Ghid de diagnostic şi tratament pentru bolile cerebro-vasculare

- Scăderea de rutină a tensiunii arteriale nu se recomandădupă AVC acut (Clasa IV, GCP)- Scăderea cu atenţie a tensiunii arteriale se recomandă lapacienţii cu valori extrem de mari ale tensiunii arteriale(>220/120 mm Hg) la măsurători repetate, sau cu insuficienţăcardiacă severă, disecţie de aortă sau encefalopatie hipertensivă(Clasa IV, GCP).- Se recomandă evitarea scăderii brutale a tensiuniiarteriale (Clasa II, Nivel C).- Se recomandă ca tensiunea arterială scăzută secundarhipovolemiei sau asociate cu deteriorare neurologică în AVC acutsă fie tratată cu soluţii de creştere a volemiei (Clasa IV, GCP).- Se recomandă monitorizarea glicemiei (Clasa IV, GCP).- Se recomandă tratamentul cu insulină (prin titrare), aglicemiei >180mg/dl (>10mmol/l) (Clasa IV, GCP)- Se recomandă ca hipoglicemia severă (37.5°C) cuparacetamol şi asigurarea unei temperaturi adecvate a mediuluiambiant (Clasa III, Nivel C).- Profilaxia antibiotică nu este recomandată la pacienţiiimunocompetenţi (Clasa II, Nivel B).Termenul "tratament general" se referă la strategiileterapeutice adresate stabilizării pacientului în stare criticăpentru controlul problemelor sistemice care pot afectarecuperarea după AVC; managementul acestor probleme este o partecentrală a tratamentului AVC [2, 106]. Tratamentul generalinclude îngrijiirea respiratorie şi cardiacă, controlul hidric şimetabolic, controlul tensiunii arteriale, prevenirea şi tratareaafecţiunilor cum sunt crizele convulsive, tromboembolismul venos,disfagia, pneumonia de aspiraţie, alte infecţii, escarele şiocazional tratarea hipertensiunii intracraniene. Totuşi multeaspecte ale tratamentului general al AVC nu au fost adecvatevaluate în studii clinice randomizate.Controlul activ al stării neurologice şi funcţiilorfiziologice vitale ca tensiunea arterială, pulsul, saturaţia înoxigen, glicemia şi temperatura reprezintă practica curentă.Starea neurologică poate fi monitorizată folosind scaleneurologice validate ca NIH Stroke Scale [104] sau ScandinavianStroke Scale [357]. Există puţine dovezi directe din studiiclinice randomizate care să indice cât de intensivă trebuie săfie monitorizarea, dar în studiile de unităţi neurovasculare[119] s-a practicat de obicei observarea periodică la minimum 4ore interval, pentru primele 72 de ore după AVC. Studiile clinicefolosind telemetria continuă [358, 359] sugerează că dinmonitorizarea mai intensivă continuă poate apărea un beneficiu înceea ce priveşte îmbunătăţirea detectării complicaţiilor şiscăderea duratei de spitalizare, dar rezultatele clinice suntneconcludente. În practică, monitorizarea mai intensivă este