată de materialele semiconductoare în bazacărora ele funcţionează şi de procesele tehnologiceutilizate pentru fabricarea lor. Pornind de la toateacestea, atât în activitatea Institutului de FizicăAplicată al AŞM, cât şi în cea a Facultăţii de Fizicăa Universităţii de Stat din Moldova, cercetărilefundamentale şi aplicative în domeniul obţinerii şistudierii materialelor semiconductoare noi destinateutilizării în fotovoltaică, precum şi elaborareaunor tehnologii de fabricare a celulelor solare suntconsiderate ca fiind cercetări de o prioritate majoră.2. Materiale semiconductoare de perspectivăpentru conversiunea fotovoltaicăa energiei solareMaterialele semiconductoare, în cercetareacărora autorii acestei lucrări, prin rezultateleoriginale obţinute, au contribuit semnificativ, faptrecunoscut pe plan internaţional, sunt materialecheie pentru aplicaţii în CS. Astfel, compuşilorsemiconductori de tipul Cu-III-VI 2cu structuracalcopiritei actualmente le revine recordul mondialîn ceea ce priveşte randamentul conversiei energieisolare (19.9%) obţinut în CS cu straturi policristaline.Performanţele înalte ale acestor dispozitive în maremăsură sunt datorate compuşilor Cu(In xGa 1-x) nSe mcu situri vacante ordonate (OVC), localizaţi înformă de strat nanometric la suprafaţa absorbantuluide lumină a CS. Dicalcogenizii metalelor detranziţie, graţie structurii lamelare şi, în consecinţă,rezistenţei anti-corozive înalte, sunt solicitaţipentru CS fotoelectrochimice, iar disilicidul de fier,datorită resurselor abundente ale componentelorsale în scoarţa pământului, este considerat drept unnou material fotovoltaic promiţător cu o eficienţăteoretică de conversie a energiei de până la 23%.Importante sunt şi rezultatele cercetărilor efectuatepe siliciu cristalin, compuşii semiconductori binaride tipul II-VI şi III-V, precum şi structurile în bazaacestor materiale în vederea evidenţierii unor noiproprietăţi necesare pentru elaborarea dispozitivelorfotovoltaice.Au fost studiate proprietăţile fundamentale alematerialelor cristaline CuIn(S,Se) 2şi CuGa(S,Se) 2,Cu(In,Ga) 3Se 5şi Cu(In,Ga) 5Se 8, β-FeSi 2, WS 2,MoS 2şi ReS 2. În СuInSe 2, CuGaSe 2şi β-FeSi 2aufost depistate benzi energetice de impurităţi, înFig. 1. Evoluţia producerii celulelor şi modulelor fotovoltaice în Japonia, Europa,China, Taiwan, SUA şi restul lumii în anii 2000-2009 (Arnulf Jager-Waldau, PV StatusReport 2010, Centrul Unit de Cercetare al Comisiei Europene, Institutul de Energie)92 - nr. 4(19), decembrie 2010

FizicăCuGaSe 2– tranziţia metall-dielectric, în β-FeSi 2–magnetorezistenţa negativă, în CuGaSe 2şi β-FeSi 2– conducţia prin salturi. Pentru СuInSe 2, CuGaSe 2şiβ-FeSi 2s-au calculat valorile energiilor de activareale nivelelor impuritare şi concentraţia acestora.În urma analizei mobilităţii Hall au fost stabilitemecanismele dominante de împrăştiere a purtătorilorde sarcină. S-au determinat valorile temperaturilorcaracteristice şi lărgimile interstiţiului coulombianîn spectrul densităţii stărilor localizate în CuGaSe 2şi β-FeSi 2. Folosind tehnici senzitive, au fostefectuate caracterizări structurale, a compoziţieielementare şi de fază, a proprietăţilor de volum şicelor superficiale a straturilor CuGaSe 2, precum şi atranziţiilor de fază în sistemul CuGaSe 2-CuGa 3Se 5.Au fost cercetate caracteristicile spectroscopiceoptice, luminescente, Raman, fotoacustice şifotoelectrice ale monocristalelor β-FeSi 2, WS 2şiReS 2, CuGaSe 2, CuIn 4Se 6CuGa 3Se 5şi CuIn 3Se 5.Pentru β-FeSi 2,ReS 2, CuGaSe 2, CuGa 3Se 5şiCuIn 3Se 5,au fost stabilite dependenţele detemperatură a energiei benzii interzise, constantaadimensională determinată de interacţiunea electronfononică,energia efectivă şi de limită a fononilor,frecvenţa şi simetria fononilor activi în spectreleIR şi de împrăştiere Raman. S-au obţinut datefundamentale privind structura benzilor energeticeale monocristalelor de FeSi 2şi ReS 2.În premieră, a fost observată luminescenţaexcitonică în compuşii lamelari ai dicalcogenizilormetalelor de tranziţie WS 2, MoS 2şi WSe 2. S-ademonstrat, că proprietăţile radiative ale acestorsemiconductori cu banda interzisă indirectă aula originea sa moleculele de halogen, intercalateunivoc în reţeaua cristalină lamelară.Pentru caracterizarea compuşilor CuIn xGa 1-xSe 2,au fost utilizate metode optic-neliniare bazate pegenerarea armonicii a doua (SHG) şi spectroscopiafotoluminescentă. În particular, aplicând acestemetode în cercetarea monocristalelor CuIn 5Se 8, lasuprafaţa lor s-a descoperit un strat cu grosimeade ordin nanometric, compoziţia căruia diferăde cea a volumului cristalului. A fost elaborată ometodă optic-neliniară originală şi pentru sondareastructurii interfeţelor siliciu-dielectric, care asigurămonitorizarea in situ a proceselor de decapare astratului de dielectric cu o rezoluţie spaţială deordinul unui singur strat atomic. În baza rezultatelorcercetării optic-neliniare a suprafeţelor de siliciu,dopate prin implantare ionică, au fost propuse criteriide estimare cantitativă atât a gradului de dezordineindusă în reţeaua cristalină prin implantare, câtşi a celui de revendicare a structurii cristaline astratului superficial al eşantionului implantat dupătratamentul termic.3. Celule solare de tip nou cu cost redusObiectivul principal al cercetărilor prezentate încele ce urmează este elaborarea celulelor fotovoltaicede producere a energiei electrice puţin costisitoare.Procesele fizice, ce asigură conversiafotovoltaică, au loc într-un strat subţire de doarcâţiva micrometri, uneori chiar de zeci de nanometri,adică practic la suprafaţa celulei solare fabricate, deregulă, pe baza unor plachete cu grosimea de 0.3-0.4mm. Prin urmare, diminuarea grosimii materialuluisemiconductor de câteva sute de ori, fără a afectaeficienţa procesului de conversiune a energieisolare, ar putea asigura o economisire considerabilăde materiale semiconductoare destul de scumpe.Totodată straturile semiconductoare cu grosimimicro- şi nanometrice nu sunt rezistente din punctde vedere mecanic, de aceea ele sunt depuse pesuporţi din sticlă ori alte materiale ieftine, inclusivflexibile.Reducerea costului procesului tehnologicde fabricare a celulelor solare poate fi efectuatăşi prin micşorarea energiei consumate în acestproces. Se ştie, că elementul principal al celuleisolare este joncţiunea p-n, obţinută prin procesulde difuziune a diferitor impurităţi în materialulsemiconductor, care are loc la temperaturi de peste1000 0 C, pentru atingerea cărora se consumă multăenergie electrică. Cercetările proceselor fizice,ce determină funcţionarea celulelor solare, audemonstrat că joncţiunea p-n poate fi înlocuită destructura semiconductor-izolator-semiconductor,pentru obţinerea căreia sunt necesare temperaturimult mai joase decât în cazul joncţiunii p-n, adicăcu mai puţină energie electrică.3.1. Celulele solare în baza straturilor subţiriÎn acest scop, drept materiale absorbante au fostselectate semiconductoarele bazate pe elementechimice larg răspândite şi cu lărgimea benziiinterzise, optimale pentru conversiunea fotovoltaică(CdTe – E g=1,5eV şi CuInGaSe 2– E g=1,1-1,68eV).În urma cercetărilor experimentale ale cineticii decreştere, ale structurii suprafeţelor de creştere înfuncţie de parametrii de depunere în volum cvasiînchisşi evaporării discrete au fost elaborate bazelefizico-tehnologice de obţinere a straturilor subţiri deCdTe, CdS şi CuInGaSe 2, fotosensibile, depuse pesuporturi din sticlă.Heterojoncţiuni CdS-CdTe şi CdS-CuInGaSe 2au fost obţinute prin depunerea consecutivă astraturilor subţiri de CdS şi CdTe, a celor de CdS şinr. 4(19), decembrie 2010 - 93

AkademosCuInGaSe 2, pe suporţi de sticlă acoperiţi cu un stratsubţire de SnO 2transparent, folosind, respectiv,metoda volumului cvasi-închis şi cea a evaporăriidiscrete. Analiza rezultatelor cercetărilor complexeale structurii, proprietăţilor fotoelectrice, optice şide luminescenţă a arătat, că, în procesul depuneriistraturilor subţiri de CdTe pe straturi de CdS, lainterfaţă se formează soluţiile solide CdS xTe 1-xcux = 0,03-0,05, prezenţa cărora reduce concentraţiacentrelor de recombinare de la interfaţă şi, respectiv,majorează fotosensibilitatea heterojoncţiunilorCdS-CdTe. A fost stabilit mecanismul de transportal curentului în heterojoncţiunile CdS-CdTe şi CdS-CuInGaSe 2şi construite diagramele energeticeluând în consideraţie structura reală a interfeţei. Înpremieră s-a demonstrat, că mecanismul de transportal curentului în heterojoncţiunile CdS-CdTe estedeterminat de procesele de tunelare prin dislocaţiilece străbat regiunea de sarcină spaţială.Pentru optimizarea parametrilor fotoelectrici aheterojoncţiunilor CdS-CdTe a fost elaborată metodade fotosensibilizare, care constă în prelucrareachimică a structurilor cu tratare termică ulterioară.Heterojoncţiunile CdS-CdTe fotosensibilizate,la iluminarea cu intensitatea de 100 mW/cm 2 ,au demonstrat următorii parametri fotoelectrici:curentul de scurt-circuit J sc=22,4 mA/cm 2 , tensiuneade circuit deschis U cd=0,83 V, factorul de umplere0,56, randamentul conversiei energiei solare în ceaelectrică 10,4 %.3.2. Celulele solare în baza structurilorsemiconductor-izolator-semiconductorÎn paralel cu cercetările intense în domeniul noilormateriale semiconductoare pentru eficientizareadispozitivelor fotovoltaice, îşi menţin actualitatea şilucrările direcţionate spre perfecţionarea celulelorsolare pe baza siliciului, care rămâne până azimaterialul dominant în producţia fotovoltaică. Cutoate că siliciul este un element foarte răspândit înscoarţa pământului, tehnologia de fabricare a CS pesiliciu este destul de costisitoare, ceea ce limiteazăutilizarea lor largă în condiţii terestre. Problemareducerii costului poate fi rezolvată prin elaborareaunor noi tehnologii, mai simple şi mai ieftine, defabricare a celulelor solare, înlocuind în particularjoncţiunile p-n cu structuri semiconductor-izolatorsemiconductor.Acestea se formează prin depunereaunui strat subţire de oxid transparent şi conductiv(TCO) pe suprafaţa materialelor semiconductoarecu coeficientul de absorbţie înalt al radiaţiei solare.La fabricarea CS cei mai utilizaţi sunt oxizii destaniu, indiu si amestecul lor numit ITO (Indium-Tin-Oxide). La interfaţa dintre materialul absorbantşi stratul TCO se formează un strat foarte subţirede izolator, transparent pentru electroni. Straturilesubţiri ITO au fost depuse pe suprafaţa diferitormateriale solare pentru a obţine CS în baza acestora.Conductivitatea electrică înaltă a straturilor ITO,din care se formează electrodul frontal al celulei,asigură colectarea purtătorilor de sarcină, generaţide radiaţia solară, iar indicele de refracţie a acestorstraturi le atribuie şi funcţia de antireflectant, însărolul lor principal este formarea barierei de potenţialal structurii SIS.Există diferite metode de depunere a straturilorTCO, cea mai simplă şi ieftină fiind pulverizareapirolitică. Prin această metodă a fost obţinut unşir de structuri de tipul SIS. Ca material absorbantau fost utilizaţi diferiţi compuşi semiconductoricu banda interzisă în intervalul 1-2eV. Astfel s-auobţinut structurile ITO–nSi, ITO–pInP, ITO–CdTe.Au fost efectuate cercetări complexe a interfeţeiacestor structuri şi elucidat rolul stratului dielectricde la interfaţa structurilor anizotipe n + ITO/pInP,şi izotipe n + ITO/nCdTe, n + ITO/nSi în trecereacurentului prin bariera de potenţial. Investigareaproprietăţilor fotovoltaice a demonstrat, că celemai eficiente sunt celulele solare în baza ITO/nInPşi ITO/nSi. Eficienţa primelor, a căror utilizare dincauza rezistenţei majorate la iradieri ionizante emai probabilă în condiţii extraterestre (AM0, 1360W/m 2 ), este de 11,7%, iar eficienţa celor secundeîn condiţii terestre (АМ1, 1000 W/m 2 ) este de 10,4%. Aceste valori sunt comparabile cu eficienţe alecelulelor solare similare, fabricate în baza joncţiunilorp-n, ce caracterizează procedeul elaborat ca unulde perspectivă pentru implementarea în practică.Structurile de tip SIS descrise aveau suprafaţaactivă doar de câţiva cm 2 , ceea ce era suficientpentru cercetarea proprietăţilor lor, nu însă şi pentrufabricarea unor celule solare. Pentru a atinge acestobiectiv, adică pentru fabricarea celulelor solarecu suprafaţa activă până la 75 cm 2 , a fost proiectatăşi realizată o instalaţie specială, care a permisobţinerea în premieră a CS ITO-nSi de uz practic.Cu ajutorul acestei instalaţii, pe suprafaţa plachetelorindustriale de siliciu Si(100), la temperatura de450°C, prin metoda de pulverizare a soluţiilor conţinândInCl 3şi SnCl 4, au fost depuse straturi omogenede ITO cu grosimea de 0.2-0.7μm cu suprafaţa de75cm 2 , transparenţa de 87 % şi conductibilitatea de4.7·10 3 Om -1 cm -1 . S-au elaborat Descrierea tehnicăşi Ghidul de exploatare, Traseul tehnologic şi Fişeletehnologice pentru prepararea celulelor solare înbaza ITO/nSi.Stratul intermediar izolator cu grosimea 3-6nm94 - nr. 4(19), decembrie 2010

Fizică0,0280,0240,0200,0160,0120,008J, A/cm 2J SC= 28,31mA/cm 2U OC= 0,525VFF = 67,7%Eff = 10,1%0,004U,V0,0000,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5(a)(b)Fig. 2. Reprezentarea schematică a structurii Cu-ITO-SiO 2-nSi-Cu (a)şi caracteristicele I-U de sarcină (b)a fost obţinut prin diverse metode: oxidare anodică,termică sau chimică. Grila frontală a fost depusăprin evaporarea cuprului în vid. Structurile SIS obţinutesunt asimetrice (Fig. 2a), stratului de ITO atribuindu-serolul unui metal transparent. Ele au fostutilizate pentru fabricarea celulelor solare, caracteristicelecurent-tensiune de sarcină şi parametrii fotovoltaiciale cărora sunt arătate în Fig. 2b.În condiţii de laborator, utilizând instalaţia şidocumentaţia menţionate, au fost fabricate mostreexperimentale de celule şi panouri solare de putere0,5-30 W (Fig. 3).Elaborarea celulelor solare ITO/nSi cu fotosensibilitateabilaterală are o mare perspectivă pentrumajorarea eficienţei acestora datorită faptului, căconversiunea radiaţiei solare incidente are loc peambele părţi ale celulei, ceea ce măreşte eficienţaconversiunii energiei solare.Pentru aceasta, contactul din spate este înlocuitprintr-o grilă asemănătoare cu cea frontală. Înacest caz, radiaţia infraroşie trece prin celulă fărăa fi absorbită şi, prin urmare, nu creşte temperaturacelulei. Cu apariţia concentratoarelor staţionare aradiaţiei solare, utilizarea celulelor solare bilaterale(CSB) în condiţii terestre a devenit reală.Până acum au fost cunoscute numai CSB cu p-njoncţiuni. Fabricarea lor cere efectuarea procesuluide difuzie dublă pentru crearea joncţiunii p-n în parteafrontală şi a joncţiunii n + -n în partea din spate. Înacest caz, se impune utilizarea impurităţilor de tipdiferit, ceea ce complică mult tehnologia fabricăriiacestor celule bilaterale. În această lucrare sunt prezentaterezultatele elaborării şi cercetării celulelorsolare bilaterale n + Si/nSi/SiO 2/n + ITO, în care joncţiuneap-n frontală este înlocuită prin structura SIS,formată prin acelaşi procedeu ca şi în cazul celuleisolare unilaterale, descrise mai sus. Suplimentar,lângă grila din spate se formează prin difuzia fosforuluio joncţiune n-n + , care înlesneşte extragereapurtătorilor de sarcină în circuitul exterior.a) b)Fig. 3. Celule (a) şi panouri (b) solare în baza structurilor ITO-nSinr. 4(19), decembrie 2010 - 95

AkademosÎn Fig. 4 sunt reprezentate construcţia (a), parametriişi caracteristicile curent-tensiune de sarcină(b) a celulei bilaterale n + Si/nSi/SiO 2/n + ITO caracterizatede o eficienţă sumară de 15, 73%.O posibilitate de reducere a costuluicelulelor solare este şi utilizarea celulelor solarefotoelectrochimice (CSF), în care proceseledin joncţiunea p-n sunt înlocuite prin proceseledin bariera de potenţial la interfaţa electrolitsemiconductor.Obţinerea CSF este mult maisimplă decât formarea joncţiunii p-n prin metodade difuziune. Au fost elaborate construcţii de CSFîn baza materialelor semiconductoare ZnIn 2Se 4, InP,GaAs folosite în calitate de fotoelectrozi. Cercetareaproprietăţilor electrice şi fotoelectrice ale acestorstructuri au permis determinarea potenţialuluibenzilor plane, valorii înălţimii barierei de potenţialla interfaţa electrolit-semiconductor şi construcţiadiagramelor energetice respective. Au fost elaborateşi cercetate CSF cu fotoelectrozi din InP şi GaAs cusuprafaţa nanostructurată, în care are loc majorareadublă a parametrilor fotoelectrici.4. ÎncheiereRezultatele expuse succint în acest articol aufost obţinute în colaborare cu colegii din Centreştiinţifice renumite din Canada, Finlanda, Franţa,Germania, Italia, Spania, Rusia şi SUA şi publicateîn peste 150 lucrări ştiinţifice, majoritatea din eleîn reviste de circulaţie internaţională cu factorde impact. Indicele sumar de citare a lucrăriloreste de peste 700. Elaborările principale au fostprezentate la expoziţii şi saloane naţionale şiinternaţionale, iar prioritatea lor este protejatăde 16 brevete de invenţii. Recent la IFA AŞMau demarat cu succes lucrări experimentale încercetarea compuşilor de tip kesterite – materialedeosebit de promiţătoare pentru a fi utilizatedrept absorbanţi în CS, precum şi în obţinerea şicaracterizarea nanocristalelor de săruri de plumb,aşa numitelor puncte cuantice, destinate aplicăriiîn CS moleculare cu cost redus.Toate aceste lucrări contribuie în modreal la dezvoltarea tehnologiilor fotovoltaice deconversiune a energiei solare, tehnologii actuale şipentru soluţionarea unor probleme energetice aleRepublicii Moldova.Bibliografie1. A.V. Simashkevich, P.V. Gaugash, Newmaterials for solar energy conversion. „Physics andapplications of non-crystalline semiconductors inoptoelectronics”, NATO ASI series, Kluver press.(1997) 391-403.2. E. Arushanov, Possible newmaterial candidate for solar cell application,Mold. J. Phys. Sciences 1 (2002)96-101.3. P. Gaşin, P Gaugaş, A. Focşa, Fizicadispozitivelor semiconductoare, F.E.P., Tipografiacentrală, Chişinău, (2002), 367 p.4. A. Simaşchkevich, L. Gorchac, D. Şerban,Conversia fotovoltaică a energiei solare, CE USM,Chişinău, (2002) 249 p.5. E. Arushanov, E. Bucher, Ch. Kloc, O.Kulikova, L. Kulyuk, A. Siminel, Photoconductivityin n-type β-FeSi2 single crystals, Phys. Rev. B 52(1995) 20-23.6. J.H. Schön, E. Arushanov, L.L. Kulyuk, A.Micu, D. Shaban, V. Tezlevan, N. Fabre, E. Bucher,Electrical and optical characterization of ion-J,A/cm 20,04Frontal sideJ SC= 34.6mA/cm 20,03U OC= 0.478V0,02 Rear sideFF = 57.4%Eff = 9.53%J SC= 22.5mA/cm 20,01U OC= 0.461VFF = 59.4%Eff = 6.20%0,000,0 0,1 0,2 0,3U,V0,4 0,596 - nr. 4(19), decembrie 2010a)b)Fig. 4. Reprezentarea schematică a celulei solare bilaterale ITO-nSi (a)şi caracteristicile ei curent-tensiune de sarcină (b)

Fizicăimplanted CuGaSe 2single crystals, J. Appl. Phys.84 (1998) 1274-1278.7. O.C. Cantser, L.L. Kulyuk, T.D.Shemyakova, A.V. Siminel, V.E. Tezlevan,Photoconductivity and Luminescence of CuGaSe 2Single Crystals, Jpn. J. Appl. Phys. 32, Supp. 32-3(1993) 630-632.8. S. Doka, V. Tezlevan, E. Arushanov, D.Fuertes Marron, L. Kulyuk, and M. Ch. Lux-Steiner, Temperature dependence of the exciton gapin monocrystalline CuGaS 2, Physica B 405, 3547-3550 (2010).9. L. Kulyuk, V. Mirovitskii, V. Tezlevan, E.Arushanov, M. Leon, E. Mishina, N. Sherstyuk,T. Dumouchel, E. Fortin, Th. Rasing, Structuralinvestigation of CuIn 5Se 8single crystals by opticalsecond harmonic generation, ellipsometry andphotoluminescence, Applied Physics Letters, 89(2006) 151915-151917.10. L.L. Kulyuk, D.A. Shutov, E.E. Strumban,O.A. Aktsipetrov, Second-hаrmonic generation byan SiO 2-Si interface: influence of the oxide layers, J.Opt. Soc. of America B 8 (1991) 1766-1769.11. I.V. Kravetsky, L.L. Kulyuk, A.V. Micu,V.I. Tsytsanu, I.S. Vieru, Characterization of ionimplantedsilicon insulator interfaces by reflectedoptical second harmonic generation, Journal ofNon-Crystalline Solids 187 (1995) 227-231.12. K. Frimelt, O. Kulikova, L. Kulyuk, A.Siminel, E. Arushanov, Ch. Kloc, and E. Bucher,Optical and photoelectrical properties of ReS 2singlecrystals, J. Appl. Phys. 79 (1996) 9268-9272.13. L. Kulyuk, D. Dumchenko, E. Bucher,K. Friemelt, O. Shenker, L. Charron, E. Fortin, T.Dumouchel, Excitonic luminescence of the Br 2-intercalated layered semiconductors 2H-WS 2, Phys.Rev. B 72 (2005) 0075336/1-7.14. A. Focsha, P. Gashin, A. Simashkevich,Phenomena in thin-film ZnTe-CdSe heterojunctions.Int. Solar Energy Conf Proc. (A part of Forum 2001Solar Energy) Washington DC (2001) 327-331.15. M. Rusu, S. Sadewasser, Th. Glatzel,P. Gashin, A. Simashkevich, A. Jaeger-Waldau:Contribution of the ZnSe/CuGaSe 2heterojunctionin photovoltaic performances of chalcopyrite-basedsolar cells, Thin Solid Films 403-404 (2002) 344-348.16. A. Simaşchevici, D. Şerban, A. Coval, L.Bruc, V. Fedorov, Procedeu de obţinere a straturilorsubţiri oxidice, Brevet de invenţie MD # 2245,2003.17. T. Potlog, L. Gimpu, P. Gashin, A. Pudov,T. Nagle, J. Sites Influence of annealing in differentchlorides on the photovoltaic parameters of CdS/CdTe solar cells. Solar Energy Materials and SolarCells 80 (2003) 327-334.18. S. Vatavu, P. Gashin, The analysis of currentflow mechanism in CdS/CdTe heterojunction, ThinSolid Films 515 (2007) 6179-6183.19. L. Bruk, V.Fedorov, D. Sherban, A.Simashkevich, E. Bobeico, P. Morvillo, I. Usatii.Isotype bifacial silicon solar cells obtained by ITOspray pyrolysis. Materials Science and EngineeringB 159-160 (2009) 282-285.20. A. Simashkevich, E. Bobeico, L.Bruc, P. Morvillo, Iu. Usatii, V. Fedorov, D.Sherban, Bifacial converter of solar energyinto electrical one based on isotype junctions,Sensor electronics and microsystem technologies,3 (2007) 30-34.21. A. Simaşchevici, D. Şerban, Iu. Usatii,L. Bruc,V. Fedorov, Celula solară bilaterală şiprocedeul de fabricare a acesteia, Brevet de invenţieMD #3737, 2009.22. A. Simashkevich, D. Sherban, L. Bruc, Iu.Usatii, V. Fedorov, Transparent conductive layersand their application in solar energetics, Physicsand chemistry of solid state 11(4) (2010) 950-957.23. A. Simashkevich, A. Sprinchean, I.Tsiulyanu, Photoelectrochemical processes atelectrolyte-multinary layered semiconductorsinterface, J. of Photochemistry and Photobiology A.Chemistry 139 (2001) 181-185.24. M. León, S. Levcenko, R. Serna, G. Gurieva,A. Nateprov, J. M. Merino, E.J. Friedrich, S. Schorr,E. Arushanov, Optical constants of Cu 2ZnGeS 4bulkcrystals, J. Appl. Phys. 108 (2010) 093502/1-5.25. A. Gavriluţă, C. Gherman, A. Mitioglu,R. Lascova, G. Novitchi, M. Revenco, L. Culiuc,Procedeu de obţinere a nanocristalelor hidrofile dePbS, Hotărâre pozitivă asupra cererii de brevet Nr.6492 din 24 mai 2010.nr. 4(19), decembrie 2010 - 97

AkademosMARKOV DECISIONPROCESSESAND DETERMININGNASH EQUILIBRIA FORSTOCHASTICPOSITIONAL GAMESPhD Dmitrii LOZOVANUA class of stochastic positional games whichextends the cyclic games and Markov decisionproblems with average and discounted optimizationcosts criteria is formulated and studied. Nashequilibria conditions for considered class of stochasticpositional games are derived and some approachesfor determining Nash equilibria are described.Mathematics subject classification: 90C47.Keywords and phrases: Markov decisionprocesses; Noncooperative Games, Stochasticpositional games, Nash equilibria; Optimal stationarystrategies, Cyclic games.1. IntroductionIn this paper we formulate and study a class ofstochastic positional games applying the gametheoreticalconcept to Markov decision problems withaverage and discounted costs optimization criteria.We consider Markov decision processes that may becontrolled by several actors (players). The set of statesof the system in such processes is divided into severaldisjoint subsets which represent the correspondingpositions sets of the players. Each player has todetermine which action should be taken in each stateof his positions set in order to minimize his ownaverage cost per transition or discounted expected totalcost. The cost of system’s transition from one state toanother in the Markov process is given for each playerseparately. In addition the set of actions, the transitionprobability functions and the starting state are known.We assume that players use only stationary strategies,i.e. each player in an arbitrary his position uses thesame action for an arbitrary discrete moment of time.In the considered stochastic positional games we areseeking for a Nash equilibrium.The main results we describe in this paper areconcerned with existence of Nash equilibria in theconsidered games and elaboration of algorithms fordetermining the optimal stationary strategies of players.We show that Nash equilibria for the game model withaverage cost payoff functions of the players exists ifan arbitrary situation generated by the strategies ofplayers induces a Markov unichain. For the gamemodel with discounted payoff function we show thatNash equilibria always exists. The obtained resultscan be easy extended for antagonistic game modelsof Markov decision problems and the correspondingconditions for existence of saddle points in such gamescan be derived.The proposed approach for Markov decisionprocesses can be extended for multi-objective decisionproblems with Stackelberg and Pareto optimizationprinciples and the corresponding algorithms fordetermining the optimal solutions of problems in thesense of Stackenberg and Pareto can be developed.2. Stochastic Positional Games with AveragePayoff Functions of PlayersWe consider a class of stochastic positional gamesthat extends and generalizes cyclic games ([3], [4]) andMarkov decision problems with average and discountedoptimization costs criteria ([9], [12]). The consideredclass of games we formulate using the framework ofMarkov decision process ( X , A,p,c)with a finiteset of states X, a finite set of actions A , a transitionprobability function p : X × X × A → [0,1] thatsatisfies the condition∑p a x,yy∈X= 1, ∀x∈ X ,∀a∈ Aand a transition cost function c : X × X → Rwhich gives the costs cx , y of states transitions for thedynamical system when it makes a transition from thestate x ∈ X to another state y ∈ X .We consider the noncooperative game model withm players in which m transition cost functions aregivenc i: X × X → R,i = 1,2, ,m,iwhere cx , yexpresses the cost of system’s transitionfrom the state x ∈ X to the state y ∈ X for theplayer i ∈ {1,2, K,m}.In addition we assume thatthe set of states X is divided into m disjoint subsetsX , X , 2,1KX mX = X1 ∪ X2∪K∪Xm( Xi∩ Xj= ∅,∀i≠ j,)where Xirepresents the positions set of playeri ∈ {1,2, K,m}. So, the Markov process is controlledby m players, where each player i ∈ {1,2, K,m}fixes actions in his positionsx ∈ Xi. We consider98 - nr. 4(19), decembrie 2010

Matematicăthe stationary game model, i.e. we assume that eachplayer fixes actions in the states from his positions setusing stationary strategies. The stationary strategies ofplayers we define as m maps:s11s : x → a ∈ A ( x)for x ∈ X1;sm2where A i (x)x ∈X i2: x → a ∈ A ( x)for x ∈ X2;.................................................m: x → a ∈ A ( x)for x ∈ Xm,is the set of actions of player i in the state. Without loss of generality we may considerii| A ( x)|=| A |=| A |, ∀x∈ Xi,i = 1,2, K,m. . Inorder to simplify the notation we denote the set ofpossible actions in a state x ∈ X for an arbitraryplayer by A (x).iA stationary strategy s , i ∈ {1,2, K,m}inthe state x ∈ Ximeans that at every discrete momentof time t = 0,1,2, K the player i uses the actionia = s ( x). Players fix their strategy independentlyand do not inform each other which strategies they usein the decision process.If the players 1,2,K , m fix their stationary1 2 mstrategies s , s , K , s , respectively, then we1 2 mobtain a situation s = ( s , s , K , s ) . This situationcorresponds to a simple Markov process determinedby the probability distributionssi( x)x,yp in the statess sx ∈ X ifor i = 1,2, K , m . We denote P = ( px,y)the matrix of probability transitions of this Markovprocess. If the starting state xiis given, then for0the Markov process with the matrix of probabilitystransitions P we can determine the average costi 1 2 mper transition Mx( s , s , K , s ) with respect to0each player i ∈ {1,2, K,m}taking into account thei icorresponding matrix of transition costs C = ( cx,y) .So, on the set of situations we can define the payofffunctions of players as follows:Fixi01( s , s2, K,sm) = Mixi01( s , s2, K,sm),i = 1,2, K,m.In such a way we obtain a discrete noncooperativegame in normal form which is determined by finite1 2 msets of strategies S , S , K , S of m players andthe payoff functions defined above. In this game we areseeking for a Nash equilibrium ([8]), i.e. we considerthe problem of determining the stationary strategiesssuch that≤ Fixi0Fixi0( s1 *1 *, s( s, s2 *1 *2 *, si, K,s, K,s2 *−1 *i−1 *, K,si i, s , s, si−1 *+ 1 *i*, sK,s, si*m*),i+1 *, si+1 *, K,sK,sm*m*) ≤i i∀s∈ S , i = 1,2, K,m.The game defined above is determineduniquely by the set of states X , the positions setsX , X , 1 2K , X m, the set of actions A , the costfunctions c i : X × X → R,i = 1,2, K,m,theprobability function p : X × X × A → [0,1] andthe starting positionxi. Therefore we denote it0i( X , A,{Xi},{c } , p,x ).i= 1, m i=1,m iWe call this0game stochastic positional game with average payofffunctions.In the case p a x, y= 0 1, ∀x,y ∈ X , ∀a∈ A thestochastic positional game is transformed into thecyclic game studied by [3], [5].3. Determining Nash Equilibria for StochasticPositional Games with Average Payoff FunctionsTo provide the existence of Nash equilibria forthe considered stochastic positional game we shalluse the following condition. We assume that an1 2 marbitrary situation s = ( s , s , K , s ) of the gamegenerates a Markov unichain with the correspondings smatrix of probability transitions P = ( px,y) . TheMarkov process with such property with respect to the1 2situations s = ( s , s , K , sm ) ∈ S of the game wecall perfect Markov decision process. We show that inthis case the problem of determining Nash equilibriafor a stochastic positional game can be formulated ascontinuous model that represents the game variant ofthe following optimization problem:Minimizesubject to∑∑ ( μs , q)=x,asx,ax∈X a∈A(x)qx(1)nr. 4(19), decembrie 2010 - 99

Akademos xX aqxX aA(x aA(xwhereA(x)x)s= 1;x,a)spax,y= 1,x,asx,aqx= qyx X ;y X ; 0, x X , a A(x),x, a= acx,ypx,yyX( x),(2)is the immediate cost in the state x ∈ X for a fixedaction a ∈ A(x).It is easy to observe that the problem (1),(2) represents the continuous model for Markovdecision problem with average cost criterion.Indeed, an arbitrary stationary strategy s : X → Acan be identified with the set of boolean variabless x , a∈ {0,1}, x ∈ X , a ∈ A(x)that satisfy theconditionssx,aaA(x)= 1, x X ; sx,a 0, x X , a A.These conditions determine all feasible solutionsof the system (2). The rest restrictions in (2)correspond to the system of linear equations withrespect to q xfor x ∈ X . This system of linearequations reflects the ergodicity condition for thelimiting probability q x, x ∈ X in the Markovunichain, where q x, x ∈ X are determined uniquelyfor given s x , a, ∀ x ∈ X , a ∈ A(x). Thus, the value ofthe objective function (1) expresses the average costper transition in this Markov unichain and an arbitrary* *optimal solution s , q ( x ∈ X , a ∈ ) of problemx, a xA*x , a∈(1), (2) with s {0,1} represents an optimalstationary strategy for Markov decision problem withaverage cost criterion. If such an optimal solution isknown, then an optimal action for Markov decisionproblem can be found by fixing a * = s* ( x ) for*x ∈ X if sx,a= 1.The problem (1), (2) can be transformed intoa linear programming problem using the notationsαx , a= sx, aqx,∀ x ∈ X , a ∈ A(x)(see [6]). Based onsuch transformation of the problem we will describesome additionally properties of the optimal stationarystrategies in Markov decision processes.Let a Markov decision process ( X , A,p,c)begiven and consider the functionwhereqxfor ( s)= x,asx,aq xX aA(x)x ∈ X satisfy the conditiona px,ysx,aqx= qy, y X ; xX aA(x)(3) qx= 1. xXAssume that an arbitrary stationary strategy sin the Markov decision process generates a Markovunichain, i.e we have a perfect Markov decisionprocess. Then the function (s)depends only onsx , afor x ∈ X , a ∈ A(x), and on the set S ofsolutions of the system sx,a= 1, x X ; aA(x) sx,a 0, x X , aA(x)the function ψ (s)is monotone.x,a A(x),(4)Proof. In the perfect Markov decision processes anarbitrary basic solution of the system (4) corresponds toa stationary strategy that generates a Markov unichain.For such an arbitrary strategy the rank of system (3)is equal to | X | and (3) has a unique solution withrespect to q x( x ∈ X ) (see [9, 12]). Moreover, inthe mentioned references is shown that for Markovunichain the system of linear equations (3) uniquelydetermines q x, ∀x∈ X for an arbitrary solution ofsystem (4).Now let us prove the second part of the lemma.We show that on the set of solutions of system (4)the function ψ (s)is monotone. For this reason it issufficient to show that for arbitrary s′, s′′∈ S with ψ ( s)( s)the following relation holdsmin{ ( s), ( s)} < ( s)< max{ ( s), ( s)}ifs = s (1) s,0 < < 1.(5)We show that the relation (5) holds for an arbitrarys ∈ S( s′, s′′), whereS( s,s)= { s | min{ s ', s,' x a x a} < sx,a< max{ sx,a', sx,' },x X , a A()}, ax100 - nr. 4(19), decembrie 2010

Matematicăand the equations ( s)= ( s), ( s)= ( s)on the setS( s, s)= { s | min{ s ', s,' x a x a} sx,a max{ sx,a', sx,' },x X , a A()}, axhave the unique solutions s = s′and s = s′′ ,respectively.The correctness of this property we prove using therelationship of the problem (1), (2) with the followinglinear programming problem:Minimize ( )= xX aA(x)x,ax,a(6)subject toifa px,yx,a= qy,y X ; xX aA(x)qx= 1; xX(7) x,a= qx,x X ; aA(x)x,a 0, x X , a A(x).The problem (6), (7) is obtained from (1), (2)x , a= sx , yqxforintroducing the substitutions αx ∈ X , a ∈ A(x). These substitutions allow usto establish a bijective mapping between the set offeasible solutions of the problem (1), (2) and the set offeasible solutions of the linear programming problem(6), (7). So, if αx, afor x ∈ X , a ∈ A(x)and ( )are known then we can uniquely determinex,asx, a= , x X , a A(x)(8)qxfor which ( s ) = ( ).In particular, if an optimal*basic solution a* ,q of the linear programmingproblem (6), (7) is found, then the optimal stationarystrategy for Markov decision problem can be foundfixings1,0,if**x,ax,a=*if x,a> 0;= 0.Let s ′, s′′ be arbitrary solutions of the system(4) where ( s)< ( s). Then there exist thecorresponding feasible solutions , of the linearprogramming problem (6), (7) for which ( s)= ( ), ( s)= ( ),x, a' = sx,a' qx,,' =s,' x y x aqxx X , a A(x),where qx′, qx′′ are determined uniquely from thesystem of linear equations (3) for s = s′and s = s′′,respectively. The function ( ) is linear and thereforefor an arbitrary = (1) ,0 1thefollowing equality holds ( )= ( ) (1) ( ),where is a feasible solution of the problem (6),(7), that in initial problem (1), (2) corresponds to afeasible solution s for which ( s)= ( );qx= qx (1) qx,x X .Using (8) we havei.e.sx,ax,=q x,as x, a = , x X , a A(x),qaxx' (1) (1) qqx (1) qx,ax' s=x,a' qxqx (1) s (1) q(1) qx' q (1) qx,ax' q= sx, asx, aqxxxxSo, we obtainx, a = xs,' (1x ) x a sx,as' ,where= qx x, 0 1.q (1) qxxIt is easy to observe that 0 x 1, were x = 0, x X if and only if = 0 and x = 1, x X if and only if = 1 . This meansthat for an arbitrary s S( s,s)the condition (5)holds and the equations ( s)= ( s), ( s)= ( s)on the set S ( s′ , s′′)have the unique solutionss = s′and s = s′′ , respectively. Thus the function (s) on the set of solutions of system (4) ismonotone.Now we extend the results described above forthe continuous model of stochastic positional game' .x=nr. 4(19), decembrie 2010 - 101

Akademoswith average payoff functions. We consider the gamemodel for perfect Markov decision processes.Let denote by S i , i ∈ {1,2, K m}the set ofsolutions of the system∑ii⎧ sx,a= 1, ∀x∈ X ;⎪ a∈A(x)⎨ii⎪ ∑ sx,a≥ 0, ∀x∈ X , a ∈ A(x).(9)⎩ a∈A(x)iSo, S is a convex compact set and its arbitraryextreme point corresponds to a basic solution s′ of thesystem (9), where sx, a' ∈ {0,1}, ∀x∈ Xi,a ∈ A(x).Thus, if s′ is an arbitrary basic solution of systemi(9), then s′ ∈S.1mOn the set S = S × S2 × K×S we define mpayoff functionsi 1 2 mi i ( s , s , K,s ) = μ,s,wherem∑∑∑i=1x∈Xia∈A(x)iμx, a= ∑x a x ai acx,ypx,yy∈Xqx,i = 1,2, K,m,(10)is the immediate cost of player i ∈ {1,2, K,m}inthe state x ∈ X for a fixed action a ∈ A(x); qxforx ∈ X are determined uniquely from the followingsystem of linear equationsm⎧a i⎪ ∑∑ ∑ px,ysx,aqx= qy, ∀y∈ X ;i=1x∈Xa∈A(x)⎨i⎪⎪∑qx= 1⎩ x∈X(11)1 2 mwhen s , s , K , s are given.The main results we prove for our game modelrepresent the following properties:- The set of Nash equilibria situations of thecontinuous model is non empty if and only if the setof Nash equilibria situations of the game in positionalform is not empty;1 2 m- If ( s , s , K , s ) is an extreme point ofi 1 2 m1 2 mS then F ( s , s , K,s ) = ( s , s , K,s ),x∀ x ∈ X , i = 1,2. K,m and all Nash equilibriasituations for the continuous game model thatcorrespond to extreme points in S represent Nashequilibria situations for the game in positional form.From Lemma 3 as a corollary we obtain thefollowing result.For perfect Markov processes each payoffi 1 2 mfunction ( s , s , K,s ), i ∈ { i,2,K,m}possesses1 2 i−1i+1 miithe property that ( s , s , K,s , s , s , K,s )i iis monotone with respect to s ∈ S for arbitrarykkfixed s ∈ S , k = 1,2, K , i −1,i + 1, K,m.Using this lemma we can prove the followingtheorem. Let ( iX , A,{ Xi} ,{ c } , p,x)bei= 1, m i=1, ma stochastic positional game with a given startingposition x ∈ X and average payoff functions1F ( s , s, K,s), F1( s , s, K,s), K,F1( s , s, K,s1 2 m 2 2 mm 2 mxxxof players 1,2,K , m , respectively. If for1 2 man arbitrary situation s = ( s , s , K , s ) of thes sgame the transition probability matrix P = ( px,y)corresponds to a Markov uni-chain then for the stochas-itic positional game X , A,{X } , { c } , p,)( ixi= 1, m i=1, m* mthere exists Nash equilibrium s = ( s , s , K,s ). Moreover, for this game there exists a situation** ms = ( s , s , K , s ) which is a Nash-equilibriumfor an arbitrary starting position x ∈ X .Proof. According to Lemma 3 each function1 *2 *i 1 2 m ( s , s , K,s ), i ∈{i,2,K,m}satisfies theiicondition that ( s , s , K,s , s , s , K,s )i iis monotone with respect to s ∈ S for arbitraryk1 *2 *1 2 i−1i+1 mkfixed s ∈ S , k = 1,2, K , i −1,i + 1, K,m.Inithe considered game each subset S is convex andcompact. Therefore these conditions (see [2], [1], [11]and [10]) provide the existence of Nash equilibriumi 1 2 mfor the functions ( s , s , K,s ), i ∈{ i,2,K,m}1 2mon S × S × K×S . Taking into accountthat S is a polyhedron set and the functions1 2 i−1i+1 mii ( s , s , K,s , s , s , K,s ) are monotonewe obtain that there exists a Nash equilibrium1 *2 *m*s , s , K , s that corresponds to a basic solution1of the system (9). This means that ( s , sm, K , s )is Nash equilibrium for the functions1F ( s , s, K,s),1F ( s , s, K,s*), K,F2 *1( s , s, K,s1 2 m 2 2 mm 2 mxxx2on the set of situations S = S1 × S × K × Sm .**))102 - nr. 4(19), decembrie 2010

MatematicăUsing the results described above we mayconclude that in the case of perfect Markov decisionprocesses Nash equilibrium for stochastic positionalgames can be determined by using classical iterativemethods for the continuous game models with payoffi 1 2 mfunctions ( s , s , ,s ), i { i,2,,m}on1 2mthe set S × S × K×S . If we refer these iterativemethods to discrete game model with payoff functions1 2mon S × S × K×S , then we obtain the iterativeprocedures where players fix successively theirstrategies in order to minimize their payoff functions,respectively, and finally to reach Nash equilibrium.In general, for stochastic positional games withaverage payoff functions of players, Nash equilibriummay not exists if the stationary strategies do not generateMarkov uni-chain. Moreover, Nash equilibriummay not exists even for deterministic positionalgames (see [3], [5]). So, the Theorem 3 in the caseapx, y∈{0,1} , gives conditions for existence of Nashequilibria in cyclic games with average payofffunctions.4. Stochastic Positional Games with DiscountedPayoff Functions of PlayersThe stochastic positional game model fordiscounted Markov decision problem we formulatein a similar way as the game model from Section 2.We apply the game-theoretical concept to discountedMarkov decision process ( X , A,p,c)with givendiscounted factor , 0 < < 1 (see [9], [12]). So,in for our game model we assume that m transitioncost functions c i : X × X → R,i = 1,2, K,m,are given and the set of states X is dividedinto m disjoint subsets X , X , 1 2K , Xm,where Xirepresents the positions set of playeri ∈ {1,2, K,m}. Thus, the Markov processis controlled by m players, where each playeri ∈ {1,2, K,m}fixes actions in his positions x ∈ Xiusing stationary strategies. The stationary strategies ofplayers in this game we define as m maps:is : x → a ∈ A(x)for x ∈ X ; i = 1,2, K,m.1 2 mLet s , s , K , s be a set of stationarystrategies of players that determine the situation1 2 ms = ( s , s , K , s ) . Consider the matrix ofs sprobability transitions P ( p ) which is induced=x,yiby the situation s, i.e. each row of this matrixcorresponds to probability distributions si( x)p in thex,ystate x were x ∈ Xi. If the starting state x0isgiven, then for the Markov process with the matrixsof probability transitions P we can determine thei 1 2 mdiscounted expected total cost x( s , s , ,s )0with respect to each player i ∈ {1,2, K,m}takinginto account the corresponding matrix of transitioni icosts C = ( cx,y) . So, on the set of situations we candefine the payoff functions of the players as follows:i1 2 m i 1 2 mF x ( s , s , ,s ) = ( s , s , , s ), i = 1,2, , m.0 x0In such a way we obtain a new discretenoncooperative game in normal form which is1 2 mdetermined by the sets of strategies S , S , K , Sof m players and the payoff functions defined above.In this game we are seeking for a Nash equilibrium.This game is determined uniquely by theset of states X, the positions sets X , X , 1 2K , Xmthe set of actions A, the cost functionsc i : X × X → R,i = 1,2, K,m,, the probabilityfunction p : X × X × A → [0,1] the discountedfactor γ and the starting position x0. Therefore weidenote it ( X , A,{Xi}, { c } , p, , x0).i= 1, m i=1,mWe callthis game stochastic positional game with discountedpayoff functions .5. Determining Nash Equilibria for StochasticPositional Games with Discounted PayoffFunctionsIn this section we show that Nash equilibriumexists for an arbitrary stochastic positional game withdiscounted payoff functions of the players and givendiscounted factor , 0 < < 1. To prove this resultwe shall use a continuous game which represent thegame model for the following continuous optimizationproblem:Maximizex( , s)= 0x(12)0subject to xwhere sx,yX aA(x)aspax,yx,aaA(x) = 0,x,aaA(x)= 1, x X ;syx,a pa ax,a=x,ycx,yyXs , x Xx,ax X , a A(x),.(13)nr. 4(19), decembrie 2010 - 103

AkademosThis problem represents the continuous modelfor discounted Markov decision problems (see [7]).Based on this model we can determine the optimalstationary strategy of the discounted Markov decisionproblem for an arbitrary starting state x ∈ X . In (13)the system of linear equations with respect to σ xhasa unique solution and therefore the objective function(12) on the set of feasible solutions depends only ons . It is easy to observe that these equations in (13)can be changed by inequalities (≤). If after that wedualize (12), (13) with respect to σ xfor fixed sthen we obtain the following problem:Minimize ( s, ) = ∑ ∑ μx,asx,ax (14)subject to∑ ∑x∈X a∈A(x)a⎧ y−px,ysx,ax≥ 0, ∀y∈ X \{ x0};⎪x∈X a∈A(x)⎪ay−∑ ∑ px,ysx,ax≥1for y = x0;⎨x∈X a∈A(x)⎪ ∑ sx,a= 1, ∀x∈ X ; (15)⎪a∈A(x)⎪⎩ y≥ 0 ∀y∈ X ; sx,a≥ 0, ∀x∈ X , a ∈ A(x).Using elementary transformations inthis problem and introducing the notationsx , a= sx, sx,∀x∈ X , a ∈ A(x)we obtain thefollowing linear programming problem:Minimize⎧⎪⎪⎨⎪⎪⎪⎩subject to −y −y ≥ 0,y∑∑( s , ) = μx,a x,ax∈X a∈A(x)a∑ ∑ px,x∈X a∈A(x)a∑ ∑ px,x∈X a∈A(x)∑a∈A(x)∀y∈ X ;yyx,ax,ax,ax,a≥ 0,≥1∀y∈ X \{ x };fory = x ;= , ∀x∈ X ;x≥ 0, ∀x∈ X , a ∈ A(x).00(16)(17)If ( *, * ) is an optimal basic solution of problem*(16), (17) then the optimal stationary strategy s forthe discounted Markov decision problem is determinedas follows:*⎧*1, if x,a≠ 0 ;sx,a= ⎨*⎩0,if x,a= 0.* * *and = s , ∀x∈ X , a ∈ A().x, a x,a xx(18)It is easy to observe that x> 0, ∀x∈ X iffor the considered Markov decision process thereexists an action a ∈ A( x 0) such that p x , y> 0,∀x∈ X0Without loss of generality we may assume thatsuch condition for our problem holds; otherwisewe can add a fictive action a′ in the state x0a′afor which px,y> 0, ∀ y ∈ X ( ∑ px,y= 1) andy∈Xc a ′x ,= K,y X ,0y∀ ∈ where K is a suitable bigvalue.For continuous model of discounted Markovdecision problem we prove a similar properties asfor average Marcov decision model. Let a Markovdecision process ( X , A,p,c)with discounted factor , 0 < < 1 be given. Consider the functionwhere forx x( s)= ,0x0x ∈ X satisfy the conditiona −s p s μ , ∀x∈ X.(19)x∑ ∑x,ay∈X a∈A(x)x,y∑y=x,a x,aa∈A(x)Then the function x( s ) depends only on0sx , afor x ∈ X , a ∈ A(x), and on the set S of solutionsof the system⎧⎪⎨⎪⎩∑∈A(x∑asa∈A(x)x,a)s= 1,x,a∀x∈ X ;≥ 0, ∀x∈ X , a ∈ A(x)the function φ (s)is monotone. The proof of thislemma is similar to the proof of Lemma 3.The continuous game model with m players fordiscounted Markov decision problem we formulate as1mfollow: on the set S = S × S2 × K×S we considerm payoff functions functions −ix1 ( s , six02where σ i x for∑ ∑skx,ay∈X a∈A(x), K spax,ymi) = x0, i = 1,2, K,m,x ∈ X satisfy the conditionsik iy= ∑ sx,aμx,a,∀x∈ Xk; i,k = 1,2, K,m;a∈A(x)This game model possesses the same property asthe previous continuous model:-The set of Nash equilibria situations of thecontinuous model is non empty if and only if the setof Nash equilibria situations of the game in positionalform is not empty;1 2 m- If ( s , s , K , s ) is an extreme point ofi1 2 m1 2 mS then F x ( s , s , K,s ) = ( s , s , K,s ),∀ x ∈ X , i = 1,2. K,m and all Nash equilibria104 - nr. 4(19), decembrie 2010

Matematicăsituations for the continuous game model thatcorrespond to extreme points in S represent Nashequilibria situations for the game in positional form.From Lemma 5 as a corollary we obtain thefollowing result. For an arbitrary discountedMarkov decision process each payoff functioni 1 2 m ( s , s , ,s ), i { i,2,,m}possesses thex012i1i1iiproperty that x( s , s , ,s , s , s , ,s ) is0i imonotone with respect to s ∈ S for arbitrary fixedkks S , k = 1,2, ,i 1,i 1,,m.Usingthis lemma we can prove the following theorem. Let( iX , A,{ Xi},{ c } , p, , x)be a stochastici= 1, m i=1, mpositional game with a given starting position x ∈ Xand discounted payoff functions1x1 2F ( s , s , ,sm), F2x1( s , s2, ,sm), ,Fmx1( s , s2m, ,sof players 1,2,K , m , respectively. Then inthe considered game there exists Nash equilibrium** ms = ( s , s , K , s ) . Moreover, in this game there1 *2 ** mexists a situation s = ( s , s , K , s ) which is aNash-equilibrium for an arbitrary starting positionx ∈ X . The proof of this theorem is similar to theproof of Theorem 3.It is evident that the result described above can beused for studying and solving stochastic antagonisticpositional games. The corresponding conditions forexistence of saddle points in antagonistic positionalgames with average and discounted payoff functionscan be derived from Theorems 3, 5, respectively. Thecomputational complexity aspects concerned withdetermining the optimal stationary strategies of playersfor deterministic positional games are analyzed in [5].1 *6. ConclusionIn this paper a new class of stochastic positionalgames that extend the well known deterministic andstochastic positional games is studied. A new resultsconcerned with existence of Nash equilibria for thegame models of Markov decision problems withaverage and discounted costs optimization criteriaare obtained. Based on these results the problem ofdetermining the optimal stationary strategies of playersin the considered games can be reduced to continuoussimilar problems for which classical numericalmethods can be applied. The described results may beuseful for elaboration of suitable iteration proceduresof determining the optimal stationary strategies inpositional games.2 **m)Bibliografie[1] Dasgupta P, Maskin E. The existence ofEquilibrium in Discontinuous EcomomicGames, Review of Economic Studies, 1986,53, pp. 1-26.[2] Debreu G. A Social Equilibrium ExistenceTheorem, Proceedings of the National Academyof Aciences, 1952, pp. 386-393.[3] Gurvich V.A., Karzanov A.V., Khachian L.G.Cyclic Games and an Algotithm to Finf MinimaxCycle Means in Directed Graphs, USSR,Computational Mathematics and MathematicalPhisics, 1988, 28, pp.85-91.[4] Lozovanu D., Pickl S. Nash EquilibriaConditions for Cicle Games with p players,Eletronic Notes in Discrete Mathemathics,2006, 25, pp.117-124.[5] Lozovanu D., Pickl. Optimization andMultiobjective Control of Time-DiscreteSystems, Springer, 2009.[6] Lozovanu D, Pickl S. Optimal StationaryControl of Discrete Processes and a PolynomialTime Algorithm for Stochastic Control Problemon Networks , Proceedings of ICCS 2010conference, Amsterdam, Elseveir ProcediaComputer Science, 2010, pp.1-10.[7] Lozovanu D, Pickl S. Determining OptimalStationary strategies for Discounted StochasticOptimal Control Problem on Networks, 9thCologne-Twente Workshop on Graphs andCombinatorial Optimization, Cologne (U.Figle,R.Shrader, D Herrmann eds), 2010, pp.115-118.[8] Nash J.F. Non Cooperative Games, Annals ofMathematics, 1950, 2, pp.286-295.[9] Puterman M. Markov Decision Processes:Stochastic Dynamic Programming, John Wiley,New Jersey, 2005.[10] Reny F.P. On the existence of Pure and MixedStrategy Nash Equilibria In DiscontinuousGames, Economertrica, 1999, 67, pp. 1029-1056.[11] Simon L. Games with Discontinuous Payoffs,Review of Economic Studies, 1987, 54, pp.569-597.[12] White D.J. Markov Decision Processes, Wiley,New York, 1993.nr. 4(19), decembrie 2010 - 105

AkademosMAGNEŢII MOLECULARI,UNA DIN DIRECŢIILEPRIORITARE MODERNEALE CERCETĂRIIAcad. Constantin TURTĂTHE SINGLE MOLECULE MAGNETS ISONE OF THE PRIORITY MODERN DIRECTIONSOF INVESTIGATIONS IN COORDINATIONCHEMISTRY.Currently, the literature reveals several classesof substances with ferromagnetic interaction betweenparamagnetic ions: clusters (d-f) with Schiff Bases;carboxylate clusters, heterometallic cyanides,homo-and heterometallic oxalates and oxalamides.Magnetization of individual molecules of somecomplexes of these substances’ classes behavesanalogous to ordinary magnets (type - ferrites).Clusters possessing such properties have been calledSingle Molecule Magnets (SMM S). The “bioinorgnicchemistry and nanocomposites” laboratory of theInstitute of Chemistry of the Academyi of Sciences ofMoldova’ investigations have demonstrated that inthe list of substance’ classes with SMM Spropertiesthe heteronuclear carboxy-clusters containing {Fe xLn y} fragment may be included.IntroducereÎn ultimele trei decenii cercetătorii din domeniulchimiei anorganice au manifestat un interes deosebitfaţă de clusterii cu proprietăţi magnetice anomale,în special cele feromagnetice [1-6]. Mecanismulinteracţiunii a doi 3d- ioni magnetici în speciilepolinucleare beneficiază de o descriere adecvată[1,3,4]. O situaţie mai dificilă apare la descriereaproprietăţilor magnetice ale ionilor în cazul în careunul din ei se caracterizează printr-un momentmagnetic orbital. În asemenea caz Hamiltonianul despin fenomenologic, propus de Heisenberg-Dirac-Van-Vleck [7] pentru sistemele izotropice, nu poate fiutilizat. La ora actuală, literatura de specialitate puneîn evidenţă câteva clase de substanţe cu interacţiuneferomagnetică între ionii paramagnetici: clusteri (df)cu Baze Schiff; clusteri din clasa carboxilaţilor;cianuri heterometalice; oxalaţi şi oxamidaţi homoşiheterometalici.Clusteri (d-f) cu Baze Schiff cu interacţiuneferomagneticăDescrierea sistemelor dinucleare cu introducereaunui element de tip 4f (lantanidă) este mai puţinavansată. Acest moment se datorează prezenţei ionilorde lantanidă care au o contribuţie orbitală pronunţată,cu excepţia ionului Gd (III) cu starea fundamentală8S 7/2, pentru care contribuţia orbitală este nulă.În anul 1985, echipa savantului italianD.Gatteschi a sintetizat pentru prima dată douăcombinaţii complexe heterodinucleare d-f alecuprului şi gadoliniului (Cu-Gd) cu baze Schiff,obţinute la condensarea etilendiaminei cu aldehidasalicilică sau cu aldehida hidroxiacetofenonă careposedă proprietăţi feromagnetice [5]. La fitarearezultatelor experimentale a proprietăţilor magneticeale acestor doi complecşi, măsurate în intervalul detemperatură 300 – 2 K, au fost evaluate valorileparametrului de schimb magnetic J. El s-a dovedita fi J = 4,2 cm -1 şi 12,23 cm -1 (Tab. 1).În continuare, utilizând liganzi compartimentalipolidentaţi de diferite tipuri, a fost sintetizat un setlarg de combinaţii complexe dimerice conţinândfragmentul 3d-4f [6,8-44], unde 3d = VO II [25,35],Ni II [16,19,20,29], hs CoII [14,32,33], Cr III [27],Fe II [34,36], Fe III [24], 4f = Gd şi alte lantanide. Multedintre aceste substanţe sintetizate posedă proprietăţimagnetice anomale cu interacţiune feromagneticăîntre ionii paramagnetici.Tabelul 1Constantele de cuplare la unii dimeri 3d-4faCompusul J GdCu (Hz) J CuCu (Hz)[(Cu(HAPen) 2Gd(H 2O) 3](ClO 4) 3-5.3 4.2[(CuSALen) 2Gd(H 2O) 3](ClO 4) 3-7.4 12.2[(CuSALtn) 2Gd(H 2O) 3](NO 3) 2] -1.22 3.6[Gd(hfac) 3CuSatnOH] 2-2.84 2.56Semnul minus al constantelor de cuplarecorespunde interacţiunii feromagnetice. (HAPen) = [N,N-etilenbis(o-hidroxiacetofenoniminate)], (SALen) = [N,N-etilenbis(salicilaldiminat)], SALtn =[N,N- propane-1,3-diylbis(salicilaldiminat)].În această clasă de substanţe este strict necesarde a sintetiza un set de liganzi polidentaţi apropiaţidupă structură şi în baza lor de a obţine un şir decompuşi cu fragmentul (3d-4f), unde 3d- şi 4f- suntioni dia- şi paramagnetici, cu sau fără contribuţieorbitală.Totodată, este necesar ca aceşti complecşisintetizaţi să fie molecular izolaţi pentru a omite ointeracţiune intermoleculară puternică.Clusteri cu interacţiune feromagnetică dinclasa carboxilaţilorA doua clasă de combinaţii complexe polinuclearecu interacţiune intramoleculară feromagneticăsunt carboxilaţii diferitelor metale.La studierea proprietăţilor magnetice (300-1,8K) ale acetatului de mangan cu valenţă mixtă [46] şicompoziţia [Mn 12O 12(CH 3COO) 16(H 2O) 4]·2MeCOOH·4H 2O, structura căruia a fost determinată de Lisîn 1982 [47] (Fig.1), s-a constatat că magnetizarea106 - nr. 4(19), decembrie 2010

Chimiemoleculelor individuale se comportă asemănătorcu cea a magneţilor obişnuiţi (de tip feriţi). Lamagnetizarea moleculei {Mn 12O 12} în câmpmagnetic la 2 K această proprietate se păstrează înmărime de ≈40% din valoarea respectivă la saturaţiedupă 2 luni. Clusterii ce posedă astfel de proprietăţiau fost numiţi magneţi moleculari (Single MoleculeMagnets - SMM). SMM se caracterizează prin:- stare fundamentală cu spin înalt;- prezenţa anizotropiei axiale în starea fundamentalăcu constanta scindării în câmp zero, D

Akademos(a)(b)Fig. 3. (a) - Dependenţa de temperatură şi de frecvenţa oscilaţilor AC a mărimii şi (b) - curbamagnetizării clusterului [Mn 12O 12(Ac) 16(H 2O) 4] la 2 K după [51]Tabelul 2Lista magneţilor moleculari din clasa carboxilaţilor metalelor de tranziţieCompusul S fD(cm -1 ) U eff(cm -1 )[Mn 12O 12(CH 2BrCO 2) 16(H 2O) 4] 10 56[Mn 12O 12(CHCl 2CO 2) 8(Bu t CH 2CO 2) 8(H 2O) 4] 10 -0.45 50[Mn 12O 12(CHCl 2CO 2) 8(EtCO 2) 8(H 2O) 4] 10 -0.42 49[Mn 12O 12(MeCHCHCO 2) 16(H 2O) 4] 10 -0.44 45[Mn 12O 12(p-PhC 6H 4CO 2) 16(H 2O) 4] 10 -0.44 45[Mn 12O 12(p-MeC 6H 4CO 2) 16(H 2O) 4] 10 44[Mn 12O 12(MeCO 2) 16(H 2O) 4] 10 -0.5 42[Mn 12O 12(MeCO 2) 8(Ph 2PO 2) 8(H 2O) 4] 10 -0.41 42[Mn 12O 12(PhCO 2) 16(H 2O) 4] 1- 19 / 2-0.44 40[Mn 30O 24(OH) 8(Bu t CH 2CO 2) 32(H 2O) 2(MeNO 2) 4] 7 -0.79 39[Mn 12O 12(CHCl 2CO 2) 16(H 2O) 4] 2- 10 -0.27 27[Mn 12O 12(p-MeC 6H 4CO 2) 16(H 2O) 4] 10 26[Mn 12O 8Cl 4(PhCO 2) 8(hmp) 6] 7 -0.6 21[Mn 9O 7(MeCO 2) 11(thme)(py) 3(H 2O) 2]17/ 2-0.29 19[Fe 8O 2(OH) 12(tacn) 6] 8+ 10 -0.19 15[V 4O 2(EtCO 2) 7(bpy) 2] 1+ 3 -1.5 14[Mn 4(MeCO 2) 2(pdmH) 6] 2+ 8 -0.24 12[Mn 4O 3(p-MeC 6H 4CO 2) 4(dbm) 3] 9/ 2-0.62 12[Mn 4(hmp) 6Br 2(H 2O) 2] 2+ 9 -0.35 11[(Me 3tacn) 6MnMo 6(CN) 18] 2+ 13 / 2-0.33 10[Fe 19O 6(OH) 14(metheidi) 10(H 2O) 12] 1+ 33 / 2-0.035 9.5[Mn 4O 2(MeO) 3(PhCO 2) 2L 2(MeOH)] 2+ 7 / 2-0.77 9.2[Mn 4O 3Br(MeCO 2) 3(dbm) 3] 9/ 2-0.50 8.3[Mn 4O 3Cl(MeCO 2) 3(dbm) 3] 9/ 2-0.53 8.2[Ni 12(chp) 12(MeCO 2) 12(H 2O) 6(THF) 6] 12 -0.047 7[Mn 10O 4(biphen) 4Br 12] 4- 12 -0.037 4.9[(tetren) 6Ni 6Cr(CN) 6] 9+ 15 / 24.2[Fe 10Na 2O 6(OH) 4(PhCO 2) 10(chp) 6(H 2O)(MeCO 2) 2] 11 3.7[Ni 4(MeO) 4(sal) 4(MeOH) 4] 4 3.7[Mn 9(O 2CEt) 12(pdm) 2(pdmH) 2(C 14H 16N 2O 4) 2]11/ 2-0.11 3.1[Ni 21(OH) 10(cit) 12(H 2O) 10] 16- 3 2.9[Fe 4(MeO) 6(dpm) 6] 5 -0.2 2.4[Fe 2F 9] 3- 5 -0.15 1.5108 - nr. 4(19), decembrie 2010

ChimieClusteri cu ciano-punţiCa alternativă, o altă clasă de substanţe, careau o structură controlată şi proprietăţi magneticeinteresante, reprezintă clusterii cianometalici: M-C-N-M I .La cuplarea orbitalilor atomici (OA) ai metaluluiM cu OA ai M I pot fi trei situaţii: cuplarea t 2g- (t 2g)I, e g- (e g) I şi t 2g-(e g) I , sau e g-(t 2g) I . Primele 2 cuplăriduc la o interacţiune antiferomagnetică, pe cândcuplarea t 2g-e gduce la o interacţiune feromagnetică.De regulă, grupele -C≡N- direcţionează formareasegmentelor M-C≡N-M I în geometrie liniară cuobţinerea sistemelor de tip lanţuri. În asemenea caztipul interacţiunilor magnetice între M-M I poate fiprezis [53,54]. Interacţiunea de schimb depinde înmod decisiv şi de gradul de suprapunere a OA aimetalelor cu OM ai grupei (CN). Ca rezultat, ungrad de oxidare mai mic al metalului va contribuila o suprapunere mai prielnică, deoarece orbitalii detip d- ai metalului vor fi mult mai extinşi.Compuşii de tipul complexului “albastru deBerlin” se obţin în baza reacţiilorx[M(H 2O) 6] y+ + y[M I (CN) 6] x- →M x[M I (CN) 6] y·zH 2OÎn cadrul compusului obţinut, ionul M I are oînconjurare din 6 atomi de carbon cu formareaunui câmp cristalin puternic, iar ionul M are oînconjurare din 6 atomi de azot cu un câmp cristalinslab. Utilizarea acestei reguli a dat posibilitatecercetătorilor [55] să sintetizeze, folosind metodade sinteză sol-gel, hexacianocromatul de potasiuşi vanadiu (KV II [Cr(CN) 6]·2H 2O cu o magnetizareordonată la 376 K (T c=376 K).Construirea clusterilor cu un număr mare deioni ai metalelor de tip d- sau f- este o necesitate deprim ordin pentru a obţine MM. Prin interacţiuneacompuşilor coordinativi ai diferitelor metale cudiferiţi liganzi în sfera internă (liganzi macrociclicişi ciano grupe) este posibil de a construi clusteri deo anumită componenţă şi cu o geometrie dirijată. Deexemplu:4[(tacn)M(H 2O) 3] x+ + 4[(tacn)M I (CN) 3] y- →[(tacn) 8M 4M 4I(CN) 12],unde tacn – triazociclononan, M=M I =Co; sauM, M I =Cr, Ni etc.În tab.3 sunt prezentaţi clusteri de tip metal –cianuri cu spin total înalt.Lista cianurilor metalelor de tranziţie cu proprietăţi magnetice anomale [51]Tabelul 3Compusul S fJ(cm -1 )[(MeOH) 24Mn II 9 MoV (CN) ] 6 4851/ 2+[(EtOH) 24Mn II 9 WV (CN) ] 6 4839/ 2-[(Me 3tacn) 8(H 2O) x(MeOH) yNi II 6 CrIII (CN) 8 24 ]12+ 18 +[(TrispicMeen) 6Mn II 6 CrIII (CN) 6] 9+ 27 / 2-4.0[(dmptacn) 6Mn II 6 CrIII (CN) 6] 9+ 27 / 2-5[(MeOH) 24Ni II 9 MV (CN) ](M= Mo, W)6 4812 ca.+16[(IM2-py) 6Ni II 3 CrIII (CN) ] 2 12 9 +5[(tetren) 6Ni II 6 CrIII (CN) 6] 9+ 15 / 2+8.4[(IM2-py) 6Ni II 3 FeIII (CN) ] 2 12 7 +3.4[(Me 3tacn) 6Mn II Cr III (CN) 6 18 ]2+ 13 / 2-3.1[(Me 3tacn) 6Mn II Mo III (CN) 6 18 ]2+ 13 / 2-6.7[(bpy) 6(H 2O) 2Mn II 3 WV (CN) ] 2 1613/ 2-6.0[(HIM2-py) 6Ni II 3 CrIII (CN) ] 2 12 6 +6.8[(tach) 4(H 2O) 12Ni II 4 FeIII (CN) 4 12 ]8+ 6 +6.1[(Me 3tacn) 2(cyclam) 3(H 2O) 2Ni II 3 MoШ (СN) 2 6 ]6+ 6 +8.5, +4.0[(5-Brsalen) 2Mn III 2 FeIII (CN) 6] 1- 9 / 2+2.3[(Tp) 3(H 2O) 3Fe III (CN) ] 4 9 4 +[(Me 3tacn) 2(cyclam) 3Ni II Cr Ш (СN) 2 6 ]2+ 4 +10.9[(bpm) 6Ni II 3 FeIII (CN) ]2 124 +5.3, -1.7[(bpm) 6Ni II 3 FeIII (CN) ] 2 12 4 +3.9[(Me 3tacn) 2(cyclam)Ni II Mo Ш (СN) 2 6 ]2+ 4 +17.6[(H 2L) 2Ni II 2 FeIII (CN) 3 18 ]1- 7 / 2+2.1[(tach) 4(H 2O) 15Ni II 3 FeIII (CN) 3] 6+ 7 / 2+0.8[(dmbpy) 4(IM2-py) 2Cu II 2 FeIII (CN) 2 4 ]6+ 3 +4.9[(edma) 3Cu II 3 CrIII (CN) 6] 3 +9.2nr. 4(19), decembrie 2010 - 109

AkademosOxamidele [56] şi oxalaţii [57, 58] sunt, deasemenea, 2 clase de substanţe care dovedescprezenţa interacţiunilor feromagnetice între ioniigeneratori de complecşi.Tunelarea cuantică a magnetizăriiSpecialiştii în domeniul fizicii acordă un interesdeosebit studierii tunelării cuantice în magneţiimoleculari. În 1996, câteva grupuri de cercetătoriau propus o explicare a treptelor pe curbelehisterezisului magnetizării clusterului {Mn 12O 12}[50, 59, 60] şi {Fe 8O 2}.Treptele observate (Fig.3b) au ca originepierderea polarizării de spin datorită tunelării prinbariera energetică U efşi nu prin activarea termică.Această tunelare are loc la coinciderea rezonantă adouă nivele M sdin stânga şi din dreapta axei verticale(M s= 0) din diagramă (Fig.2). Probabilitateatune lă rii va creşte cu trecerea la nivele care posedăo energie mai mare, deci deplasându-se spre M s= 0.Cu mărirea intensităţii câmpului magnetic, niveleleenergetice ale stărilor M se vor schimba: unele vorcreşte, iar altele vor descreşte, până va dispăreabariera spin-rivers. Între aceste extreme există unnumăr anumit de valori ale intensităţii câmpuluimagnetic când are loc rezonanţa ce permitetunelarea.Laboratorul de Chimie bioanorganică şinanocompozite al Institutului de Chimie al AŞM.Rezultatele cercetărilorÎn Institutul de Chimie al AŞM cercetareacarboxi-clusterilor metalelor de tranziţie are oistorie de lungă durată, practic din anii 1970.Dezvoltarea acestei direcţii ştiinţifice a mers înpas cu cercetările desfăşurate în cele mai dotatelaboratoare ştiinţifice din lume. Fireşte că pentrudemonstrarea proprietăţilor de magneţi molecularia acestei clase de compuşi coordinativi cercetătoriiinstitutului s-au încadrat activ cu investigaţiiproprii. Unii din ei activează actualmente cu succesîn diferite laboratoare din Occident (dr. G.Timco,V.Mereacre, S.Baca, D.Prodius, G.Noviţkii), inclusivteoreticienii (m.c.B.Ţukerblat, dr.hab. L.Cibotaru,S. Klochişner, A.Palii ş.a.). De remarcat, în modspecial, câteva realizări, obţinute în colaborarecu echipele de cercetători de peste hotare în careactivează discipolii noştri.Astfel, în clasa carboxi-clusterilor, din 1995până în prezent, a fost sintetizat şi studiat un setlarg de compuşi ai metalelor de tranziţie de tipnd. Rezultatele obţinute au stat la baza a trei tezede doctor în chimie (V.Mereacre, D. Prodius,S.Melnic). În 2003, la interacţiunea clusteruluiheterotrinuclear [Fe 2BaO(CCl 3COO) 6(THF) 6]cu nitratul de europiu(III), a fost obţinut şicaracterizat complexul tetranuclear cu compoziţia[Fe 3EuO 2(CCl 3COO) 8H 2O(THF) 3] . THF (1), care,conform rezultatelor de studiu cu raze-X, are o structurăde tip „fluture” [61]. Utilizând această proce du ră,au fost în total obţinute încă 8 substanţe hetero(Fe,Ln)tetranucleare- [Fe 3LnO 2(CCl 3COO) 8H 2O(THF) 3] .THF, unde (Ln = Ce(III) (2), Pr(III) (3), Nd(III) (4))şi [Fe 3LnO 2(CCl 3COO) 8H 2O(THF) 3] . THF . C 7H 16(Ln= Sm(III) (5), Gd(III) (6), Ho(III) (7), Y(III) (8) siLu(III) (9)), acestea fiind studiate cu ajutorul razelorX. [62]. Sfera coordinativă a ionilor de fier este unoctaedru esenţial distorsionat; ionii lantanidici aunumărul de coordinare 8 şi poliedrul lor coordinativpoate fi descris ca o prismă distorsionată „bicappedtrigonal” (Fig.4). În complex observăm că 2 atomi aifierului – Fe(1), Fe(3) sunt situaţi pe „aripe” şi vor fiîn continuare marcaţi ca Fe w, iar un atom al fierului– Fe(2) – şi al lantanidei – Pr(1) – situaţi pe corpul„fluturului” – vor fi marcaţi ca Fe bşi Pr b(unde w ≡wing, b ≡ body). Ionii metalelor sunt legaţi între eiprin liganzi punte de diferită natură: μ 3-oxo (ionii O 2-≡ O(1), O(2), care sunt liganzi tridentaţi şi leagă treiioni de metal); grupele carboxilice (COO - , precumO(4)-C(culoare neagră)-O(3)), care prin atomii deoxigen leagă în orientare syn-syn doi ioni de metal.Astfel de grupe sunt opt. Atomii de oxigen de lamoleculele de apă sau din tetrahidrofuran (THF)completează numărul de coordinare – numărulde legături al generatorului de complex (fier) culiganzii din înconjurarea nemijlocită – până la şapte,iar pentru prazeodim – până la opt.Fig.4. Carcasul complexului 3, care aratădoar grupuri de „punte” şi atomii de oxigen ailiganzilorPentru compuşii 1-9 au fost măsuratedependenţele susceptibilităţii magnetice detemperatură în intervalul 1.8-300 K şi magnetizareala 1.8 K. În toate cazurile, spinul ionului de Fe esteS = 5/2. În compuşii cu Y şi Lu, care sunt diamagnetici,cei trei atomi de Fe formează un triunghi isoscel,cu interacţiuni antiferomagnetice J Fe-Fe= -50 Kdintre atomii de Fe wşi Fe bşi interacţiune neglijabilădintre atomii Fe w, rezultând starea de spin S =5/2 pe cluster. În complecşii cu ionii lantanidelorparamagnetice, interacţiunea dintre triunghiul Fe 3şi centrul Ln(III) este descrisă de o constantă deschimb eficientă, care este antiferomagnetică şi deun ordin mai mică.110 - nr. 4(19), decembrie 2010

ChimieLa temperatura camerei, spectrele Mössbauer(SM) ale acestor clusteri prezinţă 2 picuri cu ointensitate puţin diferită şi cu linii mult mai largi faţăde liniile carboxi-clusterilor fierului(III). O fitarebună a spectrelor experimentale a fost obţinută ladesfacerea lor în două dublete cu diferită intensitateşi diferite valori ale despicării cuadrupolare.Raportul intensităţilor dubletelor se apropie de 2:1şi corespunde raportului ionilor de fier Fe w: Fe b.Valorile parametrilor SM corespund ionilor de fiercu gradul de oxidare 3+ şi spinul 5/2. Despicareacuadrupolară (DC) a SM atribuită ionilor Fe westemai mare faţă de DC a spectrului ionului Fe b. Acestraport a fost lămurit, luând în consideraţie naturaatomilor de oxigen din înconjurarea nemijlocită.Din schema fig.5 observam că ionul Fe(III) bare în înconjurare doi ioni O 2- în poziţia cis,ceea ce, probabil, duce la simetrizarea densităţiielectronice în jurul nucleului faţă de ceilalţi doi ioniFe(III) w, care au numai câte un ion O 2- în înconjurareanemijlocită.Fig.5. Reprezentarea schematică a sferei de coordinare a fiecarui ion de fier în clusterul[Fe 3LnO 2(CCl 3COO) 8(H 2O)(THF) 3]O caracteristică specifică a SM constă înobservarea sextetelor la temperaturi joase(fig.6a,b).Un asemenea tip de spectru se observă atuncicând procesul de relaxare se blochează. Făcând oanalogie cu blocarea relaxării în SMM, forma SMobservată la temperaturi joase pentru clusterii cufragmentele {Fe 3TbO 2}, {Fe 3DyO 2} şi {Fe 3HoO 2}la 3 K ne sugerează ideea atribuirii lor la clasade SMM. Ipoteza înaintată a fost controlată prinmăsurători ai susceptibilităţii magnetice imaginare„AC” (χ ′′ ) (fig.6d), prin care s-a constatat că într-adevăr aceşti complecşi sunt SMM. Din dependenţamaximumului (χ ′′ ) de frecvenţă a fost estimatăenergia de activare a procesului Debye, E a,caredescrie inversarea magnetizării. E a≈ 8, 9 şi 10 Kpentru Ln = Tb, Dy şi Ho respectiv, iar prefactorulτ 0≈10 -7 s [63]. Din modificarea parametrilor SM laT=3 K în prezenţa câmpului magnetic exterior afost posibil de a demonstra ne echivalenţa ionilor defier(III) în molecula clusterilor heterotetranuclearicu fragmentul {Fe 3TLnO 2}.Interacţiunea antiferromagnetică în fragmentulFig.6. i) Spectrele Mössbauer pentru {Fe 3TbO 2} (a), {Fe 3DyO 2} (b), {Fe 3GdO 2} (c) la 3 K cu şi fără câmpmagnetic exterior; ii) susceptibilitatea „AC” pentru clusterii (Fe 3Ln}, unde Ln = Tb, Dy, Ho, în funcţie defrecvenţă; χ ‘, componenta reală. Inserare, χ’’, out-of-componente de fază (d)nr. 4(19), decembrie 2010 - 111

Akademos{Fe 3} al heteroteramerilor a fost direct confirmatăprin tendinţa opusă a dependenţei de câmp a valorilorH efa celor două sextete: Fe wşi Fe b[63].Un alt complex din seria celor cu fragmentele{Fe nLn m} este clusterul cu componenţa[Fe III 7 DyIII O (OH) (tea) (Htea) (Piv) (NO ) 4 4 3 2 3 7 3 2(H 2O) 2] (NO 3)·3MeCN (9), unde PivH – acidulpivalic, H 3tea – trietanolamina Structura molecularăeste prezentată în fig. 7.Fragmentul Fe 7comprimă 2 fragmente(a)(b)Figura 7. (a) – Structura moleculară a clusterului (9),(b) – geometria şi înconjurarea nemijlocită a ionilor metalelor (în 9)tetranucleare planare{Fe 4O 2} de tip “butterfly”, careau un atom comun Fe(1). Aceste 2 plane formeazăun unghi dihedral 71.98(3) 0 (Figura 7 b), iar doiμ 3- oxo liganzi în fiecare unitate coordinează cua câte un cation Dy(III), formând două heterocubane{Fe 2Dy 2} legate prin ionul-vârf Fe(1). Altepunţi între metale sunt formate de atomii de oxigenai trietanolaminei şi a grupelor OH - . Legăturileperiferice sunt asigurate de două molecule tripludeprotonate şi trei dublu deprotonate ale moleculelortrietanolaminei şi 7 grupe carboxilice ale pivalationilor coordinate în forma syn-syn, 2 grupe chelat agrupelor nitrat şi două molecule de apă monodentate[64].Susceptibilitatea magnetică a complexului afost măsurată în domeniul de temperatură 1.8–300K la un câmp magnetic 1000 Oe (Fig. 8). Produsulχ MT se micşorează până la 59.4 cm 3 mol -1 K la 29K, apoi creşte rapid până la 81.2 cm 3 mol -1 K la2.8 K şi, în sfârşit, scade până la 79.8 cm 3 mol -1K la 1.8 K. Datele experimentale confirmă că îndomeniul 300 – 29 K între ionii paramagnetici areloc o interacţiune antiferomagnetică, în domeniul29 – 2.8 K – o interacţiune feromagnetică. SpinulS = 25 M.B.În spectroscopia Mössbauer complexul cuabrevierea {Fe 7Dy 4} arată o blocare a procesului derelaxare la 3 K (anexa 1) a magnetizării. În analogiecu SM ale clusterilor cu fragmentul {Fe 3Ln}putemconchide că şi complexul nou posedă proprietăţi deSMMs.În concluzie, în familia de carboxi-clusteriheteronucleari cu proprietăţi de SMMs pot fiintroduse şi combinaţiile polinucleare cu fragmentele{Fe 7Dy 4}şi {Fe 3Ln}.Figura 8. χ MT = f(T) la un câmp 1000 Oe şimagnetizarea M = f(H, T) a clusterului {Fe 7Dy 4}112 - nr. 4(19), decembrie 2010

ChimieUtilizări posibileMagneţii moleculari pot fi utilizaţi la stocareamagnetică a informaţiei. Având în vedere că fiecaremoleculă cu un diametru de 1 – 2 nm v-a stoca unbit de informaţii, acest fapt va duce la posibilitateastocării a ≈ 200 000 Gbits/in 2 , deci de 10 3 maimult decât este posibil la moment cu utilizareadiferitelor filme magnetice. Utilizarea proprietăţiiMM de a se autoasambla în monostructuri vapermite confecţionarea unor procesoare cu o vitezăextrem de mare. În această ordine de idei, chimieii se rezervă un rol primordial de a obţine MM cu otemperatură critică cât mai înaltă.O altă perspectivă de utilizare a MM este de aobţine componentele de memorie pentru computerilecuantice [65,66]. Se analizează posibilitatea dea utiliza MM şi ca refrigerenţi la temperaturi joasedatorită efectului magnetocaloric [66, 67].Anexa 1.Spectrele Mössbauer ale clusterului cufragmentul {Fe7Dy4}şi {Fe7Y4} la 3 K în lipsasau în prezenţa câmpului magnetic exteriorBibliografia1. Kahn, O. ”Molecular magnetism” VCH PublishersInc. New Yorc, Weinheim, Cambridge, 1993, 380p.2. Kahn, O. Angew.Chem. Int. Ed. Engl. 1985, 24,834.3. Цукерблат Б.С., Белинский М.И. «Магнетохимияи радиоспектроскопия об менных кластеров».Кишинев, «Штиинца» 1983. 280.4. Калинников В.Т., Ракитин Ю.В. Введение вмагнетохимию. Метод статической магнитнойвосприимчивости в химии. Изд-во ″ Наука″, Москва,1980, 301с.5. Bencini, A.; Benelli, C.; Caneschi A.; Carlin, R.L.; Dei, A.; Gatteschi, D.; J. Am. Chem. Soc. 1985, 107,8128.6. Benelli, C.; Caneschi, A.; Gatteschi, D.; Guillou,O; Pardi, L. Inorg. Chem. 1990, 29, 1750.7. Van Vleck J.H. Theory of Electric and MagneticSusceptibilities. London, Oxford University Press, 1932.8. Bencini, A.; Benelli, C.; Caneschi, A.; Dei, A.;Gatteschi, D.; Inorg. Chem., 1986, 25, 572.9. Matsumoto, N.; Sakamoto, M.; Tamaki, H.;Okawa, H.; Kida, S. Chem. Lett, 1990, 893.10. Sakamoto, M.; Hashimura, M.; Matsuki, K.;Matsumoto, N.; Inoue, K.; Okawa, H.; Bull. Chem. Soc.Jpn., 1991, 64, 3699.11. Guillou, O.; Bergerat, P.; Kahn, O.; Bakalbassis,E.; Boubekeur, K.; Batail P.;Guillot, M. Inorg. Chem.1992, 31, 110-114.12. Andruh, M.; Ramade, J.; Codjovi, E.; Guillou,O.; Kahn, O.; Trombe, J.C. J. Am. Chem. Soc. 1993,115, 1822.13. Benelli, C.; Fabretti, A. C.; Giusti, A. J. Chem.Soc., Dalton Trans. 1993, 409.14. Brayshaw P.A., Bunzli J.-C.G. Froidevaux P.,Harrowfield J.M., Kim Z., Sobolev A.N. Inorg. Chem.,1995, 34, 2068.nr. 4(19), decembrie 2010 - 113

Akademos15. Costes J.-P., Dahan F., Dupius A., Laurent J.-P.Inorg. Chem. 1996, 35, 2400.16. Brecin E.K., Harris S.G., Parsons S., WinpennyR.E.P. J. Chem. Soc., Dalton Trans. 1997, 1665.17. Ramade I., Kahn O., Jeannin Yves, Robert F.Inorg. Chem., 1997, 36, 930.18. Costes, J.-P.; Dahan, F.; Dupuis, A.; Laurent, J.-P. Inorg. Chem. 1997, 36, 3429.19. Costes, J.-P.; Dahan F., Dupius A., Laurent, J.P.,Inorg.Chem., 1997, 36, 4284.20. Winpenny, R. E. P. Chem. Soc. ReV. 1998, 27,447.21. Costes, J.P., Dupius A., Laurent, J.P., Eur. J.Inorg.Chem., 1998, 1543.22. Costes J.-P., Dahan F., Dupius A., Laurent J.-P.C. R. Acad. Sci. Paris, t.1, Serie II c, 1998, 417.23. Gleizis A., Julve M., Cuzmina N. et all. Eur. J.Inorg. Chem., 1998, 1169.24. Costes J.-P., Dupius A., Laurent J.-P. Eur. J.Inorg.Chem. 1998. 1543.25. Costes, J.-P.; Dupius A., Laurent, J.P., J.Chem.Soc., Dalton Trans. 1998, 735.26. Winpenny R.E.P. Chem. Soc. Rev. 1998. 27,447.27. Sanada T., Suzuki T., Zoshida T., Kaisaki S.,Inorg. Chem. 1998. 37, 4712.28. Lisowski J., Starynowicz P., Inorg.Chem., 1999,38, 1351.29. Kahn, M. L.; Mathoniere, C.; Kahn, O. Inorg.Chem. 1999, 38, 3692.30. Benelli, C.; Murrier, M.; Parsons, S.; Winpenny,R. E. P. J. Chem. Soc., Dalton Trans. 1999, 4125.31. Costes, J.-P.; Dahan, F.; Dupuis, A. Inorg.Chem.2000, 39, 165-168.32. Rigault S., Piguet C., Bernardinelli G.,Hopfgartner G. J. Chem.Soc., Dalton Trans. 2000, 4587.33. Ma B. Q., Gao S., Bai O., Sun H.L., Xu G.X. J.Chem.Soc., Dalton Trans. 2000, 1003.34. Edder C., Piguet C., Bunzli J.-C.G, HopfgartnerG.Chem.-Eur. J., 2001, 7, 3014.35. Costes J.-P., Dahan F., Donnadieu B., Garcia-Tojal J., Laurent J.-P. Eur. J. Inorg. Chem. 2001, 363.36. Costes, J.-P., Clemente-Juan J.M., Dahan F.,Demestre F., Tuchagues J.-P. Inorg.Chem., 2002, 41,2886.37. Benelli, C.; Murie, M.; Parsons, S.; Winpenny, R.E. J. Chem. Soc., Dalton Trans. 1999, 4125-4126.38. Figuerola, A.; Diaz, C.; Fallash, M. S. E.; Ribas,J.; Maestro, M.; Mahfa, J. Chem. Commun. 2001, 1204-1205.39. Liang, Y.; Cao, R.; Su, W.; Hong, M.; Zhang, W.Angew. Chem., Int. Ed. 2000, 39, 3304-3307.40. Brewer, C.; Brewer, G.; Scheidt, W. R.; Shang,M.; Carpenter, E. E. Inorg. Chim. Acta 2001, 313, 65-70.41. Costes, J.-P.; Dahan, F.; Dupuis, A.; Laurent, J.-P.Inorg. Chem. 2000, 39, 169-173.42. Costes, J.-P.; Dahan, F.; Dupuis, A. Inorg.Chem.2000, 39, 165-168.43. Costes, J.-P.; Dahan, F.; Dupuis, A.; Laurent, J.-P.Inorg. Chem. 1997, 36, 3429-3433.44. Sasaki, M.; Manseki, K.; Horiuchi, H.; Kumagai,M.; Sakamoto, M.; Sakiyama,H.; Nishida, Y.; Sakai, M.;Sadaoka, Y.; Ohba, M.; Okawa, J. J. Chem.Soc., DaltonTrans. 2000, 259-263.45. Chen, Q. Y.; Luo, Q. H.; Zheng, L. M.; Wang, Z.L.; Chen, J. T. Inorg. Chem. 2002, 41, 605.46. Sessoli, R.; Gatteschi, D., Caneschi, A. andNovak, M. A.; Nature (London), 1993, 365, 141.47. Lis, T., Acta Crystallogr. B 36, 1980, 2042.48. Canetschi, A.; Gatteschi, D.; Sessoli, R., BaraA. L., Brunel L. C. and Guillot M. J. Am. Chem. Soc(1991), 113, 5873.49. Sessoli, R., Tsai, H. L., Schake, A. R.; Wang, S.;Vicent, J. B.; J. Am. Chem. Soc. (1993), 115, 1804.50. Thomas, L.; Lionti, F.; Ballou, R., Gatteschi, D.;Sessoli, R. and Barbara, B. Nature 1996, 383, 145.51. Jeffrey, R. Long Molecular cluster magnets in„Chemistry of Nanostructured Materials”; Yang, P. Ed.;World Scientific: Hong Kong, 2003 and referens herein.52. Winpenny, R. E. P. , J. Chem. Soc., Dalton Trans.,2001, 1-10.53. Entley, W.R., Trentway, C.R. and Girolami, G.S.Mol. Crist. Lig. Crist. 1995, 273, 153.54. Weihe, H. and Güdel, H. U., Comments Inorg.Chem. 2000, 22, 75.55. Holmes, S. M. and Girolami, G.S., J. Am. Chem.Soc. 1999, 121, 5593.56. Li Y.-T., Yan C.-W., and Miao S.-H. Polish J.Chem. 2001, 75, 223 and referens herein.57. Nuttali Ch. J., Carling S.G., Day P. Mol. Crystand Liq.Cryst. (1999) 334, 615-630.58. Ovanesyan N.S., Shilov G.V., Sanina N.A.,Pyalling A.A., Atovmyan L.O., and Bottyan L. Mol.Cryst. And Liq. Cryst. (1999) 335, 91-104.59. Friedman, J. R.; Sarachik, M. P.; Tejada, J.;Maciejewsky, J. and Ziolo, R. J. Appl. Phys. 1996, 79,6031.60. Sangregorio, C.; Ohm, T.; Paulsen, C.; Sessoli,R. and Gatteschi, D. Phys. Rev. Lett. 1997, 78, 4649.61. Turta C. I., Prodius D., Mereacre V. M., ShovaS. G., Gdaniec M., Simonov Yu. A., Kuncser V., FilotiG., Caneschi A., Sorace L. Inorganic ChemistryCommunications, 2004, 7, № 4, p. 576-579.62. Mereacre V., Prodius D., Turta C., Shova S.,Filoti G., Bartolomé J., Clérac R., Anson C. E. and PowellA. K. Polyhedron, 2009, 28(14), p.3017-3025.63. Bartolomé J., Filoti G., Kuncser V., Schinteie G.,Mereacre V., Anson C., Powell A., Prodius D. and TurtaC. Physical Review B 80, 2009, 014430-16.64. Valeriu Mereacre, Denis Prodius, Yanhua Lan,Constantin Turta, Christopher E. Anson, and Annie K.Powell. Chem. Eur. J. 2010, (in press).65. Leuenberger, M. N. and Loss D. Nature (2001),410, 78966. Tejada, J.; Polyhedron (2001) 20,1751.67. Torres, F., Hernandez, J.M., Bohigas X. andTajada J. Appl. Phys Lett. 2000, 77, 3248.114 - nr. 4(19), decembrie 2010

ChimieRADICALII LIBERIÎN SISTEMELE BIOLOGICE:MECANISME DE FORMAREŞI DE PROTECŢIEA CELULELORNatalia SECARA, doctorandăacad. Gheorghe DUCATHE FREE RADICALS IN BIOLOGICALSYSTEMS: FORMATION AND PROTECTIONMECHANISMSThe paper reviews the mechanisms of formationof free radicals in cells, pathways of propagationof radical chain reactions and processes of theirtermination. Also, existent protective mechanisms ofthe cells are outlined.IntroducereOrganismele aerobe s-au adaptat pentruutilizarea cu succes atât a oxigenului molecular,cât şi a produselor de reducere ale acestuia şi astfelradicalii liberi au un rol esenţial în mai multe procesebiologice normale in vivo [1,2]. Exemplu tipic îlconstituie enzimele, a căror activitate cataliticăimplică radicalii liberi: radicalii superoxid, la felca şi alte specii reactive de oxigen sunt produseleactivităţii oxidazelor, cum ar fi xantinoxidaza,NADPH oxidaza etc., şi sunt generate de un numărlarg de celule pentru a efectua funcţii importante înorganism. De exemplu, celulele fagocite, care facparte din sistemul imun al organismului, posedă oactivitate antimicrobiană graţie NADPH oxidazei.În momentul în care întâlnesc particule străine,celulele fagocite se activează, suferă o explozierespiratorie, şi înconjoară bacteria sau particulastrăină. Cum consumul de oxigen din macrofagi sedatorează activităţii complexului dintre NADPHoxidază şi membrană (electronii eliberaţi la oxidareaNADPH reduc oxigenul la radicalul superoxid),particulele înghiţite sunt expuse unui flux puternicde radicali superoxid în interiorul citoplasmeifagocitelor, care nimicesc bacteria.Radicalii liberi şi reacţiile radicaliceRadicalii liberi sunt compuşi care posedăunul sau mai mulţi electroni necuplaţi pe orbitaliiexteriori [3]. Prezenţa electronilor necuplaţi conferăinstabilitate acestor specii, radicalii liberi fiindfoarte reactivi la interacţiunea cu alte molecule [2,4]din necesitatea de a cupla electronii şi a forma uncompus mai stabil.Reacţiile radicalice sunt, de regulă, reacţiiînlănţuite [1,2,5]. Radicalii sunt generaţi în cadruletapei de iniţiere, participă într-o secvenţă dereacţii de propagare, în care numărul radicalilorrămâne constant, şi ulterior sunt distruşi în etapade întrerupere a lanţului. Deşi în unele cazurimoleculele necesită condiţii extreme pentru a formaradicali, multe celule pot fi transformate în radicaliîn condiţii relativ blânde, inclusiv cele care seîntâlnesc în organismele vii [6].Specii reactive de oxigenOxigenul este esenţial pentru viaţa organismeloraerobe, însă poate deveni toxic în concentraţii preamari. Oxigenul molecular în stare fundamentalăeste practic inert, iar reducerea parţială a acestuiaduce la formarea speciilor active de oxigen caresunt cei mai periculoşi radicali liberi [1,7] – acestgrup de compuşi poartă denumirea SRO, i.e. speciireactive de oxigen. SRO este un termen colectivcare include nu numai radicalii oxigenului (Ö şi·OH) dar şi unii derivaţi de natură non-radicalică aioxigenului, inclusiv peroxidul de hidrogen (H 2O 2),acidul hipocloros (HOCl) şi ozonul (O 3) [7]. Cutoate că SRO nu sunt radicali liberi veritabili, acestespecii sunt extrem de reactive cu moleculele din jur[1,2,5,7].În celule, radicalii liberi se formează în modcontinuu, fiind produse secundare ale metabolismuluioxigenului în timpul procesului de fosforilareoxidativă care are loc în mitocondrii. Astfel,principala sursă de radicali liberi este mitocondria[7]. Surse exogene de radicali liberi includ fumulde ţigară, radiaţia ionizantă, unii poluanţi, solvenţiiorganici şi pesticidele.Interacţiunea acestor specii cu membranelelipidelor, acizii nucleici, proteine şi enzime sau altemolecule mici, duce inevitabil la leziuni celulare.Leziunile cauzate celulelor de către radicalii liberisunt considerate a fi unul dintre cei mai importanţifactori care duc la îmbătrânire şi boli degenerative,cum ar fi cancerul, bolile cardiovasculare, cataracta,bolile ficatului, inflamaţii, insuficienţa renală ş.a.[8,9].Iniţierea procesului de formare a radicalilorliberi în celuleÎn celulele vii, formarea radicalilor are locpreponderent prin patru procese: homolizalegăturilor chimice, fotoliza, radioliza şi ca rezultat alreacţiilor redox [1,6]. Multe enzime produc radicalinr. 4(19), decembrie 2010 - 115

Akademosca intermediari catalitici. De asemenea, expunereala specii reactive, precum sunt oxidul nitric (NO)sau oxigenul singlet, poate iniţia reacţiile radicalice[2].Cea mai probabilă cale de iniţiere a formăriiradicalilor liberi în celule este procesul în carehomoliza legăturilor chimice este acompaniată deformarea altor legături, ceea ce duce la scădereasemnificativă a energiei de activare a procesului înîntregime. Astfel de procese includ, de exemplu,descompunerea hidroperoxizilor în prezenţaalcoolilor, acizilor, a altor hidroperoxizi, sau aoricăror compuşi care pot forma legături de hidrogenşi astfel duc la micşorarea energiei de disociere alegăturii O – O.Reacţiile radical-înlănţuite pot fi iniţiate deacţiunea luminii, radiaţiei ionizante şi a ultrasunetului[1,6]. Lumina, în special cea din spectrul ultraviolet,poate duce la fotoliza legăturilor chimice ca rezultatal absorbţiei energiei de către o moleculă; aicitrebuie menţionată homoliza legăturii din H 2O 2cugenerarea ·OH [9].Radicalii se formează în celule ca rezultat alproceselor de oxidare mono-electronică şi reduceremono-electronică. Cu toate că majoritatea reacţiilorde oxidoreducere biochimice implică schimbul adoi electroni, numeroase oxidoreductaze genereazăîn timpul ciclului catalic radicali intermediari [10].Astfel de radicali formaţi endogenic în componenţiinormali ai celulelor (de ex. tiolii organici, chinone/hidrochinone, ortocateholi, nucleotide piridinice)pot difuza de la centrul catalitic al enzimei înaintede oxidarea/reducerea lor până la specii cu numărpar de electroni [6]. De altfel, metabolismuldiferitor xenobiotici (medicamente, substanţefitochimice, poluanţi) generează radicali C-,N-, S- sau O-centraţi ca rezultat al schimbuluimonoelectronic. Datorită prezenţei oxigenuluimolecular, aceşti radicali pot fi reoxidaţi rapid iarprodusul final al acestei reacţii monoelectronice înlanţ este anionul superoxid O 2-·.Reacţiile redox care implică ionii metalelor detranziţie (de regulă fier [9,11], dar şi cupru [9,12],crom [13] şi vanadiu [14]) sunt de asemeneaimportante în producerea intracelulară a radicalilor.Interacţiunea acestor ioni cu oxigenul molecular,peroxidul de hidrogen şi cu peroxizii organici, ducela formarea radicalilor ·OH, alchilici (R·), alcoxilici(RO·), şi alchilperoxidici (ROO·) [9].Cele mai importante reacţii de iniţiere, propagareşi întrerupere care au loc în sistemele biologice suntreprezentate schematic în Fig.1Mecanismele de protecţie a celulelorde leziunile oxidativeRolul radicalilor liberi în inducerea multor boli afost pe larg dovedit. Numeroase reacţii biochimice,care au loc în organismul uman, generează speciireactive de oxigen care pot produce leziunibiomoleculelor importante dacă nu sunt dezactivatela timp de către constituenţii celulari [15].Antioxidanţii au capacitatea de a stabilizasau dezactiva radicalii liberi înainte ca aceştia săatace celulele [16]. Plantele au dezvoltat o serie destrategii de apărare (sistem antioxidant) pentru a facefaţă stresului oxidativ. Sistemul antioxidant includesistemul enzimatic şi cel non-enzimatic. Sistemulnon-enzimatic include acidul ascorbic (vitamina C);ά-tocoferolul, cartenele etc. iar sistemul enzimaticinclude superoxiddismutaza, catalaza, peroxidaza,ascorbatperoxidaza, glutationreductaza şi polifenoloxidaza etc. Funcţia acestui sistem antioxidantconstă în distrugerea radicalilor toxici produşi întimpul stresului oxidativ, astfel ajutând plantele săsupravieţuiască în astfel de condiţii. Organismuluman a dezvoltat, de asemenea, un sistem antioxidantde protecţie pentru a-şi proteja celulele şi organele.Autorii [17] definesc antioxidanţii ca fiindsubstanţe ce pot întârzia sau preveni oxidarea unuisubstrat, prezente în cantităţi mult mai mici faţăde substrat. Halliwell şi Gutteridge [18] au sugeratfaptul că antioxidanţii posedă mai multe mecanismede acţiune şi se implică în diferite etape ale procesuluioxidativ. Referitor la peroxidarea lipidelor, aceştiautori au evidenţiat existenţa a cinci mecanismeposibile de acţiune, şi anume: a) micşorareaconcentraţiilor de oxigen din anumite locaţii;b) prevenirea iniţierea lanţului prin distrugerearadicalilor iniţiatori; c) legarea catalizatorilor,precum sunt ionii metalelor, pentru a preveni iniţiereagenerării radicalilor; d) descompunerea peroxizilorpentru ca aceştia să nu poată fi transformaţi înapoiîn radicali iniţiatori, e) întreruperea lanţului pentru apreveni ruperea continuă a atomilor de hidrogen decătre radicalii liberi.Se consideră [17] că protecţia antioxidantăconstă din trei nivele de activitate de protecţie caresunt cel mai bine ilustrate în cadrul mecanismuluide prevenire a peroxidării lipidice. Aceste treinivele pot fi explicate pe baza celor 5 mecanismeamintite anterior. Astfel, primul nivel de apărare,care este în mare parte enzimatic, implică aceleenzime, activitatea cărora depinde de prezenţamicro-cantităţilor mineralelor Mn, Cu, Zn şi Se.Aceste enzime controlează formarea şi creştereanumărului de radicali primari derivaţi din oxigenul116 - nr. 4(19), decembrie 2010

Chimiemolecular. Al doilea nivel al mecanismului deapărare implică vitaminele C, E şi carotenoizii, şirăspunde de prevenirea creşterii radicalilor secundariîn reacţiile radical-înlănţuite, iniţiate şi menţinutede către radicalii primarii. Al treilea nivel constăîn prevenirea enzimatică a formării radicalilorsecundari din derivaţii formaţi la întreruperealanţului. Este o etapă semnificativă, deoarecereacţiile catalizate de ionii metalelor ar putea cauzaleziuni oxidative ulterioare.Clasificarea antioxidanţilorAntioxidanţii au o importanţă semnificativăpentru a menţine sănătatea celulelor şi a sistemelororganismelor. Pentru a putea avea un rol importantîn distrugerea radicalilor liberi, o substanţă trebuiesă posede următoarele caracteristici [1,6,15]:- să fie prezentă în locul necesar în cantităţiadecvate, deoarece radicalii liberi au o durată deviaţă scurtă;- să posede un caracter nespecific, pentru a puteareacţiona cu toate speciile de radicali;- să fie distribuită pe larg în spaţiul intracelular,sau să se poată transloca;- să fie sintetizată de celule sau să fie partecomponentă a alimentaţiei;- să posede capacitatea de a fi regenerată;Fig.1. Principalele etape ale reacţiilor radical-înlănţuite (din ref.6), importante din punct de vedere biologic.Incluse în dreptunghi – specii moleculare radicalice; subliniate – substrate potenţiale pentru iniţiere saupropagare a reacţiilor radicalice; M (n)+ /M (n+1)+ – ioni ai metalelor de tranziţie; α TOH – α tocoferol;AscH 2şi ASCH – ascorbatul şi radicalul ascorbil, respectivnr. 4(19), decembrie 2010 - 117

Akademos- dacă este o moleculă sintetică, să nu fie toxică.Independent de locul de acţiune şi de naturasubstratului, toate moleculele antioxidante pot ficlasificate prin compararea mecanismelor lorde acţiune: primul grup va cuprinde moleculelecare posedă activitate enzimatică, adică enzimeleantioxidante (cât şi analogii acestora). Din punct devedere mecanistic, acţiunea lor implică o modificarea substratului (de ex. O 2-, care este transformat înH 2O 2prin acţiunea superoxiddismutazei). Produselefinale sunt, de regulă, mai puţin reactive şi de naturăneradicalică. Enzimele sunt pe larg răspândite în celuleşi deseori acţionează împreună (cum este, de exemplu,cazul acţiunii SOD şi CAT), iar cel mai important estefaptul că enzimele acţionează în mod catalitic, ceea ceînseamnă că sunt regenerate în mod continuu.Toate celelalte molecule pot fi incluse în celde-al doilea grup: molecule antioxidante de naturănon-enzimatică. La interacţiunea cu radicalii, acestesubstanţe formează produşi radicalici care pot fistabili şi persistenţi (puţin reactivi). Aceste reacţiisunt de regulă stoichiometrice, adică moleculaantioxidantului este consumată în timpul reacţieişi trebuie să fie regenerată din alte molecule saudin alte reacţii. Aceste substanţe se află în diferitecompartimente celulare, în funcţie de polaritatea lor:de exemplu, vitaminele A şi E se află în regiunilehidrofobe (membrane), în timp ce vitamina C şiglutationul (GSH) se află în zonele hidrofile.În pofida localizării în diferite părţi în interiorulcelulelor, moleculele hidrofobe şi cele hidrofileacţionează conjugat. De exemplu, se consideră căradicalul tocoferil (α-T.) este generat de către acidulascorbic, cu formarea radicalului ascorbil, carela rândul său este redus de un compus donator deelectroni.Reieşind din de funcţiile pe care le au, acestesubstanţe pot fi divizate în trei categorii:a. Antioxidanţi preventivi, care reduc formarearadicalilor şi a speciilor reactive de oxigen prindescompunerea peroxidului de hidrogen şi ahidroperoxidului fără a genera radicali liberi(glutation peroxidaza, glutation S-transferaza,peroxidaza, catalaza) prin acapararea ionilor demetale (apoferritina, transferrina, lactoferrina,ceruloplasmin) şi prin dezactivarea şi dismutareaoxigenului activ (carotenoizi, superoxiddismutaza).b. Antioxidanţi care dezactivează radicalii prininhibarea etapei de iniţiere şi întreruperea etapei depropagare prin captarea radicalilor înainte ca aceştiasă ajungă la ţintele celulare (vitamina C, acidul uric,albumina, bilirubina, vitamina E, carotenoizii)c. Moleculele implicate în reparare şi mecanismele de novo (fosfolipaze, proteaze,transferaze).Înţelegerea rolului semnificativ al speciilorreactive de oxigen şi al stresului oxidativ în etiologiaşi dezvoltarea principalelor boli degenerative a dusla apariţia unui interes semnificativ faţă de compuşiiantioxidanţi, endogeni şi exogeni. Antioxidanţiinaturali se găsesc în toate părţile plantelor şi includcarotenoizi, vitamine, fenoli, flavonoizi [19].Există numeroase rezultate care atestă potenţialulantioxidanţilor obţinuţi din plante în prevenireadiferitor boli, în special a cancerului, insuficienţeicardiace, diabetului şi cataractelor.Bibliografie1. Duca Gh., Scurlatov Yu., Sychev A., Redoxcatalysis and ecological Chemistry. Tipografia USM,Chişinău, 2002.2. Duca Gh., Scurlatov Yu., Chimie ecologică,Tipografia USM, Chişinău, 2002.3. Jesberger, J.A. and J.S. Richardson, 1991.Oxygen free radicals in brain dysfunction. Intl. J.Neurosci., 57: 1-17.4. Karlsson, J., 1997. Introduction to Nutraologyand Radical Formation. In: Antioxidants and Exercise.Illinois: Human Kinetics Press, pp: 1-143.5. Isac V., Hurduc N., Chimie fizică. Cinetică şicataliză, Ştiinţa, 1992.6. Roberfroid M., Calderon P.B., Free Radicalsand Oxidation Phenomena in Biological Systems, 1995,Marcel Dekker Inc.7. Przedborski, S. and V. Jackson-Lewwis, 1998.Experimental developments in movements disorders:update on proposed free radical mechanisms. CurrentOpinion Neurol., 11: 335-339.8. Bhuiyan M.A., Hoque M.Z., Hossain S.J., WorldJournal of Agricultural Sciences 5 (3): 318-322, 2009.9. Duca Gh., Sychev A., Aspecte fundamentale şiaplicative ale catalizei omogene cu compuşii complecşiai metalelor de tranziţie. Partea I şi II. Tipografia USM,Chişinău, 2002 (Rus.).10. Yamazaki I., Free Radicals in Biology, Vol 3.(editor W. Pryor), Academic Press, New York, 1977.11. Minotti G., Chem. Res. Toxicol., 6:134, 1993.12. Rowley D.A. şi Halliwell B., Arch. Biochem.Biophys., 225:279, 1983.13. Shi X. şi Dalal N.S., Arch. Biochem. Biophys.,292:323, 1992.14. Liochev S. şi Fridovich I., Arch. Biochem.Biophys., 291:379, 1991.15. Halliwell, H., 1994. Free radicals, antioxidantsand human disease: Curiosity, cause or consequence?Lancet. 344: 721-724.16. Beris, H., Antioxidant effects a basis of drugselection, Drugs, 42, 1991, 569-605.17. Free radical damage and its control (editori C.A.Rice-Evans şi R. Burdon), vol 28, Elsevier, 1994.18. Halliwell, B. and Gutteridge, J.M.C. (1989)Free Radicals in Biology and Medicine, 2nd edition, 543pg, Clarendon Press, Oxford.19. Larson R. A. ( 1988) Phytochemistry, 4: 969-978.118 - nr. 4(19), decembrie 2010

GeneticăAPLICAREAMARKERILOR GENETICILA CREAREATIPULUI DE TAURINEMOLDOVENESC AL RASEIBĂLŢATĂ CU NEGRUDr. hab. Valentin FOCŞAInstitutul Ştiinţifi co-Practicde Biotehnologii în Zootehnieşi Medicină VeterinarăTHE USING OF THE GENETICAL MAR-KERS IN THE BREEDING OF MOLDAVIANTYPE OF THE BLACK- AND-WHITE’S CATTLEThe article contain materials of analyze of theantigenic spectrum of the local and initial breeds(Red Steppe and Simmental) and theirs cross-breeds(hybrids) by the creation of Moldavian type of theBlack –and-White’s cattle.In the results of increasing of the part of genes ofthe improve breeds (Black –and-White and Holstein)the concentration of the antigens of hybrids isincreasing, but the initial breeds has the lower level oftheirs antigens. These results take into considerationby the creation the animals of the new type.Un rol important la intensificarea produceriilaptelui are sporirea producţiei pe baza folosiriifondului genetic mondial la încrucişări în scopulameliorării raselor locale cu potenţialul productivredus.Din punct de vedere economic, în condiţiiletehnologiei industriale de producere a lapteluiîntreţinerea vacilor cu productivitatea anuală sub4 000 kg de lapte nu este justificată. Afacerileagenţilor economici în producerea laptelui vorfi rentabile numai atunci când populaţiile vor ficompletate cu taurine înalt productive, bine adaptatela condiţiile specifice tehnologiei industriale,taurine care ar asigura un conţinut înalt de grăsimeşi proteine în lapte, care ar elimina uşor şi intenslaptele la instalaţiile moderne de muls şi ar asimila,converti bine nutreţurile. Realizarea sarcinilorenumerate, în mare măsură, vor determina eficienţaproducerii.Eficacitatea creşterii taurinelor pentru lapteîn mare măsură depinde de potenţialul genetic alraselor, valoarea genotipurilor şi metodele geneticede ameliorare utilizate.Ameliorarea potenţialului productiv al taurinelorpoate fi accelerată în baza utilizării indicilorimunogenetici care pot stabili atât la nivel deindivid, cât şi la nivel de populaţii markerii geneticicare permit marcarea genotipurilor valoroase şimonitorizarea acestora în descendenţă. De aceea,deopotrivă cu metodele tradiţionale clasice, lacrearea şi ameliorarea tipului nou de taurine aufost utilizate grupele sanguine, sistemele proteicepolimorfe sanguine şi lactice, cariotipul, careprezintă un interes deosebit, toate acestea fiindconstante în decursul vieţii individului.Material şi metodeÎn Republica Moldova în anul 1976 a începutcrearea, cu aplicarea celor mai performante la acelmoment metode, a tipului de taurine moldovenescal rasei Bălţată cu negru prin încrucişarea taurinelorautohtone de rasele Roşie de stepă şi Simmentalcu cei mai valoroşi tauri de rasele Bălţată cu negruşi Holstein importaţi din SUA, Marea Britanie,Germania, Rusia etc. Cercetările genetice au fostefectuate în gospodăriile şi fermele de elită de taurinede rasă din următoarele instituţii şi întreprinderi:Institutul de Cercetări pentru Culturile de Câmp„Selecţia” (ICCC „Selecţia”), or. Bălţi; asociaţiileagricole „Teţcani”, „Balasi-Nord” (raionul Briceni),unitatea agricolă „Drujba” (or. Bender), InstitutulŞtiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şiMedicină Veterinară (IŞPBZMV), Întreprinderilezonale pentru Selecţie şi Reproducţie în Zootehniedin Făleşti, Sângerei, Maximovca, Cahul, pe vacileproducătoare de tăuraşi din fermele de taurine derasă din republică. Antigenele grupelor sanguine aufost studiate în laboratorul pentru cercetări geneticeal Institutului Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii înZootehnie şi Medicină Veterinară, în conformitatecu metodele de cercetare respective, fiind utilizate49-62 seruri imunospecifice unificate în testăriinternaţionale.Rezultate şi discuţiiLa examinarea datelor obţinute s-a constatat căexistă divergenţe în frecvenţa antigenelor în funcţiede rasă. Astfel, frecvenţa antigenelor B 2(29,7%),Q (2,2%), P´ (11,4%), Y´ (2,8%), R 2(35,6%), W(47,4%), C´ (7,5%), J (32,1%) a rasei amelioratoare(taurii reproducători) este mai joasă decât la raseleSimmental, Roşie de stepă şi Roşie estonă şi invers– o frecvenţă mai sporită s-a depistat la antigeneleG 2(52,9%), I 1(13,5%), I 2(23,4%), Y 2(65,8%), E´2(41,5%), E´3 (45,0%), O´ (30,4%), Q´ (53,1%), E(64,0%), R 1(16,4%) (fig.5.1.) care caracterizeazăparticularităţile genetice ale raselor implicate lacrearea tipului de taurine moldovenesc al raseinr. 4(19), decembrie 2010 - 119

AkademosBălţată cu negru. Un interes vădit prezintă distanţaşi similitudinea genetică a rasei Simmental, careeste de origine brună, şi a raselor Roşie de stepă şiRoşie estonă, care aparţin de tulpină roşie. Astfel,frecvenţa antigenelor G 2(38,2%), G 3(35,3%), Q(29,4%), E´2 (20,6%), C 1(55,9%), R 2(73,5%),W (94,1%), X 1(38,2%) a rasei Simmental estemai sporită decât la rasele Roşie de stepă şi Roşieestonă. Totodată, frecvenţa antigenelor Y 2(41,2%),P´ (23,5%), Y´ (8,8%), X 2(50,0%) este mai scăzutăla rasa Simmental în comparaţie cu rasele Roşie destepă şi Roşie estonă (fig. 1).frecvena, %706050403020100G2 I1 I2 Y2 E'2 E'3 O' Q' E R1Blat cu negru Simmental Roie eston Roie de stepFig. 1.Diferenţierea genetică a rasei amelioratoare Bălţată cu negru şi raselor Simmental, Roşie estonă, Roşiede stepă supuse ameliorării pe unele antigenePrin analiza comparativă a frecvenţei factoriloreritrocitari ai metişilor obţinuţi de la încrucişarearaselor Roşie de stepă x Bălţată cu negru în unitateaagricolă „Drujba”, or.Bender, s-a stabilit că înlocusul AEA, antigenul A 2a avut aproape aceeaşifrecvenţă la toţi metişii (F 1, F 2, F 4– 60,6; 65,0;62,3%), cu excepţia metişilor F 3(50,4%). AntigenulA 1avea o frecvenţă mai înaltă la metişii F 1(60,6%),apoi la metişii F 2(35,5%), pe când la metişii F 3şi F 4a fost aceeaşi frecvenţă (13,3 – 14,2%). AntigenulZ´ la metişii F 1n-a fost depistat, cu sporirea cotei departicipare a genelor rasei amelioratoare frecvenţalui treptat sporeşte (de la 1,2% F 2la 3,8% F 4)(fig. 2).80frecvenţa, %604020065,660,6 60,650,435,501,2 1,413,314,2F1 F2 F3 F462,33,8A1 A2 Z'Fig. 2. Frecvenţa antigenelor locusului AEA la metişii Roşie de stepă × Bălţată cu negru în unitatea agricolă„Drujba”În locusul AEB, cu sporirea cotei de participarea genelor raselor amelioratoare în descendenţa F1 –F4 la antigenele G 2, E´2, O´, B´´ sporeşte frecvenţarespectiv de la 12,1 la 38,1%, de la 17,9 la 38,3%,de la 2,3 la 20,0%; şi de la 0,0 la 1,3% (fig. 3) şiinvers – la antigenele T 2,I´, K´, P´, Y´ frecvenţadiminuează de la 8,9 la 2,1%; de la 26,9 la 15,3%;de la 3,5 la 0,0%; de la 28,5 la 5,3% şi de la 12,1 la3,2% corespunzător (fig.4.).120 - nr. 4(19), decembrie 2010

Geneticăfrecvena, %4030201012,137,731,838,133,132,417,938,38,14,22,300,8 1,2201,30G2 E'2 O' B"F1 F2 F3 F4Fig. 3. Frecvenţa antigenelor locusului AEB la metişii Roşiede stepă × Bălţată cu negru, unitatea agricolă „Drujba”3025frecvenţa, frecvena, %20151050T2 I' K' P' Y'F1 F2 F3 F4Fig. 4. Frecvenţa antigenelor locusului AEB la metişii Roşie de stepă × Bălţatacu negru, unitatea agricolă „Drujba”În locusul AEC, cele mai răspândite au fostantigenele C 1, C 2, E, R 2, W. Frecvenţa acestora cusporirea influenţei rasei amelioratoare diminueazăde la 67,9 la 37,8%; de la 83,2 la 40,8%; de la69,5 la 33,8%; de la 57,4 la 25,5%; de la 45,7 la35,5% corespunzător. Frecvenţă înaltă s-a depistatla antigenul X 2(40,6-70,4%), scăzută la antigeneleR 1, X 1, C´. Concomitent, frecvenţa antigenului R 1lametişii F 1– F 4a sporit de la 0 % la 14,7%, pe cândfrecvenţa antigenului C´, dimpotrivă, a scăzut de la34,4 la 7,2%.În locusul AEF-V, antigenul F a avut o frecvenţăsporită, de 98,6% (F 2) şi 90,6% (F 1), iar antigenulV mai scăzută, cu sporirea cotei de participare agenelor rasei amelioratoare frecvenţa antigenului Vdiminua de la 33,6% (F 1) la 10,4% (F 4).În locusul AEJ, frecvenţa antigenului J 2varia dela 36,3% la F 1la 45,4%, F 2. În locusul AEL, frecvenţaantigenului L treptat diminua de la 30,8% (F 1) la17,7% (F 4). În locusul AEM, frecvenţa antigenuluiM varia în limitele 1,2% (F 1) şi 13,5% (F 3).În locusul AES, cel mai răspândit s-a dovedit a fiantigenul H′, care cu sporirea consangvinităţii raseiamelioratoare diminua de la 92,2% (F 1) la 60,2% (F 4). Laantigenele U, U´, H´´, U´´ frecvenţa varia de la 10,3%(F 3) la 1,1% (F 4). În locusul-Z, frecvenţa antigenului Za fost sub medie – 37,7 (F 4) – 48,2% (F 3).O analiză amplă a fost efectuată la metişii F 1– F 4Roşie de stepă x Bălţată cu negru în secţiaexperimentală a Institutului. În locusul AEA,frecvenţa antigenelor A 1, A 2, Z´ varia în limitele dela 0% la 26,1%; de la 42,7% la 50,7% şi de la 2,0%la 5,2% respectiv.În locusul AEB, frecvenţa antigenelor P 2, Q,P´ cu sporirea cotei de participare a genelor raseiamelioratoare diminua, respectiv de la 10,9 la 6,7%;de la 21,7 la 6,3% şi de la 26,1 la 9,8% corespunzător.Restul antigenelor variau nesemnificativ de lageneraţie la generaţie.În locusul AEC, antigenele R 2, X 1de asemeneadiminuau de la 52,2 la 30,9% şi de la 23,9 la 7,8%.Cea mai înaltă frecvenţă a fost la antigenele C 2(63,8% - F 2), C 1, W (60,9%, F 2), X 2(78,3-73,9%,F 1– F 4).În locusul AEF-V, cel mai răspândit s-a dovedita fi antigenul F (97,1%, F 2la 93,5%, F 1), la antigenulV frecvenţa a fost stabilită sub medie.În locii AEJ, AEL, AEM, AEZ o frecvenţădepăşită de medie s-a identificat la antigenul J, submedie la antigenele L, M şi Z.nr. 4(19), decembrie 2010 - 121

AkademosÎn locusul AES, analogic celorlalte loturistudiate, frecvenţă înaltă s-a înregistrat la antigenulH´ (80,4-89,8%), restul antigenelor au avut ofrecvenţă sub medie.Analiza structurii antigenice la metişii obţinuţide la încrucişarea rasei Simmental x Bălţată cu negruîn ICCC „Selecţia”, asociaţiile agricole „Teţcani” şi„Balasi-Nord” a demonstrat că în locii AEB, AEC,AEL cu sporirea cotei de participare a genelor raseiamelioratoare frecvenţa antigenelor B 2, Q΄, B˝, X 2,L sporeşte (fig.5, 6.).În locii AEB, AEC, AEM, AES, AEZ frecvenţaantigenelor D´, C 1, L´, M, U´ şi Z cu sporireacotei de participare a genelor rasei amelioratoarediminuează.În locusul AEA, frecvenţa antigenului A 1, odatăcu sporirea consangvinităţii rasei amelioratoare,diminua de la generaţie la generaţie în cele treiunităţi agricole. Frecvenţa antigenului A 2depăşeamedia, iar frecvenţa antigenului Z´ varia de la 0%F 1(asociaţia agricolă “Teţcani”) la 10,0% F 1(ICCC„Selecţia”).În locusul AEB, la antigenul Q´, indiferentde unitatea agricolă studiată, cu sporirea coteide participare a genelor rasei amelioratoare înpopulaţii a sporit frecvenţa acestuia de la 58,5% la62,1% în ICCC „Selecţia”, de la 56,0% la 63,5% înasociaţia agricolă „Teţcani” şi de la 47,1% la 61,9%în asociaţia agricolă „Balasi-Nord”. Şi invers,frecvenţa antigenului D΄ a diminuat respectiv: de la21,8 la 19,5%, de la 32,0 la 18,2% şi de la 11,7 la7,8% .Antigenele B 2, Y 2(ICCC „Selecţia”), I 2, Y 2,E’ 3(asociaţia agricolă „Teţcani”) şi G 3, Y 1, Y 2,(asociaţia agricolă „Balasi-Nord”) aveau frecvenţapeste medie, restul antigenelor sub medie.În locusul AEC, în populaţia ICCC „Selecţia”, ceamai sporită frecvenţă a fost stabilită la antigenele E, W,C 2la ambele generaţii, în asociaţia agricolă „Teţcani”– la antigenele C 2, E, R 2,X 2şi în asociaţia agricolă„Balasi-Nord” – W,X 2. Frecvenţa celorlalte antigene,indiferent de unitatea agricolă, a fost sub medie.În locusul AEF-V cel mai răspândit a fostantigenul F în toate loturile studiate şi varia înlimitele 92,7 şi 98,8%. Frecvenţa antigenului V afost sub medie.70frecvenţa, %605040302010062,164,458,655,958,557,6486,92,6B2 Q' B" X2 L49,4F1F2Fig. 5. Frecvenţa antigenelor la metişii Simmental × Bălţată cu negru, ICCC „Selecţia”frecvena, %7060504030201002063,556 5658,451,447,641,646,32801,62,3F1 F2 F361,750,6B2 Q' B" X2 L122 - nr. 4(19), decembrie 2010Fig. 6. Frecvenţa antigenelor la metişii Simmental × Bălţatăcu negru (asociaţia agricolă “Teţcani”)

GeneticăÎn locii AEJ, AEL, AEM, cea mai sporităfrecvenţă a fost stabilită la antigenele J, L şi cea maijoasă la antigenul M.În locusul AES cea mai înaltă frecvenţă s-aobservat la antigenul H´, indiferent de loturile studiate.Restul antigenelor au avut o frecvenţă sub medie.În locusul AEZ cea mai înaltă frecvenţă s-adepistat la metişii studiaţi din ICCC „Selecţia”(80,8-77,0%), apoi a urmat F 1(60,0%) din asociaţiaagricolă „Teţcani”, F 1– F 2(41,2-40,1%), dinasociaţia agricolă „Balasi-Nord” şi F 2şi F 3(25,4-17,1%) din asociaţia agricolă „Teţcani”.Astfel, analizând rezultatele investigaţiilormetişilor obţinuţi de la încrucişarea raselor iniţialeRoşie de stepă şi Simmental cu rasele amelioratoareBălţată cu negru şi Holstein, se poate afirma cămetişii moştenesc antigenele caracteristice raseloramelioratoare care au o frecvenţă mai sporită, iarfrecvenţa antigenelor specifice raselor autohtoneiniţiale diminuează în generaţiile ulterioare, faptce demonstrează formarea tipului nou de taurinemoldovenesc al rasei Bălţată cu negru la nivelulantigenelor grupelor sanguine.CONCLUZII1. În urma investigaţiilor au fost stabilitedivergenţe în frecvenţa antigenelor la rasele iniţialeimplicate în crearea tipului de taurine în funcţiede rasă. Astfel, frecvenţa antigenelor B 2(28,9%),Q (2,6%), P´ (11,4%), Y´ (2,9%), R 2(35,9%), W(47,9%), C΄ (7,4%), J (32,1%) la rasa amelioratoare(taurii reproducători) este mai joasă decât la raseleSimmental, Roşie de stepă, Roşie estonă şi invers,o frecvenţă mai înaltă s-a depistat la antigenele G 2(52,4%), I 1(13,5%), I 2(23,7%), Y 2(66,1%), E´2(40,9%), (41,1%), O´ (28,1%), Q´ (53,1%),E´3E (62,9%), R 1(15,4%) care caracterizeazăparticularităţile genetice ale raselor implicate încrearea tipului de taurine moldovenesc al raseiBălţată cu negru.2. Analiza comparativă a frecvenţei factoriloreritrocitari la metişii obţinuţi de la încrucişarearaselor Roşie de stepă x Bălţată cu negru şiSimmental x Bălţată cu negru a demonstrat că,odată cu sporirea cotei de participare a genelor raseiamelioratoare, creşte şi frecvenţa unor antigeneaproape în toţi locii studiaţi (A, B, C, L, M, S, Z)şi invers, a altor antigene scade. Metişii moştenescantigenele caracteristice raselor amelioratoare, careau o frecvenţă mai sporită. Frecvenţa antigenelorspecifice raselor autohtone iniţiale diminua îngeneraţiile ulterioare, fapt ce denotă formarea nouluitip de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negrula nivelul antigenelor grupelor sanguine.Bibliografie1. Bucătaru N., Uhanov C., Şipco T. Structuraantigenică a grupelor sanguine la taurine. În:Materiale ştiinţifice ale Congresului al VII-leaal geneticienilor şi amelioratorilor din Moldova,Chişinău, 1998, p. 576 - 578.2. Smirnov E., Focşa V., Constandoglo A.Metode de creare a tipului de taurine Bălţat cuNegru Moldovenesc, Maximovca, 2007. 178 p.3. Машуров А. М. Генетические маркерыв селекции животных. Москва, Наука, 1980,315 с.4. Меркурьева Е. К., Абрамова Э. В., БакайА. В., Кочиш И. И. Генетика. 1991, Москва,Агропромиздат, 446 с.5. Серебровский А. С. Генетический анализ.1970, Москва, Наука, 342 с. 257.6. Сороковой, П.Ф. и др. Генетическийполиморфизм групп крови у отечественныхпород крупного рогатого скота. B: Сб. науч.работ ВИЖа. Дубровицы1972, вып. 16, с.8-15.7. Сороковой П.Ф. Методические рекомендациипо использованию групп крови в селекциикрупного рогатого скота. Дубровицы. 1974, 40с.8. Тихонов В. Н. Использование групп кровипри создании животных. Москва, Колос, 1967,390 с.9. Ashton G. et al. Proposale on nomenclatureof protein polymorphisms in farm livestock. În:Genetics, 1967, vol. 56, p. 353 – 362.10. Braend M., Berg H, Lie H. Blood groupeof Norwegian cattle. Studier on South and VestNorvay cattle (sv) and Colour – Sided Tronder cattle(st) În: Acta agr. Scand., 1964, vol. 14, nr. 2/3, p.150 - 164.11. Gahne B. Studies on the inheritances ofefectrophoretic forma of transferrins, albumins andplasma esterases of horses. În: Genetics, 1966. vol.53, p. 581– 694.12. Nei M. Molecular population genetics andevolution. Amsterdam. În: North Holland. Publ.Comp. 1975, 281 p.13. Robertson A. Blood-grouping in dairyimprovement. În: Prog.VII Inter.congr. anim. 1956.vol. 2, p. 79 - 83.nr. 4(19), decembrie 2010 - 123

AkademosSPECII NOIDE PILOSELLA HILL.(ASTERACEAE DUMORT.)DIN FLORA BASARABIEIOlga IONIŢĂ, doctorandăacad. Andrei NEGRUGrădina Botanică (Institut) a A.Ş.M.NEW SPECIES OF PILOSSELAHILL. (ASTERACEAE DUMORT.) FROMBESSARABIA FLORAAs a result of taxonomic investigation of genusPilosella Hill (Cichorioideae /Asteraceae), thethree new species for the flora of Bessarabia werere gis te red: P. lactucela (Wallr.) P. D. Sell et C. West, P.rojowskii (Rehm.) Schljak. şi P. flagellare (Willd.) Arv.Touv. All these species are rare for the region and arein need of protection and further investigation on thePrut-Dniester area. Their bioecological, distributionaland morphological characters are offered.IntroducereHieracium L. s. l., fiind unul dintre cele maipolimorfe, complicate şi voluminoase genuri demagnoliofite din flora Holarcticii, în prezent esteconsiderat de către un şir de autori ca două genuriseparate: Hieracium L. s. str. – Vulturică şi PilosellaHill – Vulturiţă (familia Asteraceae Dumort.,subtribul Hieraciinae Dumort., tribul CichorieaeLam. et DC.). Ambelor genuri le sunt caracteristicemai multe particularităţi morfologice comune cedetermină diversitatea excepţională a formelor şicomplică determinarea taxonilor, le sunt inerentediferite moduri de reproducere – apomixie (obligatăşi facultativă), amfimixie etc. Autoincompatibilitateanu-i obligatorie şi e posibilă formarea descendenţilorîn urma cleistogamiei.Genul Pilosella, descris de către Hill (1756)curând după publicarea (evulgarea) genuluiHieracium (Linnaeus, 1753), timp îndelungatn-a fost acceptat ca unitate taxonomică genericăindependentă, dar considerat ca unitate taxonomicăcu statut de subgen – Pilosella (Gray, 1821) sausecţie – Piloselloidea (Koch, 1837) din cadrulgenului Hieracium s. l. (Тупицина, 2004). Dintrebotaniştii secolelor XVIII-XIX doar Schultz F. W.,Schultz-Bipontinus C. H. şi C. Arvet-Touvet aurecunoscut existenţa genului Pilosella ca unitatetaxonomică separată. Delimitarea definitivă agenurilor Hieracium s. str. şi Pilosella Hill. s-arealizat abia în a doua jumătate a secolului XX înurma cercetărilor şi apariţiei lucrărilor unui şir debotanişti ca: J. Sojak (1971, 1972), P. D. Sell şi C.West (1975, 1976), J. Holub (1979, 1984), J. Dostal(1984, 1989), Р. Шляков (1989) şi alţii (Тихомиров,2001).Criteriile delimitative ţin de particularităţilestructurale ale organelor generative, în cazul dat demorfologia elementelor componente ale fructelor,care, de regulă, manifestă proprietăţi conservativemult mai avansate, spre deosebire de organelevegetative, şi se practică cu mai mare siguranţă înactivităţile de delimitare a categoriilor taxonomicesupraspecifice.Caracterele de bază ce delimitează genulPilosella Hill de Hieracium L. s. str. ţin de structuraachenei, sunt distinctive, ceea ce ne determinăsă acceptăm separarea speciilor incluse în genulHieracium L. s. l. din flora Basarabiei.Genul Hieracium L. s. str. posedă achene de 2,5-5 mm lungime; coronulă apicală inelară, întreagăşi papus cu peri dispuşi în două serii, iar genulPilosella Hill – achene de 1-2 (2,5) mm lungime,costate; coronulă apicală crenată şi papus cu peridispuşi într-un singur şir.Materiale şi metodeÎn cadrul investigaţiilor floristice ca material destudiu ne-au servit atât colecţiile de Hieracium L. dinHerbarul Grădinii Botanice a AŞM şi cel al Catedreide Botanică a Universităţii de Stat din Moldova,cât şi colectările proprii, efectuate în ultimii ani.Analiza critică a speciilor de Pilosella s-a făcut dupămetoda clasică comparativ-morfologică (Korovina,1996). Materialul colectat în teren a fost erbarizat,apoi determinat în condiţii de birou, utilizându-seliteratura floristică contemporană (Nyarady, 1965;P. D. Sell et C. West, 1976; Negru, 2007; Гейдеман,1986; Шляков 1989; Доброчаева, Котов,Прокудинd, 1999) şi unele îndrumare fundamentalecu privire la nomenclatura şi bioecologia taxonilorinfragenerici (Черепанов, 1995; Sell et West, 1976;Ciocârlan, 2009; Popescu, Sanda, 1998). Hartagenerală a Basarabiei a fost preluată din: Деревья икустарники Молдавии. Вып.1 (Андреев, 1957).Rezultate şi discuţiiÎn urma consultării profunde a literaturii şianalizei minuţioase a colecţiilor de plante erbarizatede Pilosella au fost depistaţi trei taxoni, noi pentruflora Basarabiei: P.lactucela (Wallr.) P. D. Sell et C.West, P. rojowskii (Rehm.) Schljak. şi P. fl agellare(Willd.) Arv.- Touv. În continuare prezentămparticularităţile biomorfologice, ecologice şicorologice ale speciilor, sinonimia şi descriereamorfologică detaliată.124 - nr. 4(19), decembrie 2010

BotanicăP. lactucela (Wallr.)P. D. Sell et C. West, 1967,Watsonia, 6, 5 : 314; Шляков, 1989, Фл. евр. частиСССР, 8 : 355. – Hieracium lactucella Wallr. 1822,Sched. Crit. 1 : 408; P. D. Sell a C. West, 1976, Fl.Europ. 4 : 370, s. restr.; Ciocârlan, 2009, Fl. Ilus.Rom. : 869. – H. auricula auct. non. L. : Lam. etDC. 1805, Fl. Fr., ed. 3, 4 : 24; Юксип, 1960,Фл. СССР, 30 : 670. – H. auricula subsp. auriculaauct.: Naeg. et Peter, 1885, Hier. Mitt.-Eur. 1 : 189;Zahn, 1923, in Engl. Pflanzenreich, 82 :1198. – V.timpurie (Foto 1).Bioecologia. Hemicriptofit european; speciemezofilă, amfitolerantă, acid-neutrofilă.Răspândirea locală. Rară în districtelegeobotanice Briceni, Codrii şi Bugeacul de Sud.Răspândirea generală. Scandinavia (Sud),Europa Centrală şi de Est, Europa Atlantică (est) şiRegiunea Mediteraneană (est).P. rojowskii (Rehm.) Schljak. Шляков, 1989, Фл.евр. части СССР, 8 : 334. – Hieracium magyaricumNarg. et Peter subsp. rojowskii Rehm. 1897, Verh.Zool. Bot. Ges. Wien, 47 : 288. – H. bauhinii Bess.subsp. rojowskii (Rehm.) Zahn, 1923, in Engl.Pflanzenreich, 82 :1417. – H. praealtum Vill. exGochnat subsp. bauhinii (Bess.) Petunnikov, Sell &West, 1976, Fl. Europ. v. 4, p. 372. – H. rojowskii(Rehm.) Юксип, 1960, Фл. СССР, 30 : 452, s. restr.(sine auct. comb.). - H. rojowskii Rehm., Доброч.,Котов, Прокуд., 1999, Опред. высш. раст. Укр. :381. - V. Roiovski (Foto 2).Foto 1. Pilosella lactucelaPlantă perenă, înaltă de 5-20 (40) cm. Rizomorizontal. Stoloni numeroşi, lungi, cu frunzespatulate. Tulpină erectă, în partea superioară cu peristelaţi mărunţi, numeroşi peri glandulari, scunzi,uneori şi cu peri simpli ocazionali. Frunze bazale8 (3-13), spatulate până la liniar lanceolate, dispuseîn rozetă, de 20-70 cm lungime şi 3-5 mm lăţime,rotunjite, obtuze sau acute, glauce, glabre sau cucâţiva peri simpli pe margini şi nervura mediană.Frunze caulinare 0-2 (3), semiamplexicaule. Antelăpanicul; antodii 1-5. Involucru de 6–8 (9) mmlungime, ovoidal, la maturitate cu baza retezată.Foliole involucrale obtuze, verzi până la negricioase,palid marginate, cu peri stelaţi, glandulari şi simpli,dispersaţi (prezenţi în proporţii variabile). Florigalbene, nestriate. Stigmat galben. Achenă de 1,5mm lungime. 2n = 18, 27, 36. Înflorire-fructificareVI – VII, uneori repetat în VIII- IX.Staţiunea. Pajişti, răzoare.Foto 2. Pilosella rojowskiiPlantă perenă, de 30-100 cm înălţime. Tulpinăla bază roşiatică, moderat până la abundentpăroasă, în partea superioară cu peri numericreduşi considerabil, sub antodii fără peri glandulari,dispersat stelat pubescentă. Stoloni lungi,flageliformi, în număr de 2 – 5, prezenţi nu doar înrozeta bazală dar şi în axilele frunzelor caulinareinferioare, cu frunzuliţe mici, slab distanţate, egaleca mărime, bogat până la moderat pubescente, cuperi de 1-3 mm lungime; frunze bazale oblonglanceolate, acuminate, glauce, uneori roşietice, cuperi simpli foarte dispersaţi, de 2-5 mm lungimenr. 4(19), decembrie 2010 - 125

Akademos(deseori doar pe margini), peri stelaţi lipsă saudisperşi; frunze caulinare 2-4, dispuse preponderentîn partea inferioară a tulpinii. Inflorescenţă panicullax sau umbelă, cu 20-40 (60) antodii. Pedunculiglabri sau slab pubescenţi, cu puţini peri stelaţi,şi peri glandulari dispersaţi. Antodii de 5-6,5 mmlungime, cilindrice. Foliole involucrale acute sauobtuze, negricioase, deschis marginate, glabre sauslab păroase, cu peri glandulari de la scunzi pânăla moderaţi; peri stelaţi lipsă sau foarte puţini. Florigalbene. Stigmat galben. Înflorire-fructificare VII –VIII (IX).Staţiunea. Pe pante uscate înierbate, în localităţirurale, pe marginea drumurilor.Bioecologia. Hemicriptofit eurasiatic continental;specie xerofilă, mezotermă, acid-neutrofilă.Răspândirea locală. Rară, colectată dindistrictele geobotanice Codrii şi Gârneţ.Răspândirea generală. Caucaz, EuropaCentrală şi de Est, Regiunea Mediteraneană.383. H. fl agellare subsp. petunnikovii Peter, 1893,Nachr. Ges. Wiss. Götting. 2 : 74. - H. fl agellaresubsp. pseuduliginosum Zahn, 1923, in Engl. l. c. :1281, nom. illeg. - H. petunnikovii (Zahn.) Юксип,1960, Фл. СССР, 30 : 638 (sine auct. comb.). – V.flagelară (Foto 3).Plantă perenă, de 20-30 cm înălţime. Stolonisupraterani, lungi, groşi (îndesuiţi), frunzoşi.Tulpină floriferă, furcată, acoperită cu numeroşi periglandulari şi stelaţi, cu peri simpli, lungi, deschiscoloraţi. Frunze bazale de 30-130 mm lungime şi5-25 mm lăţime, oblanceolate sau spatulate, obtuzepână la subacute, cu peri simpli pe ambele feţe şipe margini, cu numeroşi peri stelaţi pe dos. Frunzecaulinare 0-2, mici. Antodii (1) 2-6, de 9-12 mmlungime, ovoidal cilindrice. Foliole involucraleliniar lanceolate, acute, îngust alb marginate, dispersstelat păroase, cu numeroşi peri glandulari şi simpli.Flori galbene, cele marginale de obicei, pe parteasuperioară roşu striate. Stigmat galben. 2n = 36, 45.Înflorire-fructificare VI – VII.Staţiunea. Pajişti, margini de păduri şi poieni,pante uscate, nisipării.Bioecologia. Hemicriptofit european; speciexeromezofilă, mezotermă, acid-neutrofilă.Răspândirea locală. Rară în districtele Briceni,Codrii şi Râşcani.Răspândirea generală. Scandinavia (Finlanda),Europa Centrală şi de Est.Districtele geobotaniceFoto 3. Pilosella flagellareP. flagellare (Willd.) Arv.-Touv. 1873, Monogr.Pilos. Hier. Dauph. : 13. - P. fl agellaris (Willd.)Arv.-Touv., Шляков, 1989, Фл. евр. части СССР,8 : 375. – Hieracium fl agellare Willd. 1814, Enum.Pl. Horti Berol., Suppl. : 54; Zahn, 1923, in Engl.Pflanzenreich, 82 :1278, pro sp. coll. (= H. pratensepilosella);Юксип, 1960, Фл. СССР, 30 : 643; P. D.Sell a C. West, 1976, Fl. Europ. 4 : 369, pro sp. coll.propr.; Ciocârlan, 2009, Fl. Ilus. Rom. : 869. - H.fl agellare (Willd.) Naeg. et Peter, Доброч., Котов,Прокуд., 1999, Опред. высш. раст. Укр. : 385. –H. fl agellare subsp. tatrense Peter, 1884, Bot. Jahrb.5 : 270; Naeg. et Peter, 1885, Hier. Mitt.-Eur. 1 :1. Chilia (Chl)2. Bugeacul de Sud (BgS)3. Bugeacul de Nord (BgN)4. Gârneţ (Gr)5. Codrii (Cd)6. Rezina (Rz)7. Bălţi (Bl)8. Râşcani (Rş)9. Briceni (Br)10. Hotin (Ht)▲ – Pilosella lactucella■ – Pilosella rojowskii● – Pilosella fl agellareRăspândirea speciilor evidenţiate dePilosella pe teritoriul Basarabiei126 - nr. 4(19), decembrie 2010

BotanicăConcluziiCa rezultat al cercetărilor genului PilosellaHill. au fost depistate trei specii noi pentru floraBasarabiei: P. lactucela (Wallr.) P. D. Sell et C.West, P. rojowskii (Rehm.) Schljak. şi P. fl agellare(Willd.) Arv. Touv., toate fiind specii rare. Suntnecesare numeroase investigaţii şi inventarieri înteren pentru a putea indica gradul de raritate şi stareade periclitate a taxonilor evidenţiaţi şi a elaboramăsuri speciale de conservare a acestora.Bibliografie1. Ciocârlan V. Flora ilustrată a României.Bucu reşti, Editura Ceres, 2009, p. 867-880.2. Negru A. Determinator de plante din floraRepublicii Moldova. Chişinău, Universul, 2007, p.270-271.3. Nyarady E. Flora Republicii PopulareRomâne. v. 10, Bucureşti, Editura AcademieiRepublicii Populare Române,1965, p. 214-750.4. Popescu A., Sanda V. Conspectul floreicormofitelor spontane din România / LucrărileGrădinii Botanice. Bucureşti, Editura Universităţiidin Bucureşti, 1998, 336 p.5. Sell P. & West C. Hieracium L. In: TutinT. G. et al. Flora Europea. Cambridge UniversityPress, 1976, v. 4, p. 358-410.6. Андреев В.Н. Деревья и кустарникиМолдавии. Вып. 1. Москва, 1957, с 7-8.7. Гейдеман Т. Определитель высшихрастений МССР. Кишинев, «Штиинца», 1986, c.580-586.8. Доброчаева Д., Котов М., Прокудин Ю.и др. Определитель высших растений Украины.Киев, «Фитосоциоцентр»,1999, c. 378-389.9. Юксип A. Род Hieracium L. // ФлораСССР. Изд. АН СССР , 1960, т. 30, 732 с.10. Котов М. Род Hieracium L. // Флора УРСР.Изд. «Наукова Думка» 1965, т.12, с. 347-559.11. Шляков P. Род Pilosella Hill. // ФлораЕвропейской части СССР. Ленинград, изд.«Наука», 1978, т. 8, c. 300-377.12. Коровина О. Методические указания ксистематике растений. Ленинград, изд. «ВИР»,1986, 210 с.13. Черепанов С. Сосудистые растенияРоссии и сопредельных государств. Санкт-Петербург, «Мир и семья-95», 1995, 990 с.14. Тихомиров В. Род Pilosella Hill. во флореБеларуси. Автореферат Диссертации на соиск.ученой степ. канд. биолог. наук. Минск, 2001,21 с.15. Тупицина Н. Ястребинки Сибири. Новосибирск,изд. «Наука», 2004, 207 с.Pavel Şillingovski. Basarabia. Oi. Acvaforte pe hârtienr. 4(19), decembrie 2010 - 127

AkademosCROMATICATRADIŢIONALĂDIN AREALUL CARPATO-DANUBIANO-PONTICÎN CONTEXT MONDIALDr. hab. Zina ŞOFRANSKYIn the sinthesis article “THE TRADITIONALCOLORS OF THE CARPATHO-DANUBIAN-PONTIC AREA IN THE GLOBAL CONTEXT”string out the sequences about color art in Moldovaand Romania in autochthonous and international vew.The main focus is emphasized on,, vegetal dyes intraditional art ,” Dyes and additives of animal origin“and” minerals pigments (colored) in decorativearts. “ Are exposed to information sources of naturaldyeing and modes of harvesting and preparation ofdyes and pigments, paint usage in different fi eldsof art produced in the Republic of Moldova (paint,painting, paintings, pottery, colored glass) comparedwith art from other Romanian regions. In the caseof dyes (pigments) with a world wide use of this wasnecessary to present a restricted version and speakabout personal vew of these issues.IntroducereArta cromatică autohtonă, apărută în vremuripreistorice, există în limite mai restrânse şi în zilelenoastre. În paralel cu arta ornamentală, s-a născutşi partea ei componentă – cromatica populară –bazată, mai ales, pe sursele tinctoriale naturale deprovenienţă vegetală, animală şi minerală. Studiulştiinţific al cromaticii tradiţionale din arealulcarpato-danubiano-pontic din celelalte regiuniromâneşti, precum şi din unele ţări din Europa(Grecia, Italia, Bulgaria, Spania, Franţa, Rusia,Ucraina ş. a.), la care s-au alăturat şi unele ţărimai îndepărtate (China, India, Persia, Afganistan,Armenia, Egipt, Cartagena, Mexic, Peru etc.), a fostfructificat în monografiile „Coloranţii vegetali în artatradiţională” (Chişinău, 2006), „Pigmenţi mineraliîn arta decorativă” (Bucureşti, 2009), „Coloranţi şiaditivi de provenienţă animală” (Bucureşti, 2010).Secvenţe din aceste cărţi vor fi prezentate înrândurile ce urmează.Coloranţii vegetali în arta tradiţionalăMănoasele pământuri româneşti au fost hărăzitecu o floră generoasă astfel încât din cele maivechi timpuri s-au dezvoltat îndeletniciri legatede agricultură, viticultură, creşterea animalelor,pielărie etc., ceea ce a contribuit la constituireaanumitor tradiţii în producerea materialelor pentruţesut, în confecţionarea obiectelor de îmbrăcăminteşi a pieselor de decor.Se pare că tradiţia folosirii culorilor naturalepentru împodobirea ţesăturii de culoare albă este desorginte geto-dacică. Astfel, majoritatea figurilor depe cunoscutele monumente ale trecutului – Columnalui Traian din Roma şi monumentul de la Adam-Klissi (Dobrogea) – poartă imaginea îmbrăcăminteide culoare albă cu ornamentaţie bogată.Sursele arheologice şi iconografice confirmăvechimea ornamentului în ţesut, ales şi cusut,iar pentru arealul românesc este caracteristică şifolosirea firelor de diferite culori. Piesele ţesute,alese sau brodate (covoare, lăicere, veşminte,prosoape etc.) cu fire de diferite culori constituievalori inestimabile ale tezaurului creaţiei populareautohtone.Până la începutul secolului al XX-lea, fireletoarse şi ţesăturile se vopseau în mod tradiţionalcu ajutorul coloranţilor naturali, mai ales, deprovenienţă vegetală. Metodele de extracţie acoloranţilor din plante şi procesele de vopsire s-audiversificat şi perfecţionat în decursul timpului.Coloranţii vegetali se utilizau (şi se mai utilizează)nu numai pentru vopsirea fibrelor naturale, ci şi lacolorarea produselor alimentare (băuturi, produselactate, produse de cofetărie etc.), condiţionareamedicamentelor şi cosmeticelor, încondeiereaouălor, colorarea hârtiei, pielii, lemnului, scriere,tipărire, zugrăvire, pictură etc. Pe de altă parte,numeroase plante tinctoriale conţin principiibioactive, valorificate ca remedii în medicinatradiţională, cosmetologie şi medicina veterinară.În cele ce urmează, ne vom referi la clasificareacoloranţilor în raport cu materia primă vegetală,modul de extracţie a principiilor tinctoriale,procedeele de vopsire, respectiv la nuanţarea şiarmonizarea culorilor în contextul respectăriiparticularităţilor cromatice ale artei tradiţionaleromâneşti.Din vremuri imemoriale omul folosea ceea ce-ioferea natura pentru înfrumuseţarea vestimentaţieişi obiectelor de decor. Coloranţii de provenienţăminerală au fost cunoscuţi încă din Antichitate, însădatorită solubilităţii reduse ei implicau dificultăţitinctoriale. Treptat omul s-a simţit tot mai mult atrasde culorile vii ale mediului vegetal şi animal. Aşa aufost descoperiţi coloranţi adecvaţi pentru vopsireafirelor sau ţesăturilor în culori rezistente, de celemai diferite nuanţe.Portul popular a devenit din ce în ce maifrumos, iar omul a simţit necesitatea de a folosi128 - nr. 4(19), decembrie 2010

Etnografiemai multe culori, astfel contribuind la dezvoltareagustului estetic şi la structurarea cromaticii specificefolclorului românesc. Aşadar, în urma observaţiilorminuţioase asupra mediului înconjurător au fostidentificate sursele de obţinere a coloranţilornaturali de origine vegetală. Interesul pentrufolosirea coloranţilor vegetali se corelează cuaccesibilitatea acestora în cantităţile necesare şi lapreţuri convenabile, vopsirile realizate dovedindrezistenţă la tratamente umede şi la lumină.Capacitatea de vopsire a acestor coloranţise datorează prezenţei în plante (frunze, flori,rădăcini, scoarţă ş. a.) a unor componenţi coloraţi.De exemplu, rădăcinile de roibă (Rubia tinctoria)conţin 1-2% alizarină, precum şi purpurină,xantopurpurină, mudgistină şi rubialină. Rădăcinilefărâmiţate de roibă, cu denumirea de alizarină, seimportau din Levant, motiv pentru care colorantuldin aceste rădăcini a fost numit alizarină. Dinaceste rădăcini în vechime se extrăgea vopsea deculoare roşie-aprinsă, care se folosea în procesulde mordansare cu alaun. În Evul Mediu, roibaera cultivată în unele ţări din Europa, furnizând ocantitate considerabilă de colorant pentru vopsire.În funcţie de mordantul folosit, alizarina imprimamaterialului colorat nuanţe de roşu, violet, cafeniusau negru. În prezent, alizarina se obţine şi pe caleindustrială, fiind folosită în cantităţi considerabilepentru vopsiri, mai ales, artizanale.Din lemn-roşu şi lemn-de-mahon se extrăgeaucoloranţi cu structură azoaromatică. Aceste substanţede culoare albă vopseau bumbacul, în prezenţamordanţilor, în nuanţe albastru-roşietic şi violet.Indigoul se extrăgea din frunzele unei plantetropicale – Indigofera tinctoria, precum şi din Isatistinctoria şi Polygonum tinctorium, plante răspânditeîn India. Tot în această categorie de plante seînscrie drobuşorul, care creştea în abundenţă şi pemeleagurile noastre.Plantele verzi de Indigofera tinctoria erau lăsatesă fermenteze în mediu apos, timp de 9-14 ore.Lichidul opalescent de culoare galbenă, obţinut dinfermentare, era supus agitării mecanice, după carelichidul devenea străveziu, iar pe fundul vasului sedepunea indigo fin granulat. După uscare culoareadevenea albastru-închis. Din 1000 kg de plante seobţineau circa 2,5 kg de colorant.Indigoul este un colorant de cadă. Pentruvopsire, colorantul este solubilizat prin tratare cureducători, în mediu alcalin. În soluţia obţinută,numită cadă, se introduc ţesăturile de bumbac.După impregnare cu soluţia colorantului, materialuleste scos şi lăsat la aer. Sub acţiunea oxigenului dinaer este regenerat indigoul insolubil, puternic fixatpe fibre. Indigoul se obţine şi pe cale sintetică, maiavantajoasă din punct de vedere economic.Surse de coloranţi galbeni, pentru vopsireadirectă a fibrelor de bumbac, se extrăgeau dinrădăcinile plantei Rhysoma curcumea şi rezedagalbenă(Rezeda luteola).Un alt colorant direct pentru bumbac, care dădeanuanţe de oranj şi galben, se obţinea din fructeleplantei Ruxa orellana.Vopseaua de culoare roşu-violet, adusă dinCreta şi Levant, era extrasă din lichenul Rocellatinctoria.Alături de coloranţii vegetali autohtoni, în artadecorativă tradiţională se utilizau şi surse vegetaleexotice, mai ales din zona Mediteranei, Asiei Micisau Orientale, respectiv a Americii Centrale şi deSud. Costurile mari ale coloranţilor din surse exoticeînsă au limitat utilizarea lor în arta tradiţionalăromânească, deşi în unele cazuri erau folosiţi şi înboiangeria ţărănească (băcanul etc.).Plante tinctoriale utilizate în vopsitoriatradiţională românească se găsesc în întregul arealcarpato-danubiano-pontic. O plantă poate conţineunul sau mai mulţi coloranţi (în fructe, în flori, înpărţile verzi, în lemn, în scoarţă sau în rădăcini), ceeace a impus diversificarea metodelor de extracţie acoloranţilor. Plantele tinctoriale pot fi grupate dupăculorile pe care le dau în procesul vopsirii, fiind însăclasificate pe criterii structurale.Coloranţii naturali vegetali constituie clase decompuşi organici care au la bază câteva structuricaracteristice: poliene, benzenul, naftalina,antracenul, benzopiranul, xantona, porfina etc., alecăror derivaţi au proprietăţi coloristice. Numelecoloranţilor naturali, cu mici excepţii, derivă dinnumele plantei din care au fost izolaţi prima dată,ţinând seama că acelaşi colorant poate fi găsit îngenuri şi specii diferite de plante, după cum aceeaşispecie de plantă poate fi sediul mai multor coloranţicu structuri diferite. Diversitatea cromaticăspecifică coloranţilor vegetali se corelează cuprezenţa în plante a unui grup restrâns de pigmenţinaturali: porfirine, carotinoide, flavonoide,antociani.În procesul de aplicare a vopselelor pe materiale(fibre naturale, lână, borangic, piele etc.) un rolimportant îl au mordanţii (numiţi şi fi xatori) –substanţe de origine minerală, animală sau vegetalăcare contribuie la menţinerea pH-ului optim încada de vopsire, la nuanţarea culorilor, precum şila realizarea unor vopsiri rezistente la lumină şitratamente umede.Acţiunea mordanţilor constă în: aplicarearezistentă a colorantului pe fibre; obţinerea (saunr. 4(19), decembrie 2010 - 129

Akademosmenţinerea) unei forme anumite de colorant; formareade combinaţii complexe ale metalelor (Cr, Mn,Fe, Co, Cu, Zn, Mo, Al etc.) cu coloranţii vegetali,care au culori diferite de cele iniţiale, asigurând ostabilitate mai mare a stratului tinctorial.Vopsitul fibrelor de cânepă, in, borangic,bumbac, a lânii şi pieilor cu coloranţi vegetali (cusau fără mordanţi) duce la obţinerea tuturor culorilorspectrului solar (galben, portocaliu, roşu, verde,albastru, violet, indigo), culorilor albă şi neagră, câtşi nuanţelor lor. Până în prezent s-a păstrat tradiţiade a vopsi ouă-de-Paşti, de a zugrăvi piese de lemn,pereţii locuinţelor, de a zugrăvi bisericile, icoanele,manuscrisele etc.Nu putem ocoli şi utilizarea coloranţilorvegetali în alimentaţie, farmaceutică, cosmetică,medicină umană şi veterinară, zootehnie etc.,precum şi culoarea esenţelor lemnoase la fabricareamobilei, jucăriilor, crucilor, împodobirea bisericilor,instrumentelor muzicale, xilogravurilor.În lucrarea de faţă putem concluziona că:a) Folosirea plantelor tinctoriale în vopsitoriatradiţională românească, ridicată de la nivel demeşteşug la cel de artă, apreciată pe plan naţionalşi nu numai, este consemnată în remarcabile studii,datorită unor renumiţi etnografi, precum S. F.Marian, M. Lupescu, I. Teodorescu, T. Pamfile, A.Gorovei etc.b) Lucrarea “Surse şi coloranţi vegetali învopsitoria tradiţională” se înscrie în contextullucrărilor tematice. Având un caracter original,depăşind limitele unei cercetări strict etnografice,abordează obiectul de studii din varii perspective.Este o cercetare interdisciplinară temeinicargumentată.Coloranţi şi aditivi de provenienţă animală.O categorie genetic legată de coloranţii vegetalisunt coloranţii de provenienţă animală (animaledomestice sau sălbatice, peşti, reptile, gândaci,fluturi, păsări etc.). După părerea noastră, aceştiaau fost studiaţi şi incluşi în circuitul etnografic multmai sumar.În literatura de specialitate se întâlnesc uneledate răzleţe privind sursele acestor coloranţi şiutilizarea lor în cromatica populară, cum ar fipigmenţii proveniţi din gălbenuşul de ou, sânge,bilă, ficat şi urină (carotinoide, hemoglobina,bilirubina, biliverdina etc.), din corpul sau carapaceaunor animale subacvatice (purpurul antic), din uneleinsecte (roşul de coşenilă) ş.a.În lucrarea de faţă au fost selectaţi aceicoloranţi din regnul animal care din antichitate şipână în zilele noastre, au fost sau sunt folosiţi învopsitoria populară universală, menţionând şi datebibliografice româneşti accesibile. Unii coloranţi nuerau de provenienţă autohtonă (coşenila, purpurulantic, piuri) şi pătrundeau în spaţiul românesc(Ţara Românească, Moldova, Transilvania) pecale comercială. În lucrare se citează şi un şir decoloranţi remarcabili, folosiţi în multe ţări ale lumii,cu intenţia de a pune în discuţie problema despreexistenţa lor în arealul carpato-danubiano-pontic îndiferite perioade de timp.Spectrul cromatic al coloranţilor a fost lărgitîn arta decorativă populară prin utilizarea surseloranimale sălbatice şi domestice – sângele, fiereaşi urina, păsări, fluturi, animale marine, reptile,gândaci, moluşte etc.).Coloranţii antrachinonici – derivaţi aiAntrachinonei. Sunt renumiţi coloranţii roşii deCoşenilă: acidul carminic (produs al insectei Coccuscacti), care cu mordant de staniu colorează lâna şimătasea. Lacul de aluminiu – numit şi Carmin, dăcoloraţii frumoase de un roşu-carmin, folosit înpictură, cosmetică, vopsitorie, alimentaţie etc.Al doilea colorant de Coşenilă este Acidulchermesic (produs de insecta Coccus ilicis),cunoscut şi în Europa de Sud, şi în Orient, avândaceleaşi domenii de utilizare.Din clasa Antrachinonei fac parte mulţi coloranţiatât din regnul animal, cât şi din cel vegetal. Dinvremuri vechi, se cunoştea că pigment roşu-aprinsse putea obţine dintr-o plantă exotică (Cârmâz sauKârmâz), ori din gogoşile unor insecte. Se vorbea deproducerea colorantului în Egipt, Grecia, Armenia,Peru, Mexic, în unele ţări europene, printre care şide vecinii noştri: Polonia, Rusia, Ucraina, Cehia,Slovacia. În literatură se aminteşte sumar şi despreFranţa, Spania, Italia etc. Deci este vorba nudespre ceva “exotic”, ci despre unul sau mai mulţicoloranţi folosiţi frecvent de păturile superioareale societăţilor de pe atunci, fiind coloranţi ce seobţineau greu, costau foarte scump.În zilele noastre, ştiinţa a stabilit cu preciziecă vopseua roşie, în trecut, era prezentată dedouă substanţe înrudite: Coşenila-Kârmâz şiCoşenila-Carmin. Deşi primul avea provenienţăanimală (insecte) sau vegetală (Kârmâz), iar aldoilea – exclusiv animală, din punct de vederecompoziţional ei provin de la acelaşi nucleucromofor polioxiantrachinonic, deosebindu-se doarprin natura unei grupe funcţionale: la primul – grupaacetilică, la al doilea – grupa glucidică.Basarabia, precum şi celelalte regiuni româneşti,aflându-se la confluenţa celor trei direcţii derăspândire a Coşenilei, Kârmâzului şi Cerveţului(Coşenila poloneză sau Coşenila rusească) –Europa de Apus, Europa de Răsărit şi America130 - nr. 4(19), decembrie 2010

EtnografieCentrală – probabil, a fost alimentată atât de arealulde apus al Coşenilei, cât şi de arealul de răsărit alCerveţului.Din istoria Coşenilei aflăm că acest colorantroşu cu proprietăţi remarcabile a fost pe largcunoscut lumii antice. Fiind un colorant scump,era folosit numai pentru vopsirea îmbrăcăminteiregilor, împăraţilor, unor feţe ecleziastice. Datelebibliografice afirmă că vopseaua Coşenila erautilizată într-un şir de ţări riverane mediteranene, înunele ţări din Orientul Apropiat, nemaivorbind deMexic şi de alte ţări din America Centrală.Amănunte asupra problemei de Coşenilă au fostdepistate în surse istorice şi literare despre Coşenilaantic-europeană sau Coşenila franceză, Coşenila dePeru sau Sud-Americană, Coşenila de Roma antică,Coşenila mexicană, numită şi Coşenila americană,Coşenila de Polonia sau Polski cerveţ (putea finumită şi coşenila ucraineană, rusă sau bucovineană),Coşenila armeană sau Coşenila de Ararat, Coşenilaamericană, Coşenila valahă sau Coşenila română(cel puţin gândac de tipul Coşenilei a fost depistat înBucovina de S. Fl. Marian), Coşenila rusească sauRusskii cerveţ).În Moldova (Basarabia) coloranţii de Coşenilăerau utilizaţi în vopsitorie (covoare), pictură,vopsirea ouălor-de-Paşti etc. Utilizarea mordanţilorîmbunătăţea calitatea surselor tinctoriale şi lărgeaspectrul coloristic al nuanţelor de roşu.Coloranţii carotinoidici – derivaţi aiCarotinei. Carotinoidele, numite şi Tetraterpenoide,sunt pigmenţi naturali de culoare galbenă, portocaliesau roşie, frecvent întâlniţi în regnul vegetal şi în celanimal. De fapt, organismul animal n-are capacitateade a sintetiza carotinoide. Toate carotinoideledepistate în regnul animal provin din plante şipătrund în organismele animale odată cu hrana. Maijos, enumerăm câteva carotenoide mai importante,indicând sursele naturale şi unele întrebuinţări.Licopina (C40H56) – pigment de culoare roşuviolet,extras prima dată din sânge, ficat.Carotina (C40H56), este răspândită în materialevegetale şi animale, ca atare, în natură se găseşteîn formă de trei izomeri: alfa – Carotina, beta –Carotina, gama – Carotina.Xantofilele (de asemenea carotenoide) conţin încomponenţa lor şi atomi de oxigen.Luteina (C40H56O2) – de culoare galbenă –se conţine în gălbenuş de ou, pene de raţă sau decanar.Criptoxantina (C40H56 O) se găseşte şi sepoate separa din gălbenuş de ou, unt.Pigmenţii carotenoproteinici se conţin în sângede bovine, în sânge şi ouă de pasăre. Pigmenţii dinpielea aricilor de mare şi a unor crustacee au culoarealbastră, verde şi gri – ei conferă culoarea albastrăsau verde acestor animale.Coloranţii indigoici – derivaţi ai Indolului.Un grup important de coloranţi naturali, atât deorigine animală, cât şi vegetală, provin de la nucleulindolic (Indol; 2,3–Benzopirol). Celebrul colorant,cunoscut din Antichitate – Indigoul, în uneleorganisme animale se găseşte sub formă de derivatal Indoxilului – Indican, care se oxidează uşor înprezenţa oxigenului din aer şi se transformă înIndigo de culoare albastră, dar se poate obţine şi dinunele surse vegetale. În trecut, colorantul era utilizatpe larg în vopsitorie (cânepă, in, lână, bumbac).În zilele noastre indigoul de producţie industrialăeste folosit la vopsirea pieselor din bumbac şi lână.În general, acest colorant are un areal mare deutilizare: acuarele, vopsele de ulei, lacuri, cretăcolorată, articole textile finite. Indoxilul se conţineîn urina umană şi animală – el se formează în ficat, deunde pătrunde în sânge şi este eliminat din organismodată cu urina. Indigoul a fost utilizat mult timp învopsitoria populară, inclusiv în ţările române.Un derivat al Indigoului, de asemenea cunoscutdin vremuri vechi, este şi Purpurul antic (Purpurulde Tiria; 6,6’–Dibromindigo), extras din corpurilemoluştelor Murex brandaris.Purpurul antic era un colorant foarte scump.După unele date, din 12 000 de Moluşte purpurii –Murex brandaris (sau Murex bandaris) se obţinea1,5 g de colorant; după altele – din 60 000 de moluştese obţinea 2,0 g de colorant.Colorantul era folosit pentru vopsirea mantiilorîmpărăteşti şi altor piese preţioase de îmbrăcăminte(la fenicieni, la romani, la greci). De fapt, dinmoluscă se obţinea o substanţă incoloră, care subacţiunea luminii era oxidată de oxigenul din aer întrunpigment de culoare roşu-violet. Astfel de tehnică,în timpul căreia precursorul colorantului se oxideazădirect pe fibrele ţesăturii cu formarea pigmentului(în cazul dat, roşu-purpuriu), poartă denumirea deVopsire de cadă, iar pigmentul respectiv – Colorantde cadă – Purpurul antic.Coloranţii melaninici – derivaţi îndepărtaţiai L-tirozinei. Melaninele un amestec al mai multorsubstanţe de culoare cafeniu-închis sau negru (mairar – şi alte culori), care se găsesc în piele, păr, pene,retina ochilor şi în alte ţesuturi animale, precum şi însurse vegetale. Se presupune că aceşti coloranţi seformează în organismele vii sub acţiunea fermenţilordin aminoacidul L-tirozină.Melanina extrasă din urina umană sau din păr seprezintă ca un praf de culoare brun-închis, până lanegru, insolubil în apă, care însă în mediul reducătornr. 4(19), decembrie 2010 - 131

Akademosse transformă în aşa-numitul Leucoderivat, caresub acţiunea oxigenului din aer se transformă încolorantul iniţial – Melanină. În concluzie aceştipigmenţi pot fi utilizaţi în vopsitorie în calitate decoloranţi de cadă.În piele melaninele se formează sub acţiunearazelor solare. După conţinutul lor în piele suntclasificate rasele umane: albă, neagră, galbenă,roşie.Coloranţii porfirinici – derivaţi ai Porfinei.Această grupă cuprinde pigmenţii sângelui(Porfirine) şi ai vezicii biliare (bilirubina, biliverdina,urobilina etc.). Porfirinele, în funcţie de ioniimetalelor cu care sunt asociate, au diferite culori:Hemul din sângele uman şi al animalelor vertebrateconţine ionul de fier şi este de culoare roşie, iar celal unor reptile conţine ionul de cupru şi are culoarealbastră. Pigmenţii din vezica biliară a animalelorvertebrate au culorile: bilirubina – galben-cafenie,iar biliverdina – verde (mai mult este conţinută învezica biliară a păsărilor).Coloranţii pterinici – derivaţi ai Pteridinei.Pteridinele – derivaţi ai pteridinei, toţi conţingrupele hidroxilă şi amină şi dau coloraţii de albgalben-roşu.Uneori aceşti coloranţi au fost utilizaţiîn calitate de pigmenţi naturali.În literatura de specialitate până în prezent nu amîntâlnit relatări despre utilizarea acestor coloranţi înarealul românesc.Coloranţii purinici – derivaţi ai Purinei.Dintre derivaţii Purinei mai importanţi menţionăm:Adenina (6-Aminopurină), Guanina (2-Amino-6-oxipurină), Xantina (2,6-Dioxipurină), Hipoxantina(6-Oxipurină) şi Acidul uric (2,6,8-Trioxipurina).Coloranţi xantonici – derivaţi ai Xantonei.Între coloranţii naturali de provenienţă animală segăsesc şi reprezentanţi ai Xantonei, care conţin unasau mai multe grupe hidroxile. Aceşti coloranţi, deobicei, sunt de culoare galbenă. Materia colorantăse obţinea din urina vacilor, care erau hrănite cufrunze de mango. Eixantona da coloraţii de galbenîntunecat,iar Lacul de crom – nuanţe de ocru.Coloranţi negri din cărbune animal. Uniidintre cei mai utilizaţi şi mai stabili coloranţi negri,cunoscuţi din vremuri timpurii, erau pigmenţiiobţinuţi pe bază de cărbune animal fin divizat: Negrude fum, Negru de os, Cerneală neagră etc. Modurilede obţinere a acestor coloranţi sunt diferite, însăîn toate cazurile se obţin vopsele calitative pentrupictură, zugrăvire, înnegrire, sulemenire. Să nereferim la câteva exemple: Cărbune animal –material de culoare neagră obţinut prin calcinareaoaselor animalelor. Sinonime: Cerneală de os, Prafde os negru, Cerneală de fum, Negru de fum. Negrude fi ldeş – pigment negru obţinut prin ardereaincompletă a fildeşului. Sinonime: Cerneală de fum,Negru de fum, Chinoros = Chinoroz – funinginefoarte fină, folosită la fabricarea unor vopsele, acernelii de tipar etc.Utilizarea coloranţilor din regnul animal.Coloranţii de origine animală au fost utilizaţi învopsitoria fibrelor naturale, a pieilor şi blănurilor, înzugrăvirea ouălor-de-Paşti, lumânărilor şi făcliilorde sărbătoare, a miniaturilor, picturilor etc.. Aufost utilizaţi în zootehnie, cosmetică, farmaceutică,alimentaţie.În concluzie, pot fi menţionaţi acei coloranţi deprovenienţă animală, care se găsesc în mediul habitatal omului, inclusiv animale, păsări, organisme marineetc., sau cele care au pătruns în arealul carpatodanubiano-pontic,inclusiv în Basarabia, pe calemaritimă sau de comerţ (purpura, coşenila etc.).Pigmenţi minerali în arta decorativă.Monografia Pigmenţi minerali în arta decorativăeste consacrată analizei proprietăţilor cromofore aunor metale şi pietre scumpe, precum şi a trăsăturilortinctoriale ale mineralelor, care în timp de mileniierau utilizate pentru vopsirea diferitor obiecte alecreaţiei populare. O mare parte dintre mineralelenaturale era folosită pentru producerea şi decorareapieselor de ceramică şi sticlă colorată, pentruîmpodobirea locuinţelor şi lăcaşelor de cult, deasemenea la prepararea vopselelor pentru picturăzugrăvireetc.Lucrarea este alcătuită din două părţi:1) utilizarea surselor minerale în arta decorativăpopulară şi 2) Terminologia surselor minerale şi apigmenţilor respectivi.Pentru a face o prezentare mai amplă temeipropuse ne vom referi, mai întâi de toate, lautilizarea surselor minerale în arta cromatică tracodacică,care se întinde pe o perioadă de circa 2 500ani, începând cu 2 000 î. Hr. (primele menţiunidespre traci) până în sec. al V-lea d. Hr. În unelecazuri însă va fi necesar să facem o incursiune înepoci mai îndepărtate (ceramica, sticla, metalele,pietrele ornamentale etc.).Bogăţia minerală a munţilor Balcani şi Carpaţi(minereuri de fier, de aramă, de crom, de zinc), acontribuit esenţial la dezvoltarea paletei cromaticemulticolore a traco-geţilor.Influenţele din Vest (celţii, romanii), din Sud(Grecia antică, tracii de sud, Orientul Apropiat),din Est (sciţii, sarmaţii) şi Nord (goţii, hunii etc.) aucontribuit de asemenea la diversificarea şi evoluţiaartei geto-dacice autohtone.În contextul istoric, cultura traco-geto-dacicăa fost dezvoltată de triburile tracice din Peninsula132 - nr. 4(19), decembrie 2010

EtnografieBalcanică şi din Dacia (arealul carpato-dunărean)de la începutul mileniului al II-lea î. Hr. până însec V-VI d. Hr. Din punct de vedere istoric aceastacuprinde epoca.Tracii de nord – dacii, în primele secole d. Hr.au fost supuşi procesului de romanizare şi cătremijlocul mileniului I al erei noi se poate vorbidespre trecerea treptată la arta valahă (română). Dela peşteri şi bordeie, în care locuiau tracii antici, s-atrecut treptat la o civilizaţie superioară caracterizatăprin case de lemn, biserici de piatră, ceramicăpictată, piese de port ornamentate.În perioada respectivă se dezvoltă exploatărilezăcămintelor de fier, aur, argint, aramă, plumb,cositor, mercur etc. Sarmizegetusa (Regia) devineun centru important de prelucrare a zăcămintelor defier. Se dezvoltă olăritul, se lucrează cu mâna sau laroata olarului, culorile ceramicii sunt diferite, de lagalben la negru, în funcţie de natura argilei şi felulde ardere. O categorie specială o constituie vaselede lut cu pictură de angobă şi vase glazurate, vasede cult din ceramică cu figuri în relief. Decorul estegeometric sau figurativ, fitomorf şi zoomorf. Cele10 Sanctuare de la Sarmizegetusa, numite şi „MunteSfânt al dacilor”, purtau şi decor policolor. Sucidavadevine un centru important al metalurgiei plumbuluiîn Imperiul Roman. La Sarmizegetusa şi Tibiscumse produce sticlă, şi, mai ales, mărgele. Mozaicuri deinfluenţă romană au fost depistate la Sarmizegetusaşi Apulum. Creştinismul se răspândeşte pe toatepământurile dace.Romanitatea a avut o influenţă hotărâtoareşi asupra dacilor liberi din Crişana, Maramureş,Basarabia.Mostrele arheologice (din morminte sau dinpeşteri locuite în acea perioadă de oameni) indicăutilizarea următoarelor materiale tinctoriale: ocrul,varul, ultramarinul, cărbunele (funinginea) şi altecâteva minerale naturale.Erau utilizate pe larg luturile (argilele) ceconţineau cantităţi apreciabile de oxizi de fier şimangan, pentru producerea pieselor de ceramică(vase, oale, străchini, căni, piese cu destinaţierituală etc.). Olăria (ceramica) albă se obţinea dinargile curate, fără conţinut de oxizi de fier, mangan,cobalt, crom, cupru etc. Ceramica neagră, numităşi olărie de tip roman, era obţinută din argilă cuconţinut sporit de fier, care la calcinare se transformaîn oxid de fier (II) de culoare neagră. Uneori negruse obţinea şi din funingine. Olăria roşie, numită şiolărie de tip dac, era obţinută din argilă cu conţinutbogat de oxizi de fier, care la calcinare în prezenţaaerului se transformau în oxid de fier (III) – Fe2O3 –de culoare roşie. La daci arderea oxidativă a apărutprin sec. II î. Hr.În lucrare, sunt examinate sursele de obţinere apigmenţilor minerali, care pe vremuri presupunemcă au fost cunoscute şi utilizate de geto-daci. Aşa,de exemplu, se vorbeşte despre piatra cerească sauistoria veche a Azurului. Acest pigment mineralera bine cunoscut în Egipt, China, Mesopotamia,Arabia.Din timpuri preistorice în arta popularădecorativă erau utilizate metale preţioase (aur,argint, cupru, alamă, aliaj de cupru de zinc) şi altemetale, pietre preţioase şi semipreţioase.Din epocile de bronz şi de fier, arheologiiAŞM au descoperit bijuterii, vase, piese din piatră,metal, os, scoici, ce purtau semne cromatice (uneltede muncă, arme, statuiete, mânere). Pe atunci secunoşteau coloranţii verde de aramă, cinabrul,(chinovar sau mercur roşu), alb de plumb, ocrul,funinginea, miniul.Majoritatea pigmenţilor de origine minerală nuse dizolvau în apă sau în solvenţi organici. Pentrua obţine vopseaua necesară, se amesteca pigmentulmineral fin divizat cu un lichid anumit (apă, ulei,terebentină etc.).În Egiptul antic pentru pictură se foloseauaşa-numitele vopsele de ceară. În ceara topităse amesteca pulberea de pigment mineralpână la omogenizare şi cu vopseaua caldă sepictau scene din viaţa cotidiană etc. Acest modde pictură s-a păstrat până la descoperireavopselelor de ulei.Vopselele de ulei se obţineau din pulberi diferitcolorate care se amestecau cu ulei (de obicei, uleide in, mai rar de cânepă sau de altă natură). Cuastfel de vopsele (culori) erau zugrăvite unelebiserici, mănăstiri, clădiri administrative, icoane,portrete etc. De exemplu, culoarea roşie de cinabru(chinovar) era obţinută din sulfura roşie naturală demercur – HgS – şi ulei de in.Vopselele pentru zugrăvire în guaş erau preparatedin pigmenţi minerali, gumă arabică şi apă, sauprin amestecarea pigmenţilor cu clei, miere, apăetc.În vopselele pentru pictură în acuarelese foloseau culori diluate în apă cu efecte detransparenţă.Pigmenţi pentru zugrăvirea in tempera. Modulacesta de zugrăvire utiliza vopsele obţinute prinamestecarea culorilor cu lianţi pe bază de substanţealbuminoase sau gelatinoase. Cu aceste vopsele sepictau bisericile, icoanele ş. a.Cinabru (chinovar) era un pigment roşu demercur (alfa – HgS), provenit din zăcămintenr. 4(19), decembrie 2010 - 133

Akademosnaturale. Mult timp, a fost folosit în tehnica dezugrăvire “tempera”.Minereuri şi pigmenţi pe bază de fier. Înregiunile metalifere din Carpaţi se întâlnesc maimulte minereuri ce conţin oxizi de fier (uneori cuadausuri de alte metale). În regiunile deluroase şide stepă, inclusiv Basarabia, luturile (argila, humaetc.) conţin o cantitate oarecare de oxizi de fier, ceredă argilei (dar şi ceramicii) nuanţe de la galben, laocru, roşu şi maro.Minereuri şi pigmenţi pe bază de mangan. Întimpuri îndepărtate, pigmenţi cu nuanţe violete seobţineau din argile cu conţinut sporit de dioxid demangan.Minereurile de mangan au fost utilizate înceramică, sticlă, email etc., pentru a obţine nuanţedeschise, dar şi vopsele de culoare verde, violet,negru, albastru etc.Minereuri şi pigmenţi pe bază de crom.Crocoitul sau roşul de plumb este un cromat naturalde plumb – PbCrO4 – de culoare roşie-portocaliefrecvent utilizat în arta populară.Pigmentul cromat de plumb sau galben de plumbeste o pulbere galbenă folosită la prepararea vopselelorpentru pictură. Asemenea culoare dau cromatulde stronţiu (galben de stronţiu) şi cromatul dezinc (galben de zinc).Un şir de pigmenţi minerali – aşa-numitele crone,dau nuanţe de galben, portocaliu, roşu datorităprezenţei compuşilor cromului (VI): cronele deplumb – PbCrO4.PbSO4 şi redau vopselelor de uleinuanţe de la lămâiu deschis până la galben închis;cronele de zinc, de stronţiu sau de bariu coloreazăemailul în nuanţe de galben.Minereuri şi pigmenţi pe bază de zinc. Învopsitorie şi pictură au fost utilizaţi şi unii pigmenţice conţineau zinc. Din oxid de zinc (ZnO) sau dinsulfură de zinc (curată) se preparau vopsele deculoare albă. Din surse minerale se utiliza Albul dezinc (mai întâi la greci), în scopuri cosmetice saula decorul ceramicii, adus de pe insula Rodos, deasemenea a fost utilizat la prepararea vopselelorpentru pictură.Minereuri şi pigmenţi pe bază de cupru. Dintrerocile minerale ale cuprului cel mai des au fostfolosite pentru obţinerea diferitor vopsele minereurile:cuprit, glocherit, azur, numit şi lazur sau azurde cupru – colorat în diferite nuanţe de albastru, câtşi malahita – de culoarea smaraldului. Pigmenţii decupru colorau diverse materiale în: galben, portocaliu,roşu, verde, albastru.Minereuri şi pigmenţi pe bază de cobalt. Oxiziide cobalt Co2O3 şi Co3O4 colorează ceramica,sticla şi emailul în albastru. Aşa-numitul colorantcobalt se importa din străinătate.Violet de cobalt – se utiliza la prepararea vopselelorcu nuanţe violete.Albastru de cobalt (Albastru lui Tenar). Renumitulalbastru de cobalt pentru ceramică şi sticlă afost cunoscut încă din Antichitate. El se obţinea pebază de oxid de cobalt.Minereuri şi pigmenţi pe bază de plumb.Minereurile de plumb de asemenea se folosesc dinAntichitate atât pentru obţinerea unor pigmenţi, câtşi a glazurii. Miniul de plumb – Pb3O4 – dă nuanţede la roşu aprins până la cafeniu-roşietic. Cronelede plumb redau vopselelor sau ceramicii culori degalben, roşu, verde etc.Minereuri şi pigmenţi pe bază de molibden.Albastru de molibden – amestec de molibdat şisulfat de bariu – BaMoO4.nBaSO4 – da nuanţe dealbastru pentru pictură.Minereuri şi pigmenţi pe bază de titan. Metalultitan dă şi el naştere la pigmenţi minerali care segăsesc în natură sub formă de rutil sau anataz. Albde titan (pigment alb) era obţinut din dioxid de titanfin divizat şi se folosea în pictură pentru preparareavopselei de culoare albă.Minereuri şi pigmenţi pe bază de mercur (argint-viu).Cinabru (chinovar, mercur roşu) –uneorise găsea în natură, însă se prepara şi din argint-viunatural. Prin reacţie cu sulful, se obţinea un pigmentroşu utilizat în pictură. Pigmentul minău de chinovarde culoare roşie pentru frescă prezenta un amestecde var (CaO) cu cinabru (gama-HgS).Minereuri şi pigmenţi pe bază de cadmiu. Sefoloseau la prepararea vopselelor galbene pentrupictură. Aceşti pigmenţi erau utilizaţi şi la decorulceramicii, la obţinerea sticlei galbene, la obţinereaemailului etc.Minereuri şi pigmenţi pe bază de bariu aufost întrebuinţaţi la prepararea unui şir de pigmenţialbi, galbeni sau roşii pentru pictură.Minereuri şi pigmenţi pe bază de stibiu (antimoniu).Pigmenţii roşii pentru pictură se obţineaudin mineralul kermesit – sulfoxid natural de stibiu– Sb2O2S, de culoare roşu-aprins.Minereuri şi pigmenţi pe bază de aur. Aur –pigment auriu, obţinut prin granulaţia fină a aurului.La amestecarea pigmentului obţinut (“aur”) cugumă arabică se obţinea culoare aurie (vopsea) cucare se realizau aureolele, corpurile cereşti ş. a. Aurulfin divizat redă culoare roşie sticlei decorative.Minereuri şi pigmenţi pe bază de arseniu.Pigment de culoare galben-auriu, folosit la preparareavopselelor pentru zugrăvire, cunoscut din Antichitateca arsenicon la Aristotel şi auripigment la134 - nr. 4(19), decembrie 2010

EtnografiePliniu. Verde de Paris – cristale mixte de arsenit şiacetat de cupru – 3Cu (AsO2)2. Cu (CH3COO)2–folosite la prepararea vopselelor verzi.Răspândirea mineralelor metalifere şi arocilor argiloase în ţările româneşti (inclusivîn Basarabia). Platforma moldovenească şi ceabasarabeană sunt bogate în gresii silicoase cenuşii,violacee şi brune, ce alterează cu argile nisipoasebrune şi violacee, sau cu şisturi argiloase cenuşiiverzuişi vişinii, se întâlnesc şi argile cenuşiialbăstrii.Zugrăvitul. În arealul autohton sunt frecventcunoscute diferite tehnici de zugrăvit, mai ales, alocaşelor bisericeşti. Acestea sunt tehnica în „fresco”,adică pe tencuială încă umedă, specială, în carese încorporează culorile; tehnica în „secco” – petencuială uscată; tehnica tempera – utilizarea culoriiîn amestec cu lianţi pe bază de substanţe albuminoidesau gelatinoase şi care a fost principala tehnicăde pictură până la apariţia picturii în ulei.Sticla şi sticla colorată. Sticla a fost cunoscutăomenirii din cele mai vechi timpuri (descoperităîn epoca bronzului) şi cu câteva mii de ani î. Hr.se cunoştea tehnica de obţinere a sticlei incolore,albe sau colorate cu pigmenţi minerali. Se spune căcimerienii cu 2500 î. Hr. au descoperit sticla albă,obţinută prin vitrificarea silicaţilor alcalini. Deobicei, se făcea din nisip cuarţos, iar colorarea ei sefăcea prin adăugarea oxizilor metalici cromofori.Din epoca tripoliană, în săpături au fost găsitemărgele de sticlă colorate (alb, roşu) într-unmormânt vechi de lângă Odesa şi într-o comoară dinChetroşica (Republica Moldova). Analiza chimică laastfel de piese a stabilit prezenţa oxizilor cromoforide fier, cobalt, cupru, mangan, arseniu, stibiu etc.Din perioada de trecere de la bronz la fier, aufost depistate mărgele de culoare albastră, verde,roşie, cafenie, verde, violetă, colorate cu oxizi decupru, mangan, cobalt ş. a.În arealul românesc (inclusiv în Basarabia)mărgelele colorate erau utilizate nu numai pentru aconfecţiona bijuterii, dar şi pentru a decora piese deport (cămăşile femeieşti, uneori, erau înfrumuseţatecu mărgele policolore, la fel şi cununile de mireasă),ouă-de-Paşti, diferite obiecte decorative etc. Şirulde mărgele sau gherdanul era un şirag de mărgelede sticlă colorată într-o singură culoare sau încombinaţie de mai multe culori (roşu, albastru,galben, alb, verde, negru, maron). În diferite zoneetnografice el poartă sinonime diferite: zgardă,zgărdiţă, salbă, lătiţă, colier etc.Zugrăvitul artistic al obiectelor din piatră,cărămidă, stucatură. Pigmenţii minerali au ocupatun loc de frunte în zugrăvitul faţadelor caselor delocuit, pereţii bisericilor şi mănăstirilor, crucilor,răstignirilor etc.În multe sate din Republica Moldova, cum arfi Corjeuţi, Grimăncăuţi, Mărcăuţi, Corestăuţi,Cernoleuca, Sauca, Arioneşti, Mihălăşeni, Sofia,Badrajii Vechi, astfel de decor transformă casa într-ooperă arhitectonică, care atrage atenţia nu numai atrecătorilor, ci şi a specialiştilor în domeniu, pringustul artistic şi ponderea faţă de frumos. Însă trebuiesă menţionăm că sunt şi cazuri de Kitshs. Mai putemadăuga faptul că destul de des se întâlnesc în caseleţărăneşti şi zugrăveli în interior, atât cu elementegeometrice şi florale sau combinate, cât şi cu scenedin viaţa cotidiană. Decorul este amplasat pe pereţi,iar uneori şi podul caselor are decor.Pentru Basarabia (Republica Moldova), îngeneral, îndeosebi pentru zona Codrilor Orheiului,este caracteristică tăietura decorativă în piatrăla împodobirea caselor de locuit şi a beciurilor,fântânilor, cişmelelor şi a altor construcţii.Menţionăm doar câteva sate unde arta decorativă înpiatră se îmbină armonios cu elementul cromatic:Brăneşti, Ivancea, Butuceni, Pogorniceni, Furceni,Trebujeni ş. a..Zugrăvitul artistic al cărţilor bisericeşti,icoanelor, miniaturilor, ilustraţiilor şitipăriturilor. Xilogravura. În trecut în Moldovaşi Ţara Românească arta miniaturilor se îmbină cuxilogravura artistică, mai ales, pe tărâmul cărţilorbisericeşti. În Moldova primul miniat a fost alcătuitîn 1407. Gavriil scrie şi ornează tetraevangheliarulîn 1429. În Ţara Românească în aceea perioadă eraucunoscute miniaturile lui Ioan de Cratova. Urmeazăşi alte scrieri ornamentate: cărţi bisericeşti, ilustraţii,tipărituri.Xilogravurile – stampe populare din Hâjdate –monocolore sau policrome reprezentau, mai ales,scene religioase, ocupând uneori locul icoanelor înbiserici şi interioare ţărăneşti.Vopsitul pieilor şi a unor piese din corn,os, colţi, scoici. În acest caz pigmenţii mineralide asemenea au o importanţă majoră. Enumerămcâteva exemple: vopsitul pieilor cu mordanţi(coloranţi) de fier, crom, cupru şi alte metale;împodobitul cornurilor de puşcă sau a cornurilor desuflat (instrument muzical) cu culoare roşie, neagră;vopsitul mărgelelor etc.Alte utilizări ale pigmenţilor minerali. Leenumerăm pe scurt: cosmetica, farmaceutica, întrecut – tatuarea, deghizarea, colorarea corpului întimpul sărbătorilor sau a încăierărilor războinice.În concluzie se poate afirma, că pigmenţii minerali,alături de coloranţii vegetali şi cei de provenienţăanimală, i-au redat cromaticii populareautohtone un aspect decorativ impecabil, stabilindarta populară românească printre cele mai deosebitecreaţii populare din Europa şi nu numai.nr. 4(19), decembrie 2010 - 135

AkademosBibliografie:Borza Al., Dicţionar etnobotanic. – Bucureşti: EdituraAcademiei R.S.R., 1968.Гиляров М. С., Биологический энциклопедическийсловарь. – Москва: Советская Энциклопедия, 1989.Godea I., Dicţionar etnologic român. – Bucureşti:2007.Gorovei A., Meşteşugul văpsitului cu buruieni. –Bucureşti: Seria B, Nr. 22. Cartea Românească, 1943.Marian S. Fl., Cromatica poporului român. –Bucureşti: Analele Academiei Române, Seria II, T. 5,1882.Mihalcu M., Faţa nevăzută a formei şi culorii,Enciclopedia îndeletnicirilor tehnico-artistice popularevechi româneşti de la A la Z. – Bucureşti: Editura Tehnică,1996.Pamfile T., Lupescu M., Cromatica poporului român.– Bucureşti: Editura Academiei Române, Vol. XXIV,1914.Stoica G., Petrescu P., Dicţionar de artă populară. –Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1997.Şofransky Z., Paleta culorilor populare. – Bucureşti:Editura Etnologică, 2006.Şofransky Z., Coloranţii vegetali în arta tradiţională.– Chişinău: Business- Elita SRL, 2006.Şofransky Z., Pigmenţi minerali în arta decorativă. –Bucureşti: Editura Etnologică, 2009.Şofransky Z., Coloranţi aditivi de provenienţăanimală. - Bucureşti: Editura Etnologică, 2010.Кнунянц И.Л. (Ред.), Краткая химическаяЭнциклопедия. – Москва: T. I-VI, СоветскаяЭнциклопедия, 1961-1967.Зеленчук В.С. (Ред.), Этнография и искусствоМолдавии. – Кишинэу: Штиинца, 1972.Pavel Şillingovski. Portretul soţiei pictorului. 1930. Ulei pe pânză136 - nr. 4(19), decembrie 2010

APĂ: ISTORIE,RESURSE, PERSPECTIVEDr. Diana PORUBINMediuCompusă doar din hidrogen şi oxigen, apa estemai mult decât o substanţă chimică simplă. Eaconstituie, în primul rând, o condiţie vitală pentrutoate formele cunoscute de viaţă. Deşi există încantităţi remarcabile pe planeta noastră – acoperămai mult de 70% din suprafaţa acesteia, numai 1%de apă poate fi utilizată de om.Accesibilitatea apei potabile pure estefundamentală pentru întreţinerea vieţii în toatemanifestările ei. Potrivit statisticelor recente, înultimele decenii în unele regiuni ale globuluisituaţia în ce priveşte accesul populaţiei la apapotabilă s-a îmbunătăţit substanţial. Însă, multe altezone continue să fie afectate de insuficienţa apeipotabile şi de accesul redus la sursele ei. ConformOrganizaţiei pentru Alimentaţie şi Agriculturăa Naţiunilor Unite, 1,1 miliarde de oameni nu auastăzi acces la apă potabilă.În economia mondială apei îi revine un rolaproape egal cu cel al combustibilului. Toate ramurileeconomiei utilizează apă, ea fiind de neînlocuit înprocesele de producere. Agricultura, bunăoară, arfi absolut imposibilă fără apă. Ecologii exprimă totmai convingător îngrijorarea comunităţii ştiinţificemondiale privind reducerea resurselor de apăpotabilă pură. Omenirea se confruntă cu o criză deapă, consecinţele căreia vor fi mult mai grave decâtale crizei financiare de astăzi şi ar putea destabilizaeconomia mondială. În plus, bolile provocate decalitatea scăzută a apei cauzează 2,2 milioane dedecese pe an, iar creşterea nivelului OceanuluiPlanetar şi inundaţiile reprezintă ameninţări enormepentru populaţia umană.Abordările problematicii vizând apa, de regulă,încep de la forma sa lichidă, luându-se apoi înconsideraţie formele solidă (gheaţă) şi gazoasă(vapori, abur), care sunt strâns legate în ciclulhidrologic. Aceste abordări cuprind şi cadrul istorical relaţiilor dintre om şi apă. Pentru a evalua impactulantropogen asupra apei potabile pure în plan local şiglobal sunt estimate diversele practici de utilizarea apei, începând de la cele vechi, tradiţionale,echilibrate şi încheind cu cele abuzive, din zilelenoastre.În scopul identificării problemelor şi soluţiilorcare să protejeze patrimoniul acvatic al umanităţii,dar şi să-l valorifice sub aspect cultural, în zilele de5-6 noiembrie curent, sub auspiciile Academiei deŞtiinţe a Moldovei şi Academiei de Ştiinţe a Austriei,la Chişinău a avut loc Conferinţa Internaţională“APA: ISTORIE, RESURSE, PERSPECTIVE”.Organizatorii Conferinţei şi-au propus,în premieră, să întrunească în acelaşi spaţiucomunicaţional cercetători din diferite domeniiştiinţifice, astfel că evenimentul a reunit peste 150de chimişti, fizicieni, etnografi şi etnologi, jurişti,lingvişti din Austria, România, Rusia, Ucraina,Polonia, SUA, Moldova.Conferinţa s-a desfăşurat în următoarelesesiuni:A. Chimia fi zică şi evoluţia apei pe PământB. Resursele de apă ale MoldoveiC. Apa şi mediul ambiant(a) Cantitatea şi calitatea apei(b) Apa ca hazardD. Rolul cultural al apei(a) Captarea şi utilizarea surselor de apă încultura tradiţională(b) Cultul apei în societatea tradiţională(c) Valenţele apei dimensionate în literaturăşi artăE. Apa şi tehnologia(a) Tehnologii de aprovizionare cu apă(b) Tehnologii de tratare a apeiIntervenţii relevante au avut acad. GheorgheDuca (Moldova), acad. Michael Metzeltin (Austria),acad. Vladislav Gonchearuk (Ucraina); acad. YuriScurlatov (Rusia); prof. Thede Kahl (Austria); prof.Othmar Nestroy (Austria); prof. Constantin Ionescu-Târgovişte (România); prof. Ashok Vaseashta(SUA) etc.Timp de două zile, în cadrul sesiunilor,participanţii la Conferinţă au discutat o diversitatede aspecte despre rolul apei, echilibrul între apănr. 4(19), decembrie 2010 - 137

Akademosşi sol în contextul agrar, utilizarea apei potabile însistemul alimentar, reprezentarea apei în obiecte deartă, dar şi constituţionalizarea dreptului la apă care,în expunerea specialiştilor, reprezintă o condiţieindispensabilă pentru accesul la apă ca sursă a vieţiişi demnităţii.Iată câteva constatări şi recomandări formulateîn cadrul dezbaterilor:• Apariţia vieţii pe Terra, evoluţia atât ceanaturală, cât şi cea socială, este strâns legată deresursele de apă. Deşi omul nu este o fiinţă acvatică,apariţia şi prosperarea civilizaţiilor este legată şicondiţionată de apă. Rolul apei în cultura umanăpoate fi definit din diverse perspective, precum:- apa ca simbol, mitologia acvatică, real şiimaginar în universul apei;- semnificaţia apei în credinţele tradiţionale şireligiile mondiale;- apa în cultura tradiţională, folclor, muzică şiliteratură;- apa ca resursă a ocupaţiilor tradiţionale;- apa ca factor al apariţiei civilizaţiei şi evoluţieiistorice a umanităţii;- apa ca suport a comunicaţiilor maritime şifluviale;- hidronimia ca sursă pentru istorie şietnologie;- apa în geopolitica regională şi internaţională.• Este nevoie de stipularea constituţională şi degarantarea dreptului la apă, precum şi de consolidareacadrului juridic care va permite sancţionarea prinjustiţie a daunelor aduse resurselor de apă.• Majoritatea resurselor de apă din diferite ţări,inclusiv Republica Moldova, nu corespund noţiuniide „apă potabilă”.• Este necesară ajustarea standardelor naţionaleîn domeniul resurselor de apă la cele europene.• Este necesară stabilirea relaţiilor de colaboraretransfrontalieră în domeniul managementuluiresurselor de apă.• Participanţii la conferinţă sprijină iniţiativaAcademiei de Ştiinţe a Moldovei, expusă pentruprima dată în septembrie 2009 în cadrul şedinţeiConsiliului Asociaţiei Internaţionale a Academiilorde Ştiinţe, de a crea un Centru internaţional ştiinţifi cpentru monitorizarea complexă a stării ecologice înbazinul hidrografi c al fl uviului Nistru. Acest Centrutrebuie să fie creat atât în baza instituţiilor academiceşi universitare din Moldova şi Ucraina, cât şi a celorde la ministerele de mediu şi sănătate.• Comunitatea ştiinţifică este profund îngrijoratăde impactul Centralei hidroelectrice de acumulareprin pompare „Novodnestrovsk” (CHEAP) asupraecosistemului fluviului Nistru şi consideră necesarămonitorizarea permanentă a stării hidrologice,hidrochimice şi hidrobiologice a fluviului în avalulCHEAP.• Din cauza funcţionării ineficiente a staţiilorde purificare a apelor uzate, cantitatea poluanţilorse menţine peste limita admisă de actele normativeîn vigoare. Autorităţile responsabile de mediu suntchemate să supravegheze funcţionarea staţiilorde epurare, să investească în renovarea lor înbaza tehnologiilor moderne de tratare a apelorreziduale. Totodată, se impune a interzice categoricalimentarea centralizată cu apă a populaţiei şi aagenţilor economici în lipsa sistemului de evacuareşi epurare a apelor uzate.Cunoaşterea acestor realităţi ar putea contribuila soluţionarea diverselor probleme în societate,prin decizii obiective inspirate din interesul întregiiumanităţi de a proteja spaţiul acvatic, care esteindispensabilă evoluţiei culturii şi civilizaţieiumane. În acest sens, conferinţa s-a dovedit a fi unbun început pentru o colaborare interdisciplinarăeficientă între Academiile de Ştiinţe din diverseţări.Organizatorii conferinţei aduc mulţumiri pentrususţinerea fi nanciară şi suportul logistic oferite de:• Academia de Ştiinţe a Moldovei• Academia de Ştiinţe din Austria• Ministerul Mediului• Institutul de Chimie, AŞM• Centruli Regional de Mediu (REC)• Asociaţia de Cercetare şi Dezvoltare dinMoldova (MRDA)• Muzeul Naţional de Etnografi e şi IstorieNaturală• Catedra de Chimie şi Fizică, UnASM• Catedra de Chimie Industrială şi Ecologică,USM• Compania „Gelibert”• „Apă Bună” SRL• Alte instituţii şi organizaţii care au contribuitla desfăşurarea conferinţei138 - nr. 4(19), decembrie 2010

APA ÎN ALIMENTAŢIE,OBICEIURI ŞI TRADIŢIIValentina IAROVOIEtnografieWATER IN FOOD, HABITS ANDTRADITIONSThe work refers to a brief description of therole of water as an essential living condition andas a signifi cant part of the popular culture, as well.There are systematized all “types” of water used ineveryday life, and its curative and purifying role.The basis of this work refers to the personalfi eld researches, plus appreciations selected fromethnographic and folklore works, which provideexplanations regarding water` s purpose in nutrition,its message and meaning in the practices andtraditions inherited from past generationsApa este resursa naturală primară, factorprimordial al mediului, indispensabil vieţii, vectoresenţial al dezvoltării economico-sociale. „Apei i-afost dată puterea de a deveni seva vieţii pe pământ”,după cum afirma Leonardo Da Vinci.Să vedem mai întâi, cum a fost utilizată apade-a lungul secolelor. Cea mai bună băutură pentrucetăţenii Romei antice era apa naturală, precum şiapa din zăpada topită. În primele epoci, majoritateaabsolută a populaţiei consuma doar apă, până a intraîn consum vinul, care iniţial era prea scump. Romaniiaveau obiceiul de a amesteca vinul cu apă caldăsau rece. Apa caldă era mai frecvent întrebuinţată.Importanţa pe care apa caldă o avea pentru amesteccu vinul reiese nu numai din sursele literare, ci şi dinruinele de la Pompei: aproape toate cârciumile dinacest oraş aveau la capătul tejghelei un mic cuptorpentru încălzirea apei care apoi, la cererea clienţilor,se amesteca cu vinul. Se pare însă că apa caldă eracumpărată şi de către populaţia nevoiaşă care nu aveaposibilităţi să şi-o încălzească acasă. Proporţiile încare apa se amesteca cu vinul erau în funcţie atâtde calitatea vinului, cât şi de gustul şi preferinţeleconsumatorilor. Anumite vinuri, îndeosebi cele maivechi, nici nu se puteau bea fără un adaos apreciabilde apă, căci erau excesiv de tari.Despre utilizarea apei în gospodăriile ruralepe teritoriul ţării noastre găsim informaţii scrisede către B.Malski în s. Olăneşti pe la 1939: ”Cabăutură ţăranul întrebuinţează în primul rând apa ceadin Olăneşti, care nu este tocmai bună, prezentânddiferite săruri străine”.O altă informaţie mai veche, din anul 1835,se conţine în «Журнал МВД, часть XVII № 78С.Петербург. Сведения о Бессарабской областиза 1834 г. Оргеевский уезд». Citez: „Apa râurilorce curg prin judeţul Orhei e de calitate bună, fărămiros şi gust, conţine puţine particule străine,Fântână cu cumpănă. Muzeul Satuluidestul de bine potoleşte setea şi e potrivită pentruprepararea bucatelor şi băuturilor. Apa din izvoaree de o calitate excelentă, depăşind-o pe cea dinNistru” (trad. n.).Din informaţiile de mai sus putem constata, căpe teritoriul ţării calitatea apei nu este la fel de bunăşi că problema apei nu este o problemă a zilei de azi,dar ţine de timpuri mai vechi.Dar care este starea sau calitatea apei astăzipe teritoriul Moldovei? În Republica Moldovaprincipalele surse de aprovizionare cu apă potabilăsunt râurile Nistru şi Prut, izvoarele, fântânilearteziene şi fântânile de pe lângă gospodăriilesăteşti. Într-adevăr, aprovizionarea cu apă bunăla sudul republicii este mai dificilă, acolo apaconţine în cantităţi mari fluor, nitraţi, alte substanţetoxice etc. din care motive nu e bună la preparareamâncărurilor, de băut şi nici de udat culturilecultivate. Nici în zona de centru situaţia nu estemai bună, populaţia confruntându-se cu aceeaşiproblemă a calităţii şi cantităţii apei. Cât priveşte apapotabilă în municipiul Chişinău, apa este de calitateinferioară în fântâni, nu corespunde deloc cerinţelorigienice după indicatorii sanitaro-chimici, potrivitCentrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicinăpreventivă. În localităţile Cricova, Truşeni, Vatra,Ciorescu, Ghidighici, Durleşti, Băcioi, Bubuieci şiColoniţa toate probele prelevate au arătat că apa nueste potabilă. Jumătate din fântânile din municipiunu sunt amenajate conform cerinţelor sanitarenr. 4(19), decembrie 2010 - 139

Akademosîn vigoare. Medicii avertizează populaţia despreconsecinţele grave asupra sănătăţii, în special acopiilor, cauzate de consumul unei ape poluate cunitraţi.S-a constatat că „fără hrană omul poate trăio lună, dacă bea apă, dar fără apă nici măcar osăptămână. Aceasta se explică prin faptul că 50-80la sută din organismul omului constă din apă.Apa, ca un component indispensabil alalimentaţiei, serveşte la prepararea bucatelor,potolirea setei. Toate popoarele, chiar şi cele maiprimitive, au un număr anumit de alimente, dar cabăutură, o seamă de popoare ce duc un mod de viaţăde vânători-culegători, folosesc numai apa.Pentru a se asigura cu apă potabilă populaţiarurală a ţării noastre îşi sapă pe lângă gospodăriefântâni. În fiecare sat a apărut meşteşugul de„fântânar”, omul care sapă fântâni, meşteşugpracticat din timpurile străvechi. Sunt cunoscuţimeşteşugari-fântânari, mai ales la nordul republicii,unde pe lângă fiecare gospodărie poţi vedea fântânibine îngrijite. Lucrul de fântânar este foarte greu şipericulos, de aceea pentru munca sa el este răsplătitde către săteni cu cinste. De multe ori, fântânilepoartă şi numele celuia de care au fost săpate.Femeile nu participă la lucrările de pe lângăfântână. Ele pregătesc mâncare şi hrănesc muncitorii.Când fântâna este gata săpată, toate femeile dinmăhală pregătesc o masă cu multe bucate pentru toţiacei care au ajutat la săpatul fântânii. Fiecăruia i sedă câte un colac şi un prosop.Cunosc oamenii de la ţară şi unele „semne”,după care pot afla locul unde este apa mai lasuprafaţă. Nu oricine poate să sape o fântână.Numai un om curat sufleteşte, fără păcate, dar şiîndrăzneţ în acelaşi timp are dreptul de a săpa ofântână sau un izvor.Unul din factorii importanţi de care trebuiesă ţinem seama sunt recipientele. Este vorba şi devasele în care se păstrează apa, şi de cele cu careaceasta se bea. În trecut, apa se scotea cu „ciutura”de lemn. Tot la fântână se bea cu un „căuş” din lemn.La câmp, ţăranii îşi luau apă în ulcioare speciale delut, cu gâtul îngust, pe care le îngropau în pământ,ca lichidul să se păstreze rece. Astăzi rar cine maipăstrează apa în ulcioare de ceramică. Populaţiarurală foloseşte apa din fântâni, iar cea de la oraşconsumă apă potabilă minerală sau plată.În general, funcţiile apei sunt multiple: casursa de viaţă, mijloc de purificare, de regenerare.Semnificaţiile simbolice ale ei de cele mai multeori se reduc la cele igienice, de înfrumuseţare, deîntinerire, de pedepsire, pentru a alunga răul.Referitor la apă ca sursă de viaţă, e firesc căavem nevoie de apă potabilă de calitate bună, careface parte din categoria apelor dulci şi posedăînsuşirile lor. După cum am menţionat mai sus, nuîn toate zonele apa potabilă este de calitate. Cu toateacestea, populaţia Moldovei foloseşte mai multevarietăţi sau tipuri de apă naturală:- apă naturală, care reprezintă totalitatea apeiîn biosferă;140 - nr. 4(19), decembrie 2010Părintele Emanuil Brihuneţ oficiază slujba de sfinţire a fântânii

Etnografie- apă dură, cu gust sălciu, dar care nu estebună pentru utilizarea în alimentaţie. Legumele,boboasele fierb greu în asemenea apă şi nu sunt atâtde gustoase. În sate se întâlnesc astfel de fântâni cuapă dură;- apă de burchut – apă naturală bogată în sulfsau hidrogen sulfurat, care la fel nu se foloseştela prepararea bucatelor. O parte din populaţie ofoloseşte la potolirea setei;- apă sărată sau sălămura, care e pe larg folosităîn alimentaţie: la conservarea legumelor, cărnii.După cum ne arată informaţiile de teren, apa săratăe utilizată în medicina populară. Sunt cunoscute omare varietate de proceduri cu apă sărată: în caz dereumatism picioarele se afundă într-un ciubăr cu apăsărată fierbinte; apa sărată se utilizează ca dezinfectantîn afecţiuni ale pielii, în diverse cazuri de inflamaţiise pun comprese cu apă sărată amestecată cu oţet; apasărată împiedică dezvoltarea infecţiilor; apa sărată seutilizează sub formă de gargară la primele semne degripă sau de răceală. Sătenii obişnuiesc să facă băi lapicioare cu apă sărată; să-şi spele dinţii cu ea în cazde stomatită etc.;- apă vie – reprezintă sucurile fructelor,legumelor, iar variante ale apei vii ar fi apele deizvor, apele mineralizate etc. Apa vie în VechiulTestament este mai presus de toate simbol al vieţii,fiind deosebit de curativă, folosindu-se la toatepopoarele. Potolirea setei cu apă vie dă forţe noi,cel bolnav e vindecat. O poţi bea, te poţi stropi sauscălda în ea.- apă dezgheţată – este o variantă a apei vii. Seobţine din formele ei solide – gheaţa sau zăpada.Aceasta trebuie utilizată cu atenţie. În ultimul timpîn diverse băuturi se pune gheaţă, dar care cu greupoate fi verificată în privinţa modului de preparare.De obicei, nu ştim din ce fel de apă a fost obţinutăgheaţa. Pe lângă riscul de a fi preparată din apa dinrobinet, trebuie de luat în consideraţie şi recipienteleîn care se pregătesc cuburile de gheaţă şi care nuîntotdeauna pot fi igienice;- apă minerală – se consideră apele naturalesubterane şi mai rar de suprafaţă care conţinsăruri minerale, compuşi organici, gaze dizolvateîn concentraţii mai mari decât în apa de băut. Uninteres aparte prezintă apele minerale ale RepubliciiMoldova care au calităţi curative de mare preţ. Acesteconsemnări le găsim şi la Dm.Cantemir, care scriecă „izvoarele cu apă minerală sărată în Moldova orinu sunt de loc, ori până acum nu sunt descoperite,probabil fiindcă se consideră că în apele Prutului segăsesc destule leacuri contra tuturor bolilor” .Sacralitatea apei şi virtuţile ei benefice stau latemelia credinţelor şi practicilor terapeutice. Suntfoarte numeroase izvoarele „tămăduitoare” la careapelează şi astăzi oamenii.Referitor la apele minerale potabile consumateîn Republica Moldova, sunt înregistrate diferitetipuri: Resan, Om, Gura Căinarului etc. care ar fi otemă pentru o cercetare aparte.- apă fi artă – este aceea care clocoteşte câtevaclipe. Întrebuinţarea ei se face cu scopul protejăriiomului de microbi. E corect să folosim apa proaspătfiartă, fierbinte. De fapt, strămoşii noştri nu fierbeauapa pentru prepararea bucatelor şi de băut, iar dacăse îndoiau de calitate, atunci adăugau în ea „alaun”(piatră acră), obţinând apă inofensivă pentruorganism şi bună de folosit.În viaţa de toate zilele se foloseşte şi apăaromatizată, în care sunt adăugate substanţemirositoare. Apă de mărar, apă de mentă, se foloseşteîn scop curativ, mai ales pentru copii.Un loc deosebit îl ocupă apa ca unul dintresimbolurile esenţiale ale vieţii şi morţii, înobiceiurile noastre străvechi. De la naştere şi până lamoarte, alături de floarea de busuioc, apa e folosităîn diverse rituri.Aghiazma – apa sfinţită după un anumit ritualbisericesc este utilizată la sfinţirea oamenilor,a gospodăriilor, la sărbătorile religioase (Paşti,Bobotează) etc. Aghiazma este tămăduitoare deUn prosop şi un colac pentru cei care au dat o mânăde ajutorUlcioare pentru cei care au ajutat la săpatulfântâniinr. 4(19), decembrie 2010 - 141

Akademosorice boală, se bea pe nemâncate, ca să sfinţească şisă purifice trupul şi sufletul.Pomana cu apă este o prezenţă constantă înobiceiurile de înmormântare şi de pomenire amorţilor. Potrivit prescripţiilor moştenite, fiecarepomană ar trebui să fie însoţită de un vas cu apă,pentru că apa este mai primită decât vinul.Apa joacă un rol în toate riturile agrare, fiindparte a actelor magice de producere a ploii (Paparuda,Drăgaica). Stropirea holdelor cu apă şi în generalriturile de invocare a ploii sunt menite să fertilizezepământul, „apa fiind un „receptacul al tuturorgermenilor. Prezentă în toate riturile de trecere,acele care marchează momentele principale dinviaţa omului (naşterea, căsătoria, moartea) apa aparecu rol purificator în timpul botezului, la stropireacăii mirelui şi a miresei. Este utilizată nu numai peteren divinator, ea are impresionante implicaţii şi învrăjitorie. E suficient să amintim câteva „tipuri” deapă, utilizate în magia populară, pentru a înţelegevalenţele ei deosebite în mentalitatea populară –„apă neîncepută” şi „apă moartă”.Noţiunea de „apă vie” şi „apă moartă” au aceeaşibază mitică. „Apa neîncepută” apare frecventîn descântece, ca element în acţiunea magică deînsănătoşire a celor bolnavi, sau în vrăji, undeapa este chemată să sprijine atragerea dragostei şinorocului.În diverse practici magice este utilizată „apaneîncepută”, care se aducea în zori de la fântână.Acţiunea magică devine pe deplin împlinitădatorită semnului tăcerii: nu vorbeşti cu nimeni îndrum spre fântână şi înapoi spre casă. Exemplu esteobiceiul vechi „balabuştele”, foarte răspândit desărbătoarea sfântului Andrei. Obiceiul presupune cafetele să aducă cu gura de nouă ori „apă neînceputăde la fântână”. În unele localităţi din RepublicaMoldova, fetele pentru pregătirea „balabuştelor”aduc nouă guri de apă de la nouă fântâni diferite.Balabuştele sunt puse pe un scăunel în faţa casei,iar un câine este lăsat să le mănânce. Ordinea încare acestea sunt mâncate indică ordinea în care sevor mărita fetele.Un alt obicei cunoscut este ca fata să-şi vadăursitul în primele două picături de ceară căzuteîn apă. Această vrajă, cu unele deosebiri, estebinecunoscută şi în Bucovina şi atestată încă deSimion Florea Marian.Apa neîncepută, ca element al descântecelor, efolosită în tot spaţiul Pruto-Nistrean. Cu ajutorul eise descântă copiii de boală, de deochi etc. Vechimeadescântecelor bazate pe ritul apei: de vrăji, defarmece, a fost atestată încă de Dm.Cantemir. În„Descrierea Moldovei”, autorul relatează un caz dincasa părinţilor săi, când calul şi stăpânul său au fostvindecaţi de muşcătura unui şarpe cu ajutorul „apeineîncepute” care a fost adusă de la izvor.Ne-am oprit asupra câtorva date, la care s-arputea adăuga numeroase altele, deoarece ele nepermit să înţelegem mai bine motivele pentru careapa a devenit unul din elementele fundamentaleale riturilor şi obiceiurilor populare, atât ale celorfamiliale, cât şi ale celor calendaristice.Apa este amintită şi în folclorul popular, înproverbe, zicători, expresii: „apa sâmbetei” se spuneîn popor despre ceva care dispare, „apă chioară” sau„apă goală” se zice atunci când este vorba despre supă,borş, vin ce conţine prea multă apă şi n-are gust.Un aspect educativ, moral comportă expresia„să nu scuipi în fântâna din care ai băut apă”. Cândcineva îţi dă o oală cu lapte, la întoarcere numaidecâtse pune în ea o bucăţică de pâine şi puţină apă, camulţumire celui care ţi-a dat-o. Semn benefic cândîţi trece drumul cineva cu căldările pline cu apăşi invers, nu-ţi merge bine dacă îţi iese înainte cucăldarea goală.Sunt cunoscute şi multe alte obiceiuri legate deapă care se cer studiate.Bibliografie1. I.Iliescu. Probleme generale. Creativitate. Ed.Tehnica. Bucureşti, 1996.2. A.Marius. Cercetări etnoarheologice asupraizvoarelor de apă sărată din Moldova subcarpantină//Tyrogetia. Arheologic, Istorie Antică serie nouă. V.II, nr. 1, Chişinău, 2008.3. N.Laşcu. Cum trăiau romanii. Bucureşti,1965, ed. Ştiinţa.4. Buletin informativ Nr. 3, Chişinău, 2009.5. D.Pop. Obiceiuri agrare în tradiţia popularăromânească, ed. Cluj-Napoca, 1989.6. Antonie Moisei, Igor Cehovski. Apa în riturilemagice ale românilor din zona Prutului de Sus//Glasul Bucovinei, Nr. 4, 2000, an. VII, nr. 28.7. B.Malski. Olăneşti. Monografia sociologică aunui sat de pe Nistru, 1939.8. Журнал МВД, ч. XVII, №. 78, С.Петербург,1835. Сведения о Бессарабской области за 1834г., Оргеевский уезд.9. Apa potabilă pentru locuitorii de la sate.Chişinău, 2004.10. Материальная культура. Свод этнографических понятий и терминов. Москва, Наука,1989.11. M.Eliade. Istoria credinţelor şi ideilorreligioase. Vol. 1, Chişinău, Universitas, 1992.12. S.Fl.Marian. Sărbătorile la români (studiuetnografic) vol. II. Bucureşti, 1899.13. Dm.Cantemir. Descrierea Moldovei.Chişinău, 1957.142 - nr. 4(19), decembrie 2010

LingvisticăREGLEMENTAREAONOMASTICII NAŢIONALEDr. hab. Anatol EREMIATHE REGULATION OF THE NATIONALONOMASTICSThe article refl ects issues on the regulation andprotection of the national onomastic fund. It containsthe unsuccessful, sometimes deliberate and forced,modifi cations, imposed by the offi cials of the pastregime. The article covers the concrete actions andmeasures that have been undertaken in order torestore and regulate the Romanian toponymy andantroponymy on scientifi c bases. In this context, thereare made proposals regarding the improvement of thegiven situation, and namely: the adoption of a law onproper names; the strengthening of the activity of theRepublican onomastics commission; the renunciationat the personal identifi cation formula composedof three elements (name, surname, patronymic)and the anachronistic writing forms of toponymsand antroponyms (Belţî, Orgheev, Soroki, Kirtoka,Spatari, Tolmaci).Onomastica, în accepţiunea ştiinţificăcontemporană, este o disciplină lingvistică înrudităcu lexicologia, derivatologia, istoria limbii şi, în plangeneral, indispensabil legată de istorie, etnologie,geografie. Principalele ramuri ale onomasticii sunttoponimia şi antroponimia, acestea având ca obiectede studiu, respectiv, numele proprii geografice(toponimele – numele de locuri şi localităţi) şinumele de persoane (antroponimele – prenumele,numele de familie, supranumele).Sistemul onomastic românesc s-a constituitşi a evoluat timp de secole şi milenii, condiţionatfiind de factori lingvistici şi extralingvistici.Fiece epocă, fiece etapă de dezvoltare a societăţiiumane a favorizat apariţia unor anumite categoriide unităţi onimice. În onomastică şi-au găsitreflectare principalele momente din viaţamaterială şi spirituală a oamenilor: ocupaţiile,tradiţiile, obiceiurile, credinţa. Unele nume propriigeografice şi de persoane evocă evenimente, fapteşi întâmplări demult petrecute, altele redau stareasocială, fiscală sau juridică a populaţiei. Numeroasesunt toponimele legate de particularităţile fizicogeograficeşi naturale ale terenului. Toponimele şiantroponimele adesea reprezintă cuvinte şi formerar folosite astăzi sau demult ieşite din uz, dateuitării, dispărute. Onomastica, în special toponimia,după cum remarcă acad. Iorgu Iordan, „poatefi socotită drept istoria nescrisă a unui popor, oadevărată arhivă, unde se păstrează amintirea atâtorevenimente, întâmplări şi fapte, mai mult ori maipuţin vechi sau importante, care s-au petrecut de-alungul timpurilor şi au impresionat într-un chipoarecare sufletul poporului” [1, p. 2].Numele proprii exprimă un anumit conţinut,ne comunică o anumită informaţie (lingvistică,istorică, geografică etc.). Nume lipsite de sensonimic nu există, după cum nu există cuvintelipsite de semnificaţii, fără valoare semantică şifuncţională, fără utilizare în vorbirea curentă.Onimicele, numele topice şi de persoane, nu potfi adaptate la o altă limbă, modificate sub aspectulformei sau substituite cu alte nume, la întâmplare,cu orice ocazie, după placul oricui. Deosebit degrave sunt cazurile de scriere şi rostire incorectă,de transcriere eronată a numelor proprii dintr-olimbă în alta. Acestea creează confuzii de tot felul,complică şi fac imposibilă comunicarea. Onomasticadispune de legi şi legităţi, de reguli şi norme caretrebuie cunoscute şi respectate. Or, aceste cerinţeşi atribuţiuni inerente ale onomasticii ca disciplinăştiinţifică, nu au fost respectate nici în trecut şi, înmulte privinţe, nici astăzi.Până la începutul sec. al XIX-lea, toponimele şiantroponimele noastre apar scrise oarecum îngrijitatât în documentele oficiale (hrisoave, catagrafii,cronici, hărţi etc.), cât şi în lucrările ştiinţifice, încreaţii literare artistice. Aceasta pentru că numelede locuri şi localităţi serveau în trecut ca repere deorientare pe teren, ca semne sigure de hotar întremoşii, sate şi ţinuturi, iar numele de persoane – caînsemnele individuale ale persoanelor de orice rangşi situaţie în societate. Câteva exemple de scrierecorectă, depistate din cele mai vechi documente alecancelariilor domneşti: toponime – Călineşti (1441),Corneşti (1420), Dumeşti (1420), Homiceşti (1420),Iurceni (1430), Măneşti (1436), Oneşti (1436),Prijolteni (1429), Vrăneşti (1429); antroponime– Barbă (1436), Bratu (1408), Căliman (1441),Ciorbă (1430), Crăciun (1414), Drăgoi (1435),Oancea (1435), Petru (1429), Ştefan (1426) [2, p.33, 53, 67, 90, 124, 224, 231, 301 ş.a.].Numele noastre proprii sunt înscrise corect,cu unele mici abateri de grafie, şi în registrelerecensămintelor din sec. XVIII-înc. sec. XIX:Bogzeşti, Chişinău, Ciulucani, Durleşti, Frumoasa,Goteşti, Greceni, Ineşti, Negreşti, Onişcani, Orhei,Păhărniceni, Rădeni, Sărăteni, Săseni, Străşeni,Teleneşti, Vorniceni, Zârneşti; Andronache, Apostol,Barbu, Bârcă, Broască, Cărăiman, Chirigiu,Ciobanu, Colibă, Dănilă, Ion, Ioniţă, Lazăr,Mănăilă, Nucă, Petre, Petru, Spătaru, Ştefan,Toader (1774) [3, p. 213-222, 400-473]. Numeleproprii şi-au păstrat formele originare, mai mult orimai puţin corecte, şi în materialele recensământuluidin anul 1817 [4]. Aceasta pentru că recenzorii erauîn cea mai mare parte români sau buni cunoscătoride limbă română.nr. 4(19), decembrie 2010 - 143

AkademosSchimbări radicale în acest domeniu intervin înurmătoarele decenii, în perioada de oblăduire ţaristăîn Basarabia. Autorităţile imperiale impun, la nivelregional şi apoi gubernial, tot felul de impedimente şiinterdicţii în sferele vieţii publice. Limba română estestrâmtorată şi ulterior exclusă cu totul din activitateaadministraţiei, şcolii, bisericii. Este interzisătipărirea cărţilor în limba maternă. Onomastica esterevizuită şi adaptată la canoanele limbii ruse. Actelestării civile şi de identitate personală sunt falsificateîn plan onimic. Numele de persoane româneşti suntdenaturate ca formă sau, în genere, înlocuite cu altelede sorginte străină. Astfel, antroponimia noastrăîşi pierde tradiţionalele proprietăţi. PrenumeleArgentina devine Аргентина, Claudia – Клавдия,Cozma – Кузьма, Cristina – Христина, Dumitru– Дмитрий, Eugenia – Евгения, Ion – Иван,Laurenţiu – Лаврентий, Lazăr –Лазарь, Petru –Пётр, Simeon – Семён, Ştefan – Степан. Şi numelede familie sunt deformate şi artificial acomodate lamodele străine: Adămiţă – Адамица, Angheluţă– Ангелуца, Ангелуцов, Barbălată – Барбoлат,Bărcaru – Баркарь, Blănaru – Бланарь, Bogdescu– Богдеско, Bordeianu – Бордеян, Brăileanu –Браилян, Brănişteanu – Брoништян, Căldare– Колдарь, Chirtoacă – Киртока, Dohotaru –Доготарь, Mătăsaru – Матасарь, Olaru – Оларь,Оларенко, Păscăluţă – Паскалуца, Pârcălabu –Паркалаба, Plângău – Плангев, Rotaru – Рoтарь,Spătaru – Спатарь, Tălmaciu – Толмач, Untilă –Унтила, Унтилов.De nerecunoscut a devenit toponimiaautohtonă: Александрены, Баланешты, Бельцы,Богданешты, Бутучаны, Вoрзарешты,Вулканешты, Глодяны, Гертоп, Драгонешты,Единцы, Изворы, Карпиняны, Киперчаны,Котюжаны, Леушаны, Малаешты, Мындрешты,Ниспорены, Оргеев, Пашканы, Сороки, Ульта,Фагедеу, Фундуры, Четыряны. Monstruoaseledenumiri şi forme au fost legalizate prin editareaunor repertorii şi liste oficiale de localităţi dinţinut [5, 6, 7]. Mai mult, satele nou întemeiate,majoritatea prin colonizare, cu populaţie strămutatădin alte regiuni şi gubernii, erau „botezate” în limbarusă, denumirile lor fiind marcate prin formativele-кa, -oвка, -евка. La finele sec. al XIX-lea, numărulacestora atinse cifra de 180, faţă de 17 de la începutulaceluiaşi secol.Ceea ce nu au reuşit să dărâme, să ruineze înonomastică cinovnicii regimului ţarist au făcutautorităţile regimului totalitar sovietic. Prin aceleaşiprocedee, metode şi mijloace, ele au continuatsă surpe temeliile acestui sistem lingvistic, bineconstituit şi consolidat timp de secole. Astfel,formaţiile hibride în -кa, -oвка, -евка, -аны, -еныşi -ешты s-au înmulţit şi au căpătat răspândiregenerală. În plus, numele de localităţi compuseau fost totalmente traduse în limba rusă: БольшиеАснашаны, Малая Ульма, Верхние Попешты,Нижние Буздуганы, Новая Обрежа, НовыеАнены, Новые Мындрешты, Старая Ларга,Старая Сарата, Старые Негуряны, СтарыеСаратены [8, p. 102-140; 9, p. 231-266]. Fărăniciun motiv, denumirile cu forme de singularîn română au căpătat forme de plural în ruseşte:Bălceana –Болчаны, Bălţata – Балцаты, Burlacu –Бурлаки, Chetrosu – Кетросы, Ciubara – Чубары,Talmaza – Талмазы, Tuzora – Тузоры.În scurt timp, de pe harta republicii au dispărutcirca 350 de nume de localităţi, aceasta pentru că aufost desfiinţate, localităţile respective fiind declaratede autorităţi ca lipsite de perspectivă (Bădragi,Găvănoasa, Călineşti, Eminescu, Mereuţi, Munteni,Odaia, Răzoaia, Urziceni ş.a.) sau din cauză că aufost comasate cu alte localităţi (Alexăndreni, Bereşti,Copăceanca, Dănuţeni, Mihăileni, Unteni ş.a.). Sateuitate, înghesuite, desfiinţate… De aici nefastelemigrări ale populaţiei băştinaşe în alte ţinuturi şi înalte ţări. S-a promovat şi în acest mod politica deînstrăinare a ţăranilor de pământ, a băştinaşilor demeleaguri străbune, ca şi în anii de foamete şi demasive deportări ale populaţiei locale în gulagurilestaliniste, politică ale cărei consecinţe se fac simţitepână astăzi.Numai în câteva decenii au fost „rebotezate”,cu nume în spiritul fostului regim, circa 100de localităţi. Astfel, Bălanu a fost substituit cuМалиновское, Deneviţa cu Светлый, Decebal cuНовая Татаровка, Dolna cu Пушкино, Cuza-Vodăcu Димитрова, Geamăna cu Красноармейское,Ghica-Vodă cu Мичурино, Ialoveni cu Кутузово,Mihnea-Vodă cu Чапаевка, Sângerei cu Лазовск,Şoldăneşti cu Черненко, Traian cu Первомайское,Voinescu cu Победа. Unor nume de localităţili s-au substituit formanţii sau li s-au atribuitterminaţii ruseşti: Antoneşti – Антоновка, Ciolacu– Чолаковка, Constantineşti – Константиновка,Sturzeşti – Стурзовка, Ştefăneşti – Степановка,Volintiri – Волонтировка.În arealul toponimic românesc, pe teritoriul dindreapta Prutului – Alexăndreni, Arioneşti, Butuceni,Cucioaia, Cucuoara, Hârtopul Mare, Izvoare,Luceşti, Mlădineşti, Poiana, Rădoaia, Sălcuţa,Troian, iar de stânga Prutului – Александрены,Арионешты, Бутучаны, Кучоя, Кокора, БольшойГертоп, Изворы, Лучешты, Младинешты,Пояны, Радой, Салкуца, Трояны. Numai să nufie cum a fost, numai să nu semene a denumiriromâneşti.Urbonimia oraşului Chişinău devenisearena propagandei ideologiei bolşeviccomuniste.Nomenclatura onimică urbană adevenit una revoluţionar-militaristă: Армейская,Красноармейская, Красногвардейская, КрасногоЗнамени, Кубинской Революции, Октябрьская,Оружейная, Партизанская, Пограничная,144 - nr. 4(19), decembrie 2010

LingvisticăПугачева, Советской Армии, Чапаевская etc.Partea de sud-vest a oraşului se transformaseîntr-o nouă Siberie, prin denumirile de tip oriental:Алтайская, Амурская, Барнаульская, Енисейская,Новосибирская, Омская, Томская, Уссурийская.În antroponimie a continuat să domine abuzul şilipsa de principii în scrierea numelor de persoane.Aceleaşi nume şi forme infecte: Аиона, Баланица,Боборуз, Дикосарь, Калугер, Карауш, Леподат,Магура, Настас, Оларь, Падурян; Иван, Пётр,Степан, Фёдор, Фёкла, în locul numelor autenticeromâneşti, tradiţionale şi corecte: Aioanei, Bălănuţă,Buburuz(ă), Decusară, Călugăru, Cărăuş(u),Lepădatu, Măgură, Năstase, Olaru, Pădureanu;Ion, Petre (Petru), Ştefan, Tecla.„Două limbi – două ideologii” şi, prin urmare,două sisteme onomastice complet diferite – unulromânesc şi altul „moldovenesc”. Iată „piatrafilozofală” a politicii imperiale promovate până nudemult în lingvistica şi istoriografia de la noi dinBasarabia. A fost nevoie de timp, de mari eforturi,de o luptă perseverentă pentru a demasca falsitateadoctrinei absurde, conform căreia moldovenii,românii basarabeni, ar vorbi o altă limbă, o limbăaparte, deosebită de cea română, din care cauzăea ar trebui, chipurile, să dispună şi de un lexic şiun sistem gramatical deosebit, aparte, precum şide o altă scriere, şi deci de un alt fond onomastic– „moldovenesc”. Teoria moldovenismului, dupăcum se ştie, a fost combătută cu dovezi şi argumenteincontestabile, demonstrându-se că limba vorbită depopulaţia majoritară din Basarabia este cea română,un fapt real, un adevăr ştiinţific recunoscut astăzi peplan naţional şi internaţional.Revenirea la grafia latină şi adoptarea normelorortografice unice româneşti în istoricul an 1989au generat acţiuni de reglementare a onomasticiinaţionale pe bază de noi principii. Au fostelaborate reguli privind ortografierea în româneşteşi transcrierea în alte limbi a numelor propriigeografice şi de persoane, aceste reguli fiind expuseîn lucrările ştiinţifice şi cu caracter aplicativ-practic(dicţionare, ghiduri, îndreptare normative) [10, 11].Legiferarea scrierii toponimelor şi antroponimelorîn formele lor tradiţionale şi corecte constituie orealizare remarcabilă în condiţiile noastre locale.Problemele reglementării numelor de locuri şilocalităţi au fost discutate în cele mai prestigioaseforuri publice şi ştiinţifice: comisii republicane,consilii ştiinţifice, sesiuni, simpozioane şi congreseonomastice. În acest domeniu au fost adoptatedecizii şi legi speciale: Hotărârea ParlamentuluiRepublicii Moldova Cu privire la reglementareascrierii denumirilor ofi ciale de localităţi şi deunităţi teritorial-administrative nr. 3757-XI din 28-02-1990; Legea privind organizarea administrativteritorialăa Republicii Moldova nr. 764-XV din27.12.2001 ş.a.Conform acestor hotărâri şi legi au fost elaboratenorme de scriere în limba română şi de transcriereîn alte limbi a numelor de oraşe, comune şi sate,pornindu-se de la formele originare, tradiţionale şicorecte ale toponimelor, de la variantele funcţionaleîn uzul cotidian în întreg spaţiul geografic prutonistrean.S-au întocmit şi s-au editat atlase şi hărţigeografice de limbă română, dicţionare şi îndreptarenormative, inexistente până în anul 1989 [12, 13,14, 15].În paginile revistelor şi ziarelor, la radio şiteleviziune au fost susţinute rubrici şi emisiunipermanente (autori A. Eremia, M. Cosniceanu, A.Dumbrăveanu ş.a.): Onomastica şi normele limbii(1993-1995), Localităţile Moldovei în toponimieşi documente istorice (1993-1996), Toponimie şiistorie (1995-2009).În acest fel ne-am debarasat de monstruoaseleforme de transcriere în limba rusă: Бельцы, Бендеры,Каприаны, Джурджулешты, Дондюшаны,Дубоссары, Единцы, Оргеев, Сороки. Multorlocalităţi li s-au restabilit denumirile tradiţionale:Dolna, Ialoveni, Sângerei, Şoldăneşti ş.a. Unorsate, anterior desfiinţate sau comasate, li s-a acordatstatutul lor dintotdeauna de aşezări independente,de sine stătătoare, restabilindu-li-se în acelaşi timpşi vechile denumiri: Bocşa, Cupcini, Frăsineşti,Huluboaia, Măgureanca, Unţeşti etc. Altora lis-au corectat denumirile: Antoneşti, Bucovăţ,Cetireni, Cobasna, Hăreşti, Ofatinţi, Sturzeşti,Ştefăneşti, Volintiri, în locul acelora de transcriereeronată: Антоновка, Быковец, Четыряны,Колбасна, Горешты, Выхватинцы, Степановка,Волонтировка.Au fost revăzute în plan de reglementare şiurbonimicele oraşelor din republică. Pentru o bunăparte de străzi, bulevarde şi pieţe din Chişinău s-arevenit la denumirile lor vechi, existente până în1940. Pentru o serie de nume topice urbane s-auprecizat formele lor ortografice şi de transcriere.Străzilor noi li s-au dat şi denumiri noi, moderne,sonore, în corespundere cu tradiţiile culturale şidatinile strămoşeşti, ţinându-se cont, în acelaşi timp,de particularităţile fizico-geografice şi naturalelocale [16, 17].La edificarea acestei opere de cultură şispiritualitate românească au contribuit savanţi,scriitori, ziarişti, cadre didactice. Implementareaprincipiilor de reglementare conform deciziilorşi legilor adoptate le-a revenit echipelor decercetători din cadrul Institutului de Lingvistică(actualmente Institutul de Filologie, sectorulOnomastică), Departamentului de Stat al Limbilor,comisiilor specializate republicane şi municipale.Din componenţa acestora făceau parte cercetătoriiştiinţifici A. Eremia, A. Dumbrăveanu, M.Cosniceanu, M. Banaga, V. Culev ş.a., împreunăcu preşedinţii de comisii – acad. S. Berejan, dr. I.nr. 4(19), decembrie 2010 - 145

AkademosCaşanu, dr. V.Grozavu, susţinuţi şi însufleţiţi deMircea Snegur, preşedintele Republicii Moldova, şide Nicolae Costin, primarul municipiului Chişinău.Reglementarea onomasticii naţionale s-arealizat în urma cercetărilor minuţioase ale surselordocumentare (hrisoave, catagrafii, cronici, lucrăricartografice, documente de arhivă etc.) şi alematerialelor anchetelor toponimice efectuatenemijlocit pe teren (în zeci şi sute de localităţi).Cu părere de rău însă, şi astăzi hărţile republicii,publicaţiile periodice, documentaţia oficială abundăîn nume şi denumiri artificiale, banale, cu formeanacronice, inventate. Actele de stare civilă şi deidentitate personală sunt perfectate după principii şimetode învechite.Multe probleme au fost soluţionate în modul celmai serios, dar şi multe încă îşi aşteaptă soluţionarea.Ca obiective de realizare şi sarcini de perspectivă seimpun:1. Elaborarea şi aprobarea unei Legi a numelorproprii, care să stabilească reguli şi norme deutilizare corectă a toponimelor şi antroponimelorîn documentele oficiale, în actele de stare civilă,în lucrările cartografice, în publicaţiile periodice.În actele personale e cazul să se renunţe la formuladin trei componente prenume–patronomic–nume defamilie: Ana Nicolae Florea, Ion Vasile Moraru (şicu atât mai mult, la formula străină de nominaţiepersonală: Ana Nicolaevna Florea, Ivan VasileviciMoraru). În toate tipurile de documente suntanacronice numele şi denumirile eronat scrise sautranscrise: Cojuhari, Dubolari, Rotari; Cagul,Orgheev, Sorochi, Suvorovo, Truşenî.2. La o eventuală redacţie a Legii privindorganizarea administrativ-teritorială a republicii secer a fi substituite simbolurile onimice ale regimuluibolşevic-stalinist: Ceapaevka, Krasnoarmeiskoe,Dzerjinskoe, Iliciovka. Până astăzi în autonomiimai sunt vehiculate toponimele agrare triumfaliste,denumirile de gospodării agricole, de întreprinderişi organizaţii – amprente ale ideologiei vechiuluiregim: „Авангард”, „Большевик”, „Заря”,„Новая жизнь”, „Победа”, „Светлое”.3. Comisia pentru reglementarea onomasticiinaţionale, recent constituită prin hotărâre de Guvern[18], este alcătuită în fond numai de utilizatori. Să nuse fi învrednicit de această nobilă misiune specialiştiionomasticieni, în special antroponimiştii?.Componenţa comisiei trebuie să fie revăzută şi înfruntea ei să fie desemnată o persoană competentă,pe potriva cerinţelor şi sarcinilor în domeniu.4. În prezent, certificatele privind autenticitatea şicorectitudinea numelor de persoane şi a denumirilorde localităţi sunt eliberate de Centrul de terminologieşi Serviciile de stare civilă, în cadrul cărora, deasemenea, nu activează niciun onomastician.146 - nr. 4(19), decembrie 2010Pavel Şillingovski. La treierat. 1922. Ulei pe pânză

LingvisticăAtunci cine să confirme, de exemplu, că prenumelePrăngache, înscris într-un act mai vechi, e identic cuprenumele Pancratie dintr-un document mai nou,ambele nume vizând una şi aceeaşi persoană? Cinesă demonstreze identitatea unor nume de localităţieronat scrise sau transcrise, ori înregistrate cu formede circulaţie locală: Carasna, Chirgani, Chisliţa,Cocora, Hageaptula, Peştea, pentru Carahasani,Crihana, Câşliţa, Cucoara, Hagiabdul (azi Cuza-Vodă), Peciştea? Instituţiile respective nu dispunde informaţii documentare asupra localităţilor careau purtat şi alte denumiri, acestea de asemeneafigurând în diferite documente şi acte personale:Borceag, sat anterior denumit Biruinţa, Donici –Bezin, Frumuşica – Cardaş, Lazo – Piatra, Roşiţa– Ciucur şi Ciucur-Meşea, Spicoasa – Cuciurgoaiaşi Mihai Viteazul, Svetlâi – Deneviţa, Ştefan-Vodă – Câzâl, Biruinţa şi Suvorovo etc. De acesteinformaţii, de un complex de informaţii lingvistice,istorice, etnologice, geografice etc. dispune sectorulInstitutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe –Onomastica, posesor al Băncii de date în toponimieşi antroponimie, fondată pe baza materialeloranchetelor de teren şi din surse documentare. Dealtfel, pentru certificatele cu pricina se percep taxebunicele. Să fie acesta un mod de a face business,un business onomastic? E necesară, prin urmare, oredistribuţie a funcţiilor şi abilităţilor şi, bineînţeles,a responsabilităţilor în domeniu.5. Atlasele şi hărţile geografice, precum şiunele ghiduri informativ-geografice sunt elaborateşi editate astăzi de tot felul de SRL-uri. De aiciinovaţiile-trăsnet: Elveţia, statul central-europeaneste poziţionat cartografic în Scandinavia, peninsulăîn nordul Europei (confuzia se ştie de unde vine,din similitudinea proximă de nume odinioarăaflate în circulaţie la noi – Şveţia şi Şveiţaria);Marea Ciuccilor şi Peninsula Ciuccilor, denumiriinadmisibil traduse în unele hărţi, pentru care înlimba română demult sunt acceptate varianteleMarea Ciukotsk şi Peninsula Ciukotsk. De remarcat,cândva toate lucrările cartografice (atlasele, hărţile)erau redactate şi avizate de acelaşi sector specializat– Onomastica. Revenirea la precedenta modalitatede reglementare a toponimiei geografice ar fi osoluţie rezonabilă.6. Deciziile oficiale de mai înainte prevedeauca toate modificările în toponimia localităţilorsă fie coordonate cu lingviştii de la Academia deŞtiinţe a Moldovei. Probabil că aceste decizii aufost date uitării sau, pur şi simplu, sunt neglijate. Şiiată rezultatele, doar unul singur menţionat aici. Onouă localitate din raionul Făleşti a fost denumităoficial Fabrica de Zahăr, cu varianta în limba rusăСахарный Завод. Acum locuitorii acestui orăşelrefuză să ridice certificatele de naştere ale copiilordin cauza menţiunii: „Născut în/la Fabrica deZahăr”.Ordine, se cere să se facă ordine peste tot, dejos până sus. Numai în acest mod vom bara caleanumelor şi denumirilor artificiale, banale, străinetradiţiilor noastre istorice şi culturale. Numai astfelvom contribui real şi eficient la restabilirea şiocrotirea fondului onomastic naţional.Bibliografie1. Iorgu Iordan. Toponimia românească.Bucureşti, 1963.2. Documenta Romaniae Historica. A.Moldova. Bucureşti, vol. I, 1975 şi urm.3. Recensământul populaţiei Moldovei dinanul 1774 // Moldova în epoca feudalismului.Chişinău, vol. VII, 1975.4. Роспись землевладения и сословногостроя населения Бессарабии по данным переписи1807 года // Труды ученой архивной комиссии.Кишинев, том. III, 1907.5. Списки населенных мест РоссийскойИмперии. Бессарабская область. Санкт-Петербург, 1961.6. Первая всеобщая перепись населенияРоссийской Империи 1897 года. Бессарабскаягуберния. Санкт-Петербург, 1905.7. Список населенных мест Бессарабскойгубернии. Кишинев, 1913.8. Молдавская ССР. Административнотерриториальныеделения. Кишинев, 1955.9. Молдавская ССР. Административнотерриториальныеделения. Кишинев, 1968.10. A. Eremia, M. Cosniceanu. Nume depersoane. Chişinău, ed. I-III, 1964, 1968, 1974.11. M. Cosniceanu. Dicţionar de prenume.Chişinău, 2006.12. Republica Moldova. Atlas. Geografi a fi zică.Chişinău, 2002.13. A. Eremia. Nomeclatorul localităţilor dinRepublica Moldova. Chişinău, 2001.14. A. Eremia. Dicţionar de nume geografi ce.Chişinău, 2005.15. A. Eremia, V. Răileanu. LocalităţileRepublicii Moldova. Ghid informativ documentar.Chişinău, 2008.16. A. Eremia. Chişinăul de ieri şi de azi.Monografie-album (în colaborare). Chişinău, 1998.17. A. Eremia. Ghidul străzilor. Chişinău,2000.18. Hotătâre cu privire la modifi carea anexeila Hotărârea Guvernului nr.781 din 19 august1999 nr.373 din 06.05.2010 // Monitorul Oficial,nr. 70-71/443 din 11.05.2010.nr. 4(19), decembrie 2010 - 147

PAUL GOMA - 75Dr. Nina CORCINSCHIAkademosOn October the 2nd, 2010, the great writer anddissident Paul Goma celebrated his 75th anniversary.On this honourable occasion the Institute of Philologyof the Academy of Sciences of Moldova togetherwith the Union of Writers rendered homage to thewriter through a conference in which participatedliterary critics, scientifi c researchers, writers fromthe Republic of Moldova and from abroad. Theissues discussed were focused on several aspects ofPaul Goma’s creation: complexity of ideas, aestheticdimensions, documentary as well as fi ctional valueof his writing.La 2 octombrie 2010, marele scriitor şi disidentanticomunist Paul Goma a împlinit 75 de ani. Cuaceastă importantă ocazie, Institutul de Filologieal Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi UniuneaScriitorilor au organizat o conferinţă de omagierea prozatorului, la care au participat critici literari,cercetători ştiinţifici, scriitori din RepublicaMoldova şi din afară. Problematica discuţiilor avizat mai multe aspecte ale creaţiei lui Paul Goma:complexitatea ideatică, dimensiunea axiologică,valoarea documentară dar şi ficţională a scrisuluisău.Lucrările conferinţei au demarat cu mesajul defelicitare al preşedintelui AŞM, acad. GheorgheDuca, care împreună cu vicepreşedintele AŞM,dr. hab. Mariana Şlapac, i-au urat prozatoruluimultă sănătate, inspiraţie de creaţie, peniţă ascuţită,bucurie şi împliniri întregii familii. Gheorghe Duca aanunţat auditoriul despre faptul că a lansat iniţiativade acordare a înaltului titlu de membru de onoareal AŞM şi, în calitate de membru al Guvernului, apromis că va înainta propunerea de a declara anul2011 – Anul Paul Goma.Chiar dacă prozatorul n-a putut fi de faţă laaceastă reuniune, din cauza problemelor de acordarea cetăţeniei soţiei sale, Ana Maria, el a transmis unmesaj de solidaritate cu participanţii la conferinţă,prin care îşi exprima tristeţea lipsei de la eveniment,în stilul său inconfundabil: „Mai bine că nu voi fide faţă: aş fi intervenit, din sală, corectând cutarecronologie inutilă, cutare fleac important de carenimeni nu are nevoie. Dar aş fi participat şi eu ladezbatere! Şi mi-aş fi apărat cu dinţii partea mea deadevăr. Nu ştiţi, stimaţi domni, dar mai ales iubitedoamne de ce aţi scăpat – vreau să spun: de mine.Însă, atenţie, nu de tot şi nu pentru totdeauna: înprimăvară voi face o nouă tentativă de a încălca„legislaţia republicii”, pentru a reveni pe pământulFoto napocanews.roBasarabiei mele. Iar dacă nu şi nu şi nu, mă voiîntoarce postum. Iar atunci pe mulţi am să scriueu!”.Moderatorul conferinţei, acad. Mihai Cimpoi amenţionat faptul că aniversarea scriitorului, cu toateimplicaţiile de ordin ştiinţific, cultural, biograficsentimentalşi de alt ordin semnifică o întoarcere laIthaka. Paul Goma este prezent la eveniment prinpersonalitatea şi opera sa, prin figura sa de cavaleral adevărului, însoţită de o emblemă ontologică aeticului şi esteticului neconcesiv, ţinând doar dekantianul imperativ categoric. Şi de româneascadreaptă cumpănă.Criticii şi istoricii literari prezenţi la conferinţăau remarcat caracterul dârz şi intransigent alscriitorului, rezistenţa anticomunistă, calităţiledocumentare şi literare ale creaţiei sale.Teodor Codreanu a vorbit despre profesiuneade credinţă a lui Paul Goma: libertatea şi adevărul,susţinând că Jurnalele sale, care au stârnit valuride oprobrii, sunt de fapt o oglindă fidelă a istorieiromâneşti şi universale, aşa cum a văzut-o şi continuăs-o vadă acest mare spirit „rebel” şi necruţător,care-şi trăieşte fiinţa după norma eminescianăa adevărului. Profesorul universitar de la Huşi aavertizat auditorul că Fenomenul Goma poate fio soluţie de salvare pentru noi, românii. Dacă nu-lvom înţelege pe Paul Goma, dacă nu-i vom însuşilecţia, vom fi nevoiţi să trăim şi mai departe înmarginile istoriei.Dr. hab. Andrei Ţurcanu a continuat această liniede discuţie, afirmând că răzvrătirea lui Paul Goma afost întotdeauna la vedere: şi în modul său de viaţă,şi în literatura sa, fapt care-l înrudeşte cu alţi maribărbaţi ai neamului: Stere, Haşdeu, şi, mai încoace,cu Vasile Coroban. El este un om al esenţelor148 - nr. 4(19), decembrie 2010

Literaturătari, care atacă virulent în numele adevărului şi aldreptăţii. Despre caracterul artistic al creaţiei luiPaul Goma, criticul afirmă că acesteia îi este străinăpoeticitatea, nu şi Poezia, care gâlgâie neîntreruptîn patosul rememorărilor, în tonusul vital al lungilormonologuri. Criticul îi descoperă o adevăratăpoezie a simţirilor, aparţinând unui spirit dionisiac,care fixează cu mare precizie gestul, exprimarealingvistică a personajelor, cu toate modulaţiile lor.Dr. conf. univ. Aliona Grati a insistat pe obiceiulprozatorului de a răsturna percepţia liricoidală,păşunistă a personajelor literaturii din Basarabia,prin replica lansării fi gurii basarabeanului răzvrătit.Pentru a afirma în plan artistic puterea celui slab,scriitorul inversează ierarhiile şi carnavalizeazămorala, istoria, politica şi chiar frica faţă demoarte. E vorba aici, precizează Aliona Grati, devalorificarea dimensiunii subversive a carnavalului,în rezultatul căreia basarabeanul slab, vulnerabil,marginalizat, călcat în picioare de istorie capătă obizară măreţie.Referindu-se la statutul estetic al romanului Dincalidor, criticul literar Alexandru Burlacu a afirmatcă dialogismul este calitatea cea mai de preţ apoeticii sale narative. Iată de ce valoarea romanuluilui Paul Goma nu se reduce la documentarismul saula naturalismul, vehiculate în critica literară, ea stă,în primul rând, în dialogismul poeticii sale.Tot despre romanul Din calidor a vorbit şiZaffi Davide, cercetător în istorie la UniversitateaVeneţiană, care l-a tradus în limba italiană.Traducătorul a ţinut să remarce faptul că romanulare o certă valoare artistică, dar şi informativă,constituind un prilej deosebit pentru publicul italiande a cunoaşte Basarabia, cu realităţile ei socialpolitice,dar şi cu sensibilitatea oamenilor de aici.În cadrul conferinţei a avut loc lansarea cărţiiPaul Goma sau predică în pustiu (Chişinău, MagnaPrinceps, 2010), semnată de publicistul DinuMihail. Cartea-interviu dezvăluie mărturisirile decredinţă ale scriitorului, personalitatea lui complexăşi fascinantă.Atât vorbitorii incluşi în program, cât şi altepersonalităţi prezente la eveniment, printre careacad. Vasile Anestiade, m. cor. Nicolae Bileţchietc., şi-au exprimat dorinţa de a-l avea cât de curândpe scriitorul Paul Goma acasă, întrucât „nu PaulGoma are nevoie de noi, ci noi avem nevoie de PaulGoma” (Gheorghe Duca).Paul Goma este un model de veritabilă disidenţăanticomunistă, un incontestabil reper moral şiscriitoricesc. Evenimentul de la Academia deŞtiinţe a Moldovei este prima încercare temeinicăde recuperare a scriitorului Paul Goma. Este, înfapt, un îndemn de a repune în registrul firesculuireceptarea creaţiei unui mare scriitor, care însă afost şi mai este nedreptăţit, pentru ravagiile pe carele-a făcut prin orgoliile politicii româneşti.Paul Goma a făcut cunoscută drama românilorde pe ambele maluri ale Prutului în Occident. Etimpul să-l cunoască la justa valoare şi Basarabialui, buricul pământului, pentru care scriitorul asuferit ca un damnat şi căreia i-a spus adevărul cutoate riscurile asumate.Să-l citim pe Paul Goma! Măcar atât îidatorăm.Pavel Şillingovski. Basarabia. Cai. 1916. Linogravură color pe hârtienr. 4(19), decembrie 2010 - 149

AkademosPAUL GOMA:ÎNTOARCERE LA ITHAKAAcad. Mihai CIMPOIPAUL GOMA: RETURN TO ITHAKAThe author emphasizes the cultural eventsorganized by the Academy of Sciences of Moldovaand other institutions on the occasion of the 75thanniversary from the birth of writer Paul Goma(conferences, editions, exhibits, books about thewriter). At the same time, there will be made a portraitof the writer, who is considered as the exponent oftruth, moral strength and ethical stoicism underlimited situations.Aniversarea 75 de la naşterea lui Paul Goma,dincolo de toate evenimentele de ordin ştiinţific,cultural, biografic-sentimental etc., a semnificat oadevărată întoarcere la Ithaka.Chiar dacă prozatorul nu s-a putut întoarce la loculde baştină din motive de lipsă de (orice) cetăţenie, afost prezent la Chişinău prin personalitatea şi operasa, prin figura sa de cavaler al adevărului, însoţităde o emblemă ontologică a eticului şi esteticuluineconcesiv, ţinând doar de kantianul imperativcategoric. Şi de româneasca dreaptă cumpănă.S-au precipitat noi apariţii editoriale, printrecare Jurnal 2007, Săptămâna roşie şi Din calidor(în versiune italiană), noi studii, culegeri de articoleşi interviuri, una dintre ele aparţinând ziaristuluiDinu Mihail, aflat în corespondenţă cu cel omagiat,noi comunicări ţinute în cadrul unei sesiuni specialea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, noi expoziţii decarte.Întoarcerea la Ithaka a fost a unui scriitorexponenţial, în care se îmbină organicbasarabenitatea, românitatea şi europenitatea.În spaţiul basarabean s-au reiterat caracterizărileemblematice care s-au făcut în Ţară: scriitorulconştiinţă,cetăţeanul liber al limbii române,scriitorul român care stă alături de rusul AleksandrSoljeniţîn, scriitor cu interese politice de momentcare nu sunt rupte de conştiinţa istorică de termenlung, scriitor (numai) de limba română (prinurmare cu un devotament de ordinul sfi nţeniei),scriitor scăpat din lesa Puterii, scriitor care a făcutartă din libertate şi lipsa sa de libertate, scriitorul– mit al luptei româneşti pentru adevăr, libertateşi drepturile omului, scriitorul – înger damnat. Şimulte altele, toate sub semnul pozitivului, al coteivalorice celei mai înalte.Ceea ce au remarcat criticii şi istoricii literaribasarabeni, referindu-se la acel spiritus loci care artrebui să-i marcheze discursul romanesc este că nueste, tipologic, un basarabean.El repudiază formula lirico-simbolică detip crengian-sadovenian, „sămănătorismul”,„regionalismul”, „mioritismul”.„Arta romanescă a lui Paul Goma, s-a constatatîntr-o teză de doctorat şi într-un studiu monografic, seprofilează în contact, interacţiune, intercondiţionareşi dialog cu tradiţia europeană a genului romanescşi, desigur, cu întregul spaţiu al culturii” (AlionaGrati).Comportamentele neobişnuite, excentrice aleeroilor ar demonstra un realism grotesc, Calidorulfiind „un microcosmos al plurilingvismuluisocial”. Scriitorul are o conştiinţă „subversivă”,„disidentă” şi „carnavalescă” ce caracterizeazăspiritul secolului XX: „Pentru Paul Goma, literaturaeste o sursă virtuală de libertate, o modalitate dedemolare a constrângerilor şi a limitelor de tot felul.Basarabeanul răzvrătit şi extravertit al lui PaulGoma se dovedeşte a fi total diferit de personajelecu mentalităţi formatate, resemnate, păşuniste,evlavioase ale canonului literar instaurat dupărefluxul socialist în literatura dintre Prut şi Nistru.Scriitorului îi reuşeşte punerea în formă a uneirealităţi umane care nu se lasă interpusă plafonăriişi standardizării ideologice, rămânând structuraldeschisă şi redefinibilă” (Aliona Grati, Romanul calume postBabelică, Chişinău, 2009, p. 169).Prooccidentalul Goma dă o replică „galeriei demioritici canonizaţi”, reabilitând imaginea literaturiidin Moldova dintre Prut şi Nistru, ce riscă a sfârşiîn autism. Autorul Gherlei „probează capacitateade a se proiecta în dimensiunea celuilalt şi a accedela dimensiunea europeană cu propria diferenţă”(Ibidem, p. 170)Nina Corcinschi vede în Din calidor expresiaunei arhetipalităţi şi a unei axialităţi ce face dinlocul naşterii scriitorului o perspectivă mundenă, un„ţăruş de argint” blagian al existenţei.Cartea lui Dinu Mihail Paul Goma saupredica în pustiu (Chişinău, 2010) demonstrează„antibasarabenismul” autorului Gherlei prinpropriile sale mărturisiri şi profesiuni de credinţă.Limitarea la starea lirică proprie structurii sufleteştia basarabeanului este contraindicată, fiindcă „prozaeste altceva, iar de când romanul tinde a fi total (subl.în text – n.n.), să fii romancier nu este la îndemânaoricărui iubitor de literatură” (p.26).Comunitatea de limbă română din fostulimperiu sovietic, tratat cu „antiromânismul visceralal Ruşilor dintotdeauna” „se află, din nefericire,încă în această stare lirică, a exprimării nemijlocitea sentimentelor” (Ibidem, p. 27).Nu locul naşterii la oraş (Rebreanu şi Stere se nascla sat) e determinant, ci „calitatea” prozei, „modul încare prozatorul priveşte lumea. Şi o scrie”.Acest mod de a înţelege, privi şi a scrie lumeaşi de a se întoarce la izvoare, la Ithaka a constituitpentru lumea basarabeană de azi un punct de reper.150 - nr. 4(19), decembrie 2010

LiteraturăPAUL GOMACU ALTĂ IMAGINEARTISTICĂA BASARABEANULUIDr. conf. univ. Aliona GRATIPAUL GOMA WITH ANOTHER ARTISTICIMAGE OF A BESSARABIANThe paper attempts to prove that Paul Goma, theprose-writer, is the author of an alternative variantof literary type of Basarabean, an extrovert andeccentric one, different from the images of resigned,contemplative, peaceful, and serene characters of theliterary cannon settled on territory between the Prutand the Nistru rivers after the retreat of the socialistrealism.Basarabeanul din romanele lui Paul Gomase dovedeşte a fi total diferit de personajele cumentalităţi formatate, resemnate, senine, evlavioaseale canonului literar instaurat după refluxulrealismului socialist. Considerăm că, la un palier,basarabenii extravertiţi ai romanului Din calidorconstituie o replică şi o alternativă serioasă lagaleria de personaje mioritice canonizate la unanumit moment în literatura dintre Prut şi Nistru.La un alt palier, mai general, scriitorului îi reuşeştepunerea în formă a unei realităţi umane care nu selasă supusă plafonării şi standardizării ideologice,rămânând structural deschisă şi redefinibilă.Se ştie că, de-a lungul activităţii salescriitoriceşti, Paul Goma şi-a făcut un obiceidin persiflarea „văicătorilor” şi a sensibilităţilornecritice, din demontarea miturilor, precum şi dinsatirizarea idolilor. Ceea ce a atras mereu atenţia afost intransigenţa sa în interpretarea istoriei, faptcare a atras, deopotrivă solidarizări şi oprobrii.Istoria Basarabiei şi soarta basarabenilor a fostîntotdeauna în atenţia scriitorului. „Pentru mineBasarabia înseamnă tot”, susţine Paul Goma întruninterviu din 1990. Dragostea faţă de conaţionaliisăi se resimte în fiecare articol publicat sau interviula temă. Şi totuşi, scriitorul are ce să le reproşezebasarabenilor. Lucrul pe care nu-l poate acceptascriitorul este că ei „au îndurat”, „au rezistat”, dar„nu s-au opus”. Într-un interviu, realizat de DinuMihail, Paul Goma afirmă că basarabenii „au suferitcumplit, au fost deportaţi, au murit prin Siberii, aufost împuşcaţi – dar nu s-au opus. Basarabenii aurezistat… exact ca scriitorii români: au rezistat însensul că au îndurat; că n-au pierit de suferinţă, deumilinţă. Dar a rezista nu înseamnă doar a muri sublovituri (fără să crâcneşti), înseamnă şi a da înapoimăcar a suta parte; înseamnă a protesta; prin gest,prin cuvânt; a rezista înseamnă cel puţin să urlitare atunci când eşti lovit, nu, prin tăcere, să te facicomplicele martirizatorului tău” [1].Întrebarea e cum această poziţie axiologică aomului Paul Goma a fost reprezentată artistic înliteratura sa, în ce măsură imaginile basarabenilorevocaţi de „mărturisitorul istoriei netrucate” [2]converg spre o comprehensiune integratoare?Credem că până a fi un scriitor disident, Paul Gomaeste, mai întâi de toate, creatorul unei variantealternative a tipului literar de basarabean, diferitde imaginile personajelor resemnate, contemplative,păşuniste ale literaturii române din stânga Prutului.Dincolo de comentariile privind reacţiileinsurgente ale lui Paul Goma faţă de realitateasocial-politică, se poate vorbi, cu siguranţă, şidespre o replică în plan artistic a scriitorului. Pelângă dimensiunea contestatară, ostentativ discutată,autorului i s-a recunoscut meritul de a produceo scriitură care, pornind de la propria biografie,„se instalează durabil ca valoare în ficţiune şi înregimul autenticităţii” [3]. Consideraţiile unorpersonalităţi notorii – „un excepţional poet alcruzimii” (I. Negoiţescu), „Disident Absolut” (I.Simuţ), „estet al sadismului” (L. Hanganu) ş.a. –îi reabilitează, în mare, opera adeseori devastatăde calificările denigratoare, punându-i în luminăprestanţa estetică. Odată declarat, echilibrul dintrecele două dimensiuni – disidenţa anticomunistă,antitotalitaristă şi valoarea artistică – reclamă opunere a literaturii lui Paul Goma în descendenţaunei tradiţii a meditaţiilor etico-politice şi, totodată,o reevaluare a acesteia prin integrare în şi prinraportare la specificul literar. Mai cu seamă, romanulDin calidor, în care starea beligerantă este atenuatăde sentimentul nostalgic al naratorului, îi reliefeazăcapacitatea de a configura un univers literar relevant,în dialog cu cei mai importanţi creatori europeni aigenului.Deşi o privire mai largă ar demonstra faptulcă toată literatura scriitorului ilustrează figurabasarabeanului răzvrătit, ne vom limita la romanulDin Calidor, din mai multe motive, e suficient săspunem ca aici găsim, cantitativ spus, cele mai multepersonaje-basarabeni. Dacă e să dăm crezare teorieipsihanalitice, mediul şi momentele importante dinprimii ani ai vieţii unui om marchează evoluţia luimentală, fapt care ne justifică să căutăm anume înevenimentele rememorate şi descrise în romanulDin calidor (1987 în franceză, 1989 în română)nr. 4(19), decembrie 2010 - 151

Akademosstructura şi dispoziţia organică pentru angajareaulterioară a autorului. Nu ne vom limita nici laanalizele de tip structuralist asupra procedeelorstilistice şi compoziţionale, or, obedienţa faţăde canoanele formale a dus la câteva concluziiregretabile, potrivit cărora romanul lui Paul Gomanu ar corespunde condiţiilor literarităţii. Ceeace ne interesează sunt, pe de o parte, tensiuneamoral-volitivă, accentul axiologic al scriitorului,conţinutul ideatic şi materialul de viaţă, care suntelemente intrinseci ale structurii operei sale, şi, pede altă parte, modalităţile prin care acest material deviaţă capătă forme artistice, acestea din urmă fiindurmărite în raport cu altele afirmate de-a lungulistoriei evoluţiei genului.Reconstituirile romanului Din calidor sunt„amintirile din copilărie” ale lui Paul Goma.În zadar însă vom căuta să fim plimbaţi prinparadiziace spaţii humuleştene sau prin tihnite şiidilice ambianţe ale conacului boieresc, de genulcelor imaginate de Ionel Teodoreanu sau ConstantinStere. Secvenţa temporală rememorată nu este unace s-ar fi înscris în capitolul „secolul de aur al istorieinaţionale”, Basarabia devine în prima jumătatea veacului trecut un teren de manevrare a unuirealism grotesc, cu spectacole ideologice dintre celemai bizare şi mai inumane pentru locuitorii acestuiţinut. În condiţiile în care paradoxurile politice seţineau lanţ, iar evoluţia evenimentelor nu promiteaun viitor izbăvitor, o copilărie nu avea şanse săse desfăşoare în albia iniţierilor fireşti. Efecteletraumatizante au marcat într-un fel aparte structuraevocărilor, dar această constatare nu ne va determinasă exersăm pedante incursiuni în biografia autoruluisau descifrări psihanalitice de obsesii şi refulări.Nu încape îndoială, Paul Goma s-a fixat înformula realistă a romanului românesc care descindedintr-o bogată tradiţie a prozei de evocare cu rădăcinimai vechi. Vizionarismul specific ne predispunela explorări în spaţiul imaginaţiei folclorice, iartehnicile narative datorează mult povestitoruluipopular. Romanul lui Paul Goma demonstrează unemblematism realist pe bază folclorică, diferit însăde cel cu implicaţii mistice din creaţia lui ŞtefanBănulescu sau Fănuş Neagu, care figurează o lumeobscură şi plină de prejudecăţi. Din calidor vinecu o biografie organizată în sistemul de imagini şisimboluri carnavaleşti, care îi reliefează legăturagenetică cu arta narativă a povestitorilor rabelaisienişi crengieni.Amintim că sărbătoarea carnavalului esteuna populară, îndeosebi europeană (de origineprecreştină, dar absorbită de creştinism), de facturăoptimistă, cu un caracter vesel, presupunând încadrul unor ample petreceri groteşti măşti alegorice,costumaţii de deghizare. La origine carnavalul afost un ritual, o largă liturghie populară, cu scopulprincipal al purificării. Acest complex ritual şiceremonial avea loc anual şi urmărea răsturnareacompletă a ordinii ierarhiei, descărcarea în public asentimentelor şi resentimentelor refulate, relaxareaşi purgarea colectivă, renaşterea spirituală, retrăireatimpului sacru.Romanul lui Paul Goma ne surprinde prin bogatulrepertoriu carnavalesc. De aici ne vine impresiastranie pe care o lasă comportamentul oarecumexcentric al personajelor şi, mai ales, al copiluluicu preocupări de matur. Autorul carnavalizează„amintirile din copilărie”, propunând o alternativăartistică de biografie. Cu aceeaşi luciditate, elcarnavalizează morala, istoria, politica şi chiarfrica faţă de moarte, gesturi pe care le interpretămca pe o tentativă de inversare a ierarhiilor, afirmândputerea celui slab. E vorba aici de valorificareadimensiunii subversive a carnavalului, înrezultatul căreia basarabeanul slab, vulnerabil,marginalizat, călcat în picioare de istorie capătă obizară măreţie.Până la evadarea în „singurătatea turnuluirilkean” a Jurnalelor sale, Paul Goma este creatorulunui nou cronotop – cronotopul calidorului.„Calidorul” este nu doar un motiv al subiectului,o metaforă a unui paradis transcendent sau oobsesie sublimată, pe care naratorul ar evoca-oîntr-o atmosferă învăluită de misticism evlavios,ci o trăire în plan real şi terestru a timpului cu oorganizare specifică în roman. Dovadă a unui felaparte al raportului spaţiu-timp ne stau configuraţiilepunctului de reper: „vestibul deschis spre ambelepărţi, acel afară proxim şi nu definitiv, acel loc laaer şi lumină şi umbră şi căldură expus agresiunilor– dar nu mortale: oricând pot face pasul înapoi, laadăpost...”, spaţiu deosebit de cele private, închiseale salonului, căminului familial etc., ale romanuluimodern, proustian spre exemplu. Nucleul formatoral romanului cu implicaţii estetice – cronotopul –este unul de origine carnavalesc-rabelaisiană.Prin calidor trec toate destinele personajelor,aici se produce criza, se percep schimbările radicaleşi cotiturile neaşteptate ale destinului, se iau hotărâri,se trece hotarul „bunelor maniere” etc. Acţiunileromanului se desfăşoară în spaţiul deschis alcalidorului, sub cerul liber, în câmp sau în codru, înafara bordeielor întunecoase şi sărăcăcioase („Borţi,nu case!”). Mănenii lui Paul Goma sunt avizi delibertate spaţială, „prepeleacurile” lor „de pază” fiind152 - nr. 4(19), decembrie 2010

Literaturăadevărate „opere de artă”, de la înălţimea cărora poţi„acoperi cu privirea o rază de cel puţin un kilometru”.Eroul scriitorului basarabean nu poate fi consideratun contemplativ introvertit, el este un „aurilă” (de la„aur” şi „aiurit”), care îşi exteriorizează şi chiar îşiexpune zănaticele idei despre frumos. Reperele acesteimentalităţi de etalare a sferelor private ţine de folclor,mai concret, de creaţia populară comică. Paul Gomaface parte din aceeaşi familie spirituală cu Ion Creangăşi, în termenii lui Bahtin, el este un continuator alcanonului carnavalesc al romanului european.Poetica râsului la Paul Goma îşi trage sevele dincultura râsului popular şi din genurile hibride ale„serios-ilarului”. Gravitatea absolutizării, proprieromanului modern, este slăbită de perspectivaironică, patosul este înlocuit cu râsul sănătos desorginte ţărănească şi puternic ancorat în folclor.E adevărat, în Din calidor râsul nu e zgomotos, bachiar înăbuşit, redus la limită, dar acesta reuşeştesă consemneze o viziune profundă asupra lumii. Elexprimă, în pofida oricăror distorsiuni ale istoriei,un optimism vital, propriu omului născut pe acest„picior de plai”. În lumea lui Paul Goma patimile seamestecă cu râsul şi veselia, iar viaţa are francheţe decarnaval. Căci râsul leagă seria existenţei individualecu seriile altor existenţe, de viaţa autentică şi reală acoexistenţei colective.Carnavalul, dar şi genurile dramatice alefolclorului român, stau între viaţă şi cultură,acest lucru determinându-i formele şi ritualurilespecifice. Menţionăm faptul că începutul romanuluiDin calidor este construit după schema retorică agenurilor dramatice populare. Oratoria naratoruluieste îndreptată în vederea provocării auditoriului,a facilitării întâlnirii ontologice a tuturorparticipanţilor la actul lecturii, a apropierii lor subimperiul confortului familiar pe care îl implică râsulpopular: „Galeria casei părinteşti din Mana esteburicul pământului”. Autorul desemnează o viziuneasupra lumii, pe care Constantin Noica a definit-oîn următorii termeni: „Înţelepciunea aceasta, de avedea nu ostilitatea lucrurilor, nici fragilitatea lor încadrul universalei duşmănii, ci frăgezimea vieţii şia legăturilor dintre ele, este poate mai adâncă decâtînţelepciunea obişnuită, a marilor tristeţi”. Căci– susţine filosoful român, preluând un pasaj dinÎnvăţăturile lui Neagoe Basarab, – aşa iaste rândulşi obiceaiul lumii acesteia. Şi toată veselia şi bucuriaei nu poate fi într-alt chip, până nu să umple cu jale;aşijderea şi jalea să umple cu veselie şi bucurie”[4]. Această permanentă răsturnare a registrelor desensibilitate umană marchează într-un fel apartecomportamentul şi limbajul eroilor din roman.Comportamentele neobişnuite şi excentrice aleeroilor lui Paul Goma constituie elementele unuirealism grotesc. Stihia grotescului pune amprente petoate existenţele romanului, bizareria transmiţânduseereditar ca în renumita familie Buendia: „Pemine mama nu m-a trimis: m-a adus pe lume; num-a expulzat, m-a condus, de mână. Iar atunci cânda plecat, când a reintrat, ea, definitiv în mama ei,pe când îşi desprindea o mână de o mână a mea, cucealaltă mână a mea, mâna fiului meu, Filip (dupătreisprezece ani de agonie, mamei i se micşorasetrupul, obrazul îi scăzuse, involuase, căpătândtrăsăturile unui nou-născut; treisprezece luni maitârziu, îmi venise Filip, ca toţi nou-născuţii, cuobraz de babă – dar nu al oricăreia, ci al mamei, laducere)”.Mănenii lui Paul Goma sunt nepoţii lui Păsări-Lăţi-Lungilă, Ochilă, Gerilă sau Flămânzilă, doarcă imaginea lor grotescă se construieşte nu prindescrierea fizicului diform şi hidos ci, în primulrând, prin limbajul buf. Combinaţii ce frizeazălogica obişnuită, amintind într-un fel renumiteleconfiguraţii zoologice ale personajelor medievale,pot fi întâlnite de-a lungul întregului roman.Menţionăm, în acest sens, refrenul obsesiv:„învăţătorul de la ţară e un fel de ţăran”, splendideleparadoxuri: „numai liberul lucrează ca un rob” sau„şi doamna Y şi domnişoara Z şi dumneavoastră,doamnă, sunteţi doamne, vă permiteţi să le faceţi peservitoarele, dar eu sunt ţărancă, doamnă, eu nu-mipermit...”, sau parodia celebrei mentalităţi arhaicmioriticea ţăranului basarabean: „şi plânge Ivan,plânge cu lacrimi cât pearja... Şi tu, moldoveancap-de-bou-omenos,te simţi dintr-odată nu-ştiucum,că l-ai nedreptăţit, l-ai obijduit, l-ai ocărât pecreştin... Şi te pomeneşti cerându-i iertare, tu lui,rugându-l să te ierte – el pe tine...”, fără a trece cuvederea structura absolut grotescă a cuvântului cedenumeşte spaţiul natal evocat – „Ba(Be)sarabia”şi, respectiv, a locuitorilor lui „ba(be)sarabeni”Idiotismul e un fel de a trăi. Suciţii lui PaulGoma se află la graniţa dintre viaţă şi artă. Ei nusunt actori comici, dar nici oameni proşti şi reduşi.Caractere ambivalente, necomplinibile, excentrice,cu cele mai neaşteptate posibilităţi, pendulândîntre o mască scenică şi o viaţă interioară ocultată,oamenii „din calidor”, pe jumătate ţărani, iar pecealaltă jumătate învăţători sau „premari”, au unfel aparte de rezistenţă – travestită cu preocupărielementare. Personajele memorabile ale romanuluisunt tocmai ţăranii cu puţine îngrijorări pentruagricultură, meseriaşi de talia lui Moş Iacob, careştia să facă bine doar „bortă în covrig” sau în lingurănr. 4(19), decembrie 2010 - 153

Akademos(„pentru această «operaţie» avea cel puţin zeceunelte”). Dar tocmai această simulare a conştiinţeirudimentare i-a dezlegat gura clovnului / bufonului/ marginalizatului în faţa puterii: „Bine-aţi venit,daraghie tovarăş’, obştea m-o trimăs de să vă spui,de la inimă, că muuuul’ v-am mai aşteptat! D-amu,c-aţ’ venit, fiţi bineveniţ’!”. Astfel de scene burleştidezvăluie un umor hâtru şi gros, un simţ comic,oarecum excentric şi ermetic, care necesită rapideasociaţii complexe, de natură filosofică şi socialpolitică,un simţ deosebit al subtilităţilor cuvântuluişi cunoaşterea folclorului dramatic românesc.Râsul relativizează tot ce îi separă pe oamenisau imprimă vieţii o falsă gravitate. Râsul este untip ideal de comunicare, care anulează distanţele. Săne oprim spre a analiza doar un scurt episod:„Uite că Mana noastră nu e moartă! Suflă,răsuflă....– Uite, mamă, cum s-au culcat gardurile! Mamarâde. Râd şi ceilalţi măneni care se întorc acasăîmpreună cu noi. Careva dă cu pălăria de pământ,de face: Bum!, mai ceva ca tunul:– Aşa-i, bre! S-o culcat, unu n-o mai rămas,măcar de sămânţă, în picioare! Măcar de leac! Sebucură măneanul nostru, cu toate că îl va fi văzutşi pe-al lui, culcat. De aici, de sus, din calidorulsatului, gardurile de nuiele, doborâte, se văd ca nişterogojini întinse, aşternute pe pământ, mai ales de-alungul uliţelor. Civili şi soldaţi, căruţe şi soldaţi,tunuri şi soldaţi şi bucătării de campanie intră (unfel de a vorbi) în, din ogrăzi şi grădini, trecând pestegardurile-rogojini”.Fragmentul surprinde întoarcerea mănenilordin codrul care i-a adăpostit în vreme de război.Priveliştea ce li se aşterne în faţă e macabră,satul şi păpuşoaiele sunt presărate de corpurileneînsufleţite, „răumirositoare” ale soldaţilor, iarogrăzile gospodarilor au devenit teren de manevrarea tunurilor şi carelor de război. Reacţia ciudată amănenilor, ilaritatea aproape demenţială, care seinstalează la vederea acestei anomalii, are forţăreconfortantă, eliberatoare de sub imperiul tensiuniiexistenţiale şi dă măsură superiorităţii morale aomului. Râsul oferă speranţa unei posibile reaşezăria normalităţii în acest spaţiu năpăstuit de invaziiseculare şi în viaţa mănenilor, desfăşurată mereu pemuchia „refugiilor”.În toate evenimentele romanului, râsul,mâncarea, băutura, petrecerile şi sfera sexuală aparîntr-o strânsă îngemănare cu moartea. Splendidelecarnavalizări ale morţii exprimă o transgresare asentimentului thanatic şi a seriozităţii legate de el.Exorcizarea morţii, de regulă, se desfăşoară după unritual de sărbătoare iconoclastă, dar care niciodatănu ia forma revoluţiei grave, ci, dimpotrivă,instalează o voioşie şi o ilaritate generală, unfestin vesel, facilitând manifestările fără limite alelibertăţii: „Măi, şi se-ncinge horă mare – de astă dată,de bucurie. Toată lumea bea, cântă, chiuie, plânge,urlă, boceşte, cântă, râde-plânge şi chiuie, chiuielumea asta”. Scena în care tatăl îşi joacă crucea depe mormânt se înscrie în linia tradiţiei carnavalului:„Apoi tata nu trântea crucea în mijlocul curţii şin-o spărgea cu toporul; n-o stropea cu gaz şi nu-idădea foc. Şi nu dansa, gol pân’la brâu, în cizmelelui, ruseşti, de foaie-de-cort, kaki; şi nu se descălţade cizmele de pânză rusească şi nu le azvârlea înfoc, peste cruce, pe rând; şi nu răcnea, dansândgol, desculţ, cu o sticlă de vin în mână, cu păru-nochi, cu ochii albi”. Bufonada tatălui, „întoarcereape dos” a mitului lui Hristos etalează un fel apartea ţăranului de a exprima tragedia umană, evitândpreceptele autoritare bisericeşti. Dansul macabruînsoţeşte şi actul de ardere a cărţilor, urleteledemenţiale „Trăiască Gutenberg!” conţinând îngermene reînvierea „din cenuşă” a miticei Phoenix –cartea. Criza declanşează Jocul carnavalesc al vieţii.Dansurile sunt gesturi ale vitalităţii şi au însemneleunor posibile existenţe.Basarabenii lui Paul Goma au un cult aparteal orgiilor eliberatoare, acestea fiind petrecutedupă anumite rânduieli şi tabieturi, menite să facădeliciul participanţilor. Estetizarea ceremonialuluide preparare a vinului are o profundă logicăcarnavalescă. De la „butnărie”, făcutul de „butii şibutoaie, poloboace şi butoane, balerci şi balercuţe,zăcători înalte şi deje scunde, ciubere şi doniţe – totce se-nchega din doage şi din cercuri...”, până la„ameţeala specială, cu o specială durere de cap – darnu supărătoare – biciuită, ciocabocănită, lipăită, hăuită,icnită”, pe care o creează băutura revigorantă,discursul face parada fanteziei luxuriante cu ecouridin poetica sărbătorilor dionisiace. Bogăţia desenzaţii festive compensează privaţiunile vieţiicotidiene şi descătuşează refulările personale,vărsându-le în imensa energie colectivă. Trăirea încomun a dramelor şi a bucuriilor are efect curativ,dialogul cu existenţa concretă devenind o alternativăviabilă la opţiunile însingurării şi dogmatizării.Prin reabilitarea corporalităţii Paul Gomase opune tendinţei metaforizante a literaturiicontemporane, descrierea jubilaţiilor corporaledenotă o concepţie specifică de estetizare acotidianului. E vorba de un realism de sorgintefolclorică, care percepe materialitatea corpului154 - nr. 4(19), decembrie 2010

Literaturăprofund pozitiv, ca un început de viaţă şi nicidecumca o expresie vulgar-materialistă. De-a lungul anilor,cultul religios a sublimat excesiv corporalitatea şinecesităţile ei, a transformat-o în noţiune abstractă,metaforizată, folclorul însă a evitat depreciereametafizică a corporalităţii şi i-a acordat valoareegală cu evenimentele naturale, împingând-o sprecotidian. În Evul Mediu grupurile sociale oficializateşi clericii au tabuizat acest tip de limbaj folcloric,numindu-l indecent, l-au deversat în subtext, fărăsă reuşească să-l lichideze complet. Însă tot ceeace este reprimat sfârşeşte prin a reveni, răbufnind,la suprafaţă; memoria acestui „complex antic”exondează mai târziu în ceremonialele folcloriceşi, după câte vedem, în romanele provenite dinmatricea acestei spiritualităţi.Lumea lui Goma este una materială, cu fragmentede poveste a trupului şi a necesităţilor legate de el.Personajele sale hedoniste nu pot fi tratate dreptcazuri de „naturalism”, „biologism” sau „fiziologievulgară”. Nu se poate vorbi aici de patologii şiefecte ereditare malefice, ci de o sensibilitate anaturalului, a percepţiei organice a lumii, careinstaurează domeniul umanului şi omenesculuichiar şi în condiţiile unei realităţi mortifiante.Preocupările mature ale copilului „din calidor” facdovada victoriei forţelor naturale asupra efectelornefaste ale civilizaţiei. Aventura scăldatului, cea a„mâncării”, splendidele imagini ce evocă „omenireagoală alergând prin viile-n floare” sunt încărcatede reminiscenţe folclorice. Cu toată „depravarea”şi „grosolănia” etalată, aceste scene au ceva dinsacralitatea riturilor, ele figurează dezmăţul sacrual pubertăţii şi restabilesc dimensiunile „făr-debătrâneţii”.S-a afirmat despre autorul romanului Dincalidor: „El vede lumea dintr-o perspectivă moraladministrativăşi vulgar-fiziologică” [5]. Se poatespune că această perspectivă este un elementindispensabil viziunii carnavaleşti, pe care şi-oasumă autorul, pe deplin justificată în economiaromanului. În romanul Din calidor, Paul Gomaîşi scoate temporar masca cinicului sarcastic dincelelalte romane şi o înlocuieşte cu „blana de urstândălit”, de sub al cărui chip se poate spune şilua în derâdere orice manifestare de autoritate.Semnificaţiile romanului depăşesc însă cu multlimitele temporale, spaţiale, social-politice,construind imaginea omului al cărui destin esteîmpins până la maximum, evoluează pe muchie,în poziţia în care este posibilă orice răsturnare.Moralitatea, pentru Paul Goma, este o dimensiuneînscrisă în structura umană, ea este cea care menţineechilibrul în condiţiile fluctuante ale existenţeicotidiene. Această moralitate se alimentează dinmateria vie a stihiei populare.Imperativul moralităţii structurează naraţiuneaTatălui, a cărui voce este învestită cu sarcina de „aface lumină” în culoarele istoriei şi ale politiciloradministrative. Acest imperativ nu permite a idealizaistoria, a o mitologiza chiar şi atunci când e vorbade figura sacră a lui Ştefan cel Mare. Trăgându-şicăciula brumărie pe o ureche şi mijindu-şi ţărăneşteochiul, Tatăl aduce istoria în prezent, în planulorizontal al existenţei autentice, şi-o face familiară,o transformă în subiect de discuţie la şezători: „S-anchinat,s-a-nchinat, că aşa era moda pe-atunci – s-aprefăcut că se-nchină şi polonezilor, şi turcilor şiungurilor – dar i-a bătut el pe toţi? Drept: pe rând,pe câte unul, cu ajutorul celorlalţi... Da, bre, hătu-iceara ei de is-to-rie! Dacă aşa ne-a fost nouă datul...Să ne dăm cu ghinişorul, să ne mai închinăm – casă nu pierim striviţi, înghiţiţi de scumpii noştrivecini...”. Profanarea istoriei se produce dupăpoetica carnavalului, ale cărui forme de disimulaţieinstituie jocul semnificaţiilor ambivalente. ReplicileTatălui reprezintă expresia ludicului popular curolul de a tempera şi a preveni posteritatea asupraprecarităţii şi caducităţii demersurilor de sacralizarea evenimentelor istorice.Romanul denotă un stil hibrid, din el străbat lasuprafaţă vocile îndepărtate ale naratorilor anonimide speţă folclorică, ale cronicarilor moldovenisau ale povestitorului de la Humuleşti. Oglindireareciprocă a acestor limbaje, care comportă cu sinepropriile intonaţii, expresivităţi, structuri socialideologice,poziţii axiologice sau sensuri contextuale,generează surprinzătoare efecte stilistice. Autorulstilizează diferite forme ale naraţiunii orale lagraniţă cu formele de vorbire nonliterară: reflecţiiştiinţifice, declamaţii retorice, varii informaţiietc. Astfel, formulele specifice povestitoruluipopular („carevasăzică”) stau lesne în vecinătateaexcursiunilor de natură livrească: „Desigur, pictura,literatura – mai cu seamă poezia – au zugrăvit,cântat, consacrat alt punct-de-plecare; de-privire:fereastra”. Aspiraţia autorului în vederea creării uneipolifonii muzicale se conjugă cu dorinţa orchestrăriiunei plurivocităţi autentice a discursului.Modelul acestei hibridizări trebuie căutat, înprimul rând, în genurile dramatice ale folcloruluiromân, în structurile imaginarului popular, careleagă poetic ideologiile din toate timpurile şisferele: „Mănenii aveau colindele lor, «păgâne» şiamestecate, doar câte un vers, cel mult o strofă sevâra să amintească despre Iisus, că s-a născut, apoinr. 4(19), decembrie 2010 - 155

Akademosnumaidecât se întorceau la cerbi şi brazi, la nunţicu stele, iar de colindat, colindau cum se colindă:în cete, umblând din gospodărie în gospodărie,după prietenie şi neprietenie – şi chiar duşmănie...”.Scriitorul preia de la aceste genuri modul destructurare a timpului şi a spaţiului în funcţie defenomenele naturale şi evenimentele colective. Seinstituie astfel un dialog cu modelele ce fac parte dinacelaşi grup genetic, printre care cel al lui Creangăse profilează cu o deosebită pregnanţă: „Aveam degând să povestesc – din calidor – culesul viilor; şidupă aceea să povestesc bine-bine tescuitul; şi dupăaceea să povestesc tulburelul; şi după aceea culesulpăp’şoiului şi, după ce dă omătul, să povestescşezătorile ...; şi să povestesc iarna-pe-uliţă; şi sarape-deal;şi întreg Creangă” (subl. n.). Fragmentulpoate fi interpretat ca un manifest, o confesiune decredinţă a acestui prozator care îşi etalează structurilenarative modelatoare ce determină caracterul proteic,eterogen, social, dialogic al romanului. În cele dinurmă, autorul ajunge fenomenologic la arhetipulcare îi modelează ex profundis morfologia narativă– modelul Creangă – la rândul lui polimorfic şiinepuizabil.Enunţurile romanului glisează în regimuri socialeeterogene, retorica lor etalând varii sfere de utilizare:de la limbajul ştiinţific, cronicăresc la cel familiar,uneori chiar licenţios. Dincolo de a le accepta saunu, menţionăm faptul că expresiile grosiere fac partedin inventarul lingvistic (neoficial) al sărbătorilorpopulare şi că sunt elemente structurale ale poeticiicarnavalului. Ele reprezintă conştiinţa neoficialăeliberată de ierarhiile şi restricţiile autoritare şiexprimă, în economia artisticului lui Paul Goma,dorinţa de a crea o lume polifonică, plurivocă, caresă spună adevărul neoficial în toate modurile.Conştiinţa „subversivă”, „disidentă” şi„carnavalescă” caracterizează spiritul secoluluial XX-lea. Paul Goma ne-a demonstrat încă odatăcă literatura este o sursă virtuală de libertate, omodalitate de demolare a constrângerilor şi alimitărilor de tot felul.Bibliografie1. Dinu Mihail, Paul Goma sau Predica înpustiu. Chişinău: Magna-Princeps, 2010, p. 50. 80p.2. Adrian Dinu Rachieru, Paul Goma şi„Barbaria interpretării”. În revista „Metaliteratură”,Anul VIII, nr. 3-4, 2008, p. 18-23.3. Ion Simuţ. Reabilitarea fi cţiunii. Bucureşti:Institutul Cultural Român, 2004, p. 192. 463 p.4. Constantin Noica. Cuvânt împreună desprerostirea românească. Bucureşti: Humanitas, 1996,p. 348. 397 p.5. Alex Ştefănescu. La o nouă lectură: PaulGoma. În: „România literară”. Bucureşti, 2002,nr. 19-21, p. 9-10.Pavel Şillingovski. Peizaj cu troiţă. 1910. Ulei pe pânză156 - nr. 4(19), decembrie 2010

Program de statŢARA MOLDOVEIÎN TIMPUL DOMNIEILUI CONSTANTINCANTEMIR.DOCUMENTE INTERNE(1685-1693)Dr. Valentin CONSTANTINOVTHE COUNTRY OF MOLDOVA DURINGTHE TIMES OF CONSTANTIN CANTEMIR.DOCUMENTS (1685-1693)As a result of this project there were revealedmany unknown materials up nowadays. It is containedrich material about the cultural, social and politicalhistory of the the Country of Moldova. There is muchinformation regading the history of the settlements ofthe Republic of Moldova. More over, it was outlined anew direction of investigation to discover new sourcesregarding the history of the Country of Moldova inthe XVII century.Proiectul Ţara Moldovei în timpul domniei luiConstantin Cantemir. Documente interne (1685-1693), din cadrul programului de stat „DinastiaCantemireştilor – polifonismul preocupărilorştiinţifico-artistice”, îşi propune scoaterea la ivealăa materialelor arhivistice necunoscute, păstrate îndepozitele arhivistice în special din România, darşi din Republica Moldova, Federaţia Rusă, Ucrainasau Polonia, privitoare la aspectele vieţii sociale,culturale şi materiale din Ţara Moldovei din a douajumătate a sec. al XVII-lea şi în special din timpuldomniei lui Constantin Cantemir.Publicarea unor documente inedite privitoarela domnia lui Constantin Cantemir, ordonarea,sistematizarea altor documente împrăştiate în maimulte colecţii sau ediţii dispersate de documente şieditarea unor volume de documente privitoare la ŢaraMoldovei din perioada amintită va avea un impactdeosebit asupra investigaţiilor în domeniu, facilitândşi punând la dispoziţia cercetătorilor izvoare extremde importante privind dinastia Cantemireştilor şiepoca lor. Cu un corpus de documente despre istoriaŢării Moldovei din timpul domniei lui ConstantinCantemir va fi posibilă cunoaşterea epocii amintitedin toate punctele de vedere, ceea ce va favorizautilizarea noilor informaţii în cursuri, conferinţe,emisiuni televizate, radio ş.a.Până în prezent nu au fost editate într-ocolecţie specială documentele din timpul domnieiCantemireştilor. Majoritatea acestora au fostpublicate dispersat în mai multe volume, colecţiidocumentare sau ediţii singulare de documente,ceea ce cauzează diferite dificultăţi în folosireamaterialului respectiv. În plus, există un materialdocumentar numeros şi inedit. Din păcate, dinperioada domniei lui Constantin Cantemir a fostpublicată doar o infimă parte a documentelor careau ajuns până la noi. La o estimare aproximativă s-aconstatat că cea mai mare parte a documentelor dinperioada 1685-1693 rămân inedite. Fără punerea lorîn valoare nu putem cunoaşte numeroase aspecteale vieţii politice, sociale, culturale şi economiceale Ţării Moldovei de la sfârşitul secolului al XVIIleaşi începutul secolului al XVIII-lea în general,dar şi realităţile politice, sociale şi economice aleŢării Moldovei din timpul domniei lui ConstantinCantemir şi a mediului în care s-a format viitorulmare cărturar Dimitrie Cantemir.Proiectul prezentat îşi propune publicarea unuivolum de documente menite să contribuie la o maibună cunoaştere a societăţii moldoveneşti de lacumpăna secolelor XVII-XVIII. Din investigaţiilepreliminare s-a constatat existenţa unui numărimpresionant de documente inedite. Scoaterea laiveală a acestor fonduri documentare va îmbogăţisubstanţial cunoştinţele noastre despre viaţa socială,genealogie, stăpânii de moşii, circuitul moşiilor,istoria localităţilor, istoria relaţiilor agrare, ainstituţiilor medievale, a exercitării puterii în statulmedieval Ţara Moldovei şi încă a multor altordomenii ale vieţii sociale, culturale şi materiale dinspaţiul Ţării Moldovei, care este puţin cunoscutmediilor ştiinţifice de la noi, mai ales pentru perioadasfârşitului secolului al XVII-lea – începutul celuide-al XVIII-lea.Din secolul al XIX-lea şi până în prezent, înistoriografia românească s-a publicat o serie dedocumente privitoare la trecutul istoric al ŢăriiMoldovei. Aceste ediţii au cuprins anii 1685-1693,adică perioada domniei lui Constantin Cantemir.Pentru a avea întregul tablou la dispoziţie, a fostnecesară inventarierea mai multor colecţii dedocumente editate care ar putea să conţină documenteinterne din timpul domniei lui Constantin Cantemir,multe dintre documente păstrându-se doar în ediţiilevechi, originalele fiind între timp pierdute.După cum se poate constata, în istoriografiaromânească există nişte teme preferenţiale sprecare şi-au îndreptat atenţia studiile istorice alecelor mai importanţi specialişti în domeniu.De acest privilegiu s-a bucurat şi marele nostrusavant Dimitrie Cantemir 1 . Totodată, a rămas1Vezi în acest sens ultima contribuţie bibliografică, Neamulnr. 4(19), decembrie 2010 - 157

Akademosoarecum neglijată perioada de domnie a tatălui său,Constantin Cantemir 2 , fără de care însă nu putemcunoaşte intervalul de timp care cuprinde naştereaşi formarea remarcabilului nostru clasic 3 .Pe parcursul proiectului s-a lucrat la realizarearepertoriului documentar al actelor publicate dintimpul domniei lui Constantin Cantemir. Au fostinventariate documentele privitoare la domnialui Constantin Cantemir din colecţiile GheorgheGhibănescu, Theodor Codrescu, L. Boga şi altele.O atenţie specială s-a acordat şi colecţiilor dedocumente publicate în ultima vreme în diferiteperiodice: „Anuarul Institutului de Istorie şiArheologie „A.D.Xenopol” din Iaşi, „RevistaArhivelor”, „Analele ştiinţifice ale Univerităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi ş.a.După cum s-a constatat, cea mai mare partea documentelor din perioada anilor 1685-1693 arămas inedită, iar principalele fonduri arhivisticeunde se păstrează documentele din timpul domnieilui Constantin Cantemir se află la Iaşi şi Bucureşti.Pornind de la această realitate, atenţieprimordială s-a acordat depistării documentelororiginale, a copiilor şi rezumatelor păstrate înspecial în arhivele din România. Inventariereadocumentelor a demarat la începutul anului 2009,în deplasările de scurtă durată (finanţarea căroras-a făcut doar la jumătatea lunii decembrie 2009,când arhivele din Iaşi şi Bucureşti erau deja închise)la Iaşi şi Bucureşti. În urma acestor cercetări la faţalocului s-a reuşit inventarierea şi fotocopierea unuinumăr important de documente.Arhivele Statului IaşiÎn perioada anului 2009, la Arhivele StatuluiIaşi au fost identificate 132 de documente: originale,copii şi menţiuni pentru anii 1685 şi 1686. Acesteaau fost fişate, inventariate, fotocopiate şi acum seaflă în derulare prelucrarea lor arheografică. Peparcursul anului 2010 au mai fost efectuate nişteinvestigaţii depistându-se alte documente pentruperioada 1687-1688.Cantemireştilor. Bibliografi e, coordonator acad. Andrei Eşanu,Chişinău, Editura Pontos, 2010.2Prima şi ultima monografie privitoare la personalitatea luiConstantin Cantemir aparţine chiar lui Dimitrie Cantemir, VitaConstantini Cantemyrii, cognomento Senis, Moldaviae Principis,în latină şi traducerea românească de N. Iorga, vol.I-II, Bucureşti,1924. Alte studii şi articole despre Constantin Cantemirvezi în Neamul Cantemireştilor ...¸ p.16-183Despre adevărata personalitate a lui Constantin Cantemir vezitemeinicul articol semnat de Constantin Rezachevici, ConstantinCantemir (1627-1693). O viaţă neobişnuită – de la Siliştenila scaunul Moldovei, în „Dinastia Cantemireştilor. SecoleleXVII-XVIII”, coordonator şi redactor ştiinţific, acad. AndreiEşanu, Chişinău, Ed. „Ştiinţa”, 2008, p.47-92.Arhivele Statului BucureştiLa Arhivele Statului Bucureşti au fost depistateşi fişate un număr de 260 de documente. A fost făcutăcomanda pentru realizarea copiilor de pe aceste acteşi în scurt timp urmează să intrăm în posesia lor.Etapele investigaţiilor arheografice constauîn descifrarea, colaţionarea şi redactarea acteloristorice. Materialul prelucrat până în prezent sauconţine informaţii extrem de preţioase inedite, saucompletează informaţiile deja cunoscute cu privire laviaţa socială, genealogie, stăpânii de moşii, circuitulmoşiilor, istoria localităţilor – un domeniu care sebucură de un interes sporit în Republica Moldova –istoria relaţiilor agrare, a instituţiior medievale şi aevoluţiei lor, a exercitării puterii în statul medievalŢara Moldovei şi încă a multor altor domenii ale vieţiisociale, culturale şi materiale din spaţiul mai cu seamărăsăritean al Ţării Moldovei, care este puţin cunoscutmediilor ştiinţifice de la noi şi din străinătate.Materialele descoperite sunt deosebit deinteresante pentru cunoaşterea realităţilor istoricedin acea perioadă. Din ele, se întrezăreşte o lumeîn plin proces de transformare şi modernizare,rezultă un dinamism nemaiîntâlnit până atunci. Esteperioada fărâmiţării moşiilor, când apar numeroşistăpâni de pământ. Totodată, în acest răstimp nuîncetează procesul de acumulări masive de pământ,proces expus în istoriografie şi demonstrat inclusivprin aceste acte. Este şi cazul cumpărării pe bucăţimici ale moşiilor de către Iordache postelnicul(actele din 10 aprilie 1686, 27 aprilie 1686, 16 mai1686 ş.a.), Frangole vameş (actele din 12 aprilie1686, 24 aprilie 1686, 23 ianuarie 1691 ş.a.).În acte apar martori o serie de mari boieri, ceea cecontribuie la cunoaşterea mai bună a elitelor politicedin acea perioadă şi a activităţii lor (actul din 29 mai1686). Documentele prezintă şi probleme legate dediferite compartimente ale dreptului civil, precumcel de moştenire – diată (10 martie 1686 şi 3 iulie1687). Istoria dreptului se completează cu principiiale dreptului penal, cum ar fi cel al furturilor şi almodului de pedepsire a lor (cazul furtului orzuluidin 9 mai 1687).În acte figurează diferiţi funcţionari aiadministraţiei: vornici (10 aprilie 1686), hotnogii (6martie 1686, 30 martie 1686, 8 iunie 1688), armaşi(30 martie 1686), preoţi şi alţi slujitori ai bisericii(30 martie 1686, 16 mai 1686).Documentele vremii developează un fenomencultural care merită toată atenţia noastră. Este vorbade numărul cunoscătorilor de carte pentru aceastăperioadă. Astfel, se constată o creştere substanţialăa acestora, dar şi o lărgire considerabilă a bazeisociale a persoanelor cărturare. Dacă în primele158 - nr. 4(19), decembrie 2010

Program de statsecole de existenţă a statului moldovenesc numărullor era destul de restrâns, situaţia se schimbă însecolele următoare. Acest lucru se poate constata şiîn materialele prezentate unde apar persoane caresemnează ele însele (24 februarie 1686, 6 martie1686, 30 martie 1686 ş.a.).După cum a fost semnalat anterior, Domnul ŢăriiMoldovei în anii 1685-1693, Constantin Cantemir,tatăl unuia dintre cei mai mari intelectuali pe care i-aavut neamul nostru, Dimitrie Cantemir, nu ştia carte.El a învăţat doar să semneze actele. În investigaţiileefectuate asupra documentelor interne, emise decancelaria domnească, am surprins procesul prin careDomnul ţării a învăţat să semneze. Iniţial cineva îiplasa nişte puncte pe act, iar Domnul semna urmândaceste puncte. Astfel, pe actul din 11 iulie 1685 sevăd cu ochiul liber punctele de-a lungul cărora şi-apus Domnul semnătura.Materialul prezentat este unul foarte captiventpentru cei interesaţi de genealogie. Astfel, apardocumente care oferă un segment important pentrustudiile genealogice. Cu atât mai mult cu cât uneleacte lărgesc sfera investigaţiilor asupra mai multorgeneraţii – preaprestrănepot (cum e cazul actuluidin 12 noiembrie 1686).Există acte care prezintă spectrul etnic înMoldova de la sfârşitul secolului al XVII-lea şiînceputul celui de-al XVIII-lea. Astfel, figureazăpersoane care semnează greceşte, lucru sugestivpentru schimburile culturale dintre cele două etniiîn Ţara Moldovei (5 decembrie 1685, 24 februarie1686, 29 mai 1686).Viaţa socială, genealogia, stăpânii de moşii,circuitul moşiilor, istoria localităţilor, istoria relaţiiloragrare, a instituţiilor medievale, a exercităriiputerii în statul medieval Ţara Moldovei etc., aspecteprea puţin cunoscute mediilor ştiinţifice de la noi,mai ales din perioada sfârşitului secolului al XVIIlea– începutul celui de-al XVIII-lea, sunt prezenteîn aceste materiale. Numeroasele documente scoasela iveală vor contribui la realizarea mai multorobiective.De asemenea, din timpul domniei lui ConstantinCantemir datează un frumos document intern, datpentru negustorii din Iaşi, prin care Domnul ŢăriiMoldovei, la 4 mai 1686, îi scuteşte pe aceştia deunele dări şi angării. De menţionat că acest act s-aaflat mai multă vreme în atenţia istoricilor 4 , iar4Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol.II (1661-1690), editate de Ioan Caproşu, Iaşi, Editura „Dosoftei”, 2000,p.553-554, nr.630 - ediţiile actului.specificul lui constă în icoana Sfântului Nicolaeimprimată pe verso-ul documentului 5 .Interesante sunt actele despre deplasărilepopulaţiei, venirea şi stabilirea persoanelor înMoldova, dar şi plecarea în alte ţări a moldovenilor.Aştfel, în actele vremii apare menţiunea desprefuga unui oarecare Chiriac în „Ţara Căzăcească”,iar averile îi sunt luate în contul datoriilor care aurămas în urma lui (cum ar rezulta din documenteledin 15 martie 1688, 15 mai 1688 ş.a).În general, informaţiile cuprinse în acestedocumente reflectă situaţia în care se afla societateaŢării Moldovei în perioada domniei lui ConstantinCantemir, precum şi evenimentele care se produceauatunci. Informaţiile respective se referă mai puţin lalupte, războaie şi confruntări diplomatice. Este vorbade nişte probleme care, deşi au interesat mai puţinpe istoricii care s-au ocupat de această perioadă, sunttot atât de importante ca şi celelalte ştiri. Ele scot înevidenţă starea generală a societăţii moldoveneştila sfârşitul secolului al XVII-lea într-o perioadă deconfruntări teribile pentru obţinerea întâietăţii peterenul ţării de la est de Carpaţi. Această situaţieeste cuprinsă în mod evident şi în lista documenteloremise de diferitele cancelarii, domnească sau locale,precum şi de persoane particulare. După cum estecunoscut, anume la începutul domniei lui ConstantinCantemir, regele Poloniei Jan Sobiecki a promovato politică activă faţă de Ţara Moldovei, ocupândpartea de nord. Actele de epocă reflectă cât se poatede clar această situaţie. Astfel, aproape că lipsescactele pentru localităţile din Ţara de Sus, majoritateaactelor referindu-se la aşezările din zona centrală şide sud a Ţării Moldovei.Aşadar, importanţa acestui proiect este evidentă.Deşi finalizează în 2010, programul de stat „DinastiaCantemireştilor – polifonismul preocupărilorştiinţifico-artistice” anunţă o oportunitate. Estenecesară continuarea investigaţiilor pentru a publicaun corpus de câteva volume de documente care săcuprindă toate documentele din timpul domnieilui Constantin Cantemir (1685-1693). Numai aşaputem cunoaşte în profunzime o perioadă atât deimportantă din istoria Ţării Moldovei.5Acest fenomen iconografic deosebit a stat la baza unui studiuspecial: Petronel Zahariuc, O icoană pe pergament din veaculal XVII-lea, în „Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”– Iaşi, tom.XXXV (1998), p.159-168; Ibidem, în PetronelZahariuc, De la Iaşi la Muntele Athos. Studii şi documente deistorie a Bisericii, Iaşi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, p.65-73.nr. 4(19), decembrie 2010 - 159

PAVEL ŞILLINGOVSKI –BASARABEANULDIN INIMA RUSIEIDr. hab. Tudor STAVILĂAkademosPAVEL SHILLINGOVSKY, THEBESSARABEAN FROM THE HEART OFRUSSIAPavel Shillingovsky was born in Chisinau,Bassarabia (February 16nd, 1881); he died inLeningrad (April 5th, 1942), painter. Shilingovskistudied at the School of Fine Arts of Odessa (1896-1900) and at the Imperial Academy of Fine Artsfrom Saint Petersburg (1900-1914). He was animportant figure of the Russian „Mir iscusstva”,always expressing an increased interest and talentin pictures. In 1947, following the last will of PavelShillingovsky, professor of the Academy of Fine Artsfrom Saint Petersburg, a large collection of graphicworks of European and Russian masters of the 17th-19th centuries, as well as his own works, have beendonated to Chisinau.Printre pictorii basarabeni din perioadainterbelică un nume de referinţă a fost cel al luiPavel Şillingovski. Figură remarcabilă, a ilustratprin creaţiile sale cele mai valoroase tradiţii aleartei europene, chiar şi în perioada când acestetendinţe nu mai erau tolerate. La un secol de laAutoportret cu soţia 1914. Sanguină pe hârtieAutoportretnaşterea artistului, se cunoaşte foarte puţin despreviaţa lui, chit că s-a scris suficient despre operelesale în perioada sovietică. El este, totuşi, dat uităriiîn Rusia de astăzi.S-a născut la Chişinău pe 16 februarie 1881 şi astudiat pictura la Şcoala de Arte Plastice din Odesaîn atelierele lui K.Konstandi şi G.Ladâjenski (1895-1900). În 1901 este admis la Academia Imperialăde Arte din Petersburg, în atelierul profesoruluiD.Karadovskii. Lucrarea de diplomă „Basarabia.Ghicitul” o susţine în 1911, primind calificarea depictor. Studiază mai apoi la Facultatea de graficăa aceleiaşi instituţii în atelierul gravorului V.Mate(1914). Vizitează de mai multe ori Basarabia,participând (1906) la una dintre expoziţiile SocietăţiiAmatorilor de Arte Frumoase cu tabloul „Nocturnă”menţionat ca model de măiestrie picturală.Între anii 1921-1929 şi 1935-1937 a condusatelierul de grafică la Academia de Arte dinLeningrad. Profesor, academician al Academiei deArte din Uniunea Sovietică. În biserica MănăstiriiHârjăuca s-a păstrat pictura bolţii naosului realizatăde pictor în anul 1907, iar la Noul Neamţ dinChiţcani în perioada sovietică se aflau două tablouricu subiecte religioase pictate de Pavel Şillingovskiîn 1901 şi 1903.Uitarea meritelor şi operei lui Pavel Şillingovskiîn Rusia independentă este oarecum explicabilă. Nuprea a fost agreat în perioada sovietică, deoarece aparticipat la expoziţii, care nu aveau nimic comun160 - nr. 4(19), decembrie 2010

Arte plasticecu „realismul socialist”. O altă cauză ar fi lipsaoperelor maestrului în Rusia. Acestea au fost donateChişinăului de testamentarii pictorului imediat dupăterminarea războiului, în 1947.Încă la apariţia primelor sale lucrări în pictură seremarcă ataşamentul lui Pavel Şillingovski pentruvalorile estetice ale Asociaţiei „Mir iskusstva”şi ale unor curente occidentale. După absolvireaAcademiei de Arte în 1911, pictorul rămâne sălucreze la Petersburg. Mereu însă, până-n 1918,revine în Basarabia unde realizează numeroasecicluri de studii, scene de gen şi peisaje grafice.Majoritatea tablourilor pictorului nu sunt datate.Dar având în vedere faptul că în multe cazuri la bazagravurilor (1910-1916) erau lucrările picturale, sepoate lesne restitui evoluţia creaţiei sale.Unul dintre studiile, create în timpul viziteipe meleagul natal, poartă denumirea „DealurileBasarabiei” (anii 1910). Ca şi multe altele dinciclul respectiv, tabloul a fost realizat ca materialsuplimentar pentru lucrarea de diplomă. Dealulondulat, intersectat de drumuri şi acoperit cuvegetaţie rară, este reprodus amănunţit cu toatecăsuţele înconjurate de copacii verzui-ocru de lamarginea satului.Din seria studiilor din natură fac parte şi lucrărileexecutate într-o manieră impresionistă, “a la prima”.Acestea sunt „Cusătoreasa”, cu un colorit sonor şi unjoc contrastant de lumină şi umbră; „Mulsul oilor”,având o gamă coloristică mai intensă şi dinamică;numeroasele peisaje – „Povârniş. Basarabia”,„Drum”, „Seara pe Nistru” (toate datând cu anii1910) etc., în care paleta coloristică a maestrului,vibrând, creează impresia arşiţei într-o zi de varăsau a răcorii de seară.Şi totuşi, tablourile finisate ale lui PavelŞillingovski sunt mai numeroase decât lucrărilerealizate la nivel de studiu. Anume cele dintâidezvăluie viziunea panoramică şi monumentală apictorului, selecţia riguroasă a detaliilor, integritateastructurală a motivului. În aşa manieră suntexecutate pânzele consacrate Nistrului („Nistru.Peisaj cu maluri”, „Pe Nistru”) sau reliefuluipitoresc al meleagului („Livezi. Basarabia”, „Peisajcu crucifix”) ş.a.Deja în primele sale studii basarabene seurmăreşte atracţia pictorului pentru un coloritneobişnuit, direct legat nu doar de redarea uneidispoziţii reale a naturii, ci şi de lumea senzaţiilorşi emoţiilor, în care tensiunea emotivă atinge cotade vârf a expresivităţii. Asemenea calităţi denotăîn primul rând lucrarea de diplomă a maestrului –“Basarabia. Ghicitul” (1911). Exoticul motivuluieste complimentat de o compoziţie şi un coloritcizelate până la desăvârşire. Pământul alb de luminaşi arşiţa soarelui ne deplasează imaginar în pustiuriîndepărtate. Figurile seminude ale ţăranilor şi aţigăncii, aflându-se în umbră, par a fi transparenteîn lumina solară. Umbra de un albăstriu deschiscu nuanţe cafenii, abia vizibilă, accentuează şimai mult această impresie. Dinamismul gesturilor,privirilor sugerează un dialog intens dintrepersonaje. Iar deasupra tuturor pluteşte doar arşiţaşi liniştea, subliniind atmosfera de ritual şi magie.Basarabia. Furtună. 1913. Acvaforte pe hârtienr. 4(19), decembrie 2010 - 161

AkademosBasarabia. Oi. 1912. Acvaforte pe hârtieDimensiunile considerabile ale pânzei, mişcareacompoziţională a căreia se desfăşoară pe diagonală,accentuează monumentalismul proporţiilor.Anumite calităţi similare sunt prezente în „Peisajcu crucifix”, cu caracter meditativ şi melancolic, în„Livezi. Basarabia”, în care lumina soarelui şi joculclarobscurului creează impresia arşiţei unei zile devară.Alte stări redau tablourile “Nistru. Peisajcu maluri” şi “Pe Nistru”. Liniştea potolitoare apeisajului, liniile ondulate ale dealurilor ce se ridicădeasupra râului şi drumurilor, emană un farmecdeosebit. Aceasta şi datorită coloritului armonios,liric, în nuanţe ocru-verzui, cu sclipiri de oranj alepământului şi albăstriului deschis al apei Nistrului.Profunzimea emoţiilor şi trăirilor în subiecteleselectate, coloritul impresionist ce incită dispoziţiaCurte ţărănească. [?] Creion pe hârtiemajoră a pânzelor scoate în vileag preferinţelelui Pavel Şillingovski pentru calităţile estetice şidimensiunile spirituale ale picturii contemporane.Aceste trăsături esenţiale se referă în egalămăsură atât la pictura, cât şi la grafica maestrului.Pasiunea pictorului pentru tehnica litografică şicea a acvafortei coincide în timp cu apariţia celormai numeroase tablouri dedicate Basarabiei. În1912-1914 Pavel Şillingovski studiază în atelierulcunoscutului gravor rus V.Mate. Peisaje, portrete,rareori scene de gen sunt subiectele la care apeleazăplasticianul în această perioadă.Motivele peisajelor grafice repetă subiecteledin pictură. Caracteristic pentru foile graficeeste perseverenţa autorului de a crea dispoziţiaambianţei. Ca şi în tablouri, dominanta principalăeste măreţia naturii, aflată în diverse ipostaze162 - nr. 4(19), decembrie 2010Basarabia. Ghicitul. 1911. Ulei pe pânză

Arte plasticeÎn memoria lui Albrecht Dürer. 1928.Xilogravură pe hârtie(linişte, stihie), adiind a balade vechi, accentuândmomentele panoramice şi epice ale acţiunii. Cu rareexcepţii, figurile oamenilor se întâlnesc episodicîn peisajele lui Pavel Şillingovski: ele sunt abiavizibile, dizolvându-se în spaţii imense, dar prezenţalor înviorează motivele.Printre primele lucrări grafice ale cicluluibasarabean se numără stampa “Basarabia.Oi” (aniiMănăstiri din Bulgaria. 1913. Acvafortepe hârtieSmuţtitlu din poemul Odiseea de Homer. 1935.Xilogravură pe hârtie1910). Aceasta reprezintă un model excepţionalde compoziţie, figurile oamenilor şi înfăţişărileanimalelor fiind amplasate în prim-planul lucrării –procedeu aplicat pentru prima oară de către pictorîn lucrarea sa de diplomă. Prin intermediul unorhaşurări scurte şi o prelucrare mai amănunţită aformei, Pavel Şillingovski subliniază contrastulspaţial dintre planuri, asigurând perspectiva aerianăa peisajului. Foaia menţionată este una dintreprimele create în tehnica acvafortei, de unde şiconcluzia că autorul posedă procedee specificeacestui domeniu. Deocamdată volumul şi forma seformează cu ajutorul haşurei şi petei tonale, spaţiulse redă încă amorf, prin intermediul contrastelor deproporţii.Printre lucrările ciclului basarabean cea maireuşită este considerată „Basarabia. Furtună” – odovadă strălucită a măiestriei autorului. Multitudineacompoziţională a spaţiului, direcţia diversă ahaşurei şi intersectarea ei, contopirea formelor şia volumelor cu spaţiul creează impresia dinamiciivântului şi a rafalelor biciuitoare de ploaie. Figurileoamenilor, grăbiţi spre casă, formal reprezintăprocedeul compoziţional utilizat să accentuezeputerea stihiei.Ca măiestrie, nu este mai puţin valoroasă foaiagrafică „Basarabia. Râpa”. Dealurile cu copaciirari, printre care şerpuiesc povârnişuri, cerul noros,întunecat, ce atârnă deasupra pământului – totuleste pătruns de o aşteptare tensionată.nr. 4(19), decembrie 2010 - 163

AkademosDumnezeu Tatăl îşi aşteaptă Fiul. 1907. Ulei, temperaApropiate ca structură ciclului de acvaforte suntşi crochiurile pictorului – „Nistru”, „Basarabia.Peisaj cu dealuri”, „Basarabia. Dealuri pe mal”,„Basarabia. Valea Nistrului” (toate datând cu anii1910) etc., prin selectarea riguroasă a elementelorpeisajului, viziunea epică şi panoramică, contrastelecomparative.Ciclul basarabean se încheie cu anul 1916.În această perioadă, Pavel Şillingovski creeazăprimul său „Autoportret” în acvaforte, în care seobservă maturitatea măiestriei sale de grafician.Varietatea şi densitatea haşurei, lipsa aproapedeplină a desenului linear, simţul spaţiuluişi al psihologismului chipului contureazăparticularităţile acestei opere. În concordanţăse află şi desenul „Călugăr. Saharna”, în caresuccedarea haşurei, a petei şi linieiimprimă chipului o expresivitatedeosebită.O situaţie specifică în ciclulbasarabean îl ocupă stampa„Basarabia. Poduri”. În varianta ce s-apăstrat a crochiului pentru acvafortese urmăreşte compoziţia integră careîn continuare, aproape fără modificări,este transferată pe foaia de bază, fiinddoar mărită în dimensiuni.După 1916, Pavel Şillingovskilucrează tot mai puţin în tehnicaacvafortei. Se va adresa din noumotivelor basarabene numai în anii’30 şi doar în pictură, continuândelaborarea subiectelor după memorie.Unul dintre ultimele tablouriconsacrate Basarabiei, emblematicpentru creaţia sa, se numeşte „Latreierat. Basarabia”. Pictată după memorie în anul1922, este o pânză epică, metaforică consacratăBasarabiei. Autorul a populat, aidoma „micilorolandezi”, peisajul panoramic şi fantastic al tablouluicu dealuri dominate de armonia şi frumuseţea naturii,doinele şi baladele plaiului, cu figuri miniaturale.Decedat la 5 aprilie 1942, în Leningradul asediat,Pavel Şillingovski a însemnat foarte mult pentruarta basarabeană. A fost printre puţinii filantropicare a donat colecţia sa Chişinăului. Constituită dincirca 200 de gravuri ale vechilor maeştri europeni şiruşi din secolele XVII-XVIII şi cuprinzând integraloperele personale de pictură şi grafică, aceste colecţiireprezintă cele mai importante fonduri de artămodernă ale actualului Muzeu Naţional de Artă.164 - nr. 4(19), decembrie 2010Basarabia. Nistrul. 1910. Ulei pe pânză lipită pe carton

PRIMA FEMEIEACADEMICIAN DINREPUBLICA MOLDOVADr. Mihai COŞCODAN,Universitatea de Stat din MoldovaIn memoriamTatiana Constantinov s-a născut la Sucleia,raionul Slobozia, la 24 iunie 1939. Copilăria şitinereţea le-a petrecut în casa părintească a lui Ştefanşi Agafia Constantinov, într-o familie de ţărani puţinştiutori de carte, însă aprigi la muncă, chibzuiţi latoate, buni gospodari. Aceste calităţi, pe parcursulvieţii destul de anevoioase, părinţii zi de zi le-aueducat şi copiilor lor. Tatiana, fiind mezina familiei,zilnic era supravegheată, mai cu seamă de mama, sănu absenteze orele de studiu. Cu atât mai mult cu câtlocuiau în vecinătate cu şcoala.Si-a început studiile la şcoala medie incompletădin satul natal. După absolvirea ei, şi-a continuatstudiile la şcoala nr.11 din Tiraspol – unica şcoalămedie de limbă română din această regiune care afuncţionat până în anul 1959. Pe timpurile acelea, înspecial în mediul rural, nu exista o altă profesie maistimată şi apreciată decât cea de învăţător. Astfel,calea spre Institutul Pedagogic de Stat din Tiraspoli-a fost prescrisă încă din copilărie.În acea perioadă, la facultatea de geografiela care a fost înmatriculată Tatiana Constantinovactivau profesori de o înaltă cultură profesională.Unii din ei aveau studii geografice obţinute lafacultăţile din România, alţii terminaseră facultăţilede geografie ale instituţiilor de învăţământ dinMoldova şi Odesa. Datorită acestor profesori,Tatiana Constantinov din primele zile de studii adevenit absolut devotată specialităţii alese.Pe parcursul studiilor la facultate, a fostpasionată de disciplinele fizico-geografice. Acesteaînsă în planurile de învăţământ reprezentau cursuriintegrate, care reflectau structura disciplinelorgeografice din învăţământul preuniversitar. Din acestmotiv, disciplinele de specializare, obligatorii pentrucontinuarea studiilor postuniversitare, trebuiaustudiate independent. Disciplinele de specializareMeteorologia şi Climatologia, în care a activat casavant Tatiana Constantinov, de asemenea lipseau înplanurile de învăţământ. Totuşi, datorită vocaţiei şiunei munci continue şi insistente, a reuşit să asimilezeaceste discipline şi să susţină cu succes examenelede admitere la doctorantură în unul din cele douăinstituţii de învăţământ superior specializate dinfosta URSS – Institutului Hidrometeorologic deStat din Odesa. După trei ani de muncă asiduă, în1972, la şedinţa Consiliului ştiinţific specializat alInstitutului Hidrometeorologic de Stat şi Universităţii25.06.1939–14.09.2010de Stat din Odesa, a susţinut cu brio teza de doctorîn geografie cu tema „Caracteristicile complexoprobabileale climei Moldovei şi utilizarea lor înscopuri practice”.După o muncă insistentă de 20 de ani în cadrulAŞM, în baza materialelor expediţionare şiinvestigaţiilor teoretice, în anul 1992, susţine tezade doctor habilitat în ştiinţe geografice la Consiliulştiinţific specializat de pe lângă Institutul deGeografie al Academiei de Ştiinţe din Rusia.Pe parcursul activităţii sale în calitate decercetător ştiinţific, şef de laborator şi directoral Institutului de Ecologie şi Geografie al AŞM apublicat 3 monografii şi peste 60 articole ştiinţifice,iar la 5 monografii a fost coautoare. De asemenea,a fost autoare a câtorva atlase şi a zeci de hărţigeografice. Din propria-i iniţiativă şi sub conducereaei nemijlocită, pentru prima dată în republică s-auimplementat sistemele informaţionale de elaborarea hărţilor geografice, au fost aplicate metodeleprobabilităţii la analiza datelor climaterice.Tatiana Constantinov, în calitate de directoral Institutului de Ecologie şi Geografie al AŞM,a reprezentat geografia din Republica Moldova lamai multe conferinţe internaţionale din Polonia,Bulgaria, Turcia, Grecia, Elveţia, România.Nu poate fi trecut cu vederea nici aportul ei înpregătirea cadrelor didactice şi ştiinţifice. Ani larând a colaborat cu profesorii şi studenţii facultăţiide geografie a institutului pe care l-a absolvit. Ţineacursuri obligatorii şi opţionale la specialităţileGeografie, Meteorologie şi Ecologie ale Universităţiide Stat din Moldova. Sub conducerea ei absolvenţiiau elaborat teze de licenţă şi de doctorat. Numaiîn ultimii ani au fost susţinute două teze de doctorhabilitat şi peste 10 teze de doctor în ştiinţegeografice.Pasiunea Tatianei Constantinov a fost ştiinţa. Dinpăcate, boala necruţătoare a răpus-o. Comunitateaştiinţifică din Moldova regretă dispariţia ei şiconsideră că opera sa ştiinţifică lucrează în favoareaprogresului general. Dumnezeu s-o odihnească.nr. 4(19), decembrie 2010 - 165

SUB STEAUAFRATELUI MAI MAREAcad. Gheorghe ŢÎBÎRNĂAkademosÎmi este nespus de greu să vorbesc despre fratelemeu, academicianul Constantin Ţîbîrnă, pentru că şiacum îi simt prezenţa în tot ce fac. Cu siguranţă că fratelemeu face parte din oamenii care pleacă în eternitate doarprin fizicul lor, sufletul însă rămâne să ne ajute şi să neîndrumeze pe noi, cei rămaşi.În familia părinţilor noştri au crescut 6 copii, cudiferenţe mari de vârstă: între fratele mai mare (Vasile)şi mine diferenţa era de 22 de ani, după care urma frateleConstantin cu 15 ani diferenţă. Când m-am născut, deci,Costică învăţa la liceul „Ion Creangă” din Bălţi. Ştiu doardin ce-mi povesteau părinţii, că a fost primul la învăţăturăşi în şcoala primară din sat, şi la liceu. A fost bursier, iarpe atunci bursă la liceu aveau doar cei mai buni dintrecei mai buni.Amintirile mele personale despre Costică încep cuanii lui de studenţie, când venea vara în vacanţă dinChişinău, de la Institutul de Medicină. Copilăria meaa trecut sub steaua fratelui Costică, de care era mândrătoată familia noastră, iar mama Maria în mod deosebit.Când am absolvit şcoala, nu s-a mai pus în discuţiece profesie să-mi aleg. Desigur că am vrut să urmez caleafratelui şi să devin chirurg, ca dânsul. Când am intrat lafacultate, el era deja doctor în medicină şi şeful catedreide chirurgie. Nu mi-a fost uşor deloc, pentru că situaţiamă obliga să fiu bun, să fiu eminent, pentru ca să nu-l facde ruşine pe Costică, care între timp ajunsese profesor.Fratele era foarte principial, exigent şi, în plus, mai aveaşi indicaţii de la mama să mă „ţină din strâns”.Am urmat apoi studiile la aspirantură, la CentrulOncologic din Moscova. De aici am amintiri foartefrumoase şi dragi despre întâlnirile mele cu Costică,care venea la Moscova la Congrese sau conferinţe.Ne plimbam, mă ducea la muzee şi, desigur, la vreunrestaurant să mă servească cu ceva gustos. Îi arătammanuscrisele mele, rezultatele experienţelor, primeamun sfat şi după asta mă simţeam mai sigur. Mă bucuram,când mă lăuda şi-mi spunea că nu l-am dezamăgit.Reîntors la baştină doctor în medicină, mi-amînceput activitatea la Institutul Oncologic din Moldovacondus pe atunci de Ghivi Honelidze, care, apropo, eraun bun prieten cu Costică. Devenind chirurg, relaţiile şicomunicarea mea cu fratele au căpătat un nou aspect.Discutam de la egal la egal, uneori operam împreună şifiecare oră petrecută cu dânsul mă făcea să mă îmbogăţescspiritual şi profesional.Îmi trezea admiraţie nu numai profesionalismul luide chirurg, ci şi alte calităţi, precum simţul umorului,bunătatea, omenia. Citea foarte mult, cunoştea bine istoriauniversală, viaţa oamenilor iluştri şi ştia să povesteascăfrumos aceste lucruri, captivându-ne pe toţi.A avut în viaţă şi momente dificile, pentru că astfel1.01.1929–7.10.2010de oameni întotdeauna trezesc invidia şi nemulţumireamediocrităţilor, dar nu ţin minte ca vreodată să exprimeinjurii la adresa lor sau să manifeste ură. A avut un singurcredo: să facă bine oamenilor, chiar dacă o vorbă dinpopor spune altfel. A dăruit oamenilor tot ce a avut maibun în el, fie că era vorba de pacienţi, de colegi, de rudesau familie.Cred că nu exagerez dacă spun, că este unul din puţiniimedici, care a trăit respectând „bucuria” jurământuluilui Hipocrate. Într-un interviu, el a spus: „Medicinaeste o artă. Ea are nevoie de oameni care iubesc omulşi îşi iubesc profesia. În medicină trebuie să lucrezi fărăpauză, în orice zi”. Şi a lucrat până în ultima clipă. Cuo zi înainte de a fi internat în spital, a fost în clinicăsă-şi viziteze pacienţii. A dat oamenilor lumină dinlumină până la ultima scânteie.O altă trăsătură, care mă încânta, a fost dragostea luide adevăr. Întotdeauna avea curajul să spună lucrurilor penume şi abia acum, de la înălţimea vârstei mele, îmi dauseama cât de greu i-a fost să-şi păstreze principialitateaşi verticalitatea.Mă socot un om fericit şi mulţumesc soartei, părinţilorşi lui Dumnezeu pentru că am avut parte în viaţă de unfrate, care mi-a fost şi frate, şi părinte, şi prieten.În familia mea fratele Costică întotdeauna a foststimat, iubit şi aşteptat. El a lăsat o urmă adâncă în sufletulcopiilor mei şi sunt sigur că ei îi vor purta amintirea pesteani.La unul din jubileele fratelui Costică, soţia Raisai-a dedicat o felicitare în versuri, din care am selectat ostrofă în încheierea acestor amintiri:Cu făclia luminoasăVii de-atunci în orice casăŞi din muc de lumânareAprinzi rug de vindecare.În făclia luminoasă,Cade ceara-nfierbântatăDe pe inima-ţi curatăLăsând urme pe PământStropi din sfântul jurământ,Pe icoana nepătatăCade ceara-nfierbântată.166 - nr. 4(19), decembrie 2010

CAVALER AL ŞTIINŢEIMOLDAVEDr. Svetlana PROCOPIn memoriamNumele lui Constantin Popovici – om de ştiinţă,academician, celebru critic literar, eminescolog,istoric literar, folclorist şi scriitor, este cunoscut nunumai colegilor şi discipolilor săi de la Chişinău, nunumai consătenilor, care au numit în cinstea lui ceamai frumoasă stradă din sat, nu numai locuitorilordin Cernăuţi, care au deschis la Centrul InternationalCultural şi Ştiinţific al diasporei ucrainene Muzeuldedicat vieţii şi creaţiei sale, dar şi celor din afaraRepublicii Moldova şi a Ucrainei.Constantin Popovici s-a manifestat într-un largdiapazon ştiinţific de investigaţie teoretică şi aplicatăîn domeniul literaturii universale, afirmându-se maiales în eminescologia postbelică şi în comparativisticăla nivelul literaturilor est-europene. Este autor a 50de cărţi şi peste 600 de publicaţii, scrise în limbileromână, rusă şi ucraineană.În anul 2008 apare primul volum al Scrieriloralese în 15 volume, care-i încununează efortul de-oviaţă. Pe parcursul acestor aproape trei ani (2008-2010), Constantin Popovici lucra, ca pe timp derăzboi: fără repaus, într-un ritm intens. În ultimeleluni, când boală insidioasă a devenit prea puternică,Constantin Popovici a reuşit să pregătească pentrueditare şi ultimul, al 16-lea volum, care nu era dela bun început prevăzut în planul editării. Aşadar, Scrierile alese ale regretatului academicianConstantin Popovici abordează integral nu numaiproblematica ştiinţifică a savantului, ci şi includtoate operele sale artistice, publicate în trei limbi:română, rusă, ucraineană.Monografia Eminescu. Viaţa şi opera dinvolumul I – e în a şaptea ediţie, fiind revăzută şicompletată cu date şi materiale noi. În anexă ereprodusă corespondenţa autorului cu eminescologide vază, inclusiv cu Gheorghe Eminescu – ultimulbărbat din celebra dinastie.Volumul II al Scrierilor prezintă cartea a douaЭминеску. Жизнь и творчество (în limba rusă)într-o variantă prescurtată a originalului.Monografia Ion Creangă şi basmul est-slav,care face parte din volumul al III-lea, abordeazăproblema afinităţii basmelor marelui humuleşteancu motive folclorice ale slavilor de răsărit.Volumul IV prezintă reeditarea monografieiУкраїнський театр на кишинівській сцені (înlimba ucraineană). În baza materialelor de arhivăautorul restabileşte istoria teatrului ucrainean înBasarabia la sfârşitul secolului XIX – începutulsecolului XX.Tot în limba ucraineană este editat volumul V– Нариси українського фольклору та художньоїлітератури Молдови. Pentru prima dată în RepublicaMoldova, a apărut o monografie unde sunt generalizateşi studiate lucrările artistice ale scriitorilor de limbăucraineană, reprodusă istoria literaturii ucrainene din21.05.1924–5.12.2010Moldova, considerată de autor parte componentă aprocesului literar republican.A doua componentă esenţială este considerată şiliteratura rusă locală, căreia îi este dedicat Vol. VI –Русская литература в Молдове.Tot în contextul legăturilor literare suntprezentate în volumul VII Relaţii literare moldoruso-ucrainene.Următoarele volume îl prezintăpe academicianul Constantin Popovici ca scriitortalentat, care posedă la perfecţie trei limbi, fiindautor al romanelor: Бентежний світанок (în l.ucraineană, vol. VIII), Cкривджені доли (în l.ucraineană, vol. IX), На крутих перегонах (înl. rusă, vol. X), Тревожный рассвет (în l. rusă,vol. XI), Трудные судьбы (în l. rusă, vol. XII), Накрутых перегонах (în l. rusă, vol. XIII).Unul din ultimele volume include o serie demateriale legate de amintirile militare ale autoruluidespre acad. Artem Lazarev – vol. XIV – Жизньотдана народу.Volumul XV – Academicianul ConstantinPopovici. Savant, scriitor, om include materialebibliografice, aprecieri, date biografice.În mare măsură întreg diapazonul tematiciiştiinţifice a savantului Constantin Popovici şi-a găsitcontinuitate în lucrările discipolilor săi. Fiind patriarhuldomeniului „Literatura universală şi comparată” peparcursul anilor academicianul Constantin Popovici aformat şi tutelat o întreagă generaţie de cercetători îndomeniul literaturii române, ruse, ucrainene, bulgare,găgăuze, evreieşti. Printre aceştia se numără: doctoriiîn ştiinţe S. Pînzaru, A. Matcovschi, T. Botnaru, L.Bîrlădeanu R. Kleiman, I. Suhareva, T. Mitracova,L. Bostan, M. Şleahtiţchi, G. Topor, M. Lemster,I. Şihova, S. Procop, N. Sporîş, D. Apetri, doctoriihabilitaţi S. Pavlicenco, E. Prus. Majoritatea temelorau fost discutate pentru prima dată în istoria literaturii,fiind evaluate la înalta lor valoare.Cel de-al XVI-lea volum, Ступени творчества,care încheie Scrierile alese, a fost pregătitpentru tipar de către academicianul ConstantinPopovici în ultimele luni ale vieţii sale. Îl aştepta cumare nerăbdare. De la editură, primele exemplarede semnal, au parvenit odată cu vestea dureroasă –s-a stins din viaţă un Cavaler al ştiinţei moldave.nr. 4(19), decembrie 2010 - 167

CELE TREI SECOLEALE MĂNĂSTIRII HÂNCUAkademosDr. hab. Pavel PARASCADr. hab. Valentin TOMULEŢPrecum se ştie, sub regimul totalitar comunist, alateismului militant şi agresiv, instaurat în Basarabiaîn urma punerii în aplicare a odiosului pactRibbentrop-Molotov, dar mai ales după reanexareaţinutului la imperiul sovietic în faza finală a celuide-al Doilea Război Mondial, tematica bisericeascăca obiect de cercetare ştiinţifică a fost interzisă.Excepţii au fost posibile doar în cazurile în carese impunea intercalarea unor subiecte de ordinreligios în postulatele politico-ideologice, menite săinoculeze credincioşilor basarabeni, în mod specialromânilor din ţinut, falsuri istorice privind trecutulşi prezentul lor.Doar falimentul regimului în URSS şi triumfulmişcării de renaştere naţională de la sfârşitul anilor’80 – anii ’90 a creat condiţiile necesare pentrureluarea cercetărilor în domeniul ecleziastic caparte indispensabilă a istoriei umanităţii. A urmato adevărată avalanşă de articole, comunicări, studiişi monografii care au pus începutul readuceriitematicii religioase la statutul ei firesc, fără de careeste imposibilă cunoaşterea adecvată a procesuluiistoric din trecut şi a stării de spirit a societăţiicontemporane.Recent, şirul acestor publicaţii s-a completatesenţial cu lucrarea monografică a reputatuluicercetător basarabean, dr. habilitat, Alexei Agachi,autor al unor opere ştiinţifice de certă valoareconsacrate zbuciumatei istorii a celor două principateromâneşti, după ce ele au ajuns obiect al expansiuniiRusiei imperiale.Structurată pe cinci capitole, lucrarea IstoriaMănăstirii Hâncu 1677-2010 este precedată de oIntroducere şi încheiată cu un Epilog. Capitolele,la rândul lor, sunt organizate pe subcapitole(paragrafe), fiecare dintre ele fiind axat pe diverseaspecte componente ale capitolelor şi lucrării îngenere.În Introducere autorul dă o lămurire termenului„mănăstire”, respingând teza speculată nu rareoridespre originea slavonă a acestuia şi demonstrândprovenienţa lui greacă, apoi, trece în revistă cele maiimportante şi mai vechi aşezăminte monastice dinspaţiul românesc în general şi din Ţara Moldovei înspecial. Autorul numeşte şi câteva dintre ele, situateîntre Prut şi Nistru (Vărzăreşti, Căpriana) la care, din1677 se adaugă Mănăstirea Hâncu, abia întemeiată333 aniAlexei Aghachi, Istoria Mănăstirii Hâncu1677-2010, Seria IDN*, M1, Chişinău:Pontos, 2010atunci şi constrânsă ulterior să treacă prin mai multegrave încercări, care-i puneau în pericol existenţa,ceea ce creează şi cercetătorului grave dificultăţi înurmărirea pas cu pas a istoriei acelui locaş monastic.Autorul îşi apreciază opera drept „o încercare de aexpune în mod sistematic, pe baza documentelor dearhivă şi a literaturii de specialitate, întreaga istoriea Mănăstirii Hâncu, de la fondare şi până în zilelenoastre”(p. 8). Lucrarea, în partea ei introductivă,impresionează şi prin bogatul studiu de istoriografiea problemei abordate (p. 10-22), în care se pune înevidenţă aportul altor cercetători care, într-o măsurămai mare sau mai mică, s-au aplecat şi asupra acestuisfânt locaş.Conţinutul capitolului I ni-l dezvăluie chiartitlul lui – Schitul Hâncu de la fondare până în 1812– adică până când, în urma raptului Basarabiei, s-aschimbat şi organizarea bisericească în cadrul căreiaMănăstirea Hâncu şi-a continuat existenţa. Cum esteşi natural, autorul a consacrat un scurt studiu istoricmarelui boier Mihalcea Hâncu – fondatorul locaşuluicare i-a preluat şi numele. Coborând investigareaîn bază de documente istorice, autorul reuşeşte săreconstituie o adevărată genealogie a neamului dincare-şi trăgea obârşia boierul-ctitor (p. 23-25) curădăcini adânci poate încă din prima domnie a lui PetruRareş (1527-1538). Indiferent dacă toţi Hânculeştiimenţionaţi în izvoarele istorice ale vremii ţineau deunul şi acelaşi neam sau de neamuri diferite, comun* Seria de monografii Istorii şi Documente Necunoscute estelansată de Asociaţia tinerilor istorici în 2010168 - nr. 4(19), decembrie 2010

Noutăţi editorialefiindu-le doar numele, toţi ei sunt catalogaţi ca fiinddeţinători de importante dregătorii, adică implicaţiîn exercitarea puterii în stat. Însuşi Mihalcea Hâncua fost o mare personalitate influentă în viaţa politicăa Ţării Moldovei, fiind, alături de un alt mare boier,Apostol Durac, unul din conducătorii răscoalei din1671-1672, împotriva domniei lui Gheorghe Duca,ca răspuns la fiscalitatea excesivă a acestuia (p.26-29). Nu se exclud nici unele posibile veleităţidomneşti ale lui Mihalcea Hâncu. Dar cea mai marefaptă care i-a înveşnicit numele a fost actul săuctitoricesc de fondare a schitului Vladnic (Vlamnic)ca precursor al mănăstirii care-i poartă numeleşi astăzi. Reproducând izvoarele documentare lasubiect şi îmbinându-le cu interpretările existente înscrierile altor autori, A. Agachi întregeşte contextulistoric şi circumstanţele în care a fost fondat schitulîn cauză (p. 32-34), pentru ca în subcapitolulurmător se reconstituie istoria lui în anii 1677-1812(p. 34-43).Pe durata acestei perioade, schitul de maiciVladnic, la începutul căruia el a fost în seamamonahiei Parascheva – fiica lui Mihalcea Hâncu–,a avut de îndurat, în câteva rânduri, prădăciuni şidistrugeri din partea tătarilor din Bugeac, pentruca, în 1739, la finele războiului ruso-turc din 1735-1739, el, ca şi întreaga Ţară a Moldovei, să cunoascăşi efectele dezastruoase cauzate de armatele ruseşti.Autorul reproduce un pasaj din cronica lui IoanNeculce – contemporan al evenimentelor – caredescrie urgia năpastei abătute asupra ţării în urmaprezenţei acestor armate care au prădat „de-au rămasoamenii cu pieile goale, numai cu sufletele”, ţarafiind „în bejană şi plină de tâlhari de oaste”, astfelcă „au robit toţi oamenii, trecându-i cu copii cufemei la Moscova”, şi împărţind „pre oameni ca predobitoace”. Unora le erau luaţi bărbaţii, altora copiiisau femeile. „Şi-i vindè unii la alţii, fără leac demilă, mai rău decât tătarii” (p. 34-35). Nici ocupaţiarusească a celor două Ţări Române extracarpaticedin anii 1806-1812 nu a fost mai puţin aspră pentrumănăstire, devenită din a doua jumătate a secoluluial XVIII-lea locaş de călugări.Istoria Mănăstirii Hâncu de după 1812 este tratatăde autor în capitolul III, precedat de capitolul II, Viaţaspirituală în Mănăstirea Hâncu şi modurile de viaţămonahală, care urmăreşte firul subiectelor abordatepână în zilele noastre. Cititorul este familiarizat maiîntâi de toate cu modurile şi principiile de bază alevieţii monahale, necesare nu doar celor ce ar dorisă se lumineze în domeniu, ci şi cercetătorilor carese consacră tematicii istorice mănăstireşti (p. 48-58). Şi în acest capitol, o atenţie deosebită se acordăvieţii spirituale în Mănăstirea Hâncu sub ocupaţiaţaristă (1806-1918) (p. 54-72), pentru ca expunereasă continue logic cu viaţa spirituală în MănăstireaHâncu în perioada interbelică (1918-1940, 1941-1944), vorba fiind de fapt de perioada aflării fireşti aBasarabiei în componenţa României întregite (p. 72-76). În celelalte cinci compartimente ale capitoluluiII, autorul face o descriere a bisericilor, şcolii şistareţilor Mănăstirii Hâncu ş.a.O muncă mare a fost depusă în vedereareconstituirii fondului şi titlurilor de manuscriseşi cărţi în temei religioase şi de uz bisericesc petoată durata vremii când se alcătuiau şi registre saucondici ale acestor bunuri ale mănăstirii, începândcu primele informaţii în acest sens, din anul 1817şi până la data lichidării comunităţii monahale dela Hâncu din anul 1950. Evenimentul a condus şila dispariţia fără urme a fostei biblioteci, astfel cădupă „reactivarea Mănăstirii Hâncu, în anii 1990-1993, a început şi crearea unei biblioteci noi”. Înprezent, ea dispune de peste 2 200 de volume ce ţinîn temei de slujba bisericească şi de lectura monahalduhovnicească.O mândrie a bibliotecii MănăstiriiHâncu este şirul de cărţi vechi – adevărate comoribibliografice –, editate încă în secolele XVII-XVIIIşi la începutul secolului al XIX-lea. Cele mai multecărţi însă au fost editate în secolul al XIX-lea îndiferite centre religioase din România, dar şi laTipografia Duhovnicească din Chişinău, prezentefiind, totodată, şi cărţi editate în Rusia. Aceastăavere, greu de evaluat ţinând cont de valoareadeosebită a cărţilor vechi, s-a completat în parteasa majoră prin donaţii particulare ale credincioşilor,dar şi prin efortul şi străduinţa Episcopului deHâncu, Preasfinţitul Petru (p. 106-113). Extrem depreţioasă pentru cercetători este lista cărţilor vechidin biblioteca mănăstirii (p. 113-115). Valoroasesunt şi piesele din muzeul mănăstirii: icoane, obiectede cult (candele, cununii, potire, cruci ş.a.), cărţirare, veşminte, epitrahile, monede comemorative,covoare, broderii, lucruri croşetate, prosoape şi altelucruri executate manual de măicuţe.În câmpul de investigaţie al capitolului III,Mănăstirea Hâncu în perioada anilor 1812-1944,autorul plasează probleme cu tematică inedită:pentru prima dată se face o analiză minuţioasă şidetaliată a situaţiei economice a Mănăstirii Hâncu,din momentul anexării Basarabiei la Imperiul Rusîn 1812 şi până în 1944. Autorul, mai întâi detoate, stabileşte anul transformării schitului Hâncuîn mănăstire. Reproducînd părerile mai multorcercetători (A.Zaşciuk, P.A. Cruşevan, arhimandritV.Puiu, Şt.Ciobanu, Şt.Berechet, V.Coţofan, G.Stici,nr. 4(19), decembrie 2010 - 169

AkademosV.Trofăilă, L.Liviţchi, R.Cemârtan), autorul, în bazaanalizei detaliate a documentelor de arhivă inedite,depistate în fondul Dicasteriei Duhovniceşti dinChişinău, ajunge la concluzia că ridicarea scitului înrang de mănăstire a avut loc după 13 februarie, darşi înainte de 12 august 1816. Cauza trecerii schituluiHâncu în categoria mănăstirilor autorul o vede înîmbunătăţirea situaţiei economice a schitului şi încreşterea numărului fraţilor călugări (p. 118-122).Autorul prezintă date destul de interesantedespre numărul călugărilor, averea mobilă şiimobilă a mănăstirii, potrivit condicilor din 1817şi 1821 (p. 119-124), procesul judiciar, care a duratmai multe decenii, intentat de moşierul din PereniPanaiot Catargiu, care pretindea la moşia mănăstirii,extinderea terenurilor agricole pe seama donaţiilor(în 1835 generalul rus Iakov Ceremisinov a dăruitmănăstirii 150 desetine de pământ) şi cumpărăriiterenurilor agricole. Pe parcursul timpului, suprafaţamoşiei mănăstireşti a crescut considerabil, atingândcifra de peste 633 deseatine (p. 128-129). Autorulmenţionează veniturile şi principalele ramuriale gospodăriei mănăstireşti în sec. al XIX-lea –începutul sec. al XX-lea (p. 129-139). Caracterizânddezvoltarea economică a Mănăstirii Hâncu de lafondare, în anul 1677, şi până în anul 1918, AlexeiAgachi, în concluzie, stabileşte convenţional treiperioade distincte: 1667-1816, 1817-1866 şi 1866-1918, perioade care s-au deosebit între ele nudoar prin statutul deţinut de acest locaş de cult (laînceput schit, iar din 1816 – mănăstire), dar şi prinschimbările care au intervenit pe parcursul anilor înviaţa economică.Un interes deosebit prezintă compartimentulconsacrat situaţiei economice a Mănăstirii Hâncuîn perioada interbelică (1918-1940). După unireaBasarabiei cu patria-mamă, la 27 martie/9 aprilie1918 şi intrarea Mănăstirii Hâncu în componenţaBisericii Române, situaţia ei economică era destulde bună. Autorul aduce mai multe argumente carevin să dovedească acest lucru. În baza descrieriiaverii mănăstireşti în 1918, polemizând cu stareţiimănăstirii care afirmau că „produsul mănăstirilornu se comercializează”, autorul demonstreazăîncadrarea Mănăstirii Hâncu în relaţiile de piaţă,dovedind că cea mai mare parte a veniturilor erauobţinute din comercializarea vitelor, fructelor,vinului şi lemnului de pădure (p. 140-142). Esteanalizat în detalii impactul reformei agrare asupraMănăstirii Hâncu. În baza legii adoptate la 27noiembrie 1918 de Sfatul Ţării, din cele 633,5 ha depământ, locaşului monahal i-au fost expropriate 246ha teren arabil şi 343 ha de pădure, în proprietateamănăstirii fiind lăsate doar circa 101 ha (p. 143-144). În pofida acestui fapt, autorul constată cădatorită muncii depuse de comunitatea monahală, asumelor considerabile primite de la bănci în calitatede rentă şi dobândă pentru pământul expropriat,acordării de către statul român a unui lot marede pădure în uzufruct, a sumelor încasate de laarendaşii bunurilor mănăstireşti, a vinderii unorcantităţi mari de vin şi fructe, a unor donaţii dinpartea persoanelor particulare etc., treptat situaţiaeconomică a Mănăstirii Hâncu s-a îmbunătăţitconsiderabil, iar spre mijlocul perioadei interbelicea devenit cu adevărat prosperă (p. 145). Rezultatal acestor procese este creşterea veniturilor şicheltuielilor mănăstirii (p. 146-148).În baza unui material factologic de arhivă inedit,autorul analizează schimbările care au intervenit înactivitatea Mănăstirii Hâncu în perioada 1941-1944:jefuirea mănăstirii de către autorităţile sovieticebolşevice, impactul cutremurului de pământ dinluna noiembrie 1940 asupra mănăstirii şi măsurileîntreprinse de autorităţile monahale în vedereareparării Palatului stăreţiei şi altor edificii, spoririiveniturilor şi cheltuielilor bugetare ale mănăstirii,bunei gestionări a averii mobile şi imobile amănăstirii etc. Ceea ce denotă că şi în timp derăzboi a fost posibilă redresarea situaţiei economicea locaşului monahal (p. 148-156).Un compartiment aparte al capitolului III esteconsacrat Metocului din Chişinău al MănăstiriiHâncu, donat la 1 septembrie 1821 de EufrosiniaSpâncenoaie şi aflat în proprietatea mănăstirii pânăîn 1944. Autorul descrie încercările, nu totdeaunareuşite, ale administraţiei mănăstirii de a administrape parcursul anilor metocul şi încercarea nereuşităde a scoate în 1879 metocul la vânzare.În capitolul IV, Mănăstirea Hâncu în perioadasovietică (1944-1950), e tratat un complex deprobleme ce vizează Mănăstirea Hâncu sub regimuldominaţiei sovietice. Pentru a elucida activitateamănăstirii în condiţiile acestui regim, autorul face ocaracteristică succintă a legislaţiei care reglementaraporturile dintre biserică şi autorităţile sovietice.Prezintă interes schimbările care au avut loc încadrul proprietăţii funciare a mănăstirii în primii anipostbelici. În baza datelor de arhivă inedite, autoruldemonstrează că fondul funciar al Mănăstirii Hâncus-a micşorat considerabil: de la 168,5 ha în 1945,la 60 ha în 1946 şi 33,6 ha în 1947, fiind vorba deacaparări funciare efectuate abuziv de autorităţilesovietice locale. Micşorarea fondului funciar a dusîn mod direct la micşorarea suprafeţei semănăturilorşi numărului de vite, iar în consecinţă la reducereapotenţialului economic şi a veniturilor mănăstirii(p. 165-168). Materialul documentar folosit de autor,cu referinţă la impozitele către stat şi obligaţiade a livra mari cantităţi de produse (cereale, floareasoarelui, carne, lapte, ouă, fructe, lână) vine să con-170 - nr. 4(19), decembrie 2010

Noutăţi editorialefirme amploarea dezastrului economic cauzat mănăstiriide autorităţile sovietice (p. 168-169).O pagină neagră în istoria Mănăstirii Hâncu afost perioada foametei din anii 1946-1947 şi următoriitrei ani în care autorităţile sovietice au întreprinsmăsuri concrete în vederea lichidării mănăstirii.Materialul factologic depistat de autor înfondurile Arhivei Naţionale a Republicii Moldova,cu referinţă la adresările administraţiei monahale dea scuti mănăstirea de impozite şi dări, demonstreazăcă autorităţile sovietice nu numai că n-au ajutat mănăstirea,dar şi au întreprins măsuri concrete pentrua o lichida (op. 169-185). Polemizând cu cercetătoareaL.Tihonov, care afirma că Mănăstirea Hâncua fost închisă în 1949, precum şi cu L.Ilviţchişi R.Cemârtan, care consideră că evenimentul s-aprodus în 1956, autorul demonstrează, cu lux deamănunte că acest lucru s-a întâmplat în lunile august-octombrie1950 (p. 184).Cercetările întreprinse în capitolul V „Reactivareamănăstirii Hâncu (1990-2009)”, s- au centrat, întemei, pe descrierea istoriei contemporane a MănăstiriiHâncu. Autorul analizează procedura de reactivarea mănăstirii, începând cu 14 septembrie 1990,analizează modalitatea de constituire oficială a comunităţiimonahale de maici la mănăstire şi transmitereaîn posesia comunităţii monahale a ansambluluimonastic, descrie cum s-au derulat lucrărilede reconstrucţie şi restaurare a bisericilor, construireaunor noi edificii şi face o scurtă caracteristică aactivităţii mănăstirii (p. 186-191). Un compartimentaparte este consacrat Orfelinatului „PreafericitulIosif” din oraşul Chişinău (p. 191-192). În ultimulcompartiment al monografiei autorul scrie desprectitorii, donatorii şi personalităţile remarcabile dinistoria Mănăstirii Hâncu (p. 193-196). Reactivareamănăstirii Hâncu, 1990-2009, este descrisă în bazainformaţiilor furnizate de către Episcopul de Hâncu,Prea Sfinţitul Petru şi stareţa mănăstirii, egumeniaParascheva, precum şi a datelor depistate din arhivacurentă a mănăstirii.Concluziile finale sunt structurate în raport cuexpunerea materialului factologic al tematicii abordate.Este demn de reţinut faptul că în cele peste treisecole de existenţă Mănăstirea Hâncu a trecut prinperioade de criză şi decădere, de dispariţie şi reactivare,dar a avut şi perioade de prosperitate spiritualăşi economică, iar călugării şi-au dus cu demnitatetraiul şi sub ocupaţia rusă, rezistând tuturor încercărilorde deznaţionalizare şi rusificare întreprinsede autorităţile ţariste, apoi de cele sovietice, deşi nus-a reuşit să se evite închiderea Mănăstirii Hâncuîn 1950. Redeschisă în 1990, Mănăstirea Hâncu seaflă în plin proces de dezvoltare, reprezentând o podoabăa spiritualităţii şi culturii creştin-ortodoxe,contribuind la păstrarea şi perpetuarea frumoaselortradiţii spirituale româneşti (p. 197).În concluzie, constatăm că această vastă lucrareconsacrată Mănăstirii Hâncu este concepută şi scrisăîntr-o manieră academică. Materialul factologicbogat şi destul de convingător pune în luminădiverse probleme şi aspecte nestudiate din istoriaacestui locaş de cult, dar şi din istoria BisericiiOrtodoxe din Basarabia. Pentru a realiza sarcinilepreconizate şi pentru a pătrunde temeinic în esenţaproblematicii, autorul examinează şi supune analizeiun număr impunător de documente de arhivăidentificate pe parcursul anilor din Arhiva Naţionalăa Republicii Moldova, majoritatea fiind puse ladispoziţia cititorului pentru prima oară. Datele aufost sistematizate în mai multe tabele, care ţin deproblema investigată, fapt ce denotă atât interesulsporit al autorului faţă de această tematică, cât şieforturile asudui depuse pe parcursul anilor pentru arealiza o adevărată cercetare monografică.Prin construcţie, orizont documentar, factologicşi ideatic, exerciţiul conceptual şi metodologic,lucrarea prezentată de Alexei Agachi ţinteşte şiizbuteşte să expună principiile de bază ale istorieiunui locaş de cult, cum este Mănăstirea Hâncu.Accentuăm, de asemenea, tentaţia autoruluide a fi deschis şi receptiv la tot ceea ce estenou în cercetarea ştiinţifică: izvoare, concepte,metodologie, terminologie, prin care se poate stabiliadevărul istoric.Conţinutul de bază al monografiei certifică capacităţileexcepţionale ale autorului de a înainta şi dea rezolva, în mod independent, probleme de ordinştiinţific, de a face o analiză temeinică şi minuţioasăa izvoarelor şi a literaturii de specialitate utilizate,de a purta discuţii argumentate cu oponenţii, de aface concluzii şi generalizări.Lucrarea este bine ilustrată, incluzând două blazoaneale familiei Hâncu, amprenta sigiliului serdaruluiMihalcea Hâncu şi mai multe fotografii (61 lanumăr) cu imaginea edificiilor de cult ale MănăstiriiHâncu, din diferite perioade de timp, icoane, cărţivechi din biblioteca mănăstirii, fotografii ce reflectăceremonialul de cult, viaţa cotidiană a călugărilor.Lucrarea are o ţinută grafică impecabilă.Ne-am referit, succint, doar asupra aspectelorprincipale expuse în monografia lui Alexei Agachi,fără a recurge şi la o critică de conţinut. Această laturăo lăsăm intenţionat în seama cercetătorilor dindomeniu. Dincolo de orice observaţii critice, o concluziese impune: monografia dlui Alexei Agachiconsacrată Istoriei Mănăstirii Hâncu (1677-2010)este, fără îndoială, o lucrare concludentă, care completeazăîntr-un mod fericit şirul lucrărilor ce ţin deistoria locaşelor monastice din Republica Moldovaca parte indispensabilă a Bisericii Ortodoxe dintrePrut şi Nistru.nr. 4(19), decembrie 2010 - 171

IDENTITATEAINTERNAŢIONALĂA PRINCIPATULUIMOLDOVENESCMembru corespondent al AŞMDemir DRAGNEVAkademosÎn anul 2010, la Editura Pontos, în seria Istoriişi Documente Necunoscute, al cărei coordonatoreste domnul Sergiu Musteaţă, cu sprijinul financiaral Ministerului Afacerilor Externe al României,Departamentul pentru Relaţii cu Românii dePretutindeni, a apărut studiul istoricului Ion Eremia,realizat în cadrul programului de cercetări ştiinţificeal Catedrei Istoria Românilor, Facultatea de Istorie şiFilozofie de la Universitatea de Stat din Moldova.Lucrarea este consacrată unui subiect puţincercetat în literatura de specialitate şi anumeproblemei privind statutul juridic internaţional alŢării Moldovei de la origini şi până la începutulsecolului al XVI-lea. Studiul are o structură logicăşi include tradiţionala Introducere, trei capitole,Încheiere, Summary, o listă de abrevieri, Bibliografi eşi Indice geografi c şi de nume.În Introducere autorul subliniază importanţatemei, formulează scopul şi obiectivele investigaţiei,evidenţiază unele repere metodologice esenţiale decare s-a ţinut cont în procesul elaborării lucrării.Subiectul propriu-zis este examinat în treicapitole. Capitolul I, intitulat Ţara Moldoveipână la sfârşitul secolului al XIV-lea, conţinetrei compartimente. Primul compartiment esteconsacrat cercetării situaţiei politice a spaţiuluiestcarpatic de la mijlocul secolului al XIII-lea pânăla cucerirea maghiară. Examinarea surselor istoriceşi istoriografice au permis autorului să confirmeîncă o dată faptul că în perioada respectivă, înspaţiul estcarpatic locuia o populaţie autohtonă,numită în izvoarele străine cu termenul "valahi",care se autoidentifica cu etnonimul "români", eraorganizată în organisme social-politice de tip cnezialşi voievodal, numite în sursele vremii terra, land,zemlea. Reluarea discuţiei pe marginea afirmaţieiautorilor arabi Baybars al-Mansuri şi an-Nuwairireferitoare la existenţa la începutul secolului al XIVleaa unor "bilad avalak-va-r-rus", tradusă de obicei«ţările vlahilor şi ruşilor», ceea ce semnifică douăţări distincte, şi, în altă traducere, "ţara vlahilor şiruşilor", ceea ce ar semnifica o ţară unică a ruşilorşi vlahilor, interpretată în sensul că formaţiunilesocial-politice din spaţiul estcarpatic, inclusiv şila momentul formării statului Ţara Moldovei, arfi avut o «componenţă romanico-slavă», romaniciiIon Eremia.Statutul juridic internaţional alŢării Moldovei (de la origini până la începutulsecolului al XVI-lea), Seria IDN, M2, Chişinău,Pontos: 2010constituind cca 48,7%, iar slavii cca 42,5%, aupermis autorului să formuleze concluzia că atâttraducerea "ţara vlahilor şi ruşilor", cât şi cifreleprivind componenţa etnică a populaţiei din spaţiulestcarpatic, la momentul constituirii statului ŢaraMoldovei sunt forţate, lipsite de temeiuri logiceşi documentare (p.19-25). De asemenea, în opiniaargumentată a autorului, nu numai termenul Valahia,ci şi termenul Moldova, acceptat dr autorităţilepolitice de aici după cucerirea independenţei, estede origine străină (p.29-30).Al doilea compartiment din primulcapitol este dedicat identificării caracteruluistăpânirii "Drăgoşeştilor” în Ţara Moldovei şistatutului juridic al acesteia. Exprimând anumiteîndoieli în privinţa existenţei unei dinastii a„Drăgoşeştilor”, autorul formulează concluzia căaceştia au fost instalaţi în regiunea care apare însursele maghiare terre nostre Moldauane, prin forţaarmelor, această ţară, cucerită de trupele maghiare,nu a fost nimic altceva decât o simplă provinciemaghiară, administrată de posibila dinastie a„Drăgoşeştilor”(p.30-46).În cel de-al treilea compartiment al acestuicapitol este cercetată problema modificăriistatutului juridic internaţional al Ţării Moldovei înlegătură cu trecerea lui Bogdan I la est de Carpaţi şievoluţia acestui statut până la stabilirea relaţiilor devasalitate faţă de Polonia. În opinia argumentată aautorului, despre naşterea Ţării Moldovei în calitatede stat se poate vorbi doar din momentul venirii172 - nr. 4(19), decembrie 2010

Noutăţi editorialeaici a lui Bogdan I, moment care corespunde anului1363-1364. Examinarea actului regelui maghiar din2 februarie 1365 l-a condus pe autor la concluziacă el atestă recunoaşterea de către regele Ludoviccel Mare, de iure şi de facto, a independenţei nouluistat, situaţie care s-a menţinut până pe la 1377(47-51).Autorul vine cu noi interpretări privindinformaţiile sursei istorice Cronica Moldovei de laCracovia, pusă recent în circuitul ştiinţific de cătreConstantin Rezachevici, informaţii care vizeazăsuccesiunea domnilor Ţării Moldovei după moartealui Bogdan I. În interpretarea autorului, fiul luiBogdan I, Ştefan, nu a decedat către anul 1358, cumse afirmă în sursa dată, ci către 1368, ceea ce arînsemna sfârşitul anului 1367, el domnind un scurttimp în Moldova, fiind apoi urmat de Petru, fiul său,apoi de Laţcu, un alt fiu al lui Bogdan I (57-58).Investigând valoroasa sursă istorică Listaoraşelor ruseşti, apropiate şi îmdepărtate,concluziile recente ale istoricilor ruşi privindlimitele cronologice ale alcătuirii acestei surse,concluziile istoricilor poloni despre o cedare decătre regele maghiar a Pocuţiei şi Ţării Şepeniţuluidomnilor Moldovei, autorul formulează concluziacă în perioada anilor 1377-1382 a fost posibilăstabilirea relaţiilor de vasalitate-suzeranitate purnominale dintre Petru Muşat şi Ludovic cel Mare,relaţii care au încetat odată cu decesul regelui.Tot în temeiul surselor menţionate, a fost alcătuităşi harta Ţării Moldovei (Coperta I), care reflectăsituaţia teritorială a ţării la anul 1381, or, conformcunoscutului istoric din Rusia V.L.Ianin, redactareaListei date a avut loc în răstimpul 1375-1381.Capitolul al II-lea este întitulat Epoca vasalităţiinominale faţă de Polonia şi Ungaria, cuprindesegmentul cronologic 1387-1456 şi include patrucompartimente. În primul compartiment autorul seopreşte asupra subiectului privind ceremonialulşi semnificaţia vasalităţii medievale. Referindu-sela relaţiile de vasalitate-suzeranitate dintre domniiMoldovei şi regii Ungariei, autorul, pe bunădreptate, consideră că ele „au avut caracterul uneialianţe politico-militare dintre un stat mai puternicşi altul mai slab, relaţia de supunere ţinând doar deanumite elemente ale ceremonialului şi, poate, deplata unui tribut”(p.80).În compartimentul al doilea este examinătăsemnificaţia omagiului domnului Moldovei PetruMuşat de la 1387. Concluzia autorului că prin actuldin 26 septembrie 1387 „dreptul suveran asupra ţăriiera exercitat în continuare de către domn, actul fiindîn realitate un act de alianţă politico-militară”(p.88)dintre Moldova şi Polonia, este pertinentă.Compartimentul al treilea se referă la evoluţiastatutului politico-juridic internaţional al ŢăriiMoldovei până la sfârşitul domniei lui Alexandrucel Bun (p.88-110). Examinarea surselor istoriceşi istoriografice a permis autorului să formulezeconcluzia, din punctul nostru de vedere, bineargumentată, că jurămintele de fidelitate depuse dedomnii Moldovei din acest timp, Roman I, ŞtefanI şi Alexandru cel Bun, „nu au lumitat cu nimicsuveranitatea şi independenţă Ţării Moldovei,suzeranitatea regelui polon fiind pur nominală”(p.110).O nouă interpretare este dată şi cunoscutuluitratat de la Lublău. Autorul consideră că „tratatul dela Lublău a fost o manevră foarte reuşită a regeluipolon Wladislaw Jagiello ... o înşelare a regeluiSigismund al Ungariei”(p.107), prin promisiuneafixată în el că dacă Alexandru cel Bun nu va acordaajutor ungurilor împotriva otomanilor, el urma să fieizgonit din scaun iar ţara sa împărţită între Poloniaşi Ungaria. În realitate, regele polon nu urmăreaacest obiectiv, scopul său real fiind recunoaştereasuzeranităţii sale asupra Moldovei din parteaUngariei şi dezbinarea alianţei acesteia din urmă cuOrdinul Teutonic, scop realizat cu succes. Prin acesttratat, statutul Ţării Moldovei nu a fost afectat, ţararămânând în continuare sub suzeranitatea nominalăa Poloniei, fiind anihilate în acelaşi timp tendinţelede suzeranitate ale Ungariei.Autorul examinează aici şi controversatapersonalitate a enigmaticului Costea Voievoddin Pomelnicul Mănăstirii Bistriţa şi a luiConstantin, amintit într-o sursă genoveză la1386, pusă mai mulţi ani în urmă în circuitulştiinţific de Şerban Papacostea, considerând căeste vorba de una şi aceeaşi persoană şi respingeipoteza cnform căreia Constantin ar fi în realitateKonstantin Koriatovici, domnul Podoliei de la1386. Ultimul, conform cercetărilor recente aleistoricului ucrainean Leontie Voitovici, decedaseprin anii 1366-1374, cel mai probabil în 1370(p.90-92). În acest context, ipoteza autorului căCostea – Constantin a fost conducătorul political regiunii dintre Bistriţa, Siret, Buzău şi munţiiCarpaţi, zonă aflată, conform surselor ungureşti,sub controlul „puternicilor acelor părţi”(p.176),cunoscută mai târziu drept Ţara de Jos, este, înopinia noastră, plauzibilă.În ultimul compartiment al acestui capitoleste examinat statutul juridic internaţional al ŢăriiMoldovei în anii crizei politice interne (1432-1456). Autorul menţionează că, practic, toţi domniiMoldovei din acest timp au depus jurăminte devasalitate Poloniei sau Ungariei. Însă, în virtuteafaptului că prevederile înscrise în actele respectivenu se respectau, în primul rând, din parteasuzeranului, care în loc să asigure domnia liniştităa domnului care a depus jurământul, susţinea alţicandidaţi la scaunul ţării, aceste acte îşi pierdeaurepede valabilitatea juridică şi reală, de aceea nunr. 4(19), decembrie 2010 - 173

Akademosputem vorbi de o suzeranitate stabilă a acestor stateasupra Moldovei (110-123).Capitolul al III-lea, întitulat Statutul juridicinternaţional al Ţării Moldovei şi impactul otomanîn a doua jumătate a secolului al XV-lea – începutulsecolului al XVI-lea, este consacrat elucidăriistatutului juridic internaţional al Ţării Moldoveiîn condiţiile creşterii pericolului otoman şi includedouă compartimente. În primul compartiment suntanalizate actele din 1456 ce ţin de aprecierea statutuluijuridic al Ţării Moldovei. Concluziile autorului, căîn acest an Ţara Moldovei a devenit tributară Porţii,banii fiind plătiţi pentru „răscumpărarea păcii”,că nu poate fi admisă o „închinare” a ţării faţă deImperiul Otoman, că sultanul nu poate fi apreciatîn calitate de „suzeran” sau „protector” al Moldoveişi că unicul suzeran legitim, conform normelordreptului internaţional existente, a continuat să fiePolonia, apar destul de argumentate (p.124-133).În compartimentul al doilea (p.134-174)al acestui capitol ecte urmărit statutul juridicinternaţional al Ţării Moldovei în anii domniei luiŞtefan cel Mare. Autorul examinează detaliat surseleistorice şi opiniile expuse anterior în literaturade specialitate şi ajunge la concluzia că actelesemnate de domnul Moldovei „au avut caracterul şisemnificaţia unor alianţe politico-militare, or, cumle-a desemnat însuşi Ştefan cel Mare, ele erau nişte„confederacionis pacem”. Examinarea statutuluijuridic al ţării în raport cu Poarta a permis autoruluisă concluzioneze că Ştefan cel Mare nu a „închinat”Moldova sultanilor otomani, iar haraciul nu şi-aschimbat „semnificaţia din preţ pentru pace în preţpentru protecţie” (p.174).În Încheiere (p.175-178) sunt prezentatesuccesiv principalele concluzii la care a ajunsautorul în rezultatul investigaţiilor întreprinse.Rezumatul în limba engleză are scopul dea familiariza un cerc mai larg de specialişti cuproblematica dată, dar şi cu concluziile autorului,iar Indicele geografi c şi de nume facilitează cu multutilizarea studiului monografic prezentat.În concluzie, putem afirma cu certitudine călucrarea domnului Ion Eremia, prin examinareaunui subiect-cheie al istoriei Ţării Moldovei, prinanaliza unui număr considerabil de surse istorice,prin valorificarea rezultatelor investigaţiiloristoriografice, mai ales din perioada postbelică, dar şiprin abordarea inedită a unor subiecte controversateşi prin propunerea unor soluţii, concluzii şi ipotezenoi, constituie o importantă realizare a ştiinţeiistorice româneşti, care va fi utilă atât specialiştilor,cât şi unui cerc mai larg de cititori, interesaţi încunoaşterea trecutului Ţării Moldovei..Pavel Şillingovski. Basarabia. Dealurile mănăstirii din Saharna. 1924. Litografie pe hârtie174 - nr. 4(19), decembrie 2010

Noutăţi editorialeEVOLUŢIAEDUCAŢIEI ISTORICEDr. hab. Ion EREMIAUniversitatea de Stat din MoldovaEvenimentele politice de la sfârşitul anilor’80 – începutul anilor ’90 ai secolului trecut, au dusla destrămarea URSS-ului şi încheierea „războiuluirece”. Aceste fenomene au creat o situaţie nouă înEuropa: unul dintre statele europene s-a unificat,altele s-au dezmembrat, iar fostele „republiciunionale sovietice socialiste” au devenit stateindependente.Evident că într-un asemenea context,ştiinţa istorică şi educaţia istorică din fostele ţărisocialiste au intrat într-o criză profundă. Istoriciiurmau să explice evoluţia acestor state, fără ca încontinuare să ţină cont de „unica învăţătură justă”,de „rolul eliberator” al cutărui sau cutărui stat, derolul primordial al unui singur partid. De asemenea,nu mai era nevoie de demonstrat cu orice preţ„prietenia de secole” dintre anumite popoare şiînfierarea altora ca duşmane. Majoritatea absolută aistoricilor au început să caute adevărul pentru a redacât mai obiectiv rolul şi locul statelor lor de origine,din care făceau parte, în istoria europeană.Totodată, istoricii au purces şi la alcătuireaunor noi manuale, unor noi concepte de predare,unor noi cursuri de predare a istoriei naţionale.Nu a rămas în afara acestui proces nici RepublicaMoldova. Studiul domnului Sergiu Musteaţă esteconsacrat unui subiect extrem de important –educaţiei istorice, cum a evoluat acest proces încondiţiile Republicii Moldova începând de la primiipaşi ai reformei privind educaţia istorică şi încheindcu impactul acesteia asupra societăţii moldoveneşticontemporane.Lucrarea este structurată în două capitolede bază (I. Rolul istoriei în dezvoltarea societăţii şiII. Predarea istoriei în Republica Moldova – întreideologie şi propagandă politică), care sunt susţinutede o listă impresionantă de Concluzii şi Recomandări,Izvoare şi Bibliografie, iar la final un rezumatîn limba engleză. Partea a doua a cărţii conţine 29de anexe care reprezintă un şir de documente, uneledintre ele inedite publicului larg, care demonstreazăamestecul direct şi abuziv al politicului în domeniuleducaţiei istorice în Republica Moldova.Elucidarea acestui subiect a necesitatSergiu Musteaţă, Educaţia istorică întrediscursul politic şi identitar în RepublicaMoldova, Seria IDN, M3, Chişinău:Pontos, 2010mai întâi de toate o abordare teoretică a roluluiistoriei în dezvoltarea societăţii umane, în careautorul examinează aşa aspecte cum ar fi: istoria şiistoricul, istoria şi politica, învăţământul istoric şiidentitatea naţională, dreptul la istoria adevărată şipredarea acesteia în şcoală, locul curriculumului şi amanualului şcolar de istorie în realizarea obiectiveloreducaţionale.Referindu-se la rolul educativ al istorieicare, în opinia lui Sergiu Musteaţă, este „o pregătirefără de preţ pentru a fi cetăţean independent, activşi responsabil”, autorul defineşte două obiectiveesenţiale: „În primul rând, prin educaţie se oferăposibilitatea de a obţine cunoştinţe şi de a dezvoltaabilităţi, în al doilea rând, posibilitatea de a educa şicultiva generaţiei în creştere anumite valori şi principiide viaţă”. Dintre acestea, „formarea spiritului detoleranţă şi respect faţă de colegii, prietenii, veciniide o altă cultură, limbă şi religie este esenţială”.Dar, subliniază autorul, pentru ca toate acestea săducă la rezultatele scontate, în faţa istoricilor dinRepublica Moldova mai stă o problemă destul deimportantă: cum să purifi căm istoria naţională demistifi cările din perioada sovietică?, fiindcă numaio istorie care prezintă obiectiv evoluţia societăţii deaici din timpurile străvechi şi până în prezent, poatenr. 4(19), decembrie 2010 - 175

Akademoscontribui pozitiv la realizarea obiectivelor care stauîn faţa educaţiei istorice. Pronunţându-se pentru unînvăţământ istoric naţional, autorul se detaşeazătotal de „trecerea de la o extremă (internaţionalism/comunism) la alta (naţionalism) sau să batem pasulpe loc”. „Spiritul moderat şi echilibrat al erouluiistoric”, şi nu numai, am adăuga, trebuie promovatastăzi în mod consecvent în procesul de scriere aistoriei, concluzionează autorul.Compartimentul de bază al lucrării esteconsacrat problemei predării istoriei în RepublicaMoldova, proces care, de la obţinerea independenţeise află permanent între ideologie şi propagandapolitică. Bun cunoscător al bibliografiei locale şistrăine, Sergiu Musteaţă examinează detaliat etapeleacestui proces istoric.Autorul, pe bună dreptate, tratează drept opoluare a ştiinţei istorice politica partidului comunistfaţă de istorie din perioada URSS, „moldovenismul”promovat în raioanele din stânga Nistrului devenindpartea esenţială a politicii regimului şi în regiuneadintre Nistru şi Prut. El apreciază cercetarea şipredarea în RSSM „ca o activitate intenţionată de areda trecutul în mod subiectiv, de a modela un trecutdorit”.Revenirea partidului comunist la putereîn anul 2001 a avut urmări deplorabile pentruînvăţământul istoric din Republica Moldova.Tendinţa de a introduce cursul de Istoria Moldovei şipublicarea în anul 2002 a proiectului Curricumului,realizat „în spiritul istoriografiei sovietice”, auafectat grav educaţia istorică, aruncând societateamoldovenească în discuţii inutile, proteste de stradă.Renunţând în acelaşi an la ideea de a introducecursul de Istorie a Moldovei, guvernarea comunistă,prin intermediul unor organisme şi instituţiiinternaţionale şi non-guvernamentale, s-a agăţatde alt „colac salvator”, cursul de istorie integrată,care, în acel moment concret-istoric a fost utilizat,după cum remarcă autorul „împotriva cursului deistoria românilor”, această insistenţă a guvernăriicomuniste fiind apreciată drept „ambiţie politică”.Politica guvernării comuniste a afectat nu numaisocietatea moldovenească, ci, după cum subliniazăautorul, ea „s-a răsfrânt direct asupra relaţiilordintre Republica Moldova şi România”. Cu altecuvinte, guvernarea comunistă din anii 2001-2009a încercat nu numai poluarea ştiinţei istorice, dar şia afectat, prin introducerea pe cale administrativăa cursului de istorie integrată, a unor manuale cuconţinuturi „moldoveniste”, scrise totuşi destulde prost, a poluat serios educaţia istorică înRepublica Moldova, a provocat stagnarea reformeieducaţionale, aruncând învăţământul istoric „cupeste zece ani în urmă".Acţiunile regimului comunist începuteîn anul 2008 (încercarea de modificare a Legiicu privire la activitatea editorială, Regulamentulcu privire la evaluarea şi selectarea manualelorpentru învăţământul preuniversitar, precum şi„renumitele” demersuri semnate de V.Stepaniucdin anul 2009) au eşuat odată cu pierderea puteriipolitice de către comunişti. Dar ce prezintă adepţii„moldovenismului” deveniţi, la un anumit moment,„renumiţi istorici”, autori de manuale, fără susţinereapolitică a regimului?În acelaşi timp, autorul analizează pe larg,uneori cu lux de amănunte, activitatea instituţiilorştiinţifice academice şi universitare, a oamenilor deştiinţă şi cultură, a profesorilor din şcolile şi liceelerepublicii, organizaţiilor non-guvernamentaleetc., care s-au opus constant, prin publicaţii bineargumentate ştiinţific, hotărâri etc., aberaţiilorguvernării comuniste privind istoria şi învăţământulistoric în Republica Moldova, dar şi „compunerilor”cu iz „moldovenist” ale „iubitorilor de istorie”.În urma examinării manualelor dinTransnistria, autorul conchide că „generaţia tânărădin teritoriile aflate sub controlul autorităţilorseparatiste este educată, prin intermediul manualelorde istorie, în spiritul urii şi neîncrederii faţă deautorităţile de la Chişinău şi populaţia care seidentifică drept români”.Studiul lui Sergiu Mustaţă se încheie cuConcluzii şi recomandări în care autorul considerănecesară o „intervenţie chibzuită a profesioniştilordin domeniul ştiinţelor educaţiei şi istoriei caresă stabilească o concepţie echilibrată a educaţieiistorice”. Recomandările sugerate MinisteruluiEducaţiei pot constitui un fundament solid pentrurealizarea concluziei citate mai sus.În încheiere, ţin să subliniez faptul călucrarea, dedicată unui subiect sensibil al istorieinoastre contemporane, este realizată la un nivelştiinţific apreciabil. Examinarea minuţioasă asurselor istorice şi istoriografice i-a permis autoruluiprezentarea unei concepţii echilibrate privindevoluţia educaţiei istorice în Republica Moldova.176 - nr. 4(19), decembrie 2010

O MĂRTURIEDE TRĂIRE ÎN ISTORIEConf. univ. dr. Carmen Cornelia BALAN,Universitatea „Ştefan cel Mare”din SuceavaNoutăţi editorialeLucrarea acad. Andrei Eşanu şi a cercetătoareiValentina Eşanu, aduce cititorilor o realitatetulburătoare: apelând la „forţa documentelor”– în particular, Pomelnicul Mănăstirii Voroneţ,îşi propune să ofere o alternativă exemplară înconfruntarea dramatică, obsedantă, chinuitoarecu realităţile istorice încărcate de contradicţii şistrădanii, de efort şi realizări ale multor generaţii.Argumentul principal în susţinerea acesteiafirmaţii constă în faptul că ea răspunde celor treinecesităţi – istorie, cultură şi spiritualitate:1. În primul rând, lucrarea abordează un„domeniu de interes” ce oferă satisfacţii afectivintelectualedeosebite: o monografie a SfinteiMănăstiri Voroneţ care, prin asociere celor treiperspective (istorie, cultură şi spiritualitate), permitereconstrucţia întregului „manifestat de-a lungulsecolelor printr-o adâncă viaţă monahală”.2. În al doilea rând, lucrarea beneficiază de obază documentară temeinică, aproape exhaustivă, cuo multitudine de surse utilizate (arhive, documentepublicate, monografii, studii realizate de specialiştipasionaţi, lucrări ale trăitorilor în acest spaţiu).Nu este neglijat prezentul: comunitatea monahalăvoroneţeană care „prin grija şi înţelepciuneaMaicii Stareţe Irina a intrat în ritmul obişnuit al vieţiibisericeşti, recăpătându-şi menirea de altădată” faceşi ea obiectul cercetării.3. În sfârşit, autorii lucrării includ în propriuvolum, două studii de iconografie voroneţeanărezultate din cercetări doctorale, emoţionant gestprin intermediul cărora poate fi identificată una dintrecalităţile majore ale personalităţii intelectualului deexcepţie care este academicianul Andrei Eşanu.Autentică monografie centrată pe problemă,lucrarea se constituie într-un model de cercetareştiinţifică originală care validează rolul deosebitde important pe care îl au pomelnicele „de rând cudocumentele, letopiseţele, însemnările de pe cărţi,pisaniile de pe zidurile bisericilor şi mănăstirilor şimaterialele arheologice”.Drept urmare, Pomelnicul Mănăstirii Voroneţ,„importantă relicvă cultural-spirituală şi sursăistorică” este mai întâi citat în repetate rânduri alăturide alte surse documentare în studiile privind bogataAndrei Eşanu, Valentina Eşanu. MănăstireaVoroneţ. Istorie. Cultură. Spiritualitate, SeriaIDN, M4, Chişinău, Editura Pontos, 2010istorie a Mănăstirii Voroneţ (a se vedea îndeosebisubcapitolul vizând părinţii egumeni).După integrarea în contextul general, se trece laprezentarea propriu-zisă a documentului care faceobiectul restituirii: partea a II-a cuprinde un studiuintroductiv, precum şi textul transliterat şi facsimilal Pomelnicului Mănăstirii Voroneţ, document care„fiind editat revine la posesorul lui legitim”.Lucrarea nu se limitează însă la aceste douăcoordonate. Valoarea deosebită a documentuluieste demonstrată în partea a III-a. Prin studii carepornesc de la Pomelnic sunt abordate subiecteleÎntemeierii Ţării Moldovei. Voievozi din sec. al XIVlea,Familia vistiernicului Ignatie Iuga, Obârşia şifamilia lui Luca Arbore şi Maria Oltea, doamnaŢării Moldovei.O menţiune specială se cuvine făcută pentrubogata ilustrare imagistică ce experimentează unalt tip de „scriitură” decât cel sec, voit „ştiinţific,demonstrând odată în plus că „istoria se face cuoameni, pentru oameni”. Reţinem şi rigoareaştiinţifică cu care sunt alcătuite bibliografia, lista deabrevieri, indicele de nume, locuri, materii.Prin lucrarea Mănăstirea Voroneţ. Istorie.Cultură. Spiritualitate, acad. Andrei Eşanu şicercetătoarea Valentina Eşanu, personalităţiexemplare, aduc încă „o mărturie de trăire în istorie”,constituindu-se ei înşişi în modele de urmat încercetarea ştiinţifică în general şi cercetarea istoricăîn special.nr. 4(19), decembrie 2010 - 177

REPERE CANTEMIREŞTIAkademosIon ŞPACÎntâmplător am asistat la manifestarea de lansarea volumului Neamul Cantemireştilor: Bibliografie, elaborat de Igor Cereteu, Valentina Eşanu,Dinu Poştarencu şi Maria Poştarencu, academicianulAndrei Eşanu, fiind coordonator şi autor al studiuluiintroductiv. Lansarea a fost fascinantă, cu ointrigantă, pentru mine, surpriză: mi s-a donat unexemplar de carte, sugerându-mi-se ideea de a-iface o prezentare în presă.Autorul concepţiei şi studiului introductiv, acad.Andrei Eşanu, referindu-se la problema „informăriimai mult sau mai puţin completă despre cercetărileîn acest domeniu”, scrie următoarele: „Această împrejurarene-a determinat să întreprindem o încercarede a aduna între copertele unui volum bibliografictot ce este mai reprezentativ şi mai important înştiinţa şi cultura universală, fie că-i vorba de ediţiide opere, de documente şi diverse alte materiale istorice,de cronici, memorii, jurnale ş.a., fie de monografii,studii, alte publicaţii referitoare la viaţaşi activitatea Cantemireştilor, anturajul în care auactivat şi au creat nu numai în Ţările Române, dar şiîn Imperiul Otoman, în Rusia şi în Occident” (p. 8).În continuare: „Spre deosebire de alte bibliografii despecialitate editate până în prezent [înşirarea căroraocupă o pagină şi ceva], care se opresc doar la operaşi personalitatea lui Dimitrie Cantemir sau AntiohCantemir-fiul, volumul de faţă îşi propune să cuprindăstudii, monografii şi materiale care reflectăviaţa şi activitatea sub cele mai diverse planuri a tuturorCantemireştilor, viaţa şi activitatea domnilorMoldovei Constantin Cantemir, Antioh Cantemir şiDimitrie Cantemir, a urmaşilor acestora pe parcursulsec. XVII-XVIII. De asemenea, s-a încercat aacumula şi a include tot ce este mai reprezentativ înmaterie de ştiinţă istorică, culturală, teologică, militară,iconografică, heraldică şi genealogică despreCantemireşti, editat din sec. al XVII-lea până înprimul deceniu al sec. XXI-lea inclusiv.” (p.8-10).Şi totuşi documente omise şi diverse inexactităţisunt. Spre exemplu, din cinci articole semnate de A.Kidel, înregistrate în bibliografia lui Ion Madan cutitlul «Дмитрий Кантемир (1673-1723): Указательлитературы / Под ред.докт.философ. наук, проф.В.Н.Ермуратский.- Кишинёв,1973.–102 с.», înlucrarea comentată lipsesc două. Iar din 14 articoleale autoarei T. Ursu lipsesc trei. Pentru careva alteinexactităţi ar fi de ajuns să consultaţi Nr.: 431 şi511. Mai multe pilde ar fi de prisos, căci nu asta neinteresează. Mai valoros, cred, este aspectul informatival volumului ca atare. Or, listele bibliograficeale fiecărui compartiment al Capitolului III, „DimitrieCantemir (1673-1723”), partea de bază a lucrăriiNeamul Cantemireştilor. Bibliografie. Coord.acad. Andrei Eşanu. Alcăt. A. Eşanu; I. Cereteu,V. Eşanu; M. Poştarencu; D. Poştarencu,Chişinău, Ed. Pontos, 2010întregi, garantează alimentarea tuturor utilizatorilor,atât a oamenilor de ştiinţă (cercetătorilor), cât şi acititorilor de masă, cu cea mai relevantă informaţie.Anume acest scop a şi contribuit la determinareacompoziţiei şi structurii lucrării – moment care atransformat programata Bibliografie (mai potrivit arfi fost biobibliografie) într-un studiu bibliografic.Elaboratorii ediţiei s-au gândit, în primul rând,la consumatorii informaţiei acumulate, şi abia dupăasta – la sistematizarea materialului bibliografic,care are menirea să reflecte cât mai amplu imagineaprotagoniştilor (Cantemireştilor), în special, asta sereferă la listele bibliografice consacrate lui D. Cantemirşi parţial lui Antioh-fiul. Altfel, cum se poateexplica faptul, că în aproape toate compartimentelepe prim plan se plasează documentele despre persoanabibliografiată şi abia după asta urmează descrierilebibliografice ale operelor protagonistului.Capitolul III, spre exemplu, demonstrează acestprocedeu cât se poate de convingător. Aici pentruînceput sunt puse la dispoziţia utilizatorilor 570de articole şi studii despre viaţa şi activitatea luiD. Cantemir, grupate în trei paragrafe: „Viaţa şi activitateapolitică”, „Surse privind viaţa şi activitatealui Dimitrie Cantemir”, „Izvoarele scrierilor cantemirene”,două dintre care divizate şi ele în compartimentespeciale – documente care informeazăcititorul despre diverse domenii de activitate, cumsunt: „Activitatea la Constantinopol”, „Activitateaîn Moldova”, „Campania de la Prut (1711)”, „Activitateaîn Rusia” etc.Prin următorul paragraf (Nr.4) – „Opera lui DimitrieCantemir în manuscrise şi ediţii princeps:Repertoriu” – autorii Andrei şi Valentina Eşanu178 - nr. 4(19), decembrie 2010

Noutăţi editorialene apropie nemijlocit de opera cantemireană. Darşi acesta constituie, în fine, un studiu cu o notă introductivăcare, în ansamblu, are misiunea de a nefamiliariza cu moştenirea ştiinţifică a cărturarului, şinu doar de a ne prezenta o listă ( un repertoriu) bibliograficăale acestor manuscrise şi ediţii princeps.Paragraful Nr. 5 – „Scrierile lui D. Cantemir:Ediţii şi studii” – este unul generalizator, care şiprin titlul său, dar şi prin logica lucrării în ansamblu,presupune, ne face să aşteptăm o înşirare a scrierilorcantemiriene. Autorii însă şi aici găsesc un specificprin care atenţionează curiozitatea sau, poate, chiarinteresele spre cercetare ale potenţialilor utilizatori.Alcătuitorii, din volumul destul de impunător aldocumentelor bibliografice, au selectat 24 de articoleşi studii care îndreaptă atenţia cititorului spreoriginalitatea operei cantemiriene, în special accentuândunele aspecte legate de problema editorială.Iată doar câteva titluri: „Problema editării operei luiD. Cantemir” de Dan Bădărău, „Din istoria edităriioperelor lui D. Cantemir” de Gh. Madan, „Publicareaoperelor cantemirene”, „Cantemir: Ediţiiprinceps” de Valeriu Nazar, ş.a. – documente, carene sugerează aceeaşi idee: editarea scrierilor luiD. Cantemir prin complexitatea lor se deosebeşte deeditarea operelor altor autori!Atenţionăm potenţialii utilizatori, că orice lucrarecantemireană este prezentată în volumul consultatdupă acelaşi model: a) „Ediţii”, alcătuit dindescrierea bibliografică a mai multor ediţii, unelepublicate în volume aparte, altele în volume colectivesau în diverse periodice: reviste, ziare etc. şib) „Studii” care constituie nu altceva decât o listăa articolelor şi studiilor scrise pe marginea opereirespective.Celelalte paragrafe: „6. Dimitrie Cantemir – omde ştiinţă” (p. 196-238), „7. Dimitrie Cantemir – omde cultură” (p.238-271), „8. Receptarea operei luiDimitrie Cantemir în ştiinţa şi cultura universală”(p.272-283) şi multe altele sunt şi mai favorabilepentru utilizatori. Spre exemplu, în „6. DimitrieCantemir – om de ştiinţă” compus din zece paragrafe,identificăm informaţii relevante sub diverseaspecte din activitatea ştiinţifică a protagonistului:„6.1. Academician şi enciclopedist” (cu 31 surseinformative), „6.2. Istoric” (cu 143 surse), „6.3.Filosof” ( cu 157 surse), „6.8. Concepţii juridice”(cu 30 surse) etc. Toate sursele semnalate constituieimportante liste bibliografice ale literaturiiexistente la temele respective („Dimitrie Cantemir– istoricul”, „Dimitrie Cantemir – filosoful” etc.).Tendinţa aceasta de a aduce informaţia cât se poatede aproape de utilizator este o preferinţă a autorilor.Ea se referă în cea mai mare parte la „CapitolulIII. Dimitrie Cantemir, 1673-1723” (p.23- 308) şi înbună parte la „Capitolul V. Antioh Cantemir (1708/ 1709 / 1710 - 1744).Capitolele I, II şi IV, consacrate personalităţilor:Constantin Cantemir (1612 / 1627- 1693), AntiohCantemir (1670-1724, fratele lui Dimitrie) şi MariaCantemir (1700-1757) arată mai modest, ca nişteliste bibliografice de recomandare, însă la o altă variantă,probabil, nici nu s-a pretins.Pentru cititorul interesat ţinem să aducem la cunoştinţăfaptul că lucrarea cuprinde o amplă informaţie,de pionierat, privitoare la „Izvoarele operelorcantemiriene” (p. 69-70), opera muzicală a luiDimitrie Cantemir pe suport electronic (137-138),„Scrierile lui Dimitrie Cantemir. Ediţii electronice(p. 193), teze de doctorat privind viaţa, activitateaşi opera cantemireştilor (p. 195, 346), precum şi ceamai amplă informaţie referitoare la activitatea şiopera lui Antioh Cantemir-fiul (313-352).Volumul include un numeros material ilustrativ,inclusiv pagini din manuscrise şi ediţii cantemirienedin întreaga Europă, portrete ale membrilor neamuluiCantemir care îmbogăţesc reprezentările cititorilordespre prezenţa în istorie a cantemireştilor.Consultând de-amănuntul Neamul Cantemireştilor.Bibliografi e, lesne se observă că volumul cuprindeinformaţie din ştiinţa şi cultura universală, întotal circa 4 mii de titluri în mai multe limbi europeneşi orientale.Lucrarea pentru prima dată încearcă să cuprindă,sub toate aspectele, întregul neam al Cantemireştilorcu bogata lui activitate politică, culturală, ştiinţifică,diplomatică, militară ş.a. Bineînţeles, volumulse sprijină într-o anumită măsură pe experienţa şiinformaţia unor bibliografii realizate anterior, carese referă cu precădere la viaţa şi opera lui DimitrieCantemir. Ediţiile respective, destul de multe la număr,care, de fapt, nu-şi pierd niciodată valoarea lorinformativă, sunt enumerate în „Introducerea” academicianuluiAndrei Eşanu în formă de trimitere însubsolul volumului prezentat. Acestea în mare parteau fost întocmite cu 30-40 ani în urmă şi de aceeamunca bibliografică trebuia continuată până în pragullui 2010, când apare volumul.Considerăm că urma să se ţină cont cu mai multărigurozitate de legislaţia cu privire la descriereabibliografică a documentelor, ediţiilor, lucrărilor ştiinţificeincluse în volum.Sugerăm cititorului să nu treacă cu vederea aparatulauxiliar al lucrării: „Cuprinsul” şi „Indicele deautori, traducători, editori şi coordonatori”, să-l studiezecât se poate de atent şi scrupulos, căci va găsiaici atât temele gata formulate, cât şi literatura necesară.În încheiere, vreau să subliniez că autorii auelaborat o lucrare de mare rezonanţă, Neamul Cantemireştilor:Bibliografi e, o carte-patrimoniu, careva servi drept izvor de inspiraţie şi de informaţie,fapt ce, în fine, va contribui la cunoaşterea cât maiprofundă a ţării întregi.nr. 4(19), decembrie 2010 - 179

AkademosRESURSELECOMUNICAŢIONALEALE ACŢIUNII POLITICEDr. hab. Victor MORARUÎn condiţiile în care sporeşte simţitor necesitateacunoaşterii exacte şi plauzibile a proceselor politice şia forţelor implicate în ele, ştiinţei politice îi revine (prinefortul conjugat cu cel al altor sectoare disciplinare aleştiinţelor sociale) sarcina evidenţierii tendinţelor ce semanifestă în dinamica politică, a dezvăluirii esenţeitransformărilor înregistrate, a elucidării problemeloremergente. E un obiectiv complex, realizarea căruiaapare condiţionată de abordarea unui întreg ansamblude factori ce determină desfăşurarea proceselorpolitice. Respectiv, astfel de problematici polivalenteimplică oportunitatea examinării problemelorabordate din diverse perspective.Politologii nord-americani Jarol Manheim şiRichard Rich, avertizează asupra necesităţii de adezvolta “capacitatea considerării opiniei publice, aintereselor diverselor grupuri şi forţe sociale, pentrua contribui la elaborarea unei politici echilibrate şimultilaterale… Trebuie, consideră ei, să pătrundemlegităţile apariţiei şi extinderii mişcărilor de masă,să cunoaştem mecanismele interacţiunii lor cuinstituţiile puterii”.Astfel, apare justificată necesitatea analizeicomunicării politice, imanente fenomenelor vizate,şi, implicit, a examinării activităţii comunicaţionale,desfăşurate de forţele politice, în condiţiilecompetitivităţii.Acest obiectiv îl urmăreşte lucrarea AurelieiPeru-Balan “PR-ul politic şi comunicarea de crizăîn Republica Moldova, 2009-2010”. În paginilecărţii se configurează două noţiuni-cheie, examinăriicărora se dedică autoarea: comunicarea politică şirelaţiile publice, proprii flu xului comunicaţional denatură şi finalitate politică. Fenomenul comunicăriipolitice este analizat aici din perspectiva relaţiilorpublice - un concept şi un domeniu de activitate care,treptat, se face vizibil în practica politică curentă, şitocmai faptul devenirii, afirmării incerte a acesteiactivităţi generează o serie de probleme, depăşireacărora este imperios necesară.Oricum, putem constata că în sfera politică se atestă,mai ales în ultimul timp, o recurgere semnificativă lamijloacele comunicaţionale / de relaţii publice, destinateinfluenţării opiniei publice şi concepute, în viziuneaactorilor politici, drept instrumente indispensabilepentru desfăşurarea luptei politice.În realitate, politica şi comunicarea reprezintăîn condiţiile actuale două vase comunicante, cutoate consecinţele respective. Întrepătrundereareciprocă se manifestă nu doar la suprafaţă, cidetermină schimbările esenţiale care se produc, peAurelia Peru-Balan. PR-politic şi comunicareade criză în Republica Moldova. Chişinău:Imona Grup SRL, 2010de o parte, în natura exercitării politicii, iar, pe dealtă parte, în caracterul de exploatare a potenţialuluicomunicaţional. Acest lucru imprimă, practic,comunicării statutul unui factor extrem de importantal politicii, îi conferă calitatea de “motor al spaţiuluipublic”. Politica, la rândul ei, se adaptează şiea la “regulile jocului” dictate de modalităţilecomunicaţional-mediatice, manifestându-se în modesenţial în stilul comunicaţional.Relaţiile publice, propaganda şi publicitateapolitică, marketing şi management politic, gestiuneaopiniei publice – toate aceste noţiuni, prin aplicareapostulatelor teoretice şi instrumentarului analiticadecvat la examinarea practicii politice concrete, îşigăsesc o explicare pertinentă şi sugestivă în paginilelucrării. Cititorul asistă, de fapt, la o disecare a unormanifestări de ordin politic, care-i facilitează accesulîn universul confruntărilor electorale. Cartea AurelieiPeru-Balan propune, astfel, o interpretare proprie afenomenelor politice-comunicaţionale, urmărite peviu şi extrase din realitatea recentă, marcată în modpronunţat de febra electorală. De apreciat remarcatcurajul de care a dat dovadă autoarea, hotărândusesă pătrundă într-un adevărat labirint politiccomunicaţional,cu nenumărate sinuozităţi şi multeenigme greu explicabile, precum şi de îndrăzneala de aîncerca, cu titlu de pionierat la noi, abordarea problemeieficienţei activităţii de “public relations”, care nu sesupune nicidecum unei tratări facile şi univoce.În consecinţă, cartea „PR-ul politic şicomunicarea de criză în Republica Moldova, 2009-2010” se înscrie firesc în şirul cercetărilor de ultimăoră, menite nu doar să fixeze tabloul realităţii, darşi să propună anumite soluţii în vederea optimizăriiacţiunii politice.180 - nr. 4(19), decembrie 2010

ACADEMICIANUL IONPOPUŞOI – UN DESTINASUMATAcad. Gheorghe DUCAProfil de savantPersonalitate de mare prestigiu în domeniul decercetare a protecţiei plantelor, autor a peste 250de lucrări ştiinţifice, fondator al unei noi direcţii decercetare în domeniul micologiei, academicianulIon Popuşoi se poziţionează printre somităţileacademice distinse atât în plan naţional, cât şi încel internaţional, aducând contribuţii incontestabilesub aspect valoric, pe parcursul a şase decenii deactivitate ştiinţifică, în cercetările efectuate din acestimens domeniu.Academicianul Ion Popuşoi consideră Academiade Ştiinţe a Moldovei drept a doua casă părintească,unde a simţit de-a lungul anilor pe deplin căldurăşi susţinere. Până a ajunge însă la templul ştiinţei,savantul a parcurs un destin cu grele încercări.Descoperirea vocaţieiNăscut la 6 ianuarie 1924, în or. Chişinău, IonPopuşoi a absolvit şcoala primară din capitală în1937, după care părinţii l-au înmatriculat la ŞcoalaAgricolă din Cricova. Aici, toate procesele agricolede câmp erau îndeplinite de elevi, tânărul IonPopuşoi lucrând din greu alături de colegi, pe timpde ploaie, soare sau frig. Tocmai de aceea susţine căresponsabilitatea şi munca fizică de atunci, la aceavârstă fragedă, l-au disciplinat şi l-au întărit. Tot aici,se pare, a aflat şi secretul momentului descopeririivocaţiei sale. Harul însă l-a moştenit şi de la tatălsău care era legumicultor, punându-şi astfel, încă depe atunci, speranţa într-un viitor legat de domeniulplantelor.Dar s-a început războiul. Directorul şcolii,adunând toţi elevii, a anunţat: „Cei de până la 17ani mâine pleacă acasă, cei de 18-20 – la comisariat”.Cu traista în mână, pe jos, împreună cu alţi elevi,este nevoit să se întoarcă acasă, la Chişinău. Unan mai târziu, pentru a-şi continua studiile, susţineexamenul de admitere la Şcoala Agricolă şi Industrie.În 1944 participă la organizarea Institutului Agricol,unde, în 1949, absolveşte Facultatea de Pomiculturăşi Viticultură.Ion Popuşoi îşi începe activitatea în calitatede laborant la Catedra de Entomologie aUniversităţii de Stat din Chişinău. Şeful catedreide atunci, profesorul Iacov Prinţ, i-a propus să facădoctorantura la aceeaşi catedră. Ideea i-a părut atâtde tentantă, încât a acceptat.Academicianul Ion PopuşoiAcademicianul Ion Popuşoi îşi aminteşte căfoametea din acei ani făcea ravagii, înregistrândsalturi fără precedent ale mortalităţii. Despre aceastăperioada povesteşte cu groază, iar imaginile dureriile păstrează până acum. Dramatismul evenimentelorde atunci anulează orice comentariu şi doar graţie„caracterului de fier”, pe care şi l-a conturat fiind laCricova, în condiţii de lipsuri şi suferinţe, a rezistatdezastrului, fiind conştient că trebuie să-şi urmezedestinul, destin pe care şi l-a ajutat cu voinţa.Perseverenţa şi traseul ascensiuniiCapacitatea de muncă, adesea peste limiteleposibilului, susţinerea celor care au crezut înidealurile sale, îl pun în faţa unui vis împlinit.Astfel, în 1953 cercetătorul Ion Popuşoi susţineteza de doctor, aceasta fiind prima susţinere a uneiteze de doctor în istoria Universităţii de Stat dinMoldova. De aici, graţie virtuţii şi perseverenţei,cariera doctorului în ştiinţe Ion Popuşoi cunoaştealte dimensiuni, fiind mereu în ascendenţă.Procesul ascensiunii a început încă în anul1955, când este desemnat de către administraţiaUniversităţii de Stat din Moldova în funcţia dedirector al Staţiunii Agrobiologice. Peste patru ani,în 1959, este încadrat în calitate de colaboratorştiinţific superior la Academia de Ştiinţe a Moldovei,instituţie cu care Ion Popuşoi şi-a identificatpersonalitatea complexă până la ora actuală.Generator de idei şi concepţii, în 1964 devinedirector al Institutului de Fiziologie şi Biochimiea Plantelor al AŞM, inclusiv în anii 1974, 1992,2003, în total, deţinând funcţia de director de cincinr. 4(19), decembrie 2010 - 181

Akademosori. Concomitent, este şef al Laboratorului deFitopatologie şi Micologie al AŞM pe parcursul a51 ani. Din 2006 şi până în prezent continuă să seafle la timona Laboratorului de Fitopatologie, undedeţine şi onorabilul titlu de consultant ştiinţific.În scopul asigurării securităţii ecologice şi alintensificării măsurilor întreprinse în domeniulprotecţiei plantelor, în 1969, la Chişinău a fost creatInstitutul de Protecţie Biologică a Plantelor – unicainstituţie de profil nu doar în URSS, ci în Europa.Pentru a asigura buna funcţionare a acestuia urmausă fie încadraţi specialişti de valoare din diversecentre ştiinţifice din Uniunea Sovietică.Cu teza de doctor habilitat susţinută şi monografiiapreciate la înalta lor valoare în fostele republicisovietice, dar şi peste hotare – Franţa, Germania,Iran – în 1974, dr.hab. Ion Popuşoi este propusde Academia Agricolă din Moscova în funcţia dedirector al Institutului de Protecţie Biologică aPlantelor.Aici s-a afirmat cu toată puterea spirituluisău reformator şi energia mobilizatoare. Încadrul Institutului organizează Laboratorul deTrichogramma, care activează până în anul 2002ca subdiviziune separată, înregistrând succeseremarcabile în domeniu.Pentru cercetările în condiţii de câmp, dreptbază experimentală a Institutului a fost oferităgospodăria „Băcioi”. În scurt timp, Institutul a fostcompletat cu colaboratori ştiinţifici de performanţă,dotat cu utilaj modern necesar. În scopul promovăriirezultatelor ştiinţifice obţinute în domeniul protecţieibiologice a plantelor, în cadrul instituţiei a fostorganizat un muzeu, care era vizitat de specialiştidin domeniu din diverse ţări. Lichidarea, în 1992, agospodăriei „Băcioi”, inclusiv a utilajului agricol, acreat însă mari dificultăţi în calea realizării lucrărilortehnologice. Înţelegând rolul bazei experimentale,acad. Ion Popuşoi depune eforturi susţinutepentru organizarea unei noi baze experimentale,asigurând-o cu utilaj agricol necesar.Pe parcursul activităţii sale acad. Popuşoia coordonat şi a participat activ la organizareacercetărilor ştiinţifice şi implementarea rezultatelorobţinute în economia naţională, un rol deosebitocupând cercetările ştiinţifice în domeniulstudierii microorganismelor şi selectarea suşelorcu o perspectivă de utilizare în combatereaagenţilor patogeni, dăunătorilor şi buruienelor laculturile agricole. În baza acestora a fost elaboratătehnologia de fabricare în condiţii de laborator aproduselor biologice ca Trihodermina, Gliocladina,Nematotogina, Conoterina şi utilizarea lor contrabolilor culturilor de seră şi câmp deschis, o bunăparte din ele fiind incluse în Registrul de Stat.Recunoaşterea meritelor peste hotareSusţine şi teza de doctor habilitat, iar prinpalmaresul impresionant de realizări, recunoscute depersonalităţi notorii şi valoroase atât din ţară, cât şide peste hotare, Ion Popuşoi reuşeşte să promovezeimaginea republicii pe arena internaţională. Astfel,în 1965 devine membru corespondent al AŞM, iarşase ani mai târziu obţine titlul de academician alAŞM. În 1972 este ales să reprezinte ţara la Paris, încadrul grupului de lucru internaţional în domeniulfitopatologiei, drept pentru care, în 1980, i seconferă Diploma de Recunoştinţă a OrganizaţieiInternaţionale de Pomicultură de la Haga.La solicitarea autorităţilor din Iran, în 1996,acad. Ion Popuşoi a fost invitat să conducă ungrup de lucru, din componenţa căruia făceau parteşi cinci colaboratori ştiinţifici de la Institutul deProtecţie Biologică a Plantelor a AŞM. Grupul aveadrept sarcină organizarea cercetărilor şi produceriisubstanţelor biologice active în cadrul unei instituţiisimilare din Teheran. Cercetările au durat aproapeun an şi rezultatele nu s-au lăsat mult aşteptate, acad.Ion Popuşoi fiind decorat, în 1997, cu Medalia deAur a Republicii Islamice Iran.Monografii şi indicaţii metodiceMai mult ca orice vorbesc însă cele peste 250 delucrări ştiinţifice, inclusiv 14 monografii, 5 brevetede invenţii, recordurile personale ştiinţifice fiindcompletate cu indicaţii metodice, începând cu anul1950 şi până în 2010, dintre care merită a fi menţionate:„Cauzele ofilirii pomilor din speciile de sâmburoaseîn URSS” (1970); „Microflora pomilor fructiferi dinURSS” (1971); „Jurnalul ştiinţific al Laboratoruluide Fitopatologie privind bolile infecţioase a planteloragricole în Moldova (8 volume) (1962- 1977);„Organismele fitopatogene ale culturilor eterice şiaromatice în Moldova” (1988); „Microflora viţeide vie (sumar mondial); (menţionate cu premiuAŞM), (1989); „Verticilioza pomilor din speciilede sâmburoase şi măsurile de combatere a ei înMoldova” (1991); „Microflora şi principalele boli laculturile legumicole din Moldova” (1991); „MicrofloraFungi imperfecte a varietăţilor de arbori şi arbuşti înURSS” (1992) etc.Lista impresionantă de monografii esteîmbogăţită an de an cu circa 30 de indicaţii metodiceşi recomandări valoroase pentru implementareîn domeniul protecţiei culturilor agricole (tutun,tomate, floarea soarelui, pomi fructiferi, legume,culturi cerealiere, viţa de vie); „Microflora viţei devie în Moldova” (1983) etc.De asemenea, au fost elaborate metode chimice,biologice şi de protecţie integrată a principalelorboli la culturile agricole din Moldova (cerealiere,182 - nr. 4(19), decembrie 2010

Profil de savanttehnice, legumicole, pomicole, eterooleaginoase,viţa de vie). A fost identificată patogenezabolilor micotice şi modurile de combatere a lorla viţa de vie, culturile pomicole, culturile decâmp şi legumicole; izolate şi identificate speciileşi tulpinile de ciuperci şi elaborate, pe baza lor,preparate pentru combaterea anumitor dăunătorişi boli: (Verticilin, Micaf, Gliocladin, Coniotirin,Trichodermin, Nematofagin).Tot la acest capitol se înscrie depistarea şiidentificarea, pentru prima dată în pepiniereleRepublicii Moldova, a unei boli noi la puieţiide prăsad, atacaţi de ciuperca Phomopsis maliRobertis şi o boală nouă foarte periculoasă la floareasoarelui – mana. De asemenea, în 1951-1971 aufost determinate şi descrise peste 5 000 de specii deciuperci microscopice, saprofite şi patogene.Pregătirea cadrelor – prioritatea savantuluiPregătirea cadrelor ştiinţifice de o înaltă ţinutăacademică dintotdeauna a constituit o prioritate pentruAcademie, savantul Ion Popuşoi atribuind problemeiîn cauză un rol definitoriu atunci când e vorba deprogresul ştiinţific. Pornind de la această idee,organizează Laboratorul de Trichogramma, cu accentpe pregătirea cadrelor, în acest scop fiind pregătiţitrei doctori. Concomitent, acad. Popuşoi invită dela Moscova o mare somitate ştiinţifică, dr.hab. LarisaTarasevici, care organizează, pentru prima dată înRepublica Moldova, cercetările Baculoviruşilor invitro – o nouă direcţie valorificată în cadrul Institutuluide Protecţie a Plantelor şi în prezent.Mai mult, în 1953, acad. Popuşoi a iniţiat odirecţie nouă de cercetare în domeniul micologiei,care includea şi pregătirea cadrelor tinere în acestdomeniu, proces care continuă până astăzi. Astfel,au fost pregătişi 17 doctoranzi, dintre care 13 aususţinut cu succes tezele de doctor, care activeazăpână în prezent în cadrul Institutului de Protecţie aPlantelor al AŞM. Cu unii dintre ei, care între timpau obţinut rezultate remarcabile, academicianul semândreşte foarte mult, semnând publicaţii în comunşi recomandări pentru implementări în practică,precum: L. Onofraş, L. Prostacova, L Cogan, L.Burmistru, A. Şatrova, M. Culiuc, M. Grimberg, M.Şteinberg şi colaboratorii ştiinţifici – L. Margina, A.Hripunova.În anul 2008, acad. Popuşoi organizează, pentruprima dată, cercetări ştiinţifice şi pregătirea cadrelorîn domeniul microbiologiei şi obţinerea preparatelorbiologice de perspectivă din clasa Actinomicetelorpentru protecţia plantelor.Recunoştinţă celor care l-au susţinut şiîndrumatSe spune pe bună dreptate că ştiinţa fără conştiinţănu este decât ruina sufletului. Şi pentru că nu existăceva mai frumos decât a şti să-i omeneşti pe ceicare ţi-au fost alături de-a lungul anilor, în traseulpe care l-a parcurs într-o strălucire crescândă, acad.Ion Popuşoi exprimă recunoştinţă întregii constelaţiide savanţi care l-au îndrumat şi l-au susţinut încele mai frumoase demersuri. Recunoştinţa sa seîndreaptă către profesorii şi savanţii de la Academiade Ştiinţe a Moldovei şi Universitatea de Stat dinMoldova – academicienii Iachim Grosu, Iacov Prinţ,M. Iaroşenco, D. Verderevschi, N. Corlăteanu,A. Lazarev, M. Radul, docenţii K. Daşkeeva,I. Kataev, L. Kaloşina.DistincţiiActualmente, palmaresul decoraţiilorguvernamentale al academicianului Ion Popuşoiinclude: Medalia Inventator al URSS (1980);Medalia Veteran al Muncii (1990); OrdinulRepublicii (1995); Medalia de Aur a RepubliciiIslamice Iran (1997); Medalia AŞM „DimitrieCantemir” (2000); Titlul Onorific „Om emerit”(2001), precum şi multiple Diplome de merit.Realizare deplinăAstăzi, savantul vrea sa-şi mai vadă un visîmplinit – cercetările ştiinţifice din cadrul Institutuluide Protecţie a Plantelor şi Agricultură Ecologică săse efectueze la nivelul ţărilor puternic dezvoltate.Mai mult, are şi o strategie proprie de lungă durată şianume: ca preparatele biologice, de care astăzi dispuneLaboratorul de Fitopatologie, să fie finalizate până în2015 în stare preparativă pentru a fi incluse în Registrude Stat şi implementate în practica de producţie agospodăriilor agricole; până în 2020 să fie obţinutepreparate biologice noi din clasa Actinomicetelor şidin clasa Fungi imperfecte pentru protecţia plantelor,iar preparatele biologice existente să fie cercetate înmod obligatoriu şi la alte culturi agricole.Ajuns aici, la venerabila vârstă a octogenarilor,academicianul Ion Popuşoi se consideră un omîmplinit, o realizare deplină fiind fiica Olga Popuşoi,doctor în medicină, specialist în obstetrică şiginecologie, conferenţiar universitar, care a aderat laidealul tatălui de a deveni medic, un vis care la aceavreme era irealizabil, facultatea de medicină urmând afi deschisa mai târziu. Împrejurările au conspirat însă,oferind această şansa unică fiicei sale. Toate acestea,îmbinate cu succesele sale ştiinţifice îl fac negreşit peacademicianul Ion Popuşoi un Om fericit şi realizat.nr. 4(19), decembrie 2010 - 183

AkademosMembru corespondent al AŞMMefodie RAŢĂ la 75 de aniMatematician, domeniul ştiinţific: logicamatematică şi teoria algoritmilor. Doctor habilitatîn ştiinţe fizico-matematice (1986), profesoruniversitar (1991). Membru corespondent alAŞM (2000)Mefodie Raţă s-a născut la 1 octombrie 1935în satul Sipoteni, România. A absolvit şcoalamedie în 1954. Din 1954 până în 1955 lucreazăînvăţător la şcoala de 7 ani, satul Vălcineţ. Înperioada 1955-1959 este student la Universitateade Stat “I.Creangă” din Chişinău, specialitateamatematică. În anii 1959-1962, este învăţător laşcoala medie din s. Bravicea, R.M., iar în 1960 îşiia licenţa la Universitatea de Stat “I.Creangă” dinChişinău. În 1962 a fost angajat la Institutul deFizică şi Matematică al A.Ş.M., deţinând funcţiilede cercetător ştiinţific inferior, cercetător ştiinţificsuperior, cercetător ştiinţific coordonator, secretarştiinţific al Institutului de Matematică, fondator şişef al Sectorului de logică matematică, cercetătorştiinţific principal, consultant ştiinţific.Domeniul principal al cercetărilor ştiinţifice aleprofesorului Mefodie Raţă este logica matematică,în special problemele de completitudine şiexpresibilitate funcţională în diferite clase de logici.În 1968, la Institutul de Matematică al secţieiSiberiene a A.Ş. a ex-U.R.S.S. din or. Novosibirsk,susţine teza de doctor, iar în 1986, la Universitateade Stat “M.V.Lomonosov” - cea de doctor habilitatîn ştiinţe fizico-matematice.Dr.hab. Mefodie Raţă a obţinut un şir de rezultatemarcante în domeniu: a soluţionat problemacompletitudinii funcţionale în logica intuiţionistăutilizată în fundamentele matematicii; a creat metodade modelare a derivării cuvintelor în sistemele deproducţie ale matematicianului american E.Post prinrelaţia expresibilităţii sintactice în logici modale şilogici demonstrabile; a lansat pentru prima dată şi184 - nr. 4(19), decembrie 2010a demonstrat conceptul inexistenţei algoritmilorde recunoaştere a expresibilităţii sintactice încalcule propoziţionale logice; a iniţiat şi dezvoltatteoria claselor iterative în lanţ de funcţii pseudobooleene.Prof. Mefodie Raţă are peste 130 lucrăriştiinţifice publicate în reviste de circulaţie naţionalăşi internaţională, inclusiv 3 monografii: Claseiterative în lanţ de funcţii pseudo-booleene, edit.Ştiinţa, Chişinău, 1990, (în l. rusă); Expresibilitateaîn calcule propoziţionale, edit. Ştiinţa, Chişinău,1991, (în l. rusă); Inexistenţa algoritmilor derecunoaştere a expresibilităţii sintactice în calculelogice, editura The Flower Power, Universitatea dinPiteşti, România, 2004.Este conducătorul şcolii ştiinţifice moldoveneştiîn domeniul logicii matematice şi proiectelorştiinţifice ce ţin de acest domeniu.A prezentat la congresele şi conferinţele ştiinţificenaţionale şi internaţionale peste 40 de comunicări.A participat activ la Congresul Internaţional alMatematicienilor (Varşovia,1983), la Congreseleal IV-lea şi al VIII-lea Internaţionale de Logică,Metodologie şi Filozofie a Ştiinţei (Moscova, 1988şi Bucureşti,1971), la Congresele al V-lea şi al VI-leaal Matematicienilor Români (Piteşti, România, 2003şi Bucureşti, 2007), la Congresele ARA din Chişinău(1993), Braşov (2007), Sibiu (2009), Bucureşti(2010).Profesorul Raţă din 1984 până în prezent esteconducător al Seminarului de logică matematică şimembru al Consiliului Ştiinţific al Institutului deMatematică şi Informatică al A.Ş.M.; 1984-2003,membru al Consiliului Ştiinţific Specializat pesusţinerea tezelor de doctor şi doctor habilitat depe lângă I.M.I. al A.Ş.M.; 1985 - până în prezent,conducător de doctorate; 1995-2006, preşedinteal Comisiei de experţi în matematică din cadrulConsiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare;1999-2005, preşedinte al Consiliului Sindicalal A.Ş.M.; 2000-2005, membru al ConsiliuluiRepublican al Sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei.Pe parcursul multor ani prof. Raţă a ţinutcursuri opţionale pentru studenţii anilor 4-5 laUniversitatea de Stat din Moldova. Sub conducereasa au fost susţinute 8 teze de doctor în ştiinţe fizicomatematice.Recunoaşterea meritelor în dezvoltarea ştiinţeimatematice este acordarea dlui Mefodie Raţă aPremiului de Stat al Republicii Moldova în domeniulştiinţei, tehnicii şi producţiei (1994) şi decorarealui cu ordinul “Gloria Muncii” (1999).În anul 2000 dl. Mefodie Raţă a fost ales membrucorespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Membrul corespondent Mefodie Raţă este devotattotal matematicii şi propagă ideile, frumuseţea şiimportanţa ei, ceea ce i-a adus respectul profund şirecunoştinţa comunităţii ştiinţifice matematice.Îi dorim continuitate în tot ce-a realizat!M.cor. Ion Tighineanu,vicepreşedinte al AŞM

JubileuDr. hab. Vladimir HOTINEANUla 60 de aniProfesor universitar, doctor habilitat în ştiinţemedicale, chirurg de renume, Vladimir Hotineanueste o figură proeminentă pe firmamentul culturiimedicale basarabene la început de mileniu, opersonalitate prodigioasă, care prin formarea saca specialist, prin talentul său managerial, princapacitatea sa proverbială de muncă, fără îndoială,rămâne un etalon al profesionalismului şi unexemplu demn de urmat pentru generaţiile de medicicare vin.Vladimir Hotineanu s-a născut la 1 octombrie1950, în oraşul Kâzâl-Orda, Republica Kazahstan,unde i-au fost deportaţi părinţii şi buneii în 1941, înurma represiunilor staliniste. Părinţii şi-au educat ceidoi copii, pe Vladimir şi Tamara, în spiritul onestităţii,al demnităţii de neam şi al cultului pentru muncă.Oameni harnici şi gospodari fiind, în acele condiţiivitrege şi-au întemeiat totuşi o gospodărie, dar auţinut din tot sufletul să-şi aducă copiii pe meleagurilenatale.Vladimir şi-a dorit extrem de mult să devinămedic. În 1968 a absolvit şcoala medie şi în acelaşian a devenit student al Institutului de Stat deMedicină, pe care îl absolveşte cu brio în 1974. Şi-avăzut visul cu ochii. Cu atât mai mult, cu cât a alesceea ce e mai greu de făcut în medicină – chirurgia.Student fiind, din iunie 1971 până în august1974 lucrează felcer la Spitalul de Traumatologie şiOrtopedie al Ministerului Sănătăţii. În 1974-1975şi-a făcut debutul la spitalul orăşenesc din Tiraspol.A urmat o perioadă de trei ani de activitate în calitatede chirurg în cadrul spitalului din Sărăteni, Teleneşti.Iar din septembrie 1978 până în octombrie 1980urmează ordinatura clinică a Institutului de Stat deMedicină din Chişinău.Fiind remarcat pentru eforturile depuse în studiuşi pentru resursele sale intelectuale inepuizabile, estedelegat la Institutul de Chirurgie „A. V. Vişnevski” alAcademiei de Ştiinţe a URSS, Moscova, pentru a-şipregăti teza de doctor în medicină, pe care o susţineîn 1984. În 1990 susţine teza de doctor habilitatîn medicină. Iar în 1991 devine profesor în cadrulCatedrei Chirurgie spitalicească nr. 2, peste un anfiind desemnat şef al acestei catedre. În aprilie 1993i se conferă titlul ştiinţific de profesor universitar.Energetica şi harul, calităţile sale de manager iscusit,fac ca în ianuarie 1995 să fie promovat în funcţia deprorector în probleme de medicină clinică.În toţi aceşti ani de muncă asiduă apublicat 6 monografii, consacrate chirurgieihepatobiliopancreatice. Activitatea sa didacticăs-a soldat cu 464 de lucrări ştiinţifice şi metodicepublicate, dintre care 308 lucrări au văzut luminatiparului în ultimii 10 ani (1999-2009) . În calitateasa de profesor universitar a contribuit enorm laformarea tinerilor medici, oferindu-le cu generozitatetoate cunoştinţele şi abilităţile pe care le posedă.A elaborat 6 manuale şi teste la chirurgie, 8 ghidurişi compendii, recomandări metodice, care prinvaloarea lor didactică sunt de un real folos pentruinstruirea studenţilor, doctoranzilor, medicilor îndevenire.Este la fel de prolific şi în domeniul proprietăţiiintelectuale. Fiind un strălucit inventator şiimplementând în activitatea cotidiană propriileinvenţii şi inovaţii, obţine 7 patente.Este membru al Academiei Jefferson din NewYork şi al Asociaţiei Internaţionale de ChirurgieHepatobiliopancreatică din România şi Rusia,al Asociaţiei Chirurgilor „Nicolai Pirogov” dinMoscova, m.cor. al Academiei de Ştiinţe şi Artedin Paris, Franţa ş. a. În ultimii 10 ani a participatla o multitudine de foruri ştiinţifice internaţionale,conferinţe, congrese, simpozioane. Cu multăînţelepciune şi perseverenţă conduce CatedraChirurgie nr. 2.Calităţile de chirurg proeminent, de managerresponsabil au dus la numirea sa în iunie 1998 înfuncţia de viceministru al Sănătăţii.Pentru activitatea prodigioasă, pentru munca-icreatoare este decorat cu mai multe distincţiiguvernamentale: Meritul Civic (1995); Om Emerit(2000); Laureat al Premiului de Stat al RM (2004);Medalia „Nicolae Testemiţanu” (2005).Şi, pentru că este un om nu doar competent, ci şicu un simţ deosebit al responsabilităţii, în 2009 afostnumit în înalta funcţie de Ministru al Sănătăţii.La această semnificativă aniversare, venimcu mărturii de înaltă consideraţie pentru DomnulMinistru al Sănătăţii şi pentru Chirurgul deexcepţie, care este Vladimir Hotineanu. Îi dorimmulte succese notabile, o viaţă lungă, plină de noiîmpliniri, optimism, energie tinerească, o sănătatestabilă şi fericire alături de cei dragi.Vivat! Crescat! Floriat!Acad. Ion Ababii,rector al USMF „Nicolae Testemiţanu”nr. 4(19), decembrie 2010 - 185

AkademosDr. hab. Petru BUIUCLIla 80 de aniGenetician, domeniul ştiinţific: ameliorareaplantelor. Doctor habilitat în ştiinţe biologice(1992), profesor universitar (2001).Născut la 20 octombrie 1930. Anii de copilărie(1930-1940) i-a petrecut în satul de baştină Cubei,raionul Bolgrad (Ucraina). Fiind pasionat de natură,tânărul Petru Buiucli îşi face studiile la Colegiulagricol din Cetatea Albă (1945-1948). Setea de acunoaşte, de a se perfecţiona 1-a adus la InstitutulAgricol din Chişinău, unde şi-a continuat studiile(1952-1958). Chiar în anii de studenţie a manifestatun viu interes pentru ştiinţă, dorind să pătrundă întainele vieţii plantelor pentru a crea noi soiuri şihibrizi superiori celor existenţi.Ulterior Petru Buicli desfăşoară o fructuoasăactivitate ştiinţifică şi practică în cadrul Secţiei deGenetică, apoi a Institutului de Genetică Ecologică alAŞM. A parcurs calea în ascensiunea sa profesională,începând cu funcţia de cercetător ştiinţific până lacea de şef al Laboratorului Genetica şi AmeliorareaCerealelor Spicoase. În anul 1992 susţine cu succesteza de doctor habilitat în ştiinţe biologice. Din anul2001 deţine titlul ştiinţifico-didactic de profesoruniversitar.Realizările ştiinţifice şi practice au fost publicateîn mai mult de 200 lucrări în domeniul geneticiişi ameliorării culturilor cerealiere, inclusiv 3monografii, dedicate grâului dur şi triticalelor.Este semnificativ aportul profesorului PetruBuiucli la elaborarea tehnologiilor moderne pentruameliorarea grâului dur, grâului comun şi triticalelor.Este autor şi coautor al soiurilor de triticale CAD2/917, Ingen 93, de grâu dur Hordeiforme 333,Auriu 273 şi de arahidă „Memoria lui Covarski 17”,fiind omologate în ţară. Soiurile Ingen 33, Ingen 35(triticale), Moldova 5, Moldova 11 (grâu comun),Hordeiforme 335 (grâu durum) sunt în prezenttestate pe sectoarele de stat ale Republicii Moldova.Au fost create şi omologate în ţara noastră şi soiurile:Arnăut 7 (grâu durum de primăvară), Zâmbreni 70(secară de toamnă), Săltăreţ (ovăz), Cenuşăreasa(linte). Totodată, pe sectoarele Comisiei de Statpentru Testarea Soiurilor de Plante se testeazăsoiurile noi, elaborate de savant: Vitanta (orz deprimăvară), TetraM (secara de toamnă).Geneticianul Petru Buiucli a acumulat înpalmaresul realizărilor sale ştiinţifice nu doarrezultate remarcabile ce ţin de domeniul ameliorăriitradiţionale. El a elaborat şi noi metode de ameliorarea plantelor, fapt confirmat de un număr impunătorde brevete (12).Profesorul Petru Buiucli participă activla pregătirea cadrelor de înaltă calificare. Subconducerea sa au fost pregătite şi susţinute cu succes5 teze de doctor în ştiinţe biologice şi agricole.În calitate de membru activ al Societăţiigeneticienilor şi amelioratorilor din RepublicaMoldova a participat la un şir de întruniri ştiinţifice,conferinţe, congrese, unde a avut posibilitatea de a-şiîmpărtăşi ideile, rezultatele obţinute pe parcursulîntregii vieţi.Fiind înzestrat cu alese calităţi de savant, PetruBuiucli şi-a desfăşurat activitatea ştiinţifică cudăruire de sine şi dragoste în tot ceea ce şi-a propus săfacă pe parcursul întregii sale vieţi, contribuind astfella dezvoltarea agriculturii ţării noastre. Rezultateleoriginale ale cercetărilor sale în domeniul geneticiişi ameliorării culturilor cerealiere sunt cunoscuteatât în Republica Moldova, cât şi peste hotarele ei.Şi în prezent, la această vârstă venerabilă, rămâneun generator de idei, un neobosit cercetător, excelentorganizator al ştiinţei.Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi DezvoltareTehnologică al AŞM l-a decorat pe profesorul PetruBuiucli, la această dată aniversară de 80 de ani, cumedalia „Dimirtie Cantemir”.Cu mult respect ne adresăm astăzi distinsuluigenetician, dorindu-i sănătate şi energie pentru a-şiîmbogăţi în continuare palmaresul de realizări.Acad. Teodor Furdui,prim-vicepreşedinte al AŞM,acad. Boris Gaina,dr. hab. Vasile Botnari186 - nr. 4(19), decembrie 2010

JubileuDr. hab. Nicanor BABĂRĂla 70 de aniFilolog, domeniul de cercetare: lingvisticagenerală, sociolingvistică, psiholingvistică;ling vis tica comparativ-istorică, tipologică şicomparată; filologie engleză; didactica limbilorstrăine. Doctor habilitat în filologie, profesoruniversitar (1999).Un ilustru înaintaş afirma: fiecare basarabeanmerită a fi eroul unei cărţi. Din pleiada unuiposibil erou de roman face parte şi destinul singularal profesorului universitar Nicanor Babără –descendent din comuna Sofia, judeţul Soroca.Şi-a început activitatea pedagogică la Tiraspol.În decembrie 1965 este angajat la USM în calitatede asistent, apoi devine lector (1968), lector superior(1989), conferenţiar (1993) şi în 1999 profesoruniversitar.Începând cu 1965 şi până în prezent, cu excepţiaanilor 1972-1989, când este forţat să plece de laUniversitate, a activat ca profesor de limbă engleză,rusă, română şi educator la şcolile din Chişinău,Lozova, Băcioi, ţine în faţa studenţilor cursurilenormative: introducere în filologia limbilorgermanice, fonetica (comparativ-contrastivă),citirea analitică, lexicul, gramatica etc.Pe parcursul anilor a publicat 259 de lucrăriîn limba română (163), engleză (42), rusă (44),franceză (2), ucraineană (8), inclusiv peste hotare32, redactează şi recenzează 38 manuale, programe,lucrări monografice. Rezultatele investigaţiilorştiinţifice rezidă în stabilirea naturii fonetice şi astatutului fonologic al diftongilor şi monoftongilorlimbii române în baza röentgenocinematogramelorşi a oscilogramelor; a descris dinamica articulatoriea acestor sunete compuse şi parametrii lor acusticiîn baza oscilogramelor; a stabilit caracteristicaarticulatorie comparată a diftongilor în limba românăşi engleză, evidenţiind similitudinile şi deosebirilelor; a alcătuit un set de driluri fonetice contrastivepentru predarea limbii engleze în şcoala naţională,contribuind la perfecţionarea didacticii limbiiengleze în republică. Potrivit opiniei specialiştilor,multe aspecte ştiinţifice investigate de către prof.N. Babâră poartă un caracter de pionierat. Lucrărilesale sunt cunoscute la Iaşi şi Bucureşti, în Georgia,Belarus, Cazahstan.Acad. R. Piotrovski, din Moscova, nota:Complexul lucrărilor ştiinţifi ce ale dlui N.Babâră are o mare valoare atât în plan teoretic(problematica contrastivă şi istorico-dialectică),cât şi în plan practic (predarea limbii române şilogopedia). Impunătorul material experimental,acumulat cu deosebită rigurozitate, neîndoielnic,va fi utilizat şi de către alţi savanţi la rezolvareaproblemelor discutabile ale foneticii şi fonologiei.Dr. A. Dosca, cercetător ştiinţific la ULIM şila Universitatea din Lucerna, Elveţia: Conştiinţăculturală de tip enciclopedic, exemplu de mobilitatespirituală, somitate prin excelenţă, membru al uneielite intelectuale excepţional de valoroasă, domnuleprofesor, mă închin profund pentru făurirea valorilormultiple, pentru cărţile de viaţă dăruite, pentruînsufl eţirea neobosită acordată, pentru imaginileadunate şi închegate din fărâmele experienţeiDumneavoastră – toate acestea soldându-se cu unefect delicat – sugerând generaţiilor în ascensiunesă sfi deze limitele raţionale ale ştiinţei.Domnul profesor descinde dintr-o familie „suspectă”.Biografia sa dramatică confirmă teza clasică:veritabilii intelectuali muncesc în surdină pentru binelepoporului său fără a cerşi onoruri şi recompense.Pentru luciditatea şi nobleţea dumisale a plătitîntreaga viaţă cu vârf şi îndesat, suportând tăvălugulsocializator implacabil.Va fi o revelaţie lucrarea pe care o scrie mai mulţiani domnul profesor cu titlul „O viaţă trăită amar,dar dulce”, unde „amarul” vor fi cei care mereul-au marginalizat, discreditat, înjosit şi umilit, iar„dulcele” este adresat camarazilor idealurilor salesacre.Adeverinţa din 24 septembrie 1990, eliberatălui Nicanor Băbără (mun. Chişinău, str. I. Vieru,12) este ca un al doilea certificat de naştere: „Prindecizia Plenarei Judecătoriei Supreme a RepubliciiMoldova din 24 septembrie 1990 (nr. 5u-34/90),condamnarea Colegiului judiciar a JudecătorieiSupreme în dosarul nr. 2-68 din 4 august 1972,inclusiv deciziile judecătoreşti ce au urmat au fostanulate după suspendarea dosarului. În legătură cuanularea deciziei judecătoreşti ilegale referitor lacetăţeanul Nicanor Babără, care a pătimit nevinovatdin motive politice 16 ani, el este reabilitatintegral.”Pe bună dreptate generaţiile de studenţi îlconsideră profesorul românismului şi umanismului.Să ne trăiţi, domnule profesor!Grigore Grigorescunr. 4(19), decembrie 2010 - 187

AkademosDr. hab. Vladimir AXIONOVla 60 de aniMuzicolog, domeniul de cercetare:muzicologia. Doctor habilitat în studiul artelor(1993), profesor universitar (1995).Născut la 26 octombrie 1950 în oraşul Chişinău.A absolvit Conservatorul de Stat „P. Ceaikovski” dinMoscova (1974) şi doctorantura din cadrul lui (1977).De atunci şi-a legat destinul de Academia de Muzică,Teatru şi Arte Plastice, Catedra istoria muzicii şifolclor, înregistrând la moment un stagiu pedagogicde 33 de ani în această instituţie de învăţământsuperior.În paralel, începând cu anul 1985, VladimirAxionov activează în cadrul Academiei de Ştiinţe aMoldovei, în funcţia de cercetător ştiinţific superior(1985-1993), şef sector Muzicologie al InstitutuluiStudiul Artelor al AŞM (1993-1999), cercetătorştiinţific principal (prin cumul) al InstitutuluiPatrimoniului Cultural (1999 – prezent). Din acelaşian, 1999, este prorector pentru activitateadidactică al Academiei de Muzică, Teatru şi ArtePlastice.În 1979 i s-a conferit titlul ştiinţific de doctor înstudiul artelor, în 1990 – titlul de cercetător ştiinţificsuperior, în 1992 – titlul didactico-ştiinţific deconferenţiar universitar, în 1993 – titlul ştiinţific dedoctor habilitat, în 1995 – titlul didactico-ştiinţificde profesor universitar.Pe parcursul activităţii sale îndelungate profesorulVladimir Axionov contribuie la pregătireacadrelor de artişti de înaltă calificare, promovândvalorile cultural-artistice naţionale şi universale.În acest sens, predă studenţilor disciplinefundamentale, precum Istoria muzicii universale,Istoria şi teoria stilurilor muzicale, Istoriografiamuzicală.Discipolii săi activează în mai multe instituţiide cultură din ţară şi din străinătate: concertistice,teatrale, de învăţământ, mass-media şi show-busi ness.Mulţi dintre ei au devenit laureaţi ai concursurilorşi festivalurilor naţionale şi internaţionale, fiindmenţionaţi şi cu distincţii de stat. Printre aceştia îivom nominaliza pe muzicienii interpreţi Iu. Gârneţ,A. Lozanciuc, A. Arcea, E. Gherman, A. Digore, O.Palymski, L. Ştirbu, Iu. Mahovici, A. Lapicus, S.Jar.Totodată, a pregătit o pleiadă de muzicologi,care se manifestă cu succes în activitatea instituţiilorştiinţifice, în cele de educaţie şi în mass-media:V. Galaicu, V. Tcacenco, M. Nichiforov,L. Gorobciuc, A. Sajin, A. Gaju, V. Mircos etc.Este conducător de teze de licenţă, de masterat şide doctorat. 4 doctoranzi, îndrumaţi de profesorulVladimir Axionov, au susţinut tezele de doctor înstudiul artelor (A. Pereteatco, E. Nagacevschi,P. Rotaru, R. Roman).Activitatea de cercetare s-a fructificat în peste100 de lucrări ştiinţifice, publicate în ţară şi pestehotare (Marea Britanie, Belarus, România, Rusia).Participă activ la conferinţe, seminare, simpozioanenaţionale şi internaţionale. Activitatea sa ştiinţifică afost menţionată de mai multe ori cu premiile UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor din Moldova(1992–2010).În calitate de prorector, realizează o prodigioasăactivitate organizatorico-ştiinţifică şi managerială,s-a manifestat şi ca executor de proiecte ştiinţifice.Este preşedinte al Secţiei arta muzicală din cadrulcolectivului de cercetare pe lângă Academia deMuzică, Teatru şi Arte Plastice, preşedinte alSeminarului ştiinţific de profil Arta muzicală,constituit de CNAA, membru al Comisiei de atestarea Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestareal Republicii Moldova.Din 1983 este membru al Uniunii Compozitorilorşi Muzicologilor din Moldova, coordonând activitateaSecţiei muzicologie. Are o autoritate incontestabilăca specialist muzicolog, profesor, savant,manager. Meritele sale au fost apreciate, conferindui-setitlul onorific de Om emerit (1999).Colegii săi îi apreciază delicateţea şisensibilitatea, darul de a simţi şi a sprijini talentuladevărat. Ei îi urează sănătate şi noi împliniriştiinţifice!188 - nr. 4(19), decembrie 2010

JubileuAcad. Nicolae ANDRONATIla 75 de aniInginer, domeniul ştiinţific: informatică,tehnica de calcul şi automatizare. Doctorhabilitat în ştiinţe tehnice (1982), profesoruniversitar (1984). Membru corespondent(1989) şi membru titular (1993) al Academiei deŞtiinţe a Moldovei.Născut la 7 noiembrie 1935 în s. Caragaş, aziraionul Slobozia. A absolvit Institutul Politehnicdin Lvov (1958) şi Institutul de Radiotehnică,Electronică şi Automatică din Moscova (1969),apoi a urmat doctorantura la Academia Militară deArtilerie din Sankt-Petersburg (1970–1972).A activat în calitate de prorector pentru studiişi munca ştiinţifică şi de şef al Catedrei mijloace deautomatizare şi tehnologia producerii la InstitutulRepublican de Perfecţionare a Specialiştilor depe lângă Comitetul de Stat pentru Planificareal RSSM (1973–1977). A fost director al uzinei„Sciotmaş” (1977– 1983) şi director al FilialeiChişinău a Centrului de Cercetări Ştiinţifice îndomeniul Tehnicii Electronice de Calcul din or.Moscova (1983–1992). În perioada 1993–1999 afost academician coordonator al Secţiei de ŞtiinţeTehnice a AŞM. Din 1999 este colaborator ştiinţificprincipal al Institutului de Energetică al AŞM.Concomitent, a activat în calitate de conferenţiarşi profesor la Universitatea Tehnică a Moldovei(1972–1992). A fost deputat în ParlamentulRepublicii Moldova (1990–1992). Din 1992până în 1994 a fost primvice-primministru alRepublicii Moldova. Din 1999 este cercetătorştiinţific principal al Institutului de Energetică alAŞM.Cercetările ştiinţifice sunt axate pe proiectareaşi construirea sistemelor informaţionalcomputaţionalespeciale, modelareacomputaţională, sistemele automatizate dedirijare, fiabilitatea şi viabilitatea sistemelorinformaţionale de calcul. A elaborat noi metodede calcul ale sistemelor de ecuaţii diferenţiale şiintegrale, de majorare a preciziei rezolvării lor. Apropus o metodă universală nouă pentru apreciereafiabilităţii sistemelor mari de complexitate înaltă,a creat modele teoretice care permit a prognozaproprietăţile şi comportamentul obiectelor dirijate.A elaborat principiile de construire a calculatoarelorspecializate cu destinaţie specială.Este autorul a peste 120 de lucrări ştiinţifice,inclusiv 4 monografii: Надежнoсть АСУтехнологическими процессами (1980); Технологияи качество в производстве цифровыхуправ ляющих вычислительных машин (1983);Аппаратно-программные средства авто матизированныхсистем управления (1989, în colab.cu prof. A. A. Fedulov şi prof. O. V. Şcerbakov);Perioada de tranziţie şi tehnologiile informaţionale(1996) ş.a.Deţine 15 brevete de invenţie. A pregătit 13doctori în ştiinţe. Rezultatele cercetărilor ştiinţificeau fost expuse în comunicări prezentate lanumeroase conferinţe şi simpozioane republicaneşi internaţionale, inclusiv în Rusia, Franţa, Austria,Ucraina, Cehia, Portugalia, Germania, Georgia,Finlanda etc.Membru al Academiei Internaţionale Inginereştidin Moscova, membru al consiliilorştiinţifice specializate pentru conferirea titlurilorde doctor şi doctor habilitat de pe lângăUniversitatea Tehnică a Moldovei, UniversitateaTehnică din Lvov, Institutul de Energetică al AŞMla specialitatea „Tehnica de calcul şi informatica”(1989–1992), membru al Comitetului ExecutivEUNIS – European Universities InformationSystems Organisation. I s-a conferit titlul de „OmEmerit”, este decorat cu Medalia „Meritul civic”,cu Ordinul „Drapelul Roşu de Muncă”.Deşi are în spate o carieră ştiinţificăimpresionantă, Nicolae Andronati este mereu cugândul la ziua de mâine a ştiinţei. Îi dorim dintoată inima succese!M. cor. Ion Tighineanu,vicepreşedinte al AŞM.nr. 4(19), decembrie 2010 - 189

AkademosDr hab. Anatolie CASIANla 75 de aniFizician, domeniul de cercetare: mecanicateoretică, fizica teoretică, fizica corpului solid,termoelectricitatea. Doctor habilitat în ştiinţefizico-matematice (1988), profesor universitar(1990).Anatolie Casian s-a născut la 17 noiembrie 1938în satul Colicăuţi, raionul Briceni, într-o familiede învăţători. În 1957 absolveşte cu menţiuneUniversitatea de Stat din Chişinău, specialitatea fizicateoretică. În anii 1957-1960 îşi continuă studiilela doctorantură în cadrul aceleiaşi Universităţi, laCatedra fizica teoretică. Pe parcursul anilor 1960-1969 activează la Academia de Ştiinţe a Moldoveiîn diferite posturi.În perioada 1962-1963, este stagiar la Catedra demecanică statistică a Universităţii „M.V. Lomonosov”din Moscova sub conducerea renumitului savant,acad. N.N. Bogoliubov, care a contribuit enorm laformarea lui.În 1965 susţine teza de doctor în ştiinţe fizicomatematicesub conducerea acad. VsevolodMoscalenco. În perioada 1967-1969 se află înmisiune ca profesor la Universitatea din Alger,trimis acolo de Ministerul Învăţământului Superiordin Moscova, unde a predat un curs de fizicăteoretică în limba franceză. După revenire, seangajează la Institutul Politehnic din Chişinău, undeîntre 1969-1976 deţine postul de şef al Catedreimecanica teoretică. Din 1970 a exercitat funcţia desecretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializatal Institutului Politehnic şi multe alte obligaţiuniobşteşti, contribuind din plin la procesul de formareşi dezvoltare a Institutului Politehnic.La sfârşitul anului 1976, se angajează la Filialadin Moldova a Asociaţiei Ştiinţifice şi de Producere„Kvant” din Moscova, unde a activat mai întâi înfuncţia de cercetător ştiinţific superior, apoi şef delaborator şi director-adjunct pentru munca ştiinţifică,director interimar.În primăvara 1982 Anatolie Casian a fost ales princoncurs în funcţia pe care o ocupase anterior de şef alCatedrei mecanica teoretică la UTM, pe care o deţinepână în prezent, fiind reales prin concurs de mai multeori. În 1988 a susţinut teza de doctor habilitat, iar în1990 a obţinut titlul de profesor universitar.Interesele ştiinţifice ale prof. Anatolie Casiansunt destul de extinse: mecanica teoretică, dinamicareţelei cristaline, fizica teoretică, fizica corpuluisolid, fenomene de transport în semiconductori,proprietăţile termoelectrice ale structurilor cugropi şi fire cuantice şi ale cristalelor organicecvasiunidimensionale. Savantul consideră, pe bunădreptate, că trebuie să ne axăm cercetările pe aceledirecţii, care sunt mai actuale şi au o perspectivă deimplementare mai pronunţată.Este un pedagog talentat şi responsabil, un omcult, amabil, obiectiv. A exercitat mai multe funcţiiobşteşti. Actualmente este preşedinte al Seminaruluide profil pentru susţinerea tezelor de doctor şidoctor habilitat la specialitatea Fizica teoreticăşi Matematică pe lângă IFA al AŞM, preşedinteal Comisei de experţi a CNAA al RM, membrual Asambleei AŞM. Este membru al AcademieiInternaţionale de Termoelectricitate şi al AcademieiRomâno-Americane de Ştiinţe şi Arte.Anatolie Casian este autor şi coautor a peste250 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 2 monografii, 1manual şi 6 îndrumare pentru studenţi. A gestionatpeste 20 de proiecte ştiinţifice, a fost conducătorde echipă la 4 proiecte ştiinţifice internaţionale,câştigate prin concurs. Pentru rezultate ştiinţificeremarcabile a fost menţionat cu Diploma pentrucea mai bună lucrare la cel de-al VII-lea ForumInternaţional de Termoelectricitate (Kiev, 1996);Diploma şi Premiul Senatului UTM pentru ştiinţăde gr.1 (1998, 2000); Premiul Naţional în domeniulŞtiinţei şi Tehnicii. (2004), Diploma AcademieiInternaţionale de Termoelectricitate pentru rezultateştiinţifice deosebite (2007) ş.a.Numele prof. Anatolie Casian este pe largcunoscut în cercurile ştiinţifice din domeniu. Aprezentat rapoarte ştiinţifice la Universitatea Ben-Gurion din Beer-Sheva, Israel (1996, 2002), laUniversitatea „H. Poincare” din Nancy, Franţa(1997, 1998), la Institutul Naţional Politehnic alLotaringiei din Nancy, Franţa (2000), la Officeof Naval Research, Washington, SUA (1999); asusţinut seminare în baza ultimelor sale lucrăriştiinţifice la Universitatea din California-Riverside,SUA (2002) şi la Observatoire des Nano et MicroTechnologies, Paris (2005). Prof. Anatolie Casian apregătit 7 doctori în ştiinţe.La această vârsta onorabilă prof. AnatolieCasian perseverează atât în activitatea pedagogică,cât şi în cea de cercetare.Felicitările noastre, mult stimate domnuleprofesor, vă urăm multă sănătate, noi realizări, săaveţi parte şi în continuare de bucuria împlinirilor!Rectoratul Universităţii Tehnice a Moldovei190 - nr. 4(19), decembrie 2010

JubileuAcad. Constantin TURTĂla 70 de aniPe tot parcursul activităţii sale profesorulConstantin Turtă a dat dovadă că este un omConsecvent, Onest, Nobil, Sârguincios, Talentat,Ambiţios, Notoriu, Tribun, Ingenios, Nonconformist(CONSTANTIN), Truditor, Umanist, Renumit,Tenace, Amabil (TURTA).Profesorul Constantin Turtă a devenit savantcunoscut în toată lumea ştiinţifică în domeniilechimiei bioanorganice, efectelor dinamice în chimiacoordinativă (delocalizarea dinamică a electronilorîn compuşii fierului cu valenţă mixtă, tranziţia de spin„cross-over”), aplicării spectroscopiei Mossbauer inchimie, magnetochimiei, compuşilor coordinativibiologic activi, nanomaterialelor. Domnia Sa afondat şcoala ştiinţifică recunoscută departe pestehotarele ţării în domeniile chimiei bioanorganiceşi utilizării spectroscopiei Mossbauer în chimie.Profesorul Constantin Turtă, împreună cu eleviisăi, a elaborat metode noi de sinteză a compuşilorcoordinativi cu biometalele Fe, Co, Mn, Zn, Cu,Ni şi acizii carboxilici, dioxime, aminoacizi, bazeSchiff etc. Ca rezultat, au fost realizate mai multecercetări ştiinţifice care s-au încununat cu rezultatede valoare.În 2006, Profesorul Constantin Turtă a depuseforturi mari pentru a fi creat Centrul de ChimieFizică şi Nanocompozite în cadrul Institutului deChimie al A.Ş.M. În calitatea sa de vicedirectorexecutiv al acestui Centru contribuie la studiereaproceselor de obţinere a nanoparticulelor solicitateîn nanoelectronică, elaborarea tehnologiilorperformante de obţinere a preparatelor noi necesareeconomiei naţionale, asigurarea cercetărilorştiinţifice cu măsurători de performanţă a diferitelorproprietăţi ale obiectelor de studiu din toateinstituţiile ce practică cercetarea în domeniulchimiei, precum şi pregătirea cadrelor ştiinţifice deînaltă calificare prin sistemul de masterat, doctoratşi postdoctorat. Acad. Constantin Turtă a pregătit 2doctori habilitaţi şi 6 doctori în chimie.O atenţie deosebita profesorul ConstantinTurtă a atras relaţiilor ştiinţifice internaţionale cucercetătorii din Rusia, Ucraina, România, Spania,Polonia, Elveţia, Germania, Franţa, SUA etc.A obţinut prin concurs şi coordonat 4 proiectede cercetare cu Uniunea Europeană – INTAS,4 proiecte de cercetare cu SUA- MRDA-CRDF,1 proiect de cercetare cu Elveţia – Scopes şi unproiect de mobilităţi în cadrul Programului europeande cercetare FP-7.Elaborarea şi utilizarea noilor surse nonpoluantede energie, în special a energiei soarelui, este una dinpreocupările sale ştiinţifice. Acad. Constantin Turtăa sintetizat nanocompuşi care fac posibilă utilizareaacestora în fotoliza apei, adică la utilizarea energieisolare pentru obţinerea hidrogenului şi oxigenuluidin apă. Soluţionarea acestei probleme ar avea unimpact pozitiv enorm asupra fenomenului incălziriiglobale.Rezultatele acad. Constantin Turtă au fostpublicate în peste 500 de lucrări ştiinţifice, inclusivîn circa 200 articole ştiinţifice publicate în revisteinternaţionale cu impact factor. Este şi autor a 32brevete de invenţie.Pentru activitatea sa prodigioasă a fostmenţionat cu Premiul Prezidiului AŞM (1995);Premiul Naţional in domeniul ştiinţei şi tehnicii(2004); Ordinul „Gloria Muncii” (1995); Medalia„L. Ciugaev” a Institutului de Chimie Generală şiAnorganică al AŞ a Rusiei (2005). Este deţinătora mai multor Menţiuni la Expoziţii naţionale şiinternaţionale: Medalii de Aur – Genius-96, AST-WEST EURO-INTELECT (Varna, Bulgaria),European Exhibition of Creativity and Innovation,Euro Invent (Iaşi, 2009); Medalie de Argint la„European Exhibition of Creativity and Innovation,Euro Invent” (Iaşi, 2010); Medalie de bronzla Expoziţia internaţională specializată INFO-INVENT (Chişinău, 2009); Diploma Genius-96(Bucureşti, 1996), Salonul Internaţional de invenţii„Modele şi Mărci” (Bucureşti, 1997).Cu ocazia jubileului de 70 de ani din ziua naşteriişi a 50 de ani de activitate ştiinţifică şi ştiinţificodidacticărodnică, îi adresăm acad. ConstantinTurtă cele mai alese urări de prosperare, sănătate,bunăstare, noi realizări în domeniul chimieibioanorganice, nanomaterialelor şi tehnologiiloravansate.Acad. Gheorghe Duca,dr. hab. Tudor Lupaşcu,director al Institutului de Chimie al AŞMnr. 4(19), decembrie 2010 - 191

AkademosDr. Valeriu BUJOREANUla 70 de aniNăscut la 24 decembrie 1940 în s. Coteala,raionul Briceni. După absolvirea şcolii medii dinsatul Larga, devine student la Institutul Pedagogicde Stat „T. Şevcenco” din Tiraspol – instituţie cucadre didactice venerate de mai multe generaţii deabsolvenţi. Dragostea de natură îl face să urmezeFacultatea de biologie şi chimie, unde îşi alege caleaîn ştiinţele vieţii.Activitatea ştiinţifică o începe în 1965 în calitatede laborant superior în cadrul filialei Ungheni aSecţiei de microbiologie a Academiei de Ştiinţe aMoldovei, pe care o întrerupe pentru o perioadă de8 luni, timp în care face serviciul militar.Peste doi ani este admis la studii de doctoratîn cadrul Academiei de Ştiinţe, la specialitateaBotanică. Tematica cercetărilor a fost axată peaspecte absolut inovative pentru acea perioadăde timp în domeniul citologiei vegetale, având cametodă de studiu microscopia electronică. Graţieabilităţilor şi acurateţei în efectuarea cercetărilorştiinţifice, obţine rezultate unicat, realizând teza dedoctor în biologie pe care o susţine în anul 1980.Urmează o ascensiune de funcţii în ierarhiaacademică – cercetător ştiinţific inferior, cercetătorştiinţific superior etc., executate în LaboratorulStructură şi ultrastructură a plantelor, condus deacademicianul Boris Matienco, apoi în LaboratorulVirusologie al Secţiei de Microbiologie, condus demembrul corespondent al AŞM Mihai Moldovan.În anul 1983 tânărul doctor în ştiinţe ValeriuBujoreanu preia conducerea laboratorului, careulterior este reorganizat în Laboratorul Metodelorbiologice de inducere a variabilităţii, transferat încadrul Secţiei de genetică a plantelor a AŞM, iarîncepând cu 1985 – în componenţa Institutului deGenetică Ecologică al AŞM.Dr. Valeriu Bujoreanu activează în Institutulde Genetică şi Fiziologie a Plantelor al AŞM dinprimele zile de instituire al acestuia, trăind toateevenimentele nu doar ca cercetător, dar şi capersoană responsabilă de activitatea de cercetare,deţinând funcţia de director adjunct pentru problemede ştiinţă pe o perioadă de 15 ani (1991-2006).Actualmente savantul conduce LaboratorulBiotehnologii Vegetale. Problemele abordate înaceste perioade de activitate ştiinţifică au fostorientate spre soluţionarea unor obiective depionierat, care şi la momentul actual rămân a fiinovative şi de interes. Prin cercetările realizatepe parcursul a mai multor ani a acumulat unmaterial factologic ce a condus la formulareaipotezei privind utilizarea virusurilor fitopatogeneîn calitate de inductori ai variabilităţii geneticela plantele de cultură, fiind apreciat impactulinfecţiilor virale asupra materialului genetical gazdei. În acest context, au fost determinatereacţiile de răspuns ale plantelor de cultură lainfectarea acestora cu virusuri, la diferite nivele decercetare; apreciat gradul de atac al fitovirusurilorîn generarea diversităţii genetice; evaluat impactulpozitiv al diferitor virusuri în inducerea variaţiilorsomaclonale; elaborate tehnici neconvenţionale deextindere a spectrului şi nivelului de recombinare,confirmate prin 4 brevete de invenţii. O altă direcţieprioritară a tematicii de cercetare cu referinţăla biotenologiile vegetale ţine de obţinereamaterialului devirozat şi multiplicarea materialuluiiniţial valoros prin tehnici in vitro.Valeriu Bujoreanu este cunoscut de comunitateaştiinţifică din ţară şi străinătate prin lucrările sale ceţin de anatomia vegetală, structura şi ultrastructuraplantelor în condiţii de patogeneză virală, fiind autora peste 150 lucrări ştiinţifice publicate, inclusiv 3monografii, 6 brevete de invenţii. Doctorul ValeriuBujoreanu realizează cu succes activitatea depregătire a cadrelor ştiinţifice de înaltă calificare.Sub conducerea sa au fost pregătite şi susţinute 6teze de doctor în biologie.Aniversarea a 70-a constituie un frumos prilejde a remarca valoarea acelor cercetări realizate,contribuţia Dumnealui în soluţionarea problemelorde actualitate în ştiinţele biologice.Administraţia Institutului de Genetică şiFiziologie a Plantelor al AŞM192 - nr. 4(19), decembrie 2010