Ghid de diagnostic şi tratament pentru bolile cerebro-vasculare

variază foarte mult, în funcţie de simptomatologie şi depinde şide modul de formulare a intrebarilor (adică deschise sau cuvariante multiple) [31, 32].În timp ce marea majoritate a populatiei consideră că AVC-uleste o urgenţă care necesita îngrijire medicală imediată, înrealitate doar până la 50% dintre ei cheama serviciile medicalede urgenţă. În multe cazuri primul contact cu aceste serviciimedicale de urgenţă se face printr-un membru al familiei sau prinmedicul de familie. În unele studii, între 45 si 48% dintrepacienţi au fost trimişi prin intermediul unui medic de familie[29, 33-36].Mai multe studii au arătat că între 33 si 50% dintre pacienţiîşi recunosc propriile simptome de AVC. Exista diferenţeimportante între cunoştinţele teoretice privind AVC-ul şi reacţiaacută în caz de AVC. Unele studii au arătat că pacienţii cu obună cunoaştere a simptomelor de AVC nu ajung mai devreme laspital.Cele mai frecvent utilizate surse de informaţii sunt massmedia[37-39], rudele sau prietenii cu cunoştinte în domeniu,foarte rar apelându-se la surse de informare precum tratalelemedicale sau medicii generalisti [40-44]. Sursele de informareapelate variaza cu vârsta; astfel, vârstnicii obţin informaţiidin campaniile de sănătate sau de la medicul generalist, în timpce tinerii preferă informaţiile de la TV [38-40].Studiile intervenţionale au măsurat efectul educaţiei înrecunoaşterea simptomelor de AVC. 8 studii non-randomizate aumăsurat impactul măsurilor educaţionale asupra întârzierilorprespitalicesti şi asupra efectuării trombolizei [45-52]. În şasestudii intervenţia a fost un program educaţional combinat adresatpopulaţiei, cadrelor medicale şi paramedicilor, în timp ce în 2studii aceste programe educaţionale s-au adresat doar populatiei.Doar unul dintre proiecte a inclus şi un grup de control (TLLTemple Foundation Stroke Project) [50, 51]. Toate studiile auavut un design pre- şi post-AVC. Utilizarea trombolizei a crescutdupă desfăşurarea programului educaţional în grupulintervenţional al studiului Temple, dar doar pentru următoarele 6luni după finalizarea programului [51]. Acest aspect sugereazafaptul că programele educaţionale populaţionale trebuie să fierepetate pentru a menţine o atenţie crescută a populaţiei asupraAVC-ului.Programele educaţionale trebuie să vizeze atât paramediciicât şi personalul din departamentul de urgenţă, astfel încât săîmbunătăţească identificarea şi să grăbească transferul cătrespital [53]. Programele destinate paramedicilor cresccunoştinţele despre AVC, deprinderile clinice şi capacitatea decomunicare şi scad întârzierile de cauze prespitaliceşti [54].Programele de educaţie privind noţiunile de bază în AVdestinate studenţilor la medicină din primul an de facultate aufost asociate cu un grad crescut de reţinere a cunoştinţelor[55]. Valoarea educaţională a programelor postuniversitare esteuna general recunoscută, dar programele de educaţie destinatespecialiştilor în AVC sunt extrem de heterogene în ţările