Ghid de diagnostic şi tratament pentru bolile cerebro-vasculare

dar dovezile sunt mai puţin convingătoare pentru folosirea lor încomunitate [472].Infecţiile tractului urinar şi incontinenţaMajoritatea infecţiilor de tract urinar dobândite în spitalsunt asociate cu folosirea cateterelor α demeure [473, 474]. Nus-a demonstrat că riscul de infecţie este redus princateterizarea intermitentă. Odată infecţia urinară diagnosticată,trebuie alese antibioticele adecvate; pentru a evita dezvoltarearezistenţei bacteriene este mai bine să se evite administrareaprofilactică a antibioticelor.Incontinenţa urinară este frecventă după AVC, mai ales lapacienţii mai vârstnici, cu grad mai ridicat de dizabilitate şicu tulburări cognitive [475]. Estimările recente sugerează oprevalenţă de 40-60% în populaţia cu AVC acut, dintre care 25%sunt încă incontinenţi la externare şi 15% rămân incontinenţidupă un an [476]. Incontinenţa urinară este un puternic predictorde prognostic funcţional prost chiar după corectarea pentruvârstă şi status funcţional [477]. Totuşi, datele din studiiledisponibile sunt insuficiente pentru a ghida îngrijirile decontinenţă ale adulţilor după AVC [474, 478]. Cu toate acestea,există dovezi sugestive că aportul profesional prin evaluarestructurată, tratament şi nursing specializat de continenţă poatereduce incontinenţa urinară şi simptomele asociate după AVC.Evaluarea structurată şi tratamentul fizic au fost demonstrate aîmbunătăţi ratele de continenţă atât la pacienţii internaţi câtşi la cei din comunitate [474, 476]. Totuşi, studiileintervenţionale sunt insuficiente numeric şi calitativ pentru aface vreo recomandare [478].Disfagia şi alimentareaDisfagia orofaringiană apare la până la 50% dintre pacienţiicu AVC cu hemiplegie [479]. Prevalenţa disfagiei este cea mairidicată în fazele acute de AVC şi scade până la aproximativ 15%la 3 luni [480]. Disfagia se asociază cu o incidenţă mai mare acomplicaţiilor medicale şi cu o mortalitate generală crescută[479]. Interzicerea sau limitarea aportului oral poate agravastarea catabolică asociată unei boli acute cum este AVC.Estimările incidenţei malnutriţiei variază de la 7-15% lainternare [481, 482] la 22-35% la 2 săptămâni [483]. Printrepacienţii care necesită reabilitare prelungită prevalenţamalnutriţiei poate atinge 50% [484]. Malnutriţia este un factorde prognostic funcţional prost [485] şi mortalitate crescută[486, 487]. Totuşi suplimentele alimentare administrate de rutinăla toţi pacienţii cu AVC acut nu au îmbunătăţit prognosticul şinu au redus complicaţiile [488]. Nu există studii cu suficientăputere axate pe suplimentarea nutritivă la pacienţii cu AVC şirisc înalt de malnutriţie.Pentru pacienţii cu disfagie permanentă opţiunile pentrunutriţie enterală includ- alimentarea NG sau GEP. Un studiu de alimentare NG precoce(mediană 48 de ore după AVC), faţă de întârziată (o săptămână),nu a evidenţiat un beneficiu al alimentării precoce, deşi aexistat o tendinţă către mai puţine decese în grupul NG precoce