Ghid de diagnostic şi tratament pentru bolile cerebro-vasculare

Depresia post-AVC este asociată cu rezultate slabe alerecuperării şi în final cu un prognostic prost [549, 550]. Înpractica clinică, numai o minoritate a pacienţilor depresivi suntdiagnosticaţi şi încă şi mai puţini sunt trataţi [551]. Depresiaa fost raportată la mai puţin de 33% dintre supravieţuitorii AVC,comparativ cu 13% dintre subiecţii de aceeaşi vârstă şi sex [552]dar fără AVC, ţinând cont însă, că estimările fiabile aleincidenţei şi prevalenţei depresiei în cohortele de AVC suntlimitate [550]. Factorii de predicţie ai depresiei post-AVC înunităţile de recuperare includ dizabilitatea fizică crescută,tulburările cognitive şi severitatea AVC [550]. Nu există consenscu privire la metoda optimă de screening sau diagnostic pentrudepresia postAVC. Instrumentele standard de screening pentrudepresie pot fi neadecvate pentru pacienţii cu afazie sautulburări cognitive [553, 554].Medicamentele antidepresive cum sunt inhibitorii selectivi airecaptării serotoninei (ISRS) şi antidepresivele heterociclicepot ameliora dispoziţia după AVC [555, 556], dar există maipuţine dovezi că acestea pot duce la remisiunea completă a unuiepisod depresiv major sau că pot preveni depresia. ISRS sunt maibine toleraţi decât heterociclicele [557]. Nu există dovezi debună calitate pentru recomandarea psihoterapiei în tratamentulsau prevenţia depresiei postAVC [558], deşi astfel de terapii potameliora dispoziţia. Lipsesc deasemenea dovezile privind efectultratării depresiei post-AVC asupra recuperării sau prognosticuluifuncţional. Labilitatea emoţională este un simptom deranjantpentru pacienţi şi aparţinători. ISRS pot scădea accesele deemotivitate, dar efectele asupra calităţii vieţii sunt neclare[559].Durerea şi spasticitateaDurerile de umăr post-AVC sunt frecvente [560] mai ales lapacienţii cu afectarea funcţionalităţii braţului şi statusfuncţional precar, asociindu-se şi cu un prognostic mai prost.Mişcarea pasivă a membrului paretic poate fi o metodă preventivă[561]. Stimularea electrică este frecvent folosită în tratament,dar eficienţa sa nu este dovedită [562]. O sinteză Cochrane adescoperit că există date insuficiente pentru a recomandafolosirea de orteze pentru subluxaţia umărului deşi există otendinţă de eficienţă a mobilizării în eşarfă a braţului afectat[563].Lamotrigina şi gabapentina pot fi luate în considerare pentrudurerea neuropată [564]. Par a fi bine tolerate, dar trebuieluate în considerare efectele secundare cognitive. Spasticitateaîn faza cronică poate afecta negativ ADL şi calitatea vieţii[565]. Terapia posturală şi dinamică, terapia de relaxare,atelele şi suporturile sunt toate frecvent folosite, dar lipsescdovezile solide [566]. Farmacoterapia cu toxină botulinică s-adovedit eficientă asupra tonusului muscular al membrelor, darbeneficiile funcţionale sunt mai puţin studiate [567-569].Medicamentele administrate pe cale orală au o utilitate limitatăde efectele secundare [570].Eligibilitatea pentru recuperare