Ghid de diagnostic şi tratament pentru bolile cerebro-vasculare

Informarea şi educarea publicului:Recomandări:- Programele educaţionale de creştere a capacităţii deidentificare şi recunoaştere a AVC de către populaţie suntrecomandate (clasa II, nivel B)- Programele educaţionale de creştere a capacităţii deidentificare a AVC efectuate în rândul diferitelor categoriiprofesionale (paramedici şi medici de urgenţă) sunt recomandate(clasa II, nivel B)Conceptul "timpul înseamnă creier" înseamnă că tratamentulAVC -ului trebuie sa fie considerat o urgenţă. De aceea, evitareaîntârzierilor trebuie să fie principalul deziderat în faza acutăprespitalicească a managementului accidentului vascular cerebral.Aceasta are multiple implicaţii în ceea ce priveşte recunoaştereasemnelor şi simptomelor accidentului vascular cerebral de cătrepacient, rude sau de către cei prezenţi, natura primului contactmedical şi mijloacele de transport la spital.Întârzierile în timpul managementului acut al AVC au fostidentificate la diferite niveluri [20]:- La nivel populaţional - întârzieri în recunoaştereasimptomelor de AVC şi în contactarea serviciilor de urgenţă- La nivelul serviciilor de urgenţă şi medicilor de urgenţăunde pacienţii cu AVC nu au prioritate- La nivel spitalicesc datorită întârzierilor în efectuareaimagisticii cerebrale şi a îngrijirii ineficiente din spitalO mare parte din timp se pierde în afara spitalului [21]:pentru pacienţii cu AVC din Portugalia ce se prezintă la spitaleuniversitare, aceste cauze extraspitaliceşti reprezintăaproximativ 82% din cauzele de întârziere a tratamentului [22].Studiile au identificat factori demografici, sociali, culturali,comportamentali şi clinici asociaţi cu o întârziere, prinprelungirea timpului prespitalicesc, factori care vor trebui săreprezinte ţinte ale campaniilor educaţionale [23, 24].Intervalul de timp scurs de la debutul simptomatologiei pânăla apelarea serviciilor medicale reprezintă partea predominantă aîntârzierii de cauză prespitalicească [25-28]. Principalelemotive pentru contactarea întârziată sunt reprezentate de lipsade recunoaştere a simptomelor de AVC, a gradului lor deseveritate dar şi un grad de refuz al bolii şi speranta căsimptomele se vor ameliora. Acest lucru sugerează că acţiunea deeducare a populaţiei în recunoaşterea simptomelor de AVC şischimbarea atitudinilor faţă de AVC-ul acut, poate reduce timpulscurs de la debutul simptomatologiei şi până la implicareaserviciilor medicale de urgenţă.De cele mai multe ori contactul este realizat de un membru alfamiliei şi mai rar de pacient [28-30]. Astfel, initiativele deinformare si educare trebuie sa fie directionate atât asuprapacientilor cu risc crescut de AVC dar si asupra persoanelor dinjurul acestora.Recunoaşterea AVC-ului depinde atât de factorii demograficişi socio-culturali cât şi de nivelul de cunoştinţe alpersonalului medical. Cunoaşterea semnelor de alarma pentru AVC